Recalculare pensie. Decizia nr. 2380/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2380/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2642/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 798/2015)
Decizia Civilă nr.2380
Ședința publică din data de 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: H. L.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr.1466 din data de 28.10.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P., cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant M. P., prin avocat T. C. R., cu împuternicire avocațială depusă la dosar-fila 22, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.62/2015, lipsind apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant, prin avocat, în combaterea afirmațiilor casei de pensii prin cererea de apel ce face obiectul prezentului litigiu, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să depună la dosarul cauzei documente obținute din dosarul de pensie întocmit pe numele reclamantului, emise de apelanta-pârâtă, respectiv adresa nr.725/26.01.2006, date privitoare la activitatea reclamantului în muncă, precum și un extras din carnetul de muncă al acestuia.
Curtea în temeiul art.479 alin.(2) din Codul de procedură civilă, încuviințează pentru intimatul-reclamant proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată și ia act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Nemaifiind cereri de formulat, în temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă, Curtea deschide dezbaterile asupra cererii de apel.
Intimatul-reclamant, prin avocat, arată că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod corect a dispus obligarea casei de pensii la valorificarea perioadei 14.10.1970 – 16.11.1972, perioadă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în grupa a I-a de muncă, astfel cum aceasta a fost completată în carnetul de muncă, depus în original, la pozițiile 16 și 51. Mai mult, arată că această perioadă este evidențiată în mod concomitent în fișa de pensionare întocmită la data formulării cererii de ieșire la pensie de către unitatea angajatoare, mai exact de către comisia din cadrul S.C. Urbis S.A. București care funcționa în temeiul art.48 din Legea nr.3/1977, în care se certifică faptul că perioada în discuție nu a fost valorificată în decursul timpului începând cu data ieșirii la pensie și până la finalizarea proceselor de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite reclamantului. În dovedirea celor afirmate, arată că a depus la dosarul cauzei răspunsul dat de C. Județeană de Pensii Teleorman în cadrul etapei de recalculare a pensiilor potrivit dispozițiilor H.G. nr.1550/2004, în care din anexa de calcul rezultă fără putință de tăgadă faptul că nu s-a avut în vedere această perioadă de muncă ca fiind lucrată în grupa a I-a de muncă, în condițiile în care la dosarul de pensie a fost depus carnetul de muncă al reclamantului, în original. În aceleași context, solicită a se observa că prin răspunsul primit de reclamant, casa de pensii solicită prezentare anumitor documente cu excepția carnetului de muncă care, conform metodologiei de aplicare a O.G. nr.4/2005 și a H.G. nr.1550/2004, recalcularea drepturilor de pensie se face în mod exclusiv pe baza documentelor originale ce urmau a fi depuse de către pensionar la dosarul de pensie. Cum acest document se afla în posesia casei de pensii, apreciază că afirmațiile acesteia prin cererea de apel potrivit cărora perioada solicitată a fi valorificată nu reiese din carnetul de muncă printr-o mențiune specială nu pot fi reținute, întrucât această mențiune se află stipulată la poziția 16 din carnetul de muncă, în sensul că salariatul a desfășurat activitate în funcția de acar în cadrul Stației CFR Triaj București în perioada 14.10.1970 – 16.11.1972.
Cât privește susținerea apelantei-pârâte potrivit căreia carnetul de muncă al reclamantului nu ar fi fost depus la dosarul de pensie, arată că această susținere cu coincide realității, întrucât în caz afirmativ casa de pensii nu avea cum să emită decizia de pensionare și nu avea cum să întocmească anexa de calcul pe baza documentelor aflate în original, pe de o parte, iar pe de alta, dovada celor susținute constă în depunerea acelui înscris elaborat în cadrul etapei de recalculare ce a avut loc în anul 2006.
