Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2081/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2081/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 8731/3/2013
Dosar nr._ (857/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2081
Ședința publică din data de 04 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-intimată C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.6031 din data de 22 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare L. M., în cauza având ca obiect - contestație decizie pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-intimată C. de P. a Municipiului București a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6031 din data de 22.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis contestația formulata de contestatoarea L. M., în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București; a anulat decizia de recuperare debit nr._/20.12.2012 și a dispus restituirea către contestatoare a sumelor reținute în baza acesteia; a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/20.12.2012 s-a dispus constituirea în sarcina contestatoarei un debit în sumă de 9936 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit pentru perioada 11.01._10, ca urmare a cumulului pensiei de invaliditate cu veniturile din activitățile independente. S-a dispus totodată recuperarea sumei de 9936 lei de la contestator, în conformitate cu dispozițiile art. 179, 181 din Legea 263/2010.
Din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă care sunt veniturile și care sunt activitățile independente care au determinat emiterea titlului executoriu.
S-a apreciat astfel, că potrivit art. 114 din legea 263/2010 (1) în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:e)pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul i sau ii, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, ii sau iv, cu excepția consilierilor locali sau județeni.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă ca venitul realizat de contestatoare de 242,91 lei cu titlu de dobândă nu este rezultatul nici unei activități independente pe care contestatoarea ar fi prestat-o, ci reprezintă un instrument de economisire, conform declarației de la filele 13 și urm.
Conform art. 6 din Legea 263/2010(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:a) persoanele care desfășoară activități pe baza de contract individual de muncă, inclusiv soldații și gradații voluntari;b)funcționarii publici;c) cadrele militare în activitate, soldații si gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;d) persoanele care realizează venituri de natura profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil.Il.persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;IV.persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se afla în una dintre situațiile următoare: a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;b) membri ai întreprinderii individuale și întreprinderii familiale;c) persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice;d) persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;e) alte persoane care realizează venituri din activități profesionale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal, intimata C. de P. a Municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că în fapt: prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr._/20.12.2012, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, restituirea sumelor reținute în baza deciziei de debit, reactualizate cu rata inflației, plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.6031/22.05.2014, prima instanță a dispus anularea deciziei de recuperare debit nr._/20.12.2012 și restituirea sumelor reținute în baza acesteia.
Deși, instanța a reținut în considerentele sentinței ce face obiectul prezentului apel, faptul că „venitul realizat de contestatoare de 242,91 lei cu titlu de dobândă nu este rezultatul unei activități independente", se apreciază că această susținere a instanței de fond este eronată întrucât, așa cum s-a menționat și în cadrul dezbaterilor, reclamanta beneficiază de pensie de invaliditate gradul II, iar în perioada 01.01._10 a cumulat venitul din pensie cu venituri din activități independente, astfel ca reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 114 alin. 1 lit.e) conform cărora plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul de invaliditate încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una din situațiile prevăzute la art.6 alin.(1) pct.I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni, și în consecința, s-a impus stabilirea debitului pe perioada respectivă.
Solicită instanței în temeiul art.451 alin.2 din Noul Cod de Procedură Civilă, ca în situația în care se va constata întemeiată cererea de chemare în judecată promovată de către reclamant, să se procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de munca depusă de avocat.
Se precizează că aplicarea măsurii de micșorare sau de mărire a onorariilor se face de către instanță, în virtutea rolului activ al judecătorului, pentru o justă decizie.
Se mai precizează că reala posibilitate a instanței de judecată de a aprecia valoarea onorariului stabilit prin convenția dintre avocat și clientul său care nu numai că nu încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul la justiție și dreptul la apărare, dar chiar vine în completarea prevederilor legale care dau expresie acestor principii.
Este un drept recunoscut instanței de judecată, în exercitarea funcției sale generale, de a urmări bună desfășurare a procesului, pentru a se evita exercitarea abuzivă a unor drepturi, inclusiv în raporturile dintre avocat și client.
Acest drept este acordat judecătorului în considerarea rolului activ al instanței de judecată pe care îl are în desfășurarea procesului și care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii îndeplinite de avocat.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile exprimate în motivarea căii de atac nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a admis acțiunea, a dispus anularea decizia de recuperare debit nr._/20.12.2012 și restituirea către contestatoare a sumelor reținute în baza acesteia.
