Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2028/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2028/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 3074/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1292/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2028/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător A. F.
Grefier Ș. T.
Pe rol judecarea soluționarea apelului declarat de pârâta . împotriva sentinței civile nr. 35/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale și C. Administrativ și Fiscal – complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. S. L. și pârâta . - SUCURSALA E. C., având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelanta a solicitata prin cererea de apel judecata în lipsă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimaților la data de 05.03.2015, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea cauzei, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă și în temeiul art. 394 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 35 /14 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman Sectia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale C. Administrativ Fiscal în dosarul cu nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. Ș. L., în contradictoriu cu pârâții ., . BUCUREȘTI-PRIN SUCURSALA E. C.. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului ajutorul material pentru Ziua de C. 2013 și Ziua de Paști 2014, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat acțiunea reclamantului întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamantul S. Ș. L. solicită ca pârâta ., prin SUCURSALA E. C. să fie obligată la plata următoarelor drepturi salariale cuvenite, in suma de 1600 lei, indexata la data plații efective la care sa se adauge dobânda legala pentru: Ziua de C. 2013 (25.12.2013) in valoare de 800 lei, Ziua de Paste 2014(20.04.2014) in valoare de 800 lei, astfel cum au fost prevăzute la art. 64 lit. a CCM la nivel de . pentru anul 2013/2014.
Din interpretarea dispozițiilor art. 64 din CCM la nivel de unitate . «In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - a) cu ocazia sărbătorilor de Paste, de C. si de Ziua . se va acorda salariaților un ajutor material, in lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, in cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, sau la data acordării ajutorului se aflau in concediu fără plată pentru o perioada de 1 an.
Părțile au stabilit că pentru sărbătorile de C. pârâtul va acorda salariaților se va acorda salariaților săi un ajutor material, . va fi stabilit ulterior, pana la data de 15.11.2013. și că nu va acorda ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Ziua . in anul 2013 », rezultând că reclamantul este îndreptățit ca angajatorul să-i plătească ajutoarele solicitate astfel cum au fost stabilite prin CCM aplicabil.
Prin semnarea Contractului Colectiv de Muncă, reprezentanții salariaților și patronatul au fost de acord ca posibilitatea acordării acestor ajutoare să fie obligatorie și nu facultativă, condiționată fiind de o . criterii, de asemenea inserate expres în CCM la articolul 64.
Instanța nu a putut interveni în voința părților, dând o altă interpretare decât cea dorită și agreată de părțile semnatare, altfel s-ar depăși condițiile și limitele prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă.
Cum sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului potrivit art. 272 Codul muncii, iar acesta nu a formulat apărări din care să reiasă că reclamantul a fost sancționat pentru vreunul din motivele menționate la art.64 din CCM, susținând doar că: a respectat prevederile O.G. nr. 26/2013 (în vigoare) la data încheierii CCM la nivel de unitate.
Aceste susțineri nu au suport juridic în speță, întrucât în cuprinsul CCM la nivel de . pe anul 2013/2014 nu există o clauză în care să fie menționat faptul că primele în discuție nu se acordă salariaților în situația unor dificultăți economice a unității angajatoare sau că societatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, obligația de acordare fiind stipulată în CCM la nivel de . pe anul 2013/2014, singurul act adițional valabil încheiat, care să modifice conținutul CCM aplicabil fiind Actul adițional încheiat la data de 29.04.2014 ( filele18-21) și care modifică doar dispozițiile art. 61 punctul (9) lit. și Anexa 2 litera B, care nu au legătură cu acordarea primelor de P. și C..
Prin adresa nr.64/6F/06.05.2014 ( fila 5), Federația Națională a Sindicatelor din Transporturi F.N. S.T. “ELCATEL”, afiliată la BNS membru în A.F.T.F., sindicatul a comunicat ., faptul că este obligată prin art.64 să acorde salariaților ajutorul material ce se solicită în cauză, « al cărui cuantum să fie de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare, cu ocazia sărbătorilor de P.... », astfel că potrivit CCM aplicabil clasa 1 de salarizare este 800 lei.
Pârâta avea posibilitatea să renegocieze cu reprezentanții salariaților clauzele contractuale în cazul unei imposibilități de a acorda drepturile stabilite prin CCM datorită unor dificultăți financiare, însă reclamantul nu-i este imputabila aceasta situație.
Potrivit disp. Art.37 din Codul muncii, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajat și angajator se stabilesc prin negociere, în cadrul CCM și contractelor individuale de muncă.
Reclamantul a făcut dovada că există la nivel de . un contract colectiv de muncă în care sunt prevăzute drepturile pe care le solicită (filele 6-17), valabil încheiat la ITM București și înregistrat sub nr. 184/22.04.2013, nedenunțat de către niciuna dintre părți.
