Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1589/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1589/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 20003/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 146/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1589/2015
Ședința publică de la 11 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător E. D. B.
Grefier R. N. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 6469 din data de 06.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. M., având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta-pârâtă a solicitat, prin cererea de apel, ca judecata să aibă loc în lipsa sa, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei-reclamante la data de 16.01.2015, aceasta formulând întâmpinare la data de 26.01.2015, după care:
Curtea, având în vedere că, în cauză, s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 din codul de procedură civilă și constatând că apelul este în stare de judecată, în raport de dispozițiile art. 394 din Codul de procedură civilă, îl reține în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentinței civile nr. 6469/03.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București; a anulat decizia de debit nr._/23.04.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, prin Decizia nr._/23.04.2013, s-a reținut un debit în sarcina contestatoarei de 10.500 lei, cu mențiunea că reprezintă drepturi încasate necuvenit în perioada 01.10.2010 - 1.04.2013, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 114 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 114 din Legea nr. 263/2010 prevăd că: „(1) în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: (...)
- pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni;
- pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I sau II, depășind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv;
- soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, realizează venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din câștigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin.
Contestatoarea este beneficiara unei pensii de urmaș, conform dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 86 din aceeași lege prevăd că: „- (1) Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an.".
Pârâta a emis decizie de debit, considerând că pensia primită de contestatoare este o pensie de invaliditate și, parțial, are dreptate pe acest aspect, dar pensia acordată conform dispozițiilor art. 86 este o pensie cu o dublă natură juridică și anume, aceea de pensie de urmaș, dar și aceea de pensie de invaliditate, astfel că, deși acordarea ei este condiționată de încadrarea într-un grad de invaliditate, totuși rămâne categoric și o pensie de urmaș.
Instanța a apreciat că putea considera contestatoarea că interdicția care i se aplică este cuprinsă în art. 114 lit. h din Legea 263/2010, deoarece acest articol se referă la pensia de urmaș și nu particularizează situația faptică a beneficiarului pensiei de urmaș ca referindu-se doar la pensia de urmaș acordată conform art. 85 din Legea 263/2010 și instanța poate admite o asemenea interpretare deoarece, așa cum a arătat mai sus, natura juridică a acestei pensii este dublă ori atâta vreme cât natura juridică este dublă nu putem să o încadrăm ca reguli aplicabile decât unui tip de pensie astfel că urmează regulile de la pensie de urmaș unde beneficiarul acestei pensii poate cumula această pensie cu veniturile brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din câștigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5)," iar contestatoarea avea un venit mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut.
Este adevărat că se poate argumenta că o persoană care este încadrată într-un grad de invaliditate nu ar putea lucra și acesta este un argument foarte pertinent dar cum textul de lege care se referă la interdicție în ceea ce privește pensia de urmaș este ambiguu și nu cuprinde o detaliere care să indice că persoanele aflate în situația de la articolul 86 nu se încadrează în categoria peroanelor de la art. 114 lit. h este dificil pentru un beneficiar al unei astfel de pensii să realizeze în care text de lege se încadrează, cel de la art. 114 lit. e sau cel de la 114 lit. h din Legea nr.263/2010, această situație fiind relevantă doar pentru decizia de debit, cu mențiunea că argumentația cu privire la imposibilitatea de cumulare a pensie cu veniturile rămâne pertinentă și pârâta a repus în plată corect pensia contestatoarei doar după ce aceasta și-a încetat activitatea.
Față de cele reținute mai sus instanța a admis acțiunea și a anulat Decizia de debit nr._/23.04.2013.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal și motivat, apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (C.P.M.B.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta-pârâtă susține că sentința instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât anularea Deciziei nr._/23.04.2013 s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor art. 114 lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii.
Arată că, în sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu veniturile provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie, în condițiile legii, următoarele categorii de pensionari:
- pensionarii pentru limita de vârsta;
- nevăzătorii;
- pensionarii de invaliditate gradul III, precum și copiii, pensionari de urmaș, încadrați în gradul III de invaliditate;
- copiii, pensionari de urmaș, prevăzuți la art. 84 lit. a) și b).
Mai arată că, la momentul cumulării pensiei cu veniturile (10._) evidențiate în adeverința nr._/02.06.2014 eliberată de CPMB - Direcția Economic, Stagii de Cotizare și Arhive depusă la dosarul cauzei, reclamanta beneficia de o pensie de urmaș cu încadrare medicală gradul II.
Din analiza înscrisurilor depuse de către intimata-reclamantă (adeverința de vechime în munca nr.06. /21.05.2013), rezultă că, începând cu data de 21.05.2013 Contractul individual de muncă al acesteia a încetat.
Dispozițiile art. 114 lit. e), coroborate cu dispozițiile art. 6 pct. 1 din Legea nr .263/2010 sunt foarte clare, în sensul că pensionarul beneficiar de o pensie de invaliditate gradul II nu poate cumula pensia cu venituri salariale.
Prin urmare, precizează că plata necuvenită a drepturilor de pensie a fost generată de faptul că intimata-reclamanta a realizat venituri, în condițiile în care ea beneficia de o pensie pentru invaliditate de gradul II.
