Obligaţie de a face. Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 502/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 12505/3/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._ (Număr în format vechi 7714/2014)

DECIZIE Nr. 502/2015

Ședința publică de la 17 Februarie 2015

Curtea, în compunere divergentă:

PREȘEDINTE A. F.

Judecător A. D. Ș.

Judecător L. U.

Grefier Ș. T.

Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelantul-contestator G. T. și apelanta-intimată C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6436/02.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, având ca obiect: recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că ambele părți au solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă conform prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate CPMB la data de 06.11.2014, care la data de 17.11.2014 a formulat întâmpinare, comunicată contestatorului la data de 20.11.2014, după care:

Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare, in complet de divergență.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6436/ 02.06.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G. T., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI. A fost obligată pârâta să emită o noua decizie de pensie pentru limită de vârstă prin care sa revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.09.2012, prin valorificarea veniturilor brute prevăzute în adeverința nr. 299/24.07.2012 emisă de S.C. OVO DESIGN S.A.A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată pentru perioada 01.09.2012 până la data plății efective. A fost respinsă, în rest acțiunea, ca neîntemeiată. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:

Drepturile inițiale de pensie ale reclamantului au fost stabilite prin decizia nr._/04.11.1987 (fila 7).

Prin cererea din data de 16.08.2012 reclamantul a solicitat revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 2999/24.07.2012 emisă de S.C. OVO DESIGN S.R.L. Conform adeverinței, în perioada 1967 – 1897 reclamantul a obținut venituri realizate în acord global pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale (filele 16,17). Cererea a fost respinsă prin decizia nr._/25.02.2013

Stagiul complet de cotizare utilizat la calcularea drepturilor de pensie ale reclamantului este de 20 de ani și a fost stabilit în baza sentinței civile nr. 5898/20._ pronunțată în dosar nr._/3/2012 al Tribunalului București.

De asemenea, reclamantul a solicitat pârâtei revizuirea drepturilor de pensie în sensul acordării punctajelor prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010.

ÎN D.

Asupra cererii de valorificare a veniturilor obținute cu titlu de acord global:

Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul urmărește recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă la pârâtă.

Instanța a constata că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.

Astfel, din adeverința menționată rezultă că reclamantul a beneficiat, în anumite perioade, de venituri suplimentare (acord global) care, în mod greșit, nu au fost luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru perioadele menționate în adeverință fiind reținute și virate contribuții de asigurări sociale.

Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia 19/2011, dată asupra recursului în interesul legii, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având ca finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr19/2000, OUG 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii 3/1977, în raport de cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.

In Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 19 din 10 decembrie 2012 (Decizia 19/2012) privind examinarea recursurilor in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si Colegiul de conducere al Curții de Apel C. cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si pct. V din anexa la Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la sporurile si veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării in vigoare a dispozițiilor Legii nr. 19/2000, in procedura de stabilire si recalculare a drepturilor de pensie.

Înalta Curte a pronunțat următoarea soluție:

“In interpretarea si aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate in carnetul de munca sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației in vigoare, si pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurai sociale.”

Întrucât veniturile suplimentare realizate de reclamant se încadrează în categoria celor indicate în decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 dată în recursul în interesul legii, al cărei raționament este aplicabil și în cazul incidenței dispozițiilor Legii nr. 263/2010, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să emită o decizie de pensie pentru limită de vârstă prin care să revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu data de 01.09.2012 (luna următoare depunerii adeverințelor la casa de pensii, conform art. 107 din Legea nr. 263/2010), prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. 299/24.07.2012, emisă de S.C. OVO DESIGN S.A.

Întrucât dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligației pârâtei de a face plata acestui drept conform art.18 lit.e din H.G. nr.118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare diferită decât cea cuvenită, ca urmare nevalorificării adeverinței menționate, în patrimoniul reclamantului s-a înregistrat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată. În consecință, instanța va obliga pârâta la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform prezentei hotărâri începând cu data de 01.09.2012 până la data plății efective a drepturilor cuvenite.

În ceea ce privește cererea de revizuire conform dispozițiilor OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, instanța reține:

Potrivit art.II lit. a din OUG nr.100/2008 beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

Prin urmare, acest act normativ vizează acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru stagiul efectiv realizat în fostele grupe de muncă de asigurații care beneficiază de recalcularea pensiei în temeiul OUG nr. 4/2005, fără a reglementa în vreun fel stagiul complet de cotizare al acestor persoane.

