Obligaţie de a face. Decizia nr. 4507/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4507/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 4507/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4507
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - C. F. C.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. T. FEROVIAR REGIONAL DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI în numele membrilor de sindicat V. M., N. D., N. A., B. L., B. N., J. S. - C., I. E., N. G., O. M., împotriva sentinței civile nr. 6013 din data de 09.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S. NAȚIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” SA și S. DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, în cauza având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă S. Națională de T. Feroviar de Călători „CFR Călători” SA a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentinței civile nr. 6013 din data de 09.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. T. FEROVIAR REGIONAL DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, în numele membrilor de sindicat V. M., N. D., N. A., B. L., B. N., J. S. - C., I. E., N. G., O. M., în contradictoriu cu pârâtele S. Națională de T. Feroviar de Călători „CFR Călători SA” și S. de T. Feroviar de Călători București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:
În prezența cauză, Tribunalul este investit să soluționeze cererea privind obligarea pârâtelor să calculeze și să plătească membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 670 lei, conform HG nr. 1193/2010, în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei prevăzut de HG nr. 1225/2011 și în raport de HG nr.23/28.01.2013 ce stipulează că începând cu 01 februarie 2013 salariul de bază minim brut este 750 lei și începând cu 01 iulie 2013 salariul de bază minim brut este 800 lei lunar și drepturile salariale efectiv plătite corespunzător activității desfășurate în perioada în care hotărârile de guvern sunt incidente pe intervalul de timp 01.11._13, sume care vor fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii drepturilor până la data plătii efective și cererea privind obligarea pârâtelor la eliberarea de adeverințe cu aceste diferențe salariale pentru reclamanții din dosarul cauzei pentru a fi atașate la cărțile de muncă ale reclamanților.
Prin urmare, în soluționarea cererii de chemare în judecată, prezintă relevanță cadrul normativ de reglementare în materie de salarizare, precum și dispozițiile contractuale aplicabile.
Potrivit art. 160 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul muncii, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Conform dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul muncii, „(1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.
(4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.”
În ceea ce privește valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, pentru perioada de referință din prezența cauză, se impun a fi menționate dispozițiile HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 1193/2010, „art. 1 – începând cu data de 01 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.”
Conform dispozițiilor art. 1 din HG nr. 1225/2011, „art. 1 – începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.”
Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 23/2013, „art. 1 – începând cu data de 01 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
(2) Începând cu data de 01 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.”
În speță, din motivarea cererii de chemare în judecată, rezultă că se consideră că pârâta avea obligația să utilizeze salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin dispozițiile HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, în formula de calcul a salariilor brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare, în locul salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare.
Potrivit Anexei nr. 1 cuprinzând salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare, de la filele nr. 18-19 din dosar, atașată extrasului din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate S.N.T.F.C. CFR CĂLĂTORI – S.A. pe anul 2012-2014 încheiat în conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2011, depus, în copie, la filele nr. 16-17 din dosar, salariul de bază brut corespunzător fiecărei clase de salarizare se va calcula după următoarea formulă: S= S clasa 1 x K, unde S - salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare; K-coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare. În Anexa nr. 1, la care anterior s-a făcut referire, se menționează că salariul minim de bază brut în cadrul S.N.T.F.C. CFR Călători SA este superior nivelului salariului de bază minim brut pe țară.
Din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamantul critică faptul că, pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare (salariu convenit de partenerii social la un anumit cuantum).
Tribunalul a considerat că se impune a fi menționat faptul că valoarea salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, menționat în anexa nr. 1, la care s-a făcut referire în prezentele considerente, nu este echivalentul salariului de bază brut al membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, ci el este un termen ce se utilizează în formula de determinarea a salariilor de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare.
Așadar, criteriul reprezentat de salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, menționat în Anexa nr. 1, la care s-a făcut referire anterior în prezentele considerente, prezintă relevanță în determinarea salariilor de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare, pentru că el se înmulțește cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în aceeași anexă, iar rezultatul acestei operațiuni este acela că se determină nivelul salariilor de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare.
Ca atare, atunci când se analizează dacă membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, li s-au plătit drepturile salariale cu respectarea nivelului salariilor de bază minime brute pe țară garantate în plată prevăzute de HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, trebuie avută în vedere compararea între salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare rezultate după aplicarea întregii formule de determinare a salariilor de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare, respectiv S= S clasa 1 x K (unde: S - salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare; K-coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare), iar nu doar a unui termen din conținutul acestei formule (respectiv nu doar a salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare), și salariile de bază minime brute pe țară garantate în plată prevăzute de HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013.
De altfel, în speță, reclamantul a menționat în motivarea cererii de chemare în judecată că, ceea ce critică salariații reclamanți este întinderea salariului cuvenit potrivit clasei de salarizare stabilită prin contract cu neluarea în considerare a pragului minim impus de guvern și nu faptul că ar avea un salariu sub acest prag.