Referitor la afirmațiile apelantei-pârâte conform cărora la acest moment, respectiv după 21 de ani de la data ieșirii la pensie, s-ar impune obținerea de către reclamant a unei noi adeverințe prin care să se dovedească vechimea în muncă desfășurată în grupa a I-a de muncă aferentă perioadei în litigiu, solicită a se observa că această perioadă de timp este menționată în carnetul de muncă. În acest sens, solicită a se avea în vedere prevederile art.123 din H.G. nr.257/2011 prin care la alin. 2 se precizează că dovedirea stagiilor de cotizare se face prin carnetul de muncă completat potrivit Decretului nr.92/1976, iar dovedirea condițiilor de muncă se face prin carnetul de muncă, astfel încât, apreciază că apelanta-pârâtă nu are nici un temei legal în baza căruia să solicite depunerea unei noi adeverințe, având în vedere și faptul că prin actul normativ mai sus menționat au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010, iar acesta are caracter obligatoriu pentru casele de pensii întrucât a fost dat în aplicarea în concret a dispozițiilor Legii nr.263/2010.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu luarea în considerare a mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului.
Cu cheltuieli de judecată conform înscrisurilor doveditoare existente la dosar.
Curtea în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, închide dezbaterile.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal sub nr._, reclamantul M. P. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revizuirea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie nr._ din luna ianuarie 2013, prin luarea în calcul și a vechimii de 2 ani, 1 lună și 2 zile lucrată în grupa a I - a de muncă în perioada 14.10._72 și plata diferențelor din pensie cuvenite și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1466 din data de 28.10.2014, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. P., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr._/ianuarie 2013; s-a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei cu luarea în calcul a perioadei lucrată în grupa a I - a de muncă în perioada 14.10._72 ,conform înscrierii în carnetul de muncă . nr_, poz 16 și 51, în cadrul Stației CFR Triaj București; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art. 153 lit. f din Legea nr.263/2010, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
Prin cererea înregistrată sub nr.3994/23.01.2014 reclamantul a solicitat revizuirea deciziei de pensionare nr._/2013, deoarece în mod greșit nu a fost avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie activitatea desfășurată în grupa a I a de muncă între anii 14.10._72, așa cum rezultă din poziția 16 și 51 din carnetul de muncă . nr._.
Prin răspunsul nr.3994/24.02.2014 dat de C. județeană de Pensii Teleorman s-a adus la cunoștința reclamantului refuzul de soluționare a cererii motivat de faptul că este necesară o adeverință completată și eliberată conform Anexei 14 din HG nr.257/2011.
Refuzul pârâtei de a revizui decizia de recalculare a pensiei nr._/2013, este unul nejustificat, deoarece reclamantul a dovedit susținerile sale prin probele administrate în cauză.
Din xerocopia contractului de muncă, poziția 15-16, rezultă că activitatea desfășurată de reclamant în perioada în litigiu, a fost încadrată de angajator în grupa a I-a de muncă, conform Ordinului MPPS nr._ și nr.120/1990 poziția 123.
Această situație de fapt rezultă și din xerocopia fișei de pensii întocmită de ultimul angajator ., pozițiile 13-20.
Deoarece reclamantul a făcut dovada stagiului de cotizare în grupa a I a pentru perioada în litigiu prin mențiunile din carnetul de muncă și fișa de pensionare, acesta nu mai trebuia să depună la dosarul de pensie o adeverință în forma prevăzută de anexa 14 din Normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010.
Potrivit art.107 din Legea nr.263/2010 „în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire; (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor; (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.”