Or, susține apelanta-pârâtă, dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010, actualizate, sunt imperative și instituie obligativitatea, pentru casele teritoriale de pensii, de a recupera sumele încasate necuvenit.
Apelanta-pârâtă consideră că, în această situație, s-a efectuat o plată nedatorată, care trebuie restituită, obligația de restituire existând atât în sarcina celui care a primit plată cu bună-credință, precum și în sarcina accipiensului de rea-credință.
Mai mult, apelanta-pârâtă consideră că, în mod eronat, în toată această perioadă, intimata-reclamantă a încasat suma de 10.500 lei, în acest mod fiind încălcate dispozițiile legale ale Codului civil, deoarece încasarea unei sume nedatorate reprezintă o îmbogățire fără just temei. Conform prevederilor art.179, alin. 1 și 4 din Legea nr.263/2010 actualizata alin. (1) -"Sumele Încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani" și alin. (4) - "Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor sectoriale pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu."
Dispozițiile art.179 din Legea nr.263/2010 actualizata sunt imperative și instituie obligativitatea pentru casele teritoriale de pensii de a recupera sumele încasate necuvenit.
De asemenea, a considerat apelanta că în această situație s-a efectuat o plată nedatorată care trebuie restituita, obligația de restituire existând atât în sarcina celui care a primit plată cu bună credința, precum și în sarcina accipiensului de rea credința.
Totodată, a învederat apelanta că decizia de debit nr._/23.04.2013 emisă de C.L.P. Sector 5 a avut la baza referatul Serviciului Plați Prestații.
Decizia de debit contestată respectă condițiile de forma precum și temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora a fost emisă. Temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 179 din Legea nr.263/2010 care prevăd în mod clar modalitatea de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale. Temeiul de fapt reiese din cuprinsul deciziei precum și din referatul Serviciului Plați Prestații care însoțește decizia de debit.
Față de cele enunțate, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul de a respinge acțiunea ca neîntemeiată, constatând temeinicia deciziei de debit.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curteareține următoarele:
Prin motivele de apel formulate, apelanta-pârâtă critică sentința atacată, pe considerentul că prima instanță ar fi interpretat greșit legea, întrucât, prin anularea Deciziei nr._/23.04.2013, au fost încălcate dispozițiile art.114 lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, iar Decizia de debit nr._/23.04.2013, emisă de C.L.P. Sector 5 București a avut la baza referatul Serviciului Plăți Prestații.
În limitele acestui motiv de apel, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă atunci când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau atunci când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, totuși le dă acestora o greșită interpretare.
Curtea apreciază că acest motiv de apel nu subzistă în cauză.
În acest sens, are în vedere dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, care prevăd următoarele: (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni.
Mai are în vedere și dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. h) din același act normativ, care prevăd următoarele: (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: h) soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, realizează venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din câștigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5).
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, intimata-contestatoare este beneficiara unei pensii de urmaș, precum și a unei pensii de invaliditate.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că se poate considera că interdicția care i se aplică intimatei-contestatoare este cuprinsă în textul art. 114 lit. h) din Legea nr. 263/2010, deoarece acest articol se referă la pensia de urmaș și nu particularizează situația faptică a beneficiarului pensiei de urmaș ca referindu-se doar la pensia de urmaș acordată conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 263/2010. De asemenea, având în vedere că natura juridică este dublă, nu putem să o încadrăm ca reguli aplicabile decât unui tip de pensie, astfel că urmează regulile de la pensie de urmaș, unde beneficiarul acestei pensii poate cumula această pensie cu veniturile brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din câștigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5), iar intimata-reclamantă avea un venit mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut.
Nu trebuie neglijat faptul că, în perioada în care aceasta a fost salariată la Asociația de proprietari ., ea a adus la cunoștința Casei de P. această situație, așa cum rezultă și din cererea înregistrată la data de 23.05.2013 (fila 109 dosar fond), prin care solicită reluarea drepturilor de pensie, motivat de faptul că și-a dat demisia din funcția de „femeie de serviciu”.
Curtea apreciază că, în speța dedusă judecății, relevante sunt și dispozițiile art. 86 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora: „- (1) Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an.".
Față de aceste aspecte, Curtea reține că nu poate fi primită susținerea apelantei-pârâte potrivit căreia decizia de debit contestată respectă condițiile de formă, precum și temeiurile de fapt (referatul Serviciului Plați Prestații) și de drept pe baza cărora a fost emisă (art. 179 din Legea nr.263/2010), care prevăd, în mod clar, modalitatea de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale, atâta timp cât această decizie a fost emisă în mod nelegal, așa cum s-a menționat mai sus.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat, menținând, ca legală și temeinică, sentința atacată, întrucât aceasta a fost pronunțată atât cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, cât și cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 6, sector 3, CF_, împotriva sentinței civile nr. 6469 din data de 06.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. M., CNP_, domiciliat în București, . sector 5,.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 mai 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, E. D. B. | |
Grefier, R. N. C. |
red.: M.P./25.09.2015
Dact.: C.C./4ex./29.06.2015
R.C. 14 Mai 2015
Jud. fond: M. A.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2081/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1409/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
