Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3579/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3579/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 3579/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr. 3579
Ședința publică din data de 8 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. I.
JUDECĂTOR: T. D. A.
GREFIER: M. D. A.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant S. T. Feroviar Regional de Călători București, în numele membrilor săi de sindicat, M. M., S. Cotin C., P. N., C. Ș. A., P. I., M. Ghe. I., T. M., împotriva sentinței civile nr. 4580 din data de 06.05.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. Națională de T. Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” S.A și S. Regională T. Feroviar de Călători București (SNTFC București), pe fond cauza având ca obiect:”drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelanta intimată S. Regională T. Feroviar de Călători București (SNTFC București) a solicitat prin întâmpinare judecata în lipsă conform prevederilor art.223 alin. (3) Codul de procedură civilă, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 223 alin. (3) Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2014 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub numărul_ reclamanta S. T. Feroviar Regional de Călători București, în numele membrilor săi de sindicat, M. M., S. Cotin C., P. N., C. Ș. A., P. I., M. Ghe. I., T. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S. Națională de T. Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” S.A. și S. Regională T. Feroviar de Călători București (SNTFC București) a solicitat obligarea acestora să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 670 lei, conform H.G. nr. 1193/2010, în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei prevăzut de H.G. nr. 1225/2011 în raport de H.G. nr. 23/28.01.2013 ce stipulează că începând cu 01.02.2013 salariul de bază minim brut este 750 lei și începând cu 01.07.2013 salariul de bază minim brut este 800 lei lunar și drepturile salariale efectiv plătite corespunzător activității desfășurate în perioada în care hotărârile de guvern sunt incidente pe intervalul de timp 01.11.2011 – 31.12.2013, sume care vor fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii drepturilor până la data plății efective și eliberarea de adeverințe cu aceste diferențe salariale pentru reclamanții din dosarul cauzei pentru a fi atașate la cărțile de muncă ale reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 4580 din data de 06.05.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 268 alin.1 lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Potrivit art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Instanța apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin.1 lit. e Codul Muncii, ci dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul Muncii, fiind vorba de drepturi salariale și alte drepturi bănești ce se circumscriu sferei prevăzute de această normă legală.
Prin urmare, va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta. ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei,instanța a reținut următoarele;
Potrivit art. 7 din CCM pe anul 2011 al SNTFM CFR Călători SA, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr. 43/24.03.2011, salariul personalului din CFR Călători SA cuprinde: salariul de bază care se stabilește în raport cu pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea sarcinilor funcției ocupate; sporuri la salariul de bază; adaosuri; premii pentru obținerea unor rezultate deosebite în activitatea individuală. Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei nr. 1. Aceleași dispoziții legale sunt reluate și în CCM pe anii 2012-2014 al SNTFM CFR Călători SA înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr. 109/20.04.2012.
Prin urmare, conform CCM la nivel de unitate pe 2011-2012 și 2012-2014, salariul de baza brut se obține prin înmulțirea salariului de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, în Anexa nr. 1 fiind indicate salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare, în cuantum concret.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de aplicare a coeficientului de ierarhizare prin raportare la salariul minim brut pe tară aferent anilor 2011, 2012, 2013 (stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013), Tribunalul apreciază că este neîntemeiată, având în vedere că nu există nicio dispoziție legală care să raporteze salariul reclamantului la salariul minim brut pe țară, salariile de bază în cadrul pârâtei fiind cele indicate (în cuantum fix) în anexa nr. 1 a CCM aplicabil la nivel de unitate pe anii 2011 și 2012-2014.
Pe de alta parte, se reține faptul că potrivit contractelor individuale de munca si a actelor adiționale la acestea, reclamanții au beneficiat de salarii de bază lunare (la care se adaugă si sporuri) mai mari decât salariul minim brut pe tară stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013.