În concluzie, Tribunalul a constatat că pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art. 40 alin. 2 lit. c, din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă", precum și prevederile art. 229 alin 4 din Codul muncii, potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Față de cererea privind acordarea actualizării cu indicele de inflație și dobânda legală, Tribunalul a reținut că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu.
Acest prejudiciu s-a produs ca urmare a neplății unor drepturi salariale legal cuvenite, având consecințe pe multiple planuri pentru reclamant, astfel că prin aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 4 din CM, pârâta datorează acestuia și reactualizarea sumelor cu indice de inflație, conform evoluției, la data plății efective,la care se adaugă și dobânda legală.
În ce privește actualizarea sumelor ce le vor obține cu indicele de inflație, instanța a apreciat că se justifică, prin necesitatea unei corelații a salariului cu salariul nominal de care ar fi beneficiat la momentul in care angajatorul datora drepturile salariale pretinse si momentul in care aceste sume vor putea intra efectiv in patrimoniul beneficiarului, știut fiind faptul ca funcția principala a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil.
Pe cale de consecința, dincolo de particularitățile raporturilor juridice specifice dreptului muncii, in măsura in care nu se abroga expres, sunt și rămân aplicabile regulile de drept comun ale dreptului civil.
De altfel, chiar în dispozițiile art.166 alin.4 din Codul Muncii legiuitorul a stabilit ca întârzierea nejustificata a plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului salariatului.
Potrivit dispozițiilor art.1530 cod civil, la obligațiile care au ca obiect o suma oarecare, salariul reprezentând suma de bani pe care angajatorul este obligat sa o plătească cu titlu de contraprestație specifica si necesara pentru prestarea muncii, creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i le-a cauzat și care este consecință directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Prin urmare, reținând ca salariul reprezintă o obligație de plata a unei sume de bani, exista posibilitatea legala de acordare a unor daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat de neplata drepturilor salariale, conform dispozițiilor art.166 alin(4) din Codul Muncii.
Art.1530 cod civil reglementează explicit in ce constau daunele-interese pentru neexecutare,(neplata salariului integral echivalând din punct de vedere al efectelor juridice cu o neexecutare, chiar daca parțiala, a obligațiilor).
Din aceste considerente, a fost admisă acțiunea formulată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului ajutorul material pentru Ziua de C. 2013 și Ziua de Paști 2014, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta S.C „E. C.F.R, "-S.A.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.470 C.pr.civ., apelanta solicită să fie schimbată, în tot, sentința apelată și să fie respinsă acțiunea intimatului ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșii că cererea intimatului este admisibilă și a obligat ..R." S.A, să plătească reclamantul ui ajutorul material pentru Ziua de C. 2013 și Ziua de Paști 2014, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plătii efective, la care se adaugă și dobânda legală, având în vedere că între cele două părți nu a fost încheiat un acord care să stabilească cuantumul acestuia.
Deși instanța a reținut faptul că părțile au stabilit în legătura cu valoarea Ajutorului material, ca până la data de 15.11.2013 să fie determinată prin negociere valoarea acestuia și că Ia dosarul cauzei nu există vreun acord încheiat în acest sens, totuși admite acțiunea stabilind astfel cuantumul ajutorului la valoarea de 800 lei.
Mai mult, se reține și faptul că, prin procesul - verbal încheiat la data de 21.11.2013 apelanta și-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu poate acorda ajutorul material întrucât până la acea dată bugetul de venituri și cheltuieli nu a fost aprobat iar societatea înregistrează pierderi, precum și că acest ajutor nu a fost prevăzut în buget, la capitolul cheltuieli cu personalul.
Din studiul cererii de chemare în judecata observă faptul că solicitările formulate de către intimat au ca și temei art. 64, lit. a din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2013-2014, intimatul solicitând obligarea . de a plăti drepturi salariate în cuantum de 800 lei pentru fiecare primă.
În aceste condiții, învederează că acest cuantum nu a fost stabilit de comun acord între administrație și organizațiile sindicale semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate.
În opinia apelantei, este evident faptul că această prevedere nu poate fi admisibilă în condițiile în care nu a fost negociată și acceptată de părți.
Apreciază că în acest caz sunt încălcate prevederile articolului 1279 (1) din Codul Civil potrivit căruia –„Promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis. În linsa cărora Părțile nu ar putea executa promisiunea", astfel încât ., nu a putut executa aceasta prevedere din contract, în lipsa acordului asupra sumei datorate.
Apreciază că acest motiv este de ordine publică deoarece instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 1270 noul Cod civil.
Începând cu anul 2009, societatea este monitorizată, datorită înregistrării în fiecare an a unor pierderi semnificative, cât și înregistrării unui fond de salarii superior prevederilor din bugetul de venituri și cheltuieli al fiecărui an supus supravegherii.