Prin decizia de debit sus precizată s-a stabilit în sarcina intimatei-reclamante un debit de 9936 lei,dispunându-se recuperarea sumei încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale. S-a avut în vedere, în acest sens referatul Serviciului Plăți Prestații nr._ din 20.12.2012 din care rezultă, că în perioada de la 01.01._10 s-au plătit reclamantei și încasat necuvenit drepturi în sumă totală de 9936 lei, determinată conform buletinului de calcul anexat, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale conform art.179 din Legea 263/2010. De asemenea, în decizia anterior indicată, se menționează că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de cumulul pensiei de invaliditate cu venituri din activități independente.
Ca orice decizie emisă de o casă teritorială de pensii și cea menționată mai sus trebuia să fie motivată în fapt și în drept, cerință obligatorie impusă de art. 106 alineatul 2 din Legea nr. 263/2010, potrivit cu care: „decizia…va cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.” Nu trebuie neglijat faptul că acest tip de decizii face parte din categoria actelor administrative cu caracter special, fiind emise în vederea aplicării legii de către un organ administrativ în conformitate cu atribuțiile sale legale și în calitate de entitate componentă a sistemului puterii executive. Conformitatea (concordanța) cu legea a actului administrativ trebuie să rezulte din chiar motivarea acestuia.
Dispozițiile art. 106 alineatul 2 din Legea nr. 263/2010 se aplică „mutatis mutandis” sau pentru identitate de rațiune și situație, în cazul tuturor deciziilor emise de casele de pensii.
Or, din examinarea mențiunilor aflate în cuprinsul deciziei contestate nu rezultă îndeplinirea cerinței legale imperative privind motivarea ei corespunzătoare în fapt și de drept.
Astfel, sub aspectul evidențierii temeiurilor de fapt,de drept în decizie nu se arată în concret care a fost fapta ilicită (ilegalitatea), urmarea căreia s-a ajuns la concluzia că intimata-reclamantă ar fi încasat necuvenit drepturi de pensie în perioada 01.01._10.Emitenta deciziei (apelanta) s-a mulțumit doar să arate că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de cumulul pensiei de invaliditate cu venituri din activități independente, fără a preciza dispozițiile normative incidente ce au determinat crearea debitului în sumă de 9936 lei.
Referitor la indicarea în decizie a art. 179 din Legea nr. 263/2010, aceasta nu are valoarea juridică a unei motivări în drept, câtă vreme textul legal respectiv oferă doar posibilitatea pentru casele de pensii să dispună recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și să emită în acest sens o decizie cu putere de titlu executoriu. Nu încălcarea acestei norme juridice a determinat debitul reținut în sarcina autoarei cererii de chemare în judecată.
Așa cum s-a arătat, orice decizie emisă de o casă teritorială de pensii trebuie să cuprindă temeiurile sale de fapt și de drept, ceea ce constituie o cerință esențială a legii. O astfel de decizie este un act administrativ care se bucură de prezumția de validitate, însă numai dacă îndeplinește condițiile legale privitoare la motivarea sa în fapt și în drept.
Motivarea actului administrativ ține de esența acestuia și nu poate fi făcută decât în cuprinsul acestui act, iar nu prin alte înscrisuri, întocmite separat. În cazul în care un astfel de act este nemotivat ori are o motivare total insuficientă (situația din speța de față), sancțiunea care intervine potrivit legii este aceea a nulității absolute, fiind vorba despre încălcarea unor dispoziții legale imperative și de ordine publică. Or, nulitatea absolută ca sancțiune juridică nu poate fi acoperită în niciun fel, aceasta fiind o caracteristică fundamentală a sa care o deosebește de nulitatea relativă. Doctrina și jurisprudența în materie sunt constante în acest sens.
În cuprinsul deciziei contestate nu s-a menționat în care dintre ipotezele prevăzute de art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, s-a aflat intimata-reclamantă.
Cea de-a doua critică de apel nu va fi primită.
Potrivit dispozițiilor art.451 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanță chiar și din oficiu,are posibilitatea să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților,atunci când acesta este vădit disproporționat, în raport de valoarea,complexitatea cauzei ori cu activitatea îndeplinită de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Ori, față de complexitatea dosarului, raportat la munca îndeplinită de reprezentantul convențional al reclamantei,ce a redactat cererea de chemare în judecată, a reprezentat-o în fața instanței de judecată, la două termene de judecată ,la care s-au solicitat, administrat probe, s-au formulat concluzii orale la dezbaterea în fond a pricinii, onorariul în cuantum de 600 lei,solicitat de reclamantă, nu este nepotrivit de mare,
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,care a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-intimată C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având CF_, cu sediul în București, Calea V. nr. 6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.6031 din data de 22 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare L. M., având CNP_, cu domiciliul în București, Patrioților nr. 7, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U./4 ex./22.06.2015
Jud.fond: M. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1316/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1589/2015.... → |
|---|