În consecință, constatând că în perioada 2011 - 2013 salariul de bază cuvenit reclamanților este cel prevăzut de Anexa 1 la CCM, fără a exista vreo formulă de calcul cu referire la salariul minim brut pe țară, Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților de stabilire a salariului prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei lor de salarizare cu salariul minim brut pe țară, sunt neîntemeiate.
Neexistând o diferență de drepturi salariale cuvenite reclamanților, rezultă că și solicitările acestora de obligare a pârâtei la actualizarea sumelor cu rata inflației si la eliberarea unei adeverințe cu diferențele de drepturi salariale este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. T. Feroviar Regional de Calatori.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererilor
respinse ca neîntemeiate de instanța de fond și, totodată, obligarea intimatei:
Să recalculeze valoarea salariului individual si să plătească apelanților, pentru perioada 01.01._13, diferențele salariale lunare rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012, respectiv 2012-2014 în funcție de precizările făcute instanței de fond, la valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plata stabilit prin hotărâri de Guvern și salariile efectiv plătite calculate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate la care sunt aplicați coeficienții de ierarhizare, după cum urmează.
Pentru perioada 01.01._11 diferențele salariate rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012, la salariul minim brut prevăzut de HG nr.1193/2010 în valoare de 670 lei și drepturile salariale efectiv calculate și achitate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate căreia îi sunt aplicați coeficienții de ierarhizare.
Pentru perioada 01.01,_13 diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 (a CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012, respectiv 2012-2014, Ia salariul minim brut prevăzut de HG nr. 1225/2011 în valoare de 700 lei și drepturile salariale efectiv calculate și achitate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate căreia îi sunt aplicați coeficienții de ierarhizare.
Pentru perioada 01.02._13, diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2012-2014, la salariul minim brut prevăzut de HG nr. 23/28.01.2013 în valoare de 750 lei și drepturile salariale efectiv calculate și achitate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate căreia îi sunt aplicați coeficienții de ierarhizare.
Pentru perioada 01.07._13, diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2012-2014, la salariul minim brut prevăzut de HG nr. 23/28.01.2013 în valoare de 800 lei și drepturile salariale efectiv calculate și achitate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate căreia îi sunt aplicați coeficienții de ierarhizare.
Să achite sumele mai sus solicitate în cuantum actualizat cu rata inflației, respectiv de la data nașterii drepturilor până la data plății efective.
Să elibereze apelanților adeverințe privind plata acestor diferențe salariale pentru a fi atașate la Evidențele/Cărțile de Muncă ale acestora.
Prin sentința civilă atacată, instanța Tribunalului București - Secția a Vlll-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant în numele și pentru salariații intimatei membrii ai organizației sindicale.
Conform celor reținute în motivarea sentinței atacate, instanța de fond a apreciat că apelanții solicită să le fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01._13 în baza unui algoritm de calcul propriu, respectiv să înmulțească coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 ia CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern, algoritm pe care îl consideră lipsit de fundament legal.
Având in vedere aspectele reținute de instanța de fond în motivarea sentinței apelate, sub aspectul insuficientei motivări, a netemeiniciei și nelegalității soluției pronunțate de instanța de fond, se învederează instanței de apel că, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin,1 teza M din CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și din CCM pe unitate pentru anii 2012-2014, „Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa nr.1".
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea;
S = S clasa 1 x K
unde:
S - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare care conform Anexei 1 este în cuantum de 600 de lei;
K - este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, se poate constata că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare.
Acest salariu corespunzător clasei 1 de salarizare este o valoare convenită de părțile semnatare aia contractelor colective de muncă, respectiv suma de 600 de lei.
După cum se poate observa, suma de 600 de lei reprezintă valoarea salariului minim garantat de părți de la care se pornește în stabilirea salariului brut cuvenit fiecărui salariat al intimatei.
