Recalculare pensie. Decizia nr. 446/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 44810/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7526/2014)
Decizia civilă nr. 446
Ședința publică din data de 5 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
JUDECĂTOR A. I. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant N. G. împotriva sentinței civile nr. 2748/07.03.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza având pe fond ca obiect „revizuire pensie”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează că pricina se află la primul termen de judecată, cât și faptul că s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs către intimata-pârâtă, astfel cum rezultă din citativul întocmit în cauză, atașat la fila 5 dosar recurs.
La data de 28.01.2015 s-a depus la dosarul cauzei, prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții, de către recurentul-reclamant extras al deciziei nr. 6/08.12.2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii ce a făcut obiectul dosarului nr. 3/2014.
Se mai învederează în același context, faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin. Cod procedură civilă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea soluționării, având în vedere solicitarea părții recurente de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 21.11.2012, astfel cum a fost completată la 03.12.2013, reclamantul N. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI să se dispună revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 și plata diferențelor prin neacordarea punctajelor suplimentare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința nr. 461/ 04.09.2013 eliberată de . și plata diferențelor de pensie începând cu 01.10.2013; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 8556/19.09.2014 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea privind pe reclamantul N. G., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București; a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze și să plătească drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu data de 01.10.2013, cu valorificarea veniturilor suplimentare atestate de adeverința nr. 461 din 04.09.2013 emisă de .; a respins în rest acțiunea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform deciziei inițiale privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, s-a stabilit că reclamantul a avut dreptul inițial la pensie deschis începând cu data de 01.05.1999 și un stagiu de 25 ani 2 luni 11 zile în grupa I de muncă.
Prin sentință civilă pârâta a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat să i se recalculeze drepturile de pensie reglementate de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 și de OUG nr. 100/2008 cu utilizarea aceluiași stagiu complet de cotizare de 20 de ani stabilit prin hotărârea judecătorească menționată.
Conform art. 782 din Legea nr. 19/2000: „(1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de majorarea punctajelor anuale, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă; (2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1.”
Potrivit art. II lit. a din OUG 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, așa cum a fost modificat prin OUG 209/2008, „beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Legea 19/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011 și care la art. 169 alin. 1 prevede: „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, data inițială de stabilire a pensiei fiind 01.06.1999, astfel cum rezultă din decizia nr._/07.04.1999. Acesta a beneficiat de recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005. În cadrul acestui proces de recalculare, pentru determinarea punctajului său mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. Nemulțumit de acest mod de calcul, reclamantul a obținut, prin hotărâre judecătorească recalcularea drepturilor sale de pensie pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, pentru activitatea desfășurată în condițiile grupei I a de muncă.
Raportând situația de fapt din speță la dispozițiile legale anterior citate, s-a reținut că reclamantul a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, ceea ce atrage incidența art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză.
În consecință, pretențiile acestuia pentru recalcularea punctajului în baza OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea 263/2010 și cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prin acordarea unor puncte suplimentare pentru munca desfășurată în grupele superioare, în condițiile în care acesta deja a obținut recalcularea în baza unui stagiu derogator de cotizare ca urmare a aceluiași fapt, respectiv munca în grupele superioare, au fost apreciate ca neîntemeiate.
Pentru motivele arătate, cererea prin care s-a solicitat dublul beneficiu pentru grupa I de muncă a fost respinsă ca nefondată, precum și cererea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor.
Tribunalul a reținut că în conformitate cu mențiunile din adeverința nr. 461 din 04.09.2013 emisă de ., reclamantul a obținut venituri suplimentare.
Deși la dosarul de pensionare pentru pensie privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, reclamantul a depus adeverința în care se evidențiază veniturile realizate de către aceasta și pentru care angajatorul a virat contribuțiile la bugetul statului conform legislației în vigoare, pârâta în mod nelegal nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale acesteia cu valorificarea veniturilor obținute rezultate din înscrisurile doveditoare, ceea ce rezultă din decizia de respingere.
Potrivit art. 107 alin. 3 din Legea 263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol, sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Așa cum s-a reținut și potrivit susținerilor pârâtei veniturile menționate în această adeverință nu au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, reținându-se că acestea nu au avut caracter permanent.
Potrivit art. 2 lit. c din Legea 263/2010, „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 alin. 2 din Legea 263/2010, punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
În condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări socialeera și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat, tribunalul a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului, cu consecința că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Instanța de fond a apreciat ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parți.
Prin urmare, intimata trebuia, în considerarea adeverinței eliberate de fostul angajator care asumându-și răspunderea a confirmat faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte și să aplice principiul contributivității și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale, respectiv veniturile menționate în adeverința invocată.
