Recalculare pensie. Decizia nr. 1218/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1218/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1744/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8352/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1218
Ședința publică din data de 16.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1026 din data de 08.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. N., cauza având ca obiect „acțiune în recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant P. M. N., prin avocat P. A. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._ depusă la fila 16 a dosarului de apel, lipsă fiind apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Având cuvântul, intimatul-reclamant P. M. N., prin avocat solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe se întemeiază pe dispozițiile Deciziei nr.19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit căreia formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Ori, în motivele de apel nu se arată nicio critică a considerentelor sentinței primei instanțe ci se reia aceeași idee că veniturile realizate în acord nu se iau în considerare la recalcularea drepturilor de pensie.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1026 din data de 08.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. N..
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN la revizuirea pensiei cuvenite reclamantului, prin valorificarea veniturilor suplimentare (acord global) rezultate din adeverința nr. 537/2008 și din adeverința nr. 115/2009, cu situațiile anexe, emise de . și ..
Totodată, pârâta a fost obligată la plata diferențelor drepturilor de pensie rezultate din revizuirea deciziei începând cu 26.03.2014 și până la data plății pensiei recalculate, precum și la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pârâta CJP Teleorman a declarat apel, criticând sentința suscitată sub următoarele aspecte, în esență:
1. Faptul că reclamantul nu a contestat decizia de pensionare duce la rămânerea definitivă a acesteia, nicidecum la dreptul de a solicita revizuirea. Revizuirea se face fie din oficiu, de către casa de pensii, în temeiul unui act normativ nou apărut, fie în temeiul unor acte noi, ce prin luarea lor în calcul duc la modificarea drepturilor de pensie.
În considerentele sentinței, într-un mod cât se poate de simplu instanța concluzionează că veniturile din acord global ar constitui spor cu caracter permanent care ar trebui luate în calculul pensiei.
Să înțelegem de aici că acordul global a fost instituit ca un spor având caracter permanent, că, cei care lucrau în acord global ar fi realizat totdeauna venituri mai mari decât cele preconizate, că salariile au fost mereu majorate datorită acordului global și niciodată diminuate în urma nerealizării planului elaborat.
Sporul în acord conținut de adeverință nu poate fi valorificat nici în accepția noii legislații, deoarece nu se regăsește în prevederile art.165 din Legea 263/2010 coroborat cu art. 127 din HG 257/2011 privind normele de aplicare a Legii 263/2010.
Veniturile suplimentare cu titlu de acord înscrise în adeverință nu au fost valorificate la stabilirea punctajului mediu anual conform art.165 din Legea 263/2010, întrucât acestea nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1.04.2001.
Pentru ca aceste sporuri să fie luate în calcul la stabilirea punctajelor anuale anterior datei de 01.04.1992, trebuie ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare și să fie înregistrate în carnetul de muncă, iar după data de 01.04.1992, până la data de 01.04.2001, trebuie să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor după 01 aprilie 1992 să fie înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe.
Toate aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele fiind expresia transpunerii în algoritmul prevăzut de noua lege a tuturor elementelor de salarizare care, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, au constituit bazele de calcul ale pensiei, cu respectarea strictă a unor elemente de certitudine juridică sub aspect probatoriu.
Anterior datei de 01 aprilie 2001 nu s-au avut în vedere, la stabilirea cuantumului pensiei, veniturile realizate de o persoană pe parcursul vieții active, după cum nici bugetul acestor asigurări nu a fost întotdeauna constituit pe baza contribuțiilor individuale ale angajaților.
De asemenea, plata contribuției de asigurări sociale de către angajator nu este suficientă pentru ca anumite venituri/sporuri să fie avute în vedere la determinarea punctajelor anuale până la . nr. 19/2000 fiind necesar ca acestea să se regăsească în baza de calcul a pensiilor, conform legislație anterioare, sub imperiul căreia au fost realizate/acordate.
În privința sporurilor acordate după data de 01 aprilie 1992, sub aspectul includerii acestora în baza de calcul a pensiilor se verifică în mod direct prin achitarea contribuției angajatului pentru pensia suplimentară.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea 19/2000, raportat la art. 164 din același act normativ și pct. V din anexa la OUG nr.4/2005, la punctul VI cuprinde mențiuni ce se referă la adeverințe ce cuprind sporuri: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale … ca atare în procedura de stabilire și recalculare a drepturilor de pensie nu vor fi luate acele venituri și sporuri sala riale anterior datei de 01 aprilie 2001 pentru care, potrivit legislației sub imperiul căruia au fost realizate/acordate, angajatorul nu datora contribuția de asigurări sociale și angajatul nu datora contribuția pentru pensia individuală, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor potrivit legislației anterioare.