Însă, potrivit textului legal amintit sunt exceptate de la acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau a II a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale.

Cum în speță, stagiul complet de cotizare de 20 de ani avut în vedere la recalcularea drepturilor de pensiei ale reclamantului în baza sentinței civile nr. 5898/20.06.2012 a Tribunalului București Secția a VIII a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reprezintă un stagiu înscris într-o dispoziție legală cu caracter special derogatorie de la dreptul comun, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977, la care făcea trimitere expresă HG nr.1550/2004, iar reclamantul și-a manifestat deja opțiunea pentru aplicarea unui stagiu complet de cotizare prevăzut într-o dispoziție cu caracter special (art.14 din Legea nr.3/1977), Tribunalul a reținut incidenta în cauză a prevederilor art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teza, si anume cea care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar.

Pentru considerentele expuse tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea reclamantului de revizuire a drepturilor de pensie prin valorificarea de punctaje suplimentare întemeiată pe prevederile OUG nr. 100/2008.

În ceea ce privește capătul de cerere privind recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile art.169 din Legea nr.263/2010, conform cărora „pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”, Tribunalul a constatat că textul indicat vizează acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru perioada lucrată în fostele grupe de muncă de asigurații ce beneficiază de recalcularea pensiei în temeiul OUG nr. 4/2005, fără a reglementa însă în vreun fel stagiul complet de cotizare al acestor persoane.

Tribunalul a reținut că în cauză devin incidente prevederile art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010, în conformitate cu care „prevederile alin.1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie pentru actele normative cu caracter special.

Astfel, sunt exceptate de la acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor, respectiv pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau a II a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale, cum este și cazul reclamantului, care a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Odată dispusă recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, acesta reprezintă un stagiu distinct, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr.1550/2004.

Este evident că, față de aceste dispoziții referitoare la interdicția de recalculare a pensiilor celor care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale, cum este art. 14 din Legea nr.3/1977, pensia reclamantului nu poate fi supusă decât uneia dintre cele două proceduri.

Pentru toate considerentele arătate, Tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, inclusiv în privința capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor, față de caracterul subsidiar al acestora și concluzia la care s-a ajuns în privința capetelor principale din acțiune, în sensul netemeiniciei acestora.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în baza art. 453 din Codul de procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 de lei reprezentând onorariu avocat.Tribunalul a dispus reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată cu 50% având în vedere că numai unul dintre cele două capete de cerere formulate a fost admis.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal și motivat, atât pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cât și reclamantul G. T. .

1)În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta- pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI,a invocat următoarele aspecte:

Instanța de fond a dispus valorificarea unei adeverințe ce relevă venituri brute și nu venituri suplimentare ce s-ar impune a fi valorificate suplimentar salariului de încadrare și a celorlalte sporuri deja valorificate, fapt ce conduce la îmbogățirea fără justă cauză a apelantului reclamant instituție sancționată de art. 1345 Cod Civil;

Instanța de fond a dispus cu încălcarea dispozițiilor art.6 din Decretul 46/1982 raportat la art. 76 din Hot. Nr. 257/2011 și cu neobservarea probatoriului administrat și susținut în ședință publică, prin care apelanta- pârâtă a arătat faptul că veniturile brute relevate de adeverința nr. 299/24.07.2012 emisa de ..A., in locul celor deja valorificate, se regăsesc deja valorificate în buletinul de calcul iar în situația în care nu cunoaștem tipul veniturilor suplimentare realizate de reclamant, cuantumul sporului acordat, temeiul de drept al acordării acestuia, neputând fi verificată legalitatea aplicării acestor sporuri instituția apelantă nu poate proceda la valorificare decât prin înlocuirea veniturilor valorificate in buletinul de calcul cu cele relevate în adeverințe și nu la adăugarea acestora.

Din punctul de vedere al instituției apelante, motivul de recurs îl constituie obligarea apelantei pârâte la valorificarea veniturilor relevate de adeverința suplimentar veniturilor deja valorificate fapt ce ar conduce la dubla valorificare a salariului de încadrare a sporului de vechime și a celorlalte sporuri deja valorificate si incluse din nou in cuantumul veniturilor brute, prin sintagma venit brut realizat înțelegând totalitatea veniturilor realizate - salariu de încadrare+spor vechime+alte sporuri acordate conform legii. Conform cap. VI din Hotărârea 257/2011 privind Normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010:

„ Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:

Formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;

Participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;

Premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;

Recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;

Diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;

Drepturile de autor;

Drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;

Al treisprezecelea salariu;

Formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;

Formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;

Sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;

Indemnizațiile de muncă nenormată;

Compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982;

Alte sporuri care nu au avut caracter permanent.