Prin urmare, câtă vreme algoritmul de calcul, pe care reclamantul l-a descris în cererea de chemare în judecată, nu este opozabil pârâtelor, nici din perspectiva prevederilor contractuale, dar nici din perspectiva prevederilor legale, înseamnă că cererea reclamantului privind plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 670 lei, conform HG nr. 1193/2010, în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei prevăzut de HG nr. 1225/2011 și în raport de HG nr.23/28.01.2013 ce stipulează că începând cu 01 februarie 2013 salariul de bază minim brut este 750 lei și începând cu 01 iulie 2013 salariul de bază minim brut este 800 lei lunar și drepturile salariale efectiv plătite corespunzător activității desfășurate în perioada în care hotărârile de guvern sunt incidente pe intervalul de timp 01.11._13, sume care vor fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii drepturilor până la data plătii efective, nu este întemeiată și a fost respinsă.
Pe cale de consecință, cererea obligarea pârâtelor la eliberarea de adeverințe cu aceste diferențe salariale pentru reclamanții din dosarul cauzei pentru a fi atașate la cărțile de muncă ale reclamanților, au fost respinse ca neîntemeiate, câtă vreme sunt accesorii capătului de cerere principal, a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-reclamant S. T. FEROVIAR REGIONAL DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI în numele membrilor de sindicat V. M., N. D., N. A., B. L., B. N., J. S. - C., I. E., N. G., O. M. prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii principale și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale așa cum au fost solicitate.
Prin sentința civilă atacată, instanța Tribunalului București – Secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată în numele și pentru salariații intimatei membrii ai organizației sale sindicale.
Conform celor reținute în motivarea sentinței atacate, instanța de fond a apreciat că apelanții solicită să le fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.11._13 în baza unui algoritm de calcul propriu, respectiv să înmulțească coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărârea Guvern, algoritm pe care îl consideră că nu este opozabil pârâților, nici din perspectiva prevederilor contractuale, dar nici din perspectiva prevederilor legale.
Având în vedere aspectele reținute de instanța de fond în motivarea sentinței apelate, sub aspectul insuficientei motivări, a netemeiniciei și nelegalității soluției pronunțate de instanța de fond, apelanta a învederat instanței de apel că, în dispozițiile art.7 alin.1 teza II din CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 unitate pentru anii 2012-2014, „Salariile de bază corespunzătoare salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa nr.1"
Formula de calcul pentru salariile de bază brut corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea:
S = S clasa 1 x K - unde:
- S – reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare care conform Anexei 1 este în cuantum de 600 de lei;
- K - este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, se poate constata că salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare.
Acest salariu corespunzător clasei 1 de salarizare este o valoare convenită de părțile semnatare ăla contractelor colective de muncă, respectiv suma de 600 de lei.
După cum se poate observa, suma de 600 de lei reprezintă valoarea salariului minim garantat de părți de la care se pornește în stabilirea salariului brut cuvenit fiecărui salariat ai intimatei.
Ori, aflându-se în fața stabilirii unei valori minime salariate minim garantate în plată, apelantul consideră ca fiind neîntemeiată și nelegală aprecierea instanței de fond din care rezultă că este corectă aplicarea acestei sume minime garantate de părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitatea SNTFC CFR CĂLĂTORI SA la stabilirea salariilor brute ale salariaților societății} încalcă dispozițiile hotărârilor de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu anul 2011 ce trebuie să fie salariul de la clasa 1 de salarizare pentru
salariatul cu salariul cel mai mic din unitate care consideră apelantul că nu are cum să fie mai mic decât salariile din hotărârile de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu 01.11.2011 și până pe 31.12.2013. Apelantul a învederat că formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare salarizare este următoarea:
- S = S clasa 1 x K, unde S = S clasa 1 x K, unde S clasa 1 de salarizare ar trebui să fie salariul cel mai mic din unitate și K este coeficientul de ierarhizare din grila de salarizare din Anexa nr. 1.
În concluzie, apelantul consideră că reținerile instanței de fond referitoare la fondul cauzei sunt nefondate pentru că din ele rezultă netemeinic că solicitările reclamanților care fac obiectul cauzei deduse judecații sunt netemeinice în ceea ce privește solicitarea reclamanților de aplicare a coeficientului de ierarhizare pe grila de salarizare din Anexa nr. 1 din CCM-uri prin raportare la salariul minim brut pe țară aferent anilor 2011, 2012 și 2013 stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011 și HG nr, 23/2013, având în vedere că nu există nici o dispoziție legală care să raporteze salariul reclamantului salariul minim brut pe țară, salariile de bază fiind cele indicate în cuantum fix în anexa nr. 1 a CCM aplicabil la nivel de unitate pe anii 2011 și 2012-2014.