În ceea ce privește data de la care urmează a fi acordate drepturile de pensie recalculate, cu luarea in considerare a adeverinței, tribunalul, reținând că s-a depus de contestator adeverința la data de 19.09.2013, iar potrivit art. 107 alin. 3 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol, sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 3 și 4 se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, a apreciat că data de la care se cuvin drepturile este data de 01.10.2013.
Având în vedere că în calculul pensiei pentru limită de vârstă urmează să fie incluse noi venituri, ceea ce înseamnă implicit o majorare a punctajului mediu anual și un cuantum al pensiei mai mare decât cel care i-a fost plătit, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 998-999 cod civil și art. 107 alin. 5 din Legea 263/2010, a obligat intimata să plătească reclamantului diferențele bănești dintre pensia încasată și pensia calculată și cuvenită conform hotărârii începând cu data de 01.10.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. G., la data de 04.09.2014, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 10.10.2014.
Prin recursul formulat, încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recurentul solicită modificarea sentinței atacate, în sensul dispunerii revizuirii drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 si art. 169 din Legea nr. 263/2010 si plata diferentelor prin neacordarea punctajelor suplimentare, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate la instanța de fond si recurs, pentru următoarele motive:
Instanța de fond in mod greșit a respins acțiunea, invocând faptul ca recurentul-reclamant a beneficiat de un stagiu derogator, special, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, în opinia instanței echivalează cu lege specială, respectiv „act normativ cu caracter special”.
Instanța de fond a făcut o greșita interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special" folosita in cuprinsul art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Arată recurentul că nu intră in categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale cum ar fi, de ex. HG 267/1990, HG 610/1990, HG 407/1990 etc. A beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația in vigoare in perioada respectiva, respectiv art. 14 din Legea 3/1977. Legea nr. 3/1977 nu poate fi considerat, „un act normativ cu caracter special", întrucât a constituit drept comun in materie de pensii anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000.
Nici împrejurarea ca in cadrul Legii nr. 3/1997 au existat norme generale si norme derogatorii referitoare la vechimea in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, vechime care ulterior, in sistemul Legii nr. 19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare" in raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat in sensul ca normele derogatorii cuprinse in art. 14 din Legea nr. 3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special".
Mai mult, un articol dintr-o lege (art. 14) nu poate fi considerat in sine „act normativ". Totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun . nu se poate considera ca are „caracter special".
In consecința, recurentul consideră că are dreptul la recalcularea pensiei atât in temeiul OUG nr. 100/2008, cat si in temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 ani, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Hotărârea data de către instanța de fond este nelegala motiv pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., cât și a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum s-a reținut și de prima instanță, drepturile de pensie ale reclamantului N. G. s-au deschis începând cu data de 01.05.1999, în baza Legii nr. 3/1977 – decizia nr._/07.04.1999 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă.
Deoarece a lucrat mai mult de 20 ani în grupa I de muncă (26 ani, 2 luni, 11 zile), prin sentința civilă nr. 954/03.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._/3/2009, a fost admisă cererea formulată de reclamant la data de 16.09.2009 și obligată pârâta C. de P. a Municipiului București să emită o nouă decizie de pensie reclamantului, conform OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și să-i plătească diferențele rezultate, începând cu 16.09.2006.
În aceste condiții, Curtea constată că, urmare a sentinței civile nr. 954/ 03.02.2010, pentru determinarea punctajului mediu anual în cazul recurentului-reclamant se utilizează un stagiu derogator de cotizare corespunzător vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută pentru persoanele care au lucrat un minim de ani în grupele de muncă, aceasta la rândul său având caracter derogator de la dreptul comun aplicabil la data deschiderii drepturilor de pensie.
Prin cererea ce a învestit instanța în prezenta cauză reclamantul a solicitat obligarea pârâtei C. de P. să revizuiască pensia cuvenită conform OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu stagiul complet de 20 ani stabilit prin hotărâre, considerând că îi sunt aplicabile majorările punctajelor anuale pentru perioadele lucrate în grupa specială de muncă.
Potrivit art. II din OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 209/2008, „Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane: a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
De asemenea, art. 1651 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 218/2008 și modificat prin OUG nr. 209/2008, cu modificările ulterioare: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Prin art. II din OUG nr. 209/04.12.2008, pentru modificarea Legii nr. 19/2000, s-a stabilit că „(1) Prevederile art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, și cel acordat conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010”.
Ulterior, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a preluat reglementarea din OUG nr. 209/2008 vizând recompensarea activității desfășurate în grupe superioare de muncă, în sensul că, în loc de acordarea unui număr fix de puncte pentru fiecare an de spor, s-a prevăzut pentru toți pensionarii, indiferent de data ieșirii la pensie, majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă, cu 50% pentru grupa I și cu 25% pentru grupa a II-a.