Or, aflându-ne în fața stabilirii unei valori minime salariale minim garantate în plată, este neîntemeiată și nelegală aprecierea instanței de fond din care rezultă că este corectă aplicarea acestei sume minime garantate de părțile contractului colectiv de muncă ia nivel de unitatea SNTFC CFR CALATORI SA la stabilirea salariilor brute ale salariaților societății, încalcă dispozițiile hotărârilor de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu anul 2011 ce trebuie să fie salariul de la clasa 1 de salarizare pentru salariatul cu salariul ce) mai mic din unitate care considerăm noi că nu are cum să fie mai mic decât salariile din hotărârile de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu 01.01.2011 și până pe 31.12.2013.
Învederează că Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea:
S = S clasa 1 x K,
unde S clasa 1 de salarizare ar trebui să fie salariul cel mai mic din unitate și K este coeficientul de ierarhizare din grila de salarizare din Anexa nr. 1 .
In concluzie, pentru cele mai sus arătate, consideră că sunt corecte aprecierile instanței de fond că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin 1 lit. e Codul Muncii, ci dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul Muncii, fiind vorba de drepturi salariale și alte drepturi bănești ce se circumscriu sferei prevăzute de această normă legală și că în consecință instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată, însă reținerile instanței de fond referitoare la fondul cauzei sunt nefondate pentru că din ele rezultă netemeinic că solicitările reclamanților care fac obiectul cauzei deduse judecații sunt netemeinice în ceea ce privește solicitarea reclamanților de aplicare a coeficientului de ierarhizare pe grila de salarizare din Anexa nr. 1 din CCM-uri prin raportare la salariul minim brut pe țară aferent anilor 2011, 2012 și 2013 stabilit prin HG nr, 1193/2010, HG nr. 1225/2011 și HG nr. 23/2013, având în vedere că nu există nici o dispoziție legală care să raporteze salariul reclamantului la salariul minim brut pe țară, salariile de bază fiind cele indicate în cuantum fix în anexa nr. 1 a CCM aplicabil la nivel de unitate pe anii 2011 și 2012-2014.
Instanța de Fond nu a reținut că ITM București atrăgea atenția prin Nota privind legalitatea CCM 2011-2012 menționând că salariul de bază din Anexa nr. 1 la CCM este stabilit contrar prevederilor legale si că acesta trebuie corelat cu prevederile art.159 din Legea nr.53/2003-Codul Muncii privind salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, deși prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei a arătat instanței de fond că Inspectoratul Teritorial de Muncă București, prin Nota la înregistrarea Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de SNTFC CFR CALATORI SA, nr. Registru CCM 43/25.03.2011, înregistrată la ITM sub nr._/24.03.2011, menționează că salariul de bază este stabilit contrar prevederilor legale și că acesta trebuie corelat cu prevederile art.159 din Legea nr.53/2003-CoduI Muncii privind salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata.
Instanța de fond nu a reținut că aceeași poziție o are și Inspectoratul Teritorial de Muncă B. care, prin adresa nr._/26,06.2014, confirmă opinia că Anexa 1 prevede stabilirea valorii salariului minim brut aplicat atât pentru clasa 1 de salarizare cât și celorlalte clase de salarizare la suma de 600 de lei sub salariul minim brut pe tară garantat în Plată.
În concluzie, consideră că reținerile instanței de fond din care rezultă că reclamanții solicită să le fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01._13 în baza unui algoritm de calcul propriu respectiv să înmulțească coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern, algoritm pe care îl consideră lipsit de fundament legal deoarece nu există nicio dispoziție legală care să raporteze salariul reclamanților la salariul minim brut pe țară sunt netemeinice și nelegale, iar solicitările reclamanților sunt pe deplin motivate si justificate pentru că nu s-a reținut de instanța de fond tocmai ce era esențial. Astfel, nu s-a reținut că la clasa 1 de salarizare din grile la de salarizare din Anexa nr. 1 la CCM-urile în vigoare în perioada analizată trebuia să fie salariul salariatului cu salariul cel mai mic din unitate si acesta nu avea voie să fie mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată de Hotărârile de Guvern. În consecință, acesta se înmulțea cu coeficientul de ierarhizare K din grila de salarizare si rezultau astfel salariile din CIM-urile si actele adiționale ale reclamanților.