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâta să emită o decizie de revizuire în sensul celor reținute anterior, cu plata diferențelor de pensie cuvenite, potrivit alin. 2 art. 107 din Legea nr. 263/2010.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta C. Județeană de Pensii Teleorman, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și respingerea cererii reclamantului, pentru următoarele motive:
Instanța a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus emiterea unei decizii de pensie prin valorificarea stagiului realizat în grupa a I – a de muncă în perioada 14.10._72, conform înscrierii în carnetul de muncă . nr._ poz. 16 și 51, în cadrul Stației CFR Triaj București fără a avea în vedere motivele invocate de apelantă în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Sentința apelată este insuficient motivată, atâta timp cât instanța se referă mai mult la cât de nejustificat este refuzul de a valorifica perioada indicată în acțiune ca fiind lucrată în grupa a I – a de muncă în loc să motiveze dispozitivul potrivit căruia a stabilit că stagiul realizat se încadrează în grupa a l - a de muncă, cu toate că nu rezultă astfel din carnetul de muncă prin mențiune specială și nici din adeverința prevăzută de legea pensiilor și normele de punere în aplicare.
La dosarul de pensionare, odată cu cererea pentru deschiderea drepturilor de pensie, nu s-a depus și carnetul de muncă în original, ci doar fișa de pensie, conform prevederilor din acea perioadă, în care la poziția 14 - 20, intimatul este înregistrat cu meseria de acar la Stația CFR București Triaj și Stația CFR V., iar la rubrica „activitate prestată în grupele l și II de muncă” se menționează perioada 01.09._94, în total 18 ani 10 luni, valorificată ca atare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru perioada solicitată de reclamant nu sunt mențiuni care să permită valorificarea acesteia ca fiind realizată în grupa a I – a sau a II - a de muncă.
Nu poate fi considerat un motiv nejustificat solicitatea apelantei de prezentare a uneiadeverințe întocmită conform Anexei nr. 14 la HG nr. 257/2011 privind normele de aplicare Legii sistemului unitar de pensii publice. Nr. 263/2010.
În mod nelegal a hotărât instanța să oblige apelanta la valorificarea stagiului ca fiind realizat în grupa l de muncă având ca înscris doveditor xerocopia contractului de muncă, acesta nefiind un act doveditor, sau fișa de pensie, care poate avea această calitate, dar care nu poartă mențiunea corespunzătoare.
La data de 02.03.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul M. P., solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor formulate de apelanta pârâtă, în limitele apelului, conform art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Drepturile inițiale de pensie ale intimatului reclamant s-au deschis la data de 1.04.1995, fiind recalculate prin decizia nr._/27.06.2006 emisă de C. Județeană Pensie Teleorman, cu începere din data de 1.09.2005în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, coroborate cu HG nr.1550/2004 și HG nr.733/2005.
Potrivit buletinului anexă la decizia de reclaculare, rezultă că apelanta a reținut la reclacualrea drepturilor cuvenite intimatului un total stagiu de cotizare realizat de 43 de ani, 6 luni și 29 de zile, din care 18 ani și 10 luni în grupa a I –a și 12 ani, 8 luni și 20 de zile în condiții normale.
În decizia nr._/1.02.2009 emisă conform OUG nr.100/2008, apelanta a luat în considerare ca fiind lucrați în grupa a I -a 18 ani și 10 luni în și a aplicat în consecință un spor aferent de 9 ani.
Cererea înregistrată la C. de pensii sub nr.3994/24.01.2014, prin care intimatul a solicitat îndreptarea erorilor strecurate în stabilirea și plata drepturilor de pensie și pe cale de consecință la revizuirea și modificarea deciziei nr._/2011, în temeiul art.169 dinb Legea nr.263/2010, respectiv valorificarea unei vechimi în grupa a I – a de muncă de 20 de ani și 11 luni, conform documentelor aflate în dosarul depus de angajator la DMPS Teleorman în 13.06.1994, cu luarea în considerare a poz-51 din fișa de pensie, în loc de 18 ani și 10 luni, nu a fost soluționată favorabil, motiv pentru care s-a promovat prezentul litigiu.
Nominalizarea persoanelor care desfășurau activități ce se încadrau în grupa a I - a de muncă reprezenta o atribuție ce revenea angajatorului, potrivit prevederilor Ordinului Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/1990, completat cu Ordinul MMPS nr.125/1990.