Hotărârea pronunțata a fost data cu aplicarea greșita a legii (motiv de recurs conform art. 480 Noul c.pr.civ.) întrucât instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii coroborat cu art. 24 din Legea nr. 19/200 principiul contributivității fiind preluat si de art. 48 alin 1 si 2 din Legea 263/2010 care prevede:

Cum prin dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 46/1982 se prevede „De asemenea, compensațiile acordate potrivit art. 3 nu se iau în considerare la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în funcție de nivelul pensiei (...)" Rezultă deci fără putința de tăgada faptul ca pentru aceste sume nu se reținea contribuție CAS si nici pensia suplimentara, motiv pentru care sumele obținute și în adeverința nr.299/24.07.2012 emisa de . în locul celor deja valorificate nu poate fi valorificata la calculul pensiei.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 480 Noul C.Pr.Civ. solicită admiterea apelului, cu consecința modificării sentinței in sensul obligării instituției apelante la valorificarea veniturilor relevate de adeverința nr. 299/24.07.2012 emisa de . prin înlocuirea veniturilor deja valorificate cu cele relevate in aceasta adeverința si respingerea ca neîntemeiata a cererii de recalculare prin valorificarea adeverințelor.

2)În motivarea apelului, apelantul –reclamant G. T. a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, in sensul de a se dispune revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 si art. 169 din Legea nr. 263/2010 si plata diferențelor prin neacordarea punctajelor suplimentare actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.

Susține apelantul că instanța de fond in mod greșit a respins cererea sa, invocând faptul ca apelantul a beneficiat de un stagiu derogator, special, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, in opinia instanței echivalează cu lege speciala, respectiv „act normativ cu caracter special”.

În opinia apelantului instanța de fond a făcut o greșita interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special " folosita in cuprinsul art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Apelantul nu intră in categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale cum ar fi: de ex HG 267/1990, HG 610/1990, HG 407/1990 etc.

Susține că a beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația in vigoare în perioada respectiva, respectiv art. 14 din Legea 3/1977.

Legea nr. 3/1977 nu poate fi considerat, un act normativ cu caracter special întrucât a constituit drept comun in materie de pensii anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000.

Nici împrejurarea ca in cadrul Legii nr. 3/1997 au existat norme generale si norme derogatorii referitoare la vechimea in munca necesara pt. deschiderea dreptului la pensie, vechime care ulterior, in sistemul Legii nr. 19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare " in raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat in sensul ca normele derogatorii cuprinse in art. 14 din Legea nr. 3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special”.

Mai mult, un articol dintr-o lege (art. 14) nu poate fi considerat in sine act normativ, totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun . nu se poate considera ca are „caracter Special”.

In consecința apelantul consideră că are dreptul la recalcularea pensiei atât in temeiul OUG nr. 100/2008, cât si in temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 ani, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Prin întâmpinarea formulată, apelanta-intimată C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul-reclamant G. T., ca nefondat.

Consideră intimata că nu se poate accepta interpretarea stricta a articolelor si a textelor de lege, intenția legiuitorului a fost clara in sensul acordării acestor punctaje doar celor care nu au beneficiat de stagii derogatorii, date de lege, fără a exista intenția de a include in cadrul excepției doar stagiile derogatorii prevăzute de legi speciale.A interpreta . ar duce la situația obținerii unui dublu beneficiu, atât a unui stagiu derogator dar si a unui punctaj suplimentar, ceea ce ar incalca voința legiuitorului.Prin urmare, in aceste condiții reclamantul nu este îndreptățit la majorarea prevăzută de OUG nr. 100/2008 si art. 169 din Legea nr.263/2010.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelurile declarate, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

1).Apelul declarat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, care privește dispoziția instanței de fond de obligare la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.09.2012, prin valorificarea veniturilor brute prevăzute în adeverința nr. 299/24.07.2012 emisă de S.C. OVO DESIGN S.A. ,este nefondat .

Astfel, Curtea constată că adeverința nr. 299/24.07.2012 emisă de S.C. OVO DESIGN S.A cuprinde veniturile realizate de reclamant in sistem de acord global, in perioada 1967-1987, iar in antetul adeverinței se menționează expres că societatea angajatoare a virat contribuția de asigurări sociale aferentă acestor venituri .