S-a învederat că însăși societatea prin Directorat prin actul 12/2/586/15.07.2014 recunoaște că având în vedere pct. III din Anexa nr. 5 Sistemul de sporuri ... care prevede că sporul pentru condiții vătămătoare (nocive) ce se acordă în procent de 10% din clasa 1 de salarizare se va acorda 10% din salariul minim garantat în plată .
În consecință, pentru toate cele arătate, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii principale și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale așa cum au fost solicitate.
Prin întâmpinarea depusă la 13.07.2015 intimata SNTFC S. Regionala T. Feroviar de Călători București a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, se rețin următoarele:
Verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel formulate, potrivit dispozițiilor art. 479 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a făcut o justă interpretare a materialului probator administrat în cauză și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente.
Cu referire la susținerile apelantei, Curtea notează că potrivit art. 164 din Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, stabilit prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, constituie un punct de referință în stabilirea salariilor de către angajator în sensul angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Actele normative invocate ca temei al pretențiilor pentru 2011 - 2014, respectiv HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011 și HG nr. 23/2013, stabilesc salariul de bază minim brut garantat în plată, noțiune care desemnează acel nivel al salariului sub care nu se poate coborî, nici în drept și nici în fapt și care este considerat suficient pentru satisfacerea nevoilor vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație ale salariaților, ținând seama de dezvoltarea economică. Prin aceste hotărâri ale Guvernului s-a prevăzut că „începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră”, “începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,33 de ore în medie pe lună în anul 2012 reprezentând 4,13 lei/oră”, începând cu data de 01.02.2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună, în anul 2013 reprezentând 4,44 lei pe oră, respectiv că „ Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră”.
Conform art. 160 din Codul muncii, „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din coroborarea celor doua dispoziții legale menționate, rezulta ca salariul de 670/700/750/800 lei la care fac referire actele normative reprezintă salariul de baza brut, la care se aplica sporurile si adaosurile, legiuitorul interzicând angajatorilor sa stabilească salarii de baza sub acest nivel.
Apelantul pretind ca acest cuantum de 670/700/750/800 lei ar trebui înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din CCM la nivel de unitate (in locul celui de 600 lei, utilizat de intimatele pârâte la calculul drepturilor salariale), pentru a determina salariul de baza.
Aceasta interpretare este eronata, întrucât cuantumul de 670/700/750/800 lei reprezintă exclusiv un etalon agreat prin CCM, care înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din anexa conduce la stabilirea salariului de baza brut, si care nu trebuie sa fie sub nivelul de 670 lei, reglementat prin H.G. nr. 1193/2010.
Acest cuantum de 670/700/750/800 lei la care fac referire actele normative nu trebuie confundat cu etalonul convenit prin CCM la nivel de unitate, care se înmulțește cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți in aceeași convenție colectiva de munca, pentru determinarea salariului de baza, aceasta interpretare a instanței de fond fiind eronata.
Intimatele pârâte au respectat prevederile H.G. nr. 1190/2010, H.G. nr.1225/201 și H.G. nr. 23/2013, din actele adiționale la contractele de muncă depuse la dosar rezultând că niciunul dintre reclamanți nu a avut un salariu inferior nivelului stabilit prin actele normative anterior indicate. Deși în cursul anului 2012 salariul de bază minim brut conform HG nr. 1125/2011 era stabilit la nivelul de 700 lei, intimata a avut în vedere la acordarea salariilor către angajații săi, începând cu data de 01.01.2011, un salariu de bază minim brut de 700 lei, deci exact în cuantumul celui impus de dispoziția legală.
Că este așa rezultă și din consultarea claselor de salarizare și salariilor de bază brute corespunzătoare ce se regăsesc în anexa nr. 1 la contractele de muncă colective la nivelul intimatei și unde se poate verifica că pentru clasa de salarizare corespunzătoare fiecărui salariat a fost respectat cuantumul prin raportare la un salariu de bată minim brut de 670 lei, respectiv de 700 lei, în timp ce prevederea legală impunea un cuantum minim de 670 lei, respectiv de 700 lei.