Astfel potrivit art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010: ”Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
În sintagma „vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special” trebuie incluse toate situațiile în care, la recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu OUG nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare prevăzut prin dispoziții speciale, iar nu stagiul complet de cotizare, prevăzut de norma de drept comun.
Din aceste perspective, împrejurarea că stagiul complet de cotizare derogator nu este prevăzut într-un act normativ distinct de legea generală nu poate constitui un argument în favoarea acordării punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, întrucât caracterul special al unei reglementări de drept poate îmbrăca, fie forma unui act normativ distinct, fie a unor texte incluse într-o lege care are valoarea unei reglementări generale în materia asigurărilor sociale, esențial fiind ca norma să reglementeze o situație de excepție de la regula generală.
Așadar, reținând situația premisă, respectiv recalcularea drepturilor de pensie în funcție de un stagiu derogator de cotizare, Curtea constată că numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, așa cum a fost reglementat prin OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 se acordă doar celor care nu se regăsesc în situația de excepție prevăzută de acest act normativ, respectiv celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Astfel, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, introdus prin Legea nr. 218/2008, prevede expres că prevederile alin. 1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în art. 169 din Legea nr. 263/2010, inclusiv sub aspectul situației de excepție a celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
În mod corect Tribunalul a reținut că în cazul reclamantului a fost folosit în urma recalculării un stagiu complet de cotizare derogator, așa cum rezultă din hotărârea aflată la dosarul primei instanțe, ceea ce atrage incidența art. II ultima teză din OUG nr. 100/2008.
Astfel, recurentului-reclamant i s-au recalculat drepturile de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă deschise în conformitate cu Legea nr. 3/1977, în baza OUG nr. 4/2005, prin valorificarea unui stagiu de cotizare derogator de la cel stabilit de art. 8 din Legea nr. 3/1977, și anume cel de 20 ani, prevăzut de art. 14 din lege, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 954/2010 a Tribunalului București, mai sus arătată.
Curtea reține, contrar afirmațiilor recurentului-reclamant, că stagiul complet de cotizare de 20 ani utilizat la recalcularea pensiei constituie un stagiu distinct, înscris în dispoziții legale cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorii de la dreptul comun.
Așadar, de vreme ce la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr. 1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr. 3/1977, în vigoare la data înscrierii reclamantului la pensia pentru limită de vârstă, Curtea reține că nu sunt incidente prevederile art. II din OUG nr. 100/2008 privind un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an realizat în grupa I de muncă și nici cele ale art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată de reclamant în grupa I de muncă.
Cum recurentul-reclamant a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, devin incidente dispozițiile art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, și anume cele care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar. Activitatea desfășurată de reclamant în grupa superioară de muncă a fost deja recompensată, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 20, în loc de 30, astfel că nu mai pot fi acordate și puncte suplimentare pentru aceeași activitate.
Întrucât scopul actelor normative invocate a fost tocmai asigurarea unei situații de echitate între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, acordarea în același timp a beneficiului stagiului redus de cotizare și a majorării punctajului anual pentru aceeași situație, respectiv perioada lucrată în grupele superioare de muncă, ar contraveni rațiunii legii și ar crea o situație profund inechitabilă pentru persoanele care s-au pensionat în baza Legii nr. 19/2000 și nu au dreptul la stagiul derogator.
În acest sens, Curtea reține că scopul actelor normative a fost majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă doar în cazul celor cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
În ceea ce privește invocarea de către recurent a deciziei nr. 6/ 08.12.2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii ce a făcut obiectul dosarului nr. 3/2014, se observă că prin această decizie s-a respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. II lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009, și art. 169 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 și pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, s-a utilizat, pentru determinarea punctajului mediu anual, ca stagiu complet de cotizare, vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cu modificările și completările ulterioare. S-a constatat că la momentul soluționării recursului în interesul legii nu mai exista practică divergentă, intervenind unificarea practicii judiciare în acord cu orientarea majoritară a jurisprudenței, reținută și în raportul asupra recursului, în sensul că „prevederea art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la stagiul complet de cotizare de 20 de ani, respectiv de 25 de ani, reprezintă o dispoziție legală cu caracter derogator în raport cu norma generală conținută de art. 8 din aceeași lege, astfel că sunt exceptați de la beneficiul majorării de punctaj prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008, aprobată prin Legea nr. 154/2009, respectiv de art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care, la recalcularea pensiei dispusă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, au beneficiat de stagiul complet de cotizare reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare”.
Față de toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, neputându-se reține motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant N. G. împotriva sentinței civile nr. 2748/07.03.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
Președinte, Judecător,Judecător,
M. C. S. G. I. A. I. C.
Grefier,
M. Colindeață
Red: A.I.C.
Tehnored.G.Z./2 ex./13.03.2015
Jud.fond: M.S.V. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1408/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1316/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