2. De asemenea, instanța de fond a stabilit în sarcina CJP plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1400 lei, însă această sumă este vădit disproporționată în raport cu complexitatea cauzei, fapt pentru care solicităm reducerea cheltuielilor de judecată conform art. 451 alin. 2 Cod Procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de către intimatul-reclamant s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în cuprinsul primului motiv de apel nu pot fi primite.
Tribunalul a procedat corect atunci când a admis acțiunea cu care a fost sesizat și a dispus obligarea apelantei-pârâte CJP Teleorman să revizuiască cuvenite reclamantului-intimat, prin valorificarea veniturilor suplimentare (acord global) rezultate din adeverința nr. 537/2008 și din adeverința nr. 115/2009, cu situațiile anexe, emise de . și ..
Așa cum rezultă din conținutul celor două adeverințe (filele 10-36 dosar fond), ele atestă, printre altele, veniturile în acord global obținute de intimatul-reclamant în perioada în care a fost angajat cu contract individual de muncă, venituri pentru care s-a plătit cota corespunzătoare de contribuții de asigurări sociale.
Art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 definește contributivitatea ca fiind unul dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii, statuând că „fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”. De remarcat faptul că acest text legal este reluarea prevederilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000.
Trebuie avute în vedere și disp. art. 94-96 din Legea nr. 263/2010, care la rândul lor sunt o reluare și adaptare a prevederilor art. 76-78 din Legea nr. 19/2000.
Astfel, potrivit art. 94 alineatul 1, „cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie.”
Art. 95 alineatul 1 prevede că „punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6.”
În sfârșit, în conformitate cu art. 96:
„(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.
(2) Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..”
Au relevanță și prevederile art. 165 alineatul 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, care reprezintă și ele o reluare a disp. art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Alineatele 1 și 2 ale art. 165 au următorul conținut:
„1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Printr-o interpretarea gramaticală, logică și sistematică a tuturor acestor texte de lege, concluzia ce se desprinde este aceea că la determinarea punctajului lunar, a celui anual și în final, a punctajului mediu anual conform art. 94-96 din Legea nr. 263/2010, în acord și cu prevederile art. 2 lit. c și art. 165 din aceeași lege, cu ocazia stabilirii și recalculării pensiilor în sistemul public trebuie utilizate sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În același sens, Curtea observă și faptul că prin Decizia nr. 19/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în completul competent să soluționeze recursul în interesul legii – decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 517 alin. 4 Cod Procedură Civilă – s-a statuat că „în interpretarea dispozițiilor art.2 lit.e), art.78 și art.164 alin.(1) și (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat…,formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. a) din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Este adevărat că această decizie s-a dat în interpretarea și aplicarea unor texte legale care nu mai sunt în vigoare începând cu 01.01.2011 (art. 2 lit. e și art. 164 din Legea nr. 19/2000), însă ea trebuie să-și producă toate efectele juridice și în prezent, câtă vreme respectivele texte au fost preluate în Legea nr. 263/2010 (este vorba de art. 2 lit. c și respectiv art. 165) și în acest mod supraviețuiesc la momentul actual.
Și cel de-al doilea motiv de apel va fi înlăturat.
Obligarea CJP Teleorman la 1000 lei cheltuieli de judecată în fond nu poate fi privită ca fiind o măsură prin care s-ar încălca dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod Procedură civilă.
Potrivit acestui text legal, „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”.
Suma de 1000 lei plătită de intimatul-reclamant cu titlul de onorariu de avocat nu poate fi socotită prea mare în raport cu activitatea desfășurată de apărătorul ales al autorului acțiunii, activitate ce a constat, în concret și efectiv, în conceperea și redactarea cererii de chemare în judecată, propunerea și administrarea probelor necesare, formularea concluziilor orale.
În raport de toate cele ce preced, apelul apare ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, CUI_, împotriva sentinței civile nr.1026 din data de 08.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. N., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. A. D. in ., .. Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./4 ex.
27.04.2015
Jud. fond: L. Z.
| ← Despăgubiri. Decizia nr. 1738/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 59/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