Înalta Curte a pronunțat următoarea soluție:

Soluția dată in soluționarea acestui recurs in interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, astfel incât soluția tribunalului de a pune in aplicare Decizia ICCJ nr. 19 din 10 decembrie 2012 este legală și temeinică, in condițiile in care adeverința invocată de reclamant cuprinde venituri din categoria celor avute in vedere de instanța supremă la pronunțarea deciziei de mai sus, iar din cuprinsul adeverinței rezultă că societatea angajatoare a virat contribuția de asigurări sociale aferentă acestor venituri .

Prin urmare nu pot fi primite susținerile apelantei-pârâte in sensul că nu există temei de valorificare a acestor venituri la calculul drepturilor de pensie .

Argumentul apelantei in sensul că pentru veniturile plătite reclamantului in temeiul Decretului nr. 46/1982 nu au fost plătite contribuții de asigurări sociale nu are relevanță in cauza de față, atâta timp cât in adeverința nr. 299/24.07.2012 emisă de S.C. OVO DESIGN S.A nu se menționează că reclamantul ar fi beneficiat de sume de bani in temeiul acestui act normativ .

Nu poate fi primită nici susținerea apelantei in sensul că s-ar ajunge la o dublă valorificare a veniturilor obținute de reclamant in anumite perioade de timp, întrucât, in mod evident, C. de P. va avea in vedere pentru perioada menționată in adeverință veniturile indicate de fostul angajator ca fiind obținute in realitate de angajat in sistem de acord global, nu mențiunile din carnetul de muncă al acestuia .

Prin urmare, pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 6436/02.06. 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ .

2)In ceea ce privește apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de apelantul- contestator G. T., Curtea reține următoarele elemente esențiale:

Drepturile de pensie ale apelantului-reclamant s-au deschis in sub imperiul Legii nr. 3/1977. Din datele existente la dosarele de pensionare rezulta ca acesta au o vechime în muncă în grupa I de peste 20 de ani .

Potrivit sentinței civile nr. 5898/20 06 2012 pronunțată de Tribunalul București, i s-a recunoscut reclamantului un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, situație în care, și în raport de prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensionare prin folosirea acestui stagiu, emițându-se o decizia de recalculare în urma căreia s-a mărit punctajul mediu anual, reclamantul primind și o diferență pe o perioadă anterioară.

Potrivit art. 78 ² din Legea nr. 19/2000 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 100/2008 „ (1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:

a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă;

b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1."

De asemenea, prin art. II din OUG nr. 100/2008 s-a statuat că prevederile art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

De asemenea art. 169 alin.1 și 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”

Astfel, urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești, drepturile de pensie ale apelantului au fost stabilite cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani prevăzut de art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 3/1977, dispoziție cu caracter special față de norma generală de la art. 8 din Legea nr. 3/1977 care prevedea un stagiu complet de cotizare în cazul bărbaților de 30 de ani. O dispoziție legală dintr-un anumit act normativ poate avea caracter special față de o altă dispoziție legală din același act normativ, aceasta fiind și situația în cazul prevederilor art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 3/1977 raportat la art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit b din Legea nr. 3/1977, dispoziție cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative, în cazul recurentului este vorba de un stagiu complet de 20 de ani.

Pentru persoanele care au desfășurat activitate pentru o anumită perioadă în grupa I (20 de ani) sau în grupa a II-a de muncă ( 25 de ani) prin OUG nr. 4/2005 și pensionați în temeiul Legii nr. 3/1977 s-a recunoscut drept beneficiu luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare egal cu vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, stagiu care prin ipoteză era mai mic decât cel general valabil pentru celelalte persoane pensionate sub imperiul Legii nr. 3/977. Ulterior, prin art. 78 ² din Legea nr. 19/2000 s-a recunoscut asiguraților care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiu unui număr suplimentar de puncte.

Prin art. II din OUG nr. 100/2008 si art. 169 alin 2 din Legea nr. 263/2010 legiuitorul a urmărit a se evita cumularea de către același pensionar a mai multor beneficii ca urmare a activității desfășurate în grupe de muncă. Rezulta in mod evident din modalitatea de redactare a acestor texte de lege ca legiuitorul a exclus de la acordarea punctajului suplimentar pentru munca in grupe persoanele care au beneficiat de un stagiu complet de cotizare redus .

