Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2655/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2655/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 3083/122/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2327/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2655/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul C. L. AL MUNICIPIULUI G. împotriva sentinței civile nr.116/2015/LM/AS din data de 10.03.2015 pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. L. CADRELOR DIDACTICE în numele membrilor de sindicat: J. C., C. A., VISOIU M., G. M., GOGONTEA M., DUCMAN M., RASUCEANU G., N. L., C. R. M., G. A. I. ȘI I. D., S. T. ORTODOX „TEOCTIST PATRIARHUL” și INSTITUȚIA P. prin PRIMAR, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilire a primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimaților, iar aceștia nu au formulat întâmpinare.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de apel, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 116/2015/LM/AS din data de 10.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de S. L. CADRELOR DIDACTICE G. în numele și pentru membrii săi în contradictoriu cu pârâții S. T. ORTODOX TEOCTIST PATRIARHUL G., C. L. AL MUNICIPIULUI G. ȘI PRIMARUL – INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI G..
A fost obligat pârâtul S. T. Ortodox Teoctist Patriarhul G. la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești recunoscute prin sentințele civile nr. 245/19.03.2010, nr. 465/14.05.2010 și nr. 599/31.10.2012 pronunțate de Tribunalul G. și neachitate, începând cu data de 18.11.2011 și până la data plății efective, după punerea la dispoziție a fondurilor necesare de către pârâtul C. L. al Municipiului G..
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt cadre didactice în învățământul preuniversitar în cadrul unității școlare pârâte, iar prin sentințele civile nr. 245/19.03.2010, nr. 465/14.05.2010 și nr. 599/31.10.2012, pronunțate de Tribunalul G., pârâții din prezenta cauză au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, în perioada 01.10.2008 – 31.12.2009 și respectiv din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Potrivit art.166 alin.4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar potrivit art.161 salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Același act normativ, la art.278 alin.1 prevede că, dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
În condițiile în care acest text de lege permite aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art.1530 și următoarele din Noul Cod Civil
Potrivit ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 modificată și completată:
Art.1. – (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu;
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
În condițiile în care, de principiu, orice executare a unei hotărâri judecătorești se duce la împlinire de bunăvoie, prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza în mod eșalonat.
Prin decizia nr.2 din 17.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, care, în cuprinsul art.1 alin.3, prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art.1 alin.3 din O.U.G. nr.71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlu executoriu cu indicele prețurilor de consum. Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit, respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
A mai reținut Înalta Curte, că, în ipoteza dată, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin O.U.G. nr.71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI G., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 2327/2015), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare, s-a arătat că sentința de fond este nelegală și netemeinica.
Apelantul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport cu data pronunțării sentințelor.
A arătat apelantul că instanța de fond a avut ca orientare jurisprudențială Decizia nr. 2/17.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție considerând, în principiu, că în ipoteza dată, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin OUG nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului sub aspectul acordării daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Cu toate acestea, unele instanțe au apreciat că există alte cauze care duc la înlăturarea obligării debitorilor la plata dobânzii.
În acest sens, a fost avut în vedere faptul că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 a fost instituit un termen legal suspensiv, care curge în favoarea debitorilor, termen înăuntrul căruia creditorii nu pot pretinde executarea obligației ce a fost impusă prin hotărâri judecătorești, iar, în acest interval de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, adică daunele moratorii pentru neexecutarea obligației.
Pe de altă parte, răspunderea civilă delictuală nu este angajată decât atunci când debitorul nu își execută obligația cu vinovăție sau fără justificare, ceea ce implică ideea de culpă în neexecutarea obligației. Or, în cazul dat, neexecutarea la termen a obligației de plată este justificată de dificultățile de ordin financiar ale statului, care au determinat emiterea unui act normativ, ce prevede atât modalitatea de plată pentru acoperirea prejudiciului prin actualizarea în funcție de rață inflației a sumelor stabilite prin titlurile executorii, cât și eșalonarea plăților datorate, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009. Mecanismul de eșalonare a plății instituit prin ordonanța de urgență a fost considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cu dispozițiile Constituției.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă.