Astfel, conform punctului 6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se făcea de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Potrivit punctului 15 din Ordinul nr.50/1990 dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrau în grupele a I – a și a II –a de muncă în vederea pensionării era posibilă pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În speță, prin prezentarea carnetului de muncă, intimatul reclamant a făcut dovada faptului că activitatea prestată de aceasta în perioada în litigiu a fost încadrată de angajator în grupa a I - a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990.
Astfel, în carnetul de muncă la poziția 16 s-a înscris mențiunea că intimatul a fost încadrat în grupa a I – a de muncă perioada 14.10.1970 – 16.11.1972, adică 2 ani, 1 lună și 2 zile, conform pct.11 din anexa 1 a Ordinului nr.125/1990, iar la poziția 51 s-a menționat că intimatul a lucrat în perioada 1.09.1975 – 1.07.1994 18 ani, 10 luni în grupa a I -a pct.99, procent 100%, conform Ordinului 125/1990 și perioada 14.10.1970 – 16.11.1972 2 ani, 1 lună și 2 zile, pct.11, procent 100%, conform Ordinului nr.125/1990.
De asemenea, în fișa de pensie depusă la dosarul de pensie s-a înscris faptul că intimatul a lucrat 20 de ani, 11 luni și 2 zile în grupa a I –a, respectiv că în perioada 1.09.1975 – 1.07.1994 a lucrat 18 ani, 10 luni în grupa a I –a, conform pct.99, procent 100%, Ordin nr.125/1990 și perioada 14.10.1970 – 16.11.1972, 2 ani, 1 lună și 2 zile, pct.11, procent 100%, Ordin 125/1990 (fila 11 și 14 dosar fond).
Prima instanță a reținut corect faptul ca fiind nejustificat refuzat apelantei de a ține seama la valorificarea perioadelor încadrate în grupele de muncă de documentul primar, respectiv carnetul de muncă.
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu a învestit C. de Pensii cu atribuții în stabilirea grupelor de muncă pentru solicitanții de drepturi de pensii, desfășurarea unei activității într-o grupă superioară de muncă putând fi dovedită exclusiv prin mențiunile din carnetul de muncă sau printr-o adresă emisă de angajator.
Susținerile apelantei, în sensul că activitatea prestată de intimata reclamantă nu se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990 nu pot constitui temei de respingere a cererii de valorificare a perioadei lucrate în grupa a I - a de muncă și în 14.10.1970 – 16.11.1972, întrucât angajatorul este cel care își asumă întreaga responsabilitate pentru mențiunile înscrise în carnetul de muncă referitoare la perioada lucrată în grupă de muncă. și care fac dovadă deplină, până la înscrierea în fals sau proba contrară.
Așadar, de vreme ce atât în fișa de pensie, care face dovadă deplină, până la înscrierea în fals sau proba contrară, întocmită de unitatea angajatoare, care poartă întreaga răspundere pentru exactitatea datelor pe care le conține dosarul de pensie, conform art.48 din Legea nr.3/1977, cât și în carnetul de muncă al reclamantului se menționează în mod expres că aceasta a lucrat în grupa a I –a de muncă timp de 20 de ani, 11 luni și 2 zile, Curtea reține ca fiind nejustificat refuzul apelantei de valorificare a unor astfel de înscrieri.
Prezentarea unei adeverințe care să cuprindă mențiunile prevăzute de art.126 și următoarele din Legea nr.263/2010 era necesară numai dacă nu era făcută nicio mențiune cu privire la încadrarea în grupă de muncă în carnetul de muncă.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge apelul ca nefondat, în baza art.480 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, având CUI_, cont bancar RO87TREZ_ deschis la Trezoreria A. și sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1466 din data de 28.10.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P., având CNP_ și domiciliul în comună Blejești, .
Obligă apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
R. F. G. H. L.
Grefier,
B. M.
Red. Jud. RFG, 15.07.2015
Dact: Z.G./4 ex/06.07.2015
Jud.fond: N.T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2643/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
