Obligaţie de a face. Decizia nr. 1409/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1409/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 28292/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8608/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1409
Ședința publică din data de 30.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.9735 din data de 20.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant U. D., având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 16.02.2015 intimatul-reclamant U. D. a depus concluzii scrise și decizia nr._/09.03.2015 emisă de C. de P. a Municipiului București ca urmare a punerii în executare a sentinței civile atacate pe această cale. În prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA ,
Constată că prin sentința civilă nr. 9735 din data de 20.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul cu nr._ a fost respinsă ca prematur formulata cererea completatoare depusa de reclamant.
A fost admisă, în parte, cererea privind pe reclamant U. D., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București.
A fost obligată pârâta să emită o noua decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, începând cu data de 01.06.2013 cu luarea în considerare a veniturilor înscrise in adeverința nr.224 din 12.09.2012 emise de . SRL,cu respectarea dispozițiilor art. 165 pct.1 din Legea nr. 263/2010.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 01.06.2013 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin decizia nr._/1.08.2013 (fila 5 dosar) reclamantului i s-a stabilit o pensie pentru limita de vârsta, fără a se lua în considerare adeverința menționata mai sus, care exista la dosarul de pensie - a se vedea mențiunea din decizie, prin care face dovada realizării de drepturi suplimentare de natură salarială (acord si prime), neînscrise în carnetul de muncă, care au constituit bază de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Potrivit art.107 alin.3 din Legea nr. 263/2010 „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia."
Art. 33 alin. l lit. a) și 96 alin.(2) din Legea nr.263/2010 prevăd că baza de calcul o constituie câștigul salarial brut, respectiv că [...] punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă.
Legea 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, stabilește în art. 4 că fondurile necesare plății pensiilor se constituie din contribuțiile întreprinderilor.
In plus, art. 1 din Decretul nr. 389 / 1972 cu privire la contribuția de asigurări sociale de stat prevedea că unitățile socialiste, [...] orice alte persoane juridice [...] sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat [...].
În speță, reclamantul a obținut de la fostul său angajator adeverința ce dovedește veniturile sale salariale sub formă de acord global, pentru care s-a achitat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de către angajator potrivit art. 1 din fostul Decret 389/1972.
Veniturile realizate în sistem de acord global, și celelalte câștiguri suplimentare trebuiesc luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
O data reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile care consacra principiului contributivitatii consacrat de art.2, lit.c din Legea nr.263/2010.
În condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat tribunalul apreciază că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă pentru că soluția contrară presupune încălcarea.
Instanța a apreciat ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parți.
Prin urmare intimata trebuia, în considerarea adeverinței eliberate de fostul angajator care asumându-și răspunderea a confirmat faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte și să aplice principiul contributivității și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia 19/2011, dată asupra recursului în interesul legii, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având ca finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr19/2000, OUG 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii 3/1977, în raport de cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
In Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 19 din 10 decembrie 2012 (Decizia 19/2012) privind examinarea recursurilor in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale si pct. V din anexa la Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la sporurile si veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării in vigoare a dispozițiilor Legii nr. 19/2000, in procedura de stabilire si recalculare a drepturilor de pensie.
Înalta Curte a pronunțat următoarea soluție:
“In interpretarea si aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si pct. V din anexa la Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate in carnetul de munca sau in adeverințele eliberate de unități, conform legislației in vigoare, si pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Întrucât veniturile suplimentare nemenționate în carnetul de muncă, realizate de reclamanta în acord global, pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, se încadrează în categoria celor indicate în decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 dată în recursul în interesul legii, ale cărei considerente sunt aplicabile și în condițiile incidenței în cauză a dispozițiilor Legii nr. 263/2010.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis acțiunea și a dispus: obligarea Casei de P. a Municipiului București la emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei, in care să ia în calcul, de la data de 09.05.2013 - data acordării drepturilor inițiale de pensie (fila 5), veniturile salariale înscrise în adeverința nr._/01.09.2010 emisa de ..
A fost obligată pârâta Casei de P. a Municipiului București la plata la zi a sumelor reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei lunare la care avea dreptul corespunzător prezentei sentințe, și pensia efectiv încasata, pe perioada 09.05.2013-la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. de P. a Municipiului București .
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta a solicitat admiterea apelului astfel formulat cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a dispus cu încălcarea dispozițiilor legale ale art.10 din Legea nr.263/2010 în privința obligării apelantei C.P.M.B. la recalcularea pensiei cuvenite intimatului, retroactiv începând cu data de 01.06.2013, cu luarea în considerare și a veniturilor înscrise în adeverința nr.224/12.09.2012 emisă de S.C. ALSTOM INFRASTRUCTURE ROMÂNIA S.R.L.
Învederează că, pentru veniturile suplimentare obținute de intimat ulterior datei de 01.04.2001 și conținute de cele adeverința sus menționată, solicită să se aibă în vedere prevederile art.10, alin. 1 din Legea nr.263/2010: „(1) Pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art.7 alin. (l) și (2) constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, cu excepția persoanelor prevăzute la art.6 alin. (l) pct. I lit.x) ", coroborate cu dispozițiile art.166 din același act normativ: "La determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezenței legi, se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare sau în contractul de asigurare socială".
Față de toate aceste considerente, ținând seama de netemeinicia sentinței pronunțată de către instanța de fond, solicită să fie admis apelul astfel cum a fost formulat și să se dispună modificarea Sentinței Civile nr.9735/20.10.2014 în sensul celor menționate de către instituția apelantă în cuprinsul apelului promovat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, precum și ale art. 477 alin. (2) C. pr. civ., în cazul în care „…motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”, Curtea pentru motivele de fapt și de drept ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea reține că apelul formulat de către pârâtă nu conține motive noi, fiind reluate în esență aproximativ aceleași apărări precum cele invocate prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, referitoare la obligația privind declarația nominală de asigurat, însă Curtea va analiza cererea de apel și implicit cauza sub toate aspectele.
Astfel, Curtea reține că instanța de fond a dispus valorificarea adeverinței nr. 224 din 12.09.2012 emisă de . SRL, adeverință în care sunt menționate veniturile brute obținute de către intimat în intervalul octombrie 1992 – decembrie 2001, venituri pentru care s-au calculat și plătit contribuția de asigurări sociale și contribuția pentru pensia suplimentară.
Or, adeverința în cauză îndeplinește cerințele prevăzute de lege, respectiv art. 165 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010, ce statuează următoarele:
„(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”.
În ceea ce privește critica referitoare la lipsa declarațiilor nominale, Curtea reține că aceasta nu se poate imputa intimatului-reclamant deoarece nu aceasta avea obligația de depunere a declarațiilor în cauză.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art.8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 ce statuează următoarele:
„(1) CNPP, prin casele teritoriale de pensii, controlează modul în care angajatorii, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj respectă dispozițiile legale privind întocmirea și depunerea declarației nominale de asigurare și a obligațiilor de plată, precum și respectarea termenelor de depunere.
(2) Casele de pensii sectoriale controlează modul în care angajatorii din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale respectă dispozițiile legale privind întocmirea și transmiterea declarației nominale de asigurare, precum și termenele de transmitere”.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C. proc. civ., urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în Calea V., nr. 6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.9735 din data de 20.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant U. D. – CNP_, cu domiciliul în București, .. 36, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./27.05.2015
Jud.fond:J. C.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1589/2015.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1323/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