Instanța de fond nu a reținut că ITM București atrăgea atenția prin Nota privind legalitatea CCM 2011-2012 menționând că salariul de bază din Anexa nr. 1 la CCM este stabilit contrar prevederilor legale și că acesta trebuie corelat cu prevederile art. 159 din Legea nr. 53/2003 C. muncii privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, deși prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei apelantul a arătat instanței de fond că ITMB, prin Nota la înregistrarea CCM încheiat la nivel de SNTFC CFR CĂLĂTORI SA, nr. Registru CCM 43/25.03.2011, înregistrat la ITM sub nr._/24.03.2011, menționează că salariul de bază este stabilit contrar prevederilor legale și că acesta trebuie corelat cu prevederile art. 159 din Legea nr. 53/2003 C. muncii privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Instanța de fond nu a reținut că aceeași poziție o are și ITM B. care, prin adresa nr._/26.06.2014, confirmă opinia că Anexa 1 prevede stabilirea valorii salariului minim brut aplicat atât pentru clasa 1 de salarizare cât și celorlalte clase de salarizare la suma de 600 lei sub salariul minim brut pe țară garantat în plată.
În concluzie, apelantul consideră că reținerile instanței de fond din care rezultă că reclamanții solicită să le fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.11._13 în baza unui algoritm de calcul propriu respectiv să înmulțească coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern, algoritm pe care îl consideră lipsit de fundament deoarece nu există o dispoziție legală care să raporteze salariul reclamanților la salariul minim brut pe țară sunt netemeinice și nelegale, iar solicitările reclamanților sunt pe deplin motivate și justificate pentru că nu s-a reținut de instanța de fond tocmai ce era esențial, respectiv că la clasa 1 de salarizare din grila de salarizare din Anexa 1 la CCM-urile în vigoare în perioada analizată trebuie să fie salariul salariatului cu salariul cel mai mic din unitate și acesta nu avea voie să fie mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată de HG și în consecință acesta se înmulțește cu coeficientul de ierarhizare din grila de salarizare și rezultau astfel salariile din CIM-urile și actele adiționale ale reclamanților.
Apelantul a învederat instanței de Control Judiciar că însăși societatea prin DIRECTORAT actul nr. 12/586/15.07.2014 recunoaște că având în vedere punctul III din Anexa 5 Sistemul de sporuri care prevede că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă în procent de 10% din clasa 1 de salarizare, sporul pentru condiții vătămătoare se va acorda 10% din salariul minim brut pe economie garantat în plată prin HG.
Intimata SNTFC „CFR Călători” a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, precum și ale art. 476 alin. (2) C. pr. civ., în cazul în care „…motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”, Curtea pentru motivele de fapt și de drept ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge ca nefondat.
Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală astfel că nu pot fi luate în considerare dispozițiilor HG 1193/2010, HG 1225/2011, HG 23/2013 ce stabilesc nivelul salariului minim brut pe țară, pentru că indexarea salariilor se va face conform prevederilor legale, această indexare a salariilor se referă la corelarea salariilor cu nivelul prețurilor, fără a avea legătură cu clasa de salarizare.
Din dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 1225/14.12.2011 rezultă că, începând cu data de 01.01.2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună,în anul 2012 reprezentând 4,13 lei pe oră, iar art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 23/22.01.2013 conține prevederea potrivit căreia, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, iar de la 01. iulie 2013 - 800 lei, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
Conform prevederilor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, pe anii 2009-2010, 2011-2012 și 2012-2014, înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub salariul de bază brut corespunzător fiecărei clase de salarizare se va calcula după formula S = Sclasa1 x K, unde: S: salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective, Sclasa1: salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare și K: coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare avut în vedere la calculul drepturilor salariale fiind de 600 lei, același mod de calcul fiind reluat și în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei pe anii 2012-2014.
Potrivit prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Potrivit art. 1 din H. G. nr. 1193/ 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
Angajatorul este astfel obligat să stabilească pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut pe țară, în caz contrar, riscând să plătească o amenda cuprinsă între 1.000 lei și 2.000 lei, așa cum prevede art. 3 din ambele hotărâri de Guvern.
Nici Codul muncii și nici hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Toate aceste acte normative se referă la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și nu la raportarea acestuia la diferitele clase sau coeficienți de salarizare existente în contractele colective de muncă încheiate de părți.
De exemplu, prin HG nr. 1225/2011 în art.1 se statuează următoarele: „Începând cu data de 01 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantata în plată se stabilește la 700 lei lunar pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/ora”, ceea ce nu este echivalent cu pretențiile apelanților-reclamanți care consideră că acest salariu trebuie să se aplice la coeficientul de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare cuprinsă în anexa 1 din CCM la nivel de unitate.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant S. T. FEROVIAR REGIONAL DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 70, ., CF_, cont bancar nr. RO29BPOS_RON01 deschis la Bancpost, S. Palat CFR și cu sediul în București Piața Gării de Nord nr.1-3, sector 1 - în numele membrilor de sindicat V. M., N. D., N. A., B. L., B. N., J. S. - C., I. E., N. G., O. M., împotriva sentinței civile nr. 6013 din data de 09.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S. NAȚIONALĂ DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1, RC J_, CUI_, atribut fiscal RO, cont RO15BPOS_ ROL 01 deschis la B. Post – Palat CFR și cu sediul în București Piața Gării de Nord, nr.1-3, sector 1 și S. DE T. FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . Nord nr. 1-3, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO81BPOS_RON01 B. Post, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
C. F. C.
Red./P.A/Dact./C.C.
7ex./26.11.2015
Judecător fond –C. A.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 3332/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4471/2015.... → |
|---|