Precizează că în conformitate cu prevederile ordonanței guvernului nr, 26/2013 - privind întărirea disciplinei la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ – teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară - bugetul de venituri și cheltuieli al societății a fost elaborat cu respectarea dispozițiilor exprese ale acesteia, respectiv:
Art. 7(1) " Anual, prin legea bugetului de stat se stabilesc obiective de politică salarială pe baza cărora operatorii economici fundamentează indicatorii din bugetele de venituri și cheltuieli;
(2) „Reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ - teritoriale din cadrul organelor de administrare și conducere ale operatorilor economici au obligația să pună în aplicare obiectivele politicilor sal ari ale prevăzute de aliniatul (1). "
Conform acestor prevederi, elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli se realizează în cadrul fiecărei entități economice, dar acesta este verificat, și aprobat de reprezentanții statului, în cazul S.C. „E. C." SA- Ministerul Transporturilor.
Pentru anul 2013, respectându-se prevederile ordonanței guvernului nr. 26/2013, în bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2013 nu au putut fi cuprinse premii, bonusuri, facilități etc., ci numai drepturile de bază, respectiv: salariul de încadrare, indemnizațiile de concedii de odihnă, sporuri de vechime, muncă grea, periculoasă, nocivă, etc.
Chiar și în această situație, S.C. E. C." SA, fără a-și programa plăti de premii, bonusuri, facilități, etc., înregistrează o depășire a costurilor cu personalul de peste 6,1 mil. lei, situație care a contribuit la înregistrarea unor pierderi de peste 47 mil. lei la 31.12.2013.
Pentru încadrarea în fondul de salarii aprobat, cât și pentru eliminarea unei părți însemnate a pierderilor paralel cu acordarea premiilor de natura celor solicitate de reclamanți, S.C. „E. C." SA ar trebui să recurgă la măsuri de disponibilizare, situație pentru care societatea caută soluții de evitare a impactului.
Astfel, pentru a putea acorda prime cu ocazia sărbătorilor de C. și sărbătorilor de Paști, societatea ar fi trebuit să aibă profit, sau cel puțin să nu aibă pierderi.
Mai adaugă faptul că, în urma efectuării unui control al Curții de Conturi a României, în cursul lunii iulie anul curent, auditorii publici externi ai acestei entități au constatat ea abatere a ., depășirea fondului de salariu în anul 2013 cu suma de 6.440 mii lei și în anul 2012 cu 6.141 mii lei, motiv pentru care aceștia vor solicita Ministerului Finanțelor Publice efectuarea unei verificări suplimentare la sediul societății. În aceste condiții* este evident că . nu mai poate înregistra și alte depășiri care să majoreze în continuare depășirea fondului de salariu.
Așadar, neexecutarea obligației asumată prin încheierea contractului colectiv de muncă a constituit un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către societate, care se vede astfel în situația oneroasă de a-și atrage o situație economic o - financiară foarte dificilă.
Întrucât există argumentații de natură juridică ce dovedesc teoria impreviziunii, solicită Curții să le aprecieze.
Față de obligarea apelantei la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație de la plata scadenței până la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală, invocă următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (4) Codul Muncii republicat cu modificările și completările ulterioare, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Ori, în cauză, obiectul acțiunii îl reprezintă acordarea ajutorului material aferent. Sărbătorilor de C. și sărbătorilor de Paști.
Pentru motivele arătate, consideră că în cazul admiterii acțiunii, nu se impunea actualizarea sumelor de bani cu rata inflației plus dobândă.
Deși legal citat intimatul nu a depus întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 64 din CCM la nivel de unitate . «In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - a) cu ocazia sărbătorilor de Paste, de C. si de Ziua . se va acorda salariaților un ajutor material, in lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, in cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, sau la data acordării ajutorului se aflau in concediu fără plată pentru o perioada de 1 an.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă", iar potrivit dispozițiilor art. 229 alin 4 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Intimatul-reclamant nu se află în situațiile excluse de la acordarea acestor drepturi, in sensul că nu a absentat nemotivat de la serviciu, nu a fost sancționat pentru consum de băuturi alcoolice și nici nu s-a aflat in concediu fără plată pentru o perioada de 1 an în perioada de referință . Pe cale de consecință îi sunt aplicabile dispozițiile art. 64 din CCM la nivel de unitate . și în mod legal și temeinic instanta de fond a obligat angajatorul la plata ajutorului bănesc pentru C. 2013, respectiv pentru Paști 2014.
Părțile contractului colectiv de muncă au stabilit că pentru sărbătorile de C. pârâtul va acorda salariaților se va acorda salariaților săi un ajutor material, . va fi stabilit ulterior, pana la data de 15.11.2013 și că nu va acorda ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Ziua . in anul 2013 ».