Prin urmare nu există culpă din partea statului și a instituțiilor sale în executarea cu întârziere a obligațiilor de plată, deoarece intervenția legiuitorului printr-un act normativ validat de Curtea Constituțională și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a avut ca efect suspendarea executării obligației de plată și plata eșalonată constituie un caz fortuit, care îl exonerează pe debitor de plata dobânzilor, în sensul art. 1083 din Codul civil din 1864.
Unele instanțe au reținut și că reglementarea, în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, a modalității de reparare a prejudiciului cauzat prin plată cu întârziere a sumelor de bani datorate, și anume actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum, exclude posibilitatea acordării și a dobânzii legale.
În raport de aceste considerente apelantul a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței civile nr.116/2015/LM/AS din data de 10.03.2015.
Apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 Cod procedură civilă.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm. Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentințelor civile nr. 245/19.03.2010, nr. 465/14.05.2010 și nr. 599/31.10.2012 pronunțate de Tribunalul G. și neachitate apare ca nefondată deoarece obligația a fost stabilită începând cu data de 18.11.2011, așadar numai pentru dobânda legală ce nu a intrat sub incidența termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, în condițiile în care instanța de fond a sesizată la data de 18.11.2014, în acest sens fiind și Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A mai susținut apelantul că, în cauză, există cauze care înlătură răspunderea civilă a debitorului, fiind făcute trimiteri la jurisprudența instanțelor de judecată în acest sens.
Curtea constată că, prin Decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a statuat următoarele: „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Prin această decizie s-a unificat practica judecătorească neunitară, respectarea deciziei fiind obligatorie.
Or, apelantul a invocat în susținerea apelului argumente extrase din jurisprudența anterioară pronunțării acestei decizii, argumente ce au fost avute în vedere chiar de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii; or, susținerea acestora în continuare, în mod evident, echivalează cu repunerea în discuție a chestiunii de drept soluționată de Înalta Curte în sensul amintit, ceea ce este contrar efectelor deciziei date în interesul legii și reglementate în legea de procedură civilă.
Prin urmare, Curtea constată că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile.
Astfel, prejudiciul este reprezentat de beneficiul nerealizat de creditor, care constă în dobânda legală. Dată fiind natura diferită a dobânzii legale și a actualizării cu inflația, așa cum a explicat și Înalta Curte în considerentele Deciziei nr. 2/2014, acordarea dobânzii legale nu poate fi împiedicată de această actualizare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Fapta ilicită este reprezentată de executarea cu întârziere a titlurilor executorii, care s-a întins pe mai mulți ani. Deși debitorul a făcut demersuri pentru a aduce la îndeplinire obligațiile, totuși, acest interval îndelungat a fost generator de prejudicii pentru creditori.
Culpa debitorului este, în domeniul răspunderii contractuale, prezumată, revenind acestuia să probeze existența unui caz exonerator de răspundere. Or, lipsa fondurilor bănești nu constituie un astfel de caz, de natură să se încadreze în dispozițiile art. 1082 din Codul civil din 1864, care trimite la "cauză străină, care nu-i poate fi imputată". Or, așa cum a reținut Înalta Curte, „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț”.
Legătura de cauzalitate rezultă din circumstanțele cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul C. L. AL MUNICIPIULUI G. cu sediul în G., .-51, J. G. împotriva sentinței civile nr.116/2015/LM/AS din data de 10.03.2015 pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. L. CADRELOR DIDACTICE cu sediul în G., E. GULIAN, nr. 5, J. G. în numele membrilor de sindicat: J. C., C. A., VISOIU M., G. M., GOGONTEA M., DUCMAN M., RASUCEANU G., N. L., C. R. M., G. A. I. ȘI I. D., S. T. ORTODOX TEOCTIST PATRIARHUL cu sediul în G., ., J. G. și INSTITUȚIA P. prin PRIMAR cu sediul în G., .-51, J. G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG./02.07.2015/6ex.
Jud.fond: I. C.-M..
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 318/2015.... → |
|---|