Referitor la anul 2013, deși potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul intimatei s-a stabilit un salariu minim brut de bază de 700 lei, în condițiile în care art. 1 din H.G. nr. 23/2013 impunea începând cu 01.02.2013 un salariu minim brut de 750 lei, Curtea constată că potrivit actelor adiționale, coroborate cu grila de salarizare, intimata a procedat la acordarea drepturilor salariale cu respectarea prevederilor H.G. nr. 23/2013.
Etalonul de 600 lei, agreat prin CCM, servește la determinarea salariului de baza, numai rezultatul obținut după aplicarea coeficienților de ierarhizare putând fi comparat cu nivelul salariului de baza minim garantat in plata.
Nu pot fi primite susținerile privind greșita calculare a salariilor prin raportare la coeficienții de ierarhizare, deoarece potrivit art. 106 alin. 8 din contractul colectiv de muncă la nivelul intimatei pe anii 2011 părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare. Prin urmare, coeficienții de ierarhizare enumerați în continuare nu erau aplicabili și nu puteau sta la baza calculării salariului intimaților.
Similar, în art. 98 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul apelantei pe anii 2012-2014 se prevede că părțile stabilesc ca la următoarele negocieri privind încheierea unui nou CCM să se negocieze acordarea următoarelor drepturi care, pe durata prezentului CCM, nu se acordă, printre acestea fiind și coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare.
În consecință, H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 și H.G. nr. 23/2013 au stabilit valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, la care și Codul muncii trimite, însă acesta reprezintă un etalon pentru nivelul de salarizare, în scopul asigurării garantării unor condiții de muncă decente și echitabile, protejând, astfel, salariatul, deoarece angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Acesta nu este, însă, un element al algoritmului de calcul al salariului stabilit de fiecare angajator, ci se ia în considerare ca atare pentru a stabili dacă salariul de salariul de bază al unui salariat, rezultat din valorificarea elementelor convenite de părți, respectă nivelul minim impus de lege. Legea nu impune un anumit mod de calcul al salariilor pentru salariații ce nu fac parte din categoria celor plătiți din fonduri publice, așa cum este cazul în speță, prin urmare, nici nu a prevăzut că acest salariu de bază minim brut garantat în plată trebuie să fie calificat într-un anumit fel ori să i se atribuie o anumită valoare în ecuațiile pe baza cărora salariul se calculează. Concret, calculul salariului reclamantului presupunea înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare cu salariul minim convenit de părți. Acest salariu minim nu poate fi confundat cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în lipsa unei clauze contractuale. Or, părțile nu au făcut vreo probă că așa au convenit. Dispozițiile art. 2 alin. 6 din contractul colectiv de muncă prevăd că, în situația în care intervin reglementări mai favorabile în privința drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă, ele vor face parte de drept din contract. Această dispoziție nu este de natură să conducă la altă soluție de vreme ce părțile nu au convenit că salariul de bază se calculează prin aplicarea coeficientului de ierarhizare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Prin urmare, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. T. Feroviar Regional de Călători București, cu sediul în București, ..70, ., ., CF_, în numele membrilor săi de sindicat, M. M., S. Cotin C., P. N., C. Ș. A., P. I., M. Ghe. I., T. M., împotriva sentinței civile nr. 4580 din data de 06.05.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S. Națională de T. Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” S.A cu sediul în București, ..38, sector 1, CUI RO_ și S. Regională T. Feroviar de Călători București (SNTFC București), cu sediul în București, . Nord nr.1-3, sector 1, CF_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. A. I. T. D. A.
GREFIER
M. D. A.
Red:D.A.T/15.10.2015
Dact.: D.A.M
4ex./15.10.2015
Jud.fond: C. E. D.
D.M. 15.10.2015/4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