Apelanta invocă această clauză contractuală, arătând că in lipsa unui act adițional la contractul colectiv de muncă, încheiat până la data de 15 11 2013, prin care să se stabilească cuantumul ajutorului pentru C. 2013, nu există temei contractual de acordare a acestui drept.
Curtea subliniază că dreptul la plata ajutorului bănesc pentru Crăciunul 2013 a fost stabilit necondiționat prin art. 64 din CCM la nivel de unitate ., în cuantum de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, iar negocierea prevăzută de părți până la data de 15 11 2013 are in vedere situația stabilirii unui cuantum al ajutorului mai mare decât cel de un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, prevăzut expres in contract.
Cu alte cuvinte nașterea dreptului în patrimoniului angajatului nu este condiționată de negocierea ulterioară a părților, astfel cum invocă apelanta, ACESTA A FOST STABILIT IN MOD NECONDIȚIONAT PRIN ART. 64 DIN CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ. Negocierea ulterioară privea doar acordarea ajutorului . mare decât cel minim stabilit prin contract. Cum această negociere nu a avut loc, devin aplicabile direct prevederile art. 64 din CCM la nivel de unitate și acordarea unui ajutor bănesc in cuantumul minim stabilit de părți, de un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare
Se mai reține și faptul că prevederile inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate au caracter imperativ în sensul că salariaților li se vor acorda ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de C. și P., neînscriindu-se, așadar, în acest contract că salariații „pot” beneficia de drepturile respective, acordarea lor nefiind, prin urmare, condiționată de situația financiară a companiei ori de performanțele economice ale acesteia și, ca atare, în executarea contractului colectiv de muncă mai sus arătat, se impune acordarea dreptului în litigiu.
Plata acestor drepturi nu este conditionată de clauza contractuala de existența unor resurse financiare in bugetul angajatorului, astfel cum sustine apelenta-parata. Pe de alta parte se constată că îndeplinirea obligatiei contractuale nu poate fi lăsată la vointa debitorului, căci ar fi golită de conținut asumarea obligatiei contractuale . Prin urmare lipsa de resurse financiare nu reprezintă motiv de exonerare a debitorului de la îndeplinirea obligatiei legal si liber asumată prin semnarea contractului colectiv de muncă.
Se constată astfel ca din punctul de vedere al dreptului angajatilor la plata acestor ajutoare materiale nu are relevanta situația economică a societății pârâte nici existența sau inexistența resurselor bugetare.
Atâta timp cât angajații au dreptul la plata acestor drepturi potrivit CCM-ului, nu poate fi lăsata la latitudinea angajatorului îndeplinirea obligației de plata . A interpreta in acest mod prevederile contractuale aplicabile in cauza echivalează cu a conditiona executarea obligației de plată de vointa debitorului aceste obligații, ceea ce ar lipsi de orice efect prevederea contractuală ( conditie pur potestativă din partea debitorului ) .
În ceea ce privește obligarea apelantei-p0ârâte la plata dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflatie la data plătii a drepturilor bănesti care fac obiectul actiunii, Curtea constata ca se impun in temeiul dispozitiilor art. 1531 și art. 1535 alin. 3 din Noul Cod Civil .
Potrivit art. 1535 din Noul Cod civil - „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadența până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovadă că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune - interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Prin urmare, in temeiul prevederilor legale mai sus citate, s-a consacrat dreptul creditorului la plata cumulată a dobânzii legale și a daunelor interese-in cauza de față acestea fiind stabilite ca reactualizare a debitului cu rata inflației la data plății. Scopul este cel prevăzut chiar de textul de lege mai sus citat, respectiv repararea integrală a prejudiciului produs creditorului prin neplata la scadență a sumelor de bani ce i se cuvin.
Nu poate fi primita sustinerea apelantei in sensul că actualizarea se impune doar cu privire la plata drepturilor salariale, nu și cu privire la drepturile ce fac obiectul acțiunii de față, respectiv ajutoarele materiale aferente sărbătorilor de C. și de Paști. În realitate dispozițiile art.1535 din Codul civil sunt aplicabile tuturor obligațiilor de a da o sumă de bani, indiferent cu ce titlu este aceasta datorată .
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta ., cu sediul în București, .. 38, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2004, CUI_, cont bancar RO95BPOS_ROL1, deschis la B. POST – Sucursala Palat C., împotriva sentinței civile nr. 35/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale și C. Administrativ și Fiscal – complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. S. L., identificat cu CNP:_, domiciliat în Roșiorii de Vede, .. J110, ., . și pârâta . - SUCURSALA E. C., cu sediul în C., ., Jud. D. ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, A. F. | |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/15 iunie 2015
Ș.T./D.A.M./ 05 Iunie 2015/5ex.
Jud. fond: T. I.
| ← Anulare act. Decizia nr. 2256/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