Nu se poate aprecia ca prevederile care dispun cu privire la un stagiu complet de cotizare redus nu ar avea caracter de „lege speciala” pentru ca sunt incluse in Legea nr. 3/1977 . Referirea la stagii prevăzute de acte normative cu caracter special din art. II din OUG nr. 100/2008 si art. 169 alin 2 din Legea nr. 263/2010 este una generica, fara a se mentiona expres ca sunt excluse stagiile de cotizare reduse, prevazute de art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Prin urmare solutia instantei de fond de respingere a acestei cereri a reclamantului este legală si temeinică, pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin 1 Noul C., Curtea, cu majoritate, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate:

Respinge apelurile declarate de apelantul-contestator G. T., identificat cu CNP:_, domiciliat în București, sector 1, . și apelanta-intimată C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6, identificată cu CF_, cont bancar RO53TREZ__ – Trezoreria sector 3 București, împotriva sentinței civile nr. 6436/02.06. 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.

Judecător,

A. D. Ș.

Judecător,

L. U.

Grefier,

Ș. T.

Red. ADȘ/25 februarie 2015

Ș.T./D.M./ 24 Februarie 2015/4ex.

Jud. fond: B. E. D.

Cu opinia parțial separată a doamnei judecător A.F.:

Admiterii apelului declarat de reclamant, cu consecința admiterii acțiunii.

Dispozițiile legale la care se referă majoritatea judecătorilor care au judecat prezentul apel în complet de divergență, respectiv prevederile OUG nr.100/2008, fac vorbire despre acte normative cu caracter special, iar nu despre dispoziții speciale, deși nimic nu ar fi împiedicat legiuitorul ca, dacă ar fi considerat necesară redefinirea acestei pretinse categorii de exceptați de la beneficiile OUG nr.100/2008, la momentul modificării actului normativ, să includă în texul acestuia, respectiv în cuprinsul art.169 alin2., sintagma de „dispoziții cu caracter special din acte normative”,

Or această modificare nu s-a operat, deși OUG nr.100/2008 a fost modificată de nu mai puțin de opt ori până la data sesizării instanței de fond de către reclamant, formularea din textul legii referitoare la actele normative cu caracter specialnecunoscând nicio schimbare terminologică, ceea ce întărește ipoteza de interpretare conform căreia legiuitorul a avut în vedere acele categorii de pensionari care au ieșit la pensie în baza unor legi speciale și care au lucrat, anterior datei de 1.04.2001, în grupele I și II de muncă, tocmai în scopul de a face imposibilă orice interpretare care ar permite aplicabilitatea ordonanței și acestor categorii.

Nu se poate pune semnul egalității între sintagma acte normative cu caracter special, ceea ce presupune existența unei legi sau a unei ordonanțe în ansamblul său și dispoziții speciale sau cu caracter special care implică doar existența unor dispoziții cu caracter derogatoriu, chiar și în legi cu caracter general.

Altminteri, întregul reprezentat de actul normativ devine similar cu partea componentă, respectiv cu dispoziția legală care intră în cuprinsul unui act normativ, deși legiuitorul, după ce a modificat de opt ori textul legii inițiale, nu a simțit necesar să modifice textul inițial care face vorbire despre întreg, respectiv despre acte normative speciale iar nu despre dispoziții cu caracter special din acte normative.

Este evident că și în anul 2008, dar și după data de 1.01.2011, înainte de apariția deciziei în interesul legii nr.40/2008, legiuitorul nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 3/1977, pentru că nu a considerat aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 și nici nu le-a aplicat în procesul de recalculare, decât în urma unor hotărâri judecătorești, cum este, de altfel, și cazul prezentei spețe în privința pretenției pentru care instanța de recurs a admis recursul..

Or o dispoziție nu devine specială doar pentru că o . instanțe judecătorești (cu sublinierea că nu toate instanțele au admis acțiunile având ca obiect recalcularea în baza unor stagii de 20, respectiv 25 de ani) au admis acțiuni având ca obiect recalcularea pensiilor în baza OUG nr. 4/2005, cu luarea în considerare a altor stagii complete de cotizare decât cele avute în vedere de Casele de P..

Altminteri, s-ar admite, implicit, că instanțele de judecată au creat drept, iar nu doar au interpretat o lege existentă.

O situație similară se înregistrează și după data de 1.01.2011, data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010 și data la care a fost abrogată OUG nr.100/2008, după această dată solicitările de majorare ale punctului de pensie putând avea ca bază juridică exclusiv Legea nr.263/2010.

Având în vedere argumentele mai sus expuse, apreciez că apelul trebuia admis, cu consecința admiterii acțiunii în parte.

Președinte,

A. F.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1486/2015. Curtea de Apel...		Obligaţie de a face. Decizia nr. 1624/2015. Curtea de Apel... →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI