Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 907/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 907/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3901/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7784/2014)
DECIZIA NR.907/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Judecător F.-G. R.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul B. C. D., împotriva sentinței civile nr.8061 din data de 04.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar SMDA INSOLVENCY SPRL și RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, având ca obiect – completare/lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, și intimata prin consilier juridic M. E. F. ce depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
se învederează atașarea dosarului nr._ 13 al Curții de Apel București – Secția a VII –a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Curtea procedează la legitimarea recurentului, datele de identificare ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cererea în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul arată că la instanța de fond a solicitat și pronunțarea asupra datei de 28.06.2010 privind desfășurarea activității în muncă, obligativitatea fiind pentru funcția de contabil salarizare și nu pentru funcția de referent. In opinia sa, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte, nu s-a pronunțat nici în recurs. În consecință solicită modificarea sentinței civile pentru ocuparea funcției din data de 28.06.2010 pentru ca va solicita administrarea probatoriului de către partea adversă.
Intimata, prin consilier juridic, arată că la fond a fost administrat întreg probatoriu, recurentul nefiind angajat pe funcția de contabil. În dosarul nr._ 13 la termenul din data de 25.02.2015 a fost respins recursul. În consecință solicită respingerea recursului.
Recurentul, în replică, arată că în dosarul nr._ 13 s-au discutat aspecte pentru funcția de referent. Contractul său de muncă i s-a spus că a fost ștampilat din eroare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ 13 /a1, reclamantul B. C. D. a solicitat în contradictoriu cu parata . completarea sentinței civile nr. 5749/15.05.2014 din dosarul_ 13 în sensul judecării și pronunțării asupra pretențiilor ce vizează capătul 3 de cerere.
P. sentința civilă nr.8061 din data de 04.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă cererea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 5749/15.05.2014 a fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul B. C. D., în contradictoriu cu intimata, în contradictoriu cu pârâta ., prin administrator judiciar desemnat, ZRP Insolvency SRPL București, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței instanța a reținut că pârâta a eliberat reclamantului 2 adeverințe, respectiv adeverința nr.3799/19.09.2013 și adeverința nr.3846/17.10.2013, în care sunt evidențiate data începerii activității 29.06.2010, data încetării activității 19.07.2010, salariul de încadrare brut de 2552 lei, funcția deținuta, contractul individual de muncă în baza căruia s-au derulat raporturile de muncă, durata programului de lucru și suma acordată cu titlu de compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat de 1 zi, precum și contribuțiile de asigurări sociale achitate.
A mai reținut tribunalul că aceste adeverințe au fost comunicate reclamantului, potrivit confirmării de primire aflată la pagina 104 din dosar la data de 21.10.2013, pârâta îndeplinindu-și obligația legală instituită atât prin prevederile art.34 alin.5 cât și prin dispozițiile art.40 alin.2 litera h din codul muncii, de a elibera la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, cât și obligațiile instituite în sarcina sa prin sentința civilă nr. 8724/9.10.2013 pronunțată de Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a, și respectiv prin sentința civilă nr. 666/ 22.01.2014 pronunțată de Tribunalului București - Secția a VIII.
Având în vedere că pârâta și-a îndeplinit obligația la data 21.10.2013, dată la care a comunicat reclamantului adeverințele, iar acest capăt de cerere a fost introdus de reclamant prin completarea acțiunii inițiale, depusă la data de 26.03.2014, tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei prin administrator judiciar la eliberarea unei adeverințe, din care să rezulte veniturile realizate, în mod detaliat, de care a beneficiat în perioada derulării raporturilor de muncă, data începerii activității 29.06.2010, data încetării activității 19.07.2010, salariu de încadrare brut, funcția deținuta, contractul individual de muncă în baza căruia s-au derulat raporturile de muncă, durata programului de lucru, numărul de zile de concediu efectuate precum și indemnizația de concediu brută și prima de concediu bruta plătita, pentru care au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale sub sancțiunea plații de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere și la respins.
Potrivit art. 2812 cod procedură civilă termen dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Din dispozițiile textului de lege rezultă că partea poate cere completarea hotărârii atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Rațiunea instituirii acestui text de lege, este aceea de a da instanței de judecată posibilitatea de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale cu privire la care a omis să se pronunțe și nu de repara eventualele erorii de judecată.
per a contrario rezultă că pe această cale nu se poate solicita modificarea soluției adoptate, ori contestatorul prin cererea formulată solicită tocmai înlăturarea considerentelor sentinței și modificarea acesteia, aducând critici celor reținute în motivarea instanței, critici ce nu pot formula obiectul unei cereri de completare a hotărârii, ci pot fi formulate în calea de atac prevăzută de lege, respectiv recursul.
Din modul de formulare al cererii se observă că contestatorul urmărește modificarea dispozitivului sentinței, respectiv modificarea motivelor ce au format convingerea instanței,ceea ce este inadmisibil, pe această cale, întrucât modificarea dispozitivului și modificarea considerentelor sentinței echivalează cu o reanalizare a cauzei, ori ceea ce este susceptibil de completare este dispozitivul sentinței nu și considerentele, iar completarea hotărârii nu are în vedere și modificarea acesteia.
Pe de altă parte, instanța s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, în considerentele sentinței existând mențiune expresă cu privire la netemeinicia și respingerea acestui capăt de cerere și a motivelor ce au format convingerea instanței.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal reclamantul B. C. D., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9 raportat la art. 105 alin.2, 106, 129 alin.4, 5 și 6, art. 167, 261, 297 alin.1 și art. 316, precum și art.3041 din Codul de procedură civilă, recurentul a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În motivarea recursului, în ceea ce privește situația de fapt recurentul arată că a solicitat instanței să fie obligată parata ZRP Insolvency SPRL în calitate de administrator judiciar I legal al . să elibereze o adeverința din care să rezulte data angajării și ultima dată din perioada în care a desfășurat raporturi de muncă în calitate de salariat angajat la ., să fie inserat numărul de zile de concediu efectuate precum și indemnizația de concediu brută și prima de concediu bruta plătită, să rezulte veniturile realizate, în mod detaliat, de care a beneficiat în perioada derulării raporturilor de muncă, pentru care au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale, sub sancțiunea plații de daune cominatorii în valoare de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data stabilirii obligației eliberării adeverinței solicitate în sarcina ZRP Insolvency SPRL prin hotărârea judecătoreasca și până la data comunicării actului solicitat a fi întocmit și comunicat în condițiile de forma și conținut impuse de lege și de hotărârea judecătoreasca pronunțata prin sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 8724/09.10.2013 pronunțata de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012.
În hotărârea nr. 8724/09.10.2013 instanța a reținut: "obliga parata să elibereze reclamantului o adeverința din care să rezulte veniturile realizate, în mod detaliat, de care a beneficiat în perioada derulării raporturilor de muncă, pentru care au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale, sub sancțiunea plații de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere."
În hotărârea nr. 666/22.01.2014 în dosarul nr._/3/2012/a1 instanța a reținut:adeverința ce va fi eliberată reclamantului de către Casa de Insolventa Transilvania - Filiala București, în calitate de administrator judiciar al paratei, va cuprinde următoarele mențiuni: data inceparii activității 29.06.2010, data încetării activității 19.07.2010, un salariu de încadrare brut de 2552 lei, funcția deținuta, contractul individual de muncă în baza căruia s-au derulat raporturile de muncă, durata programului de lucru, numărul de zile de concediu efectuate precum și indemnizația de concediu brută și prima de concediu bruta plătită. "
Astfel, în sentința civilă nr. 5749/15.05.2014 instanța a reținut pretențiile sale, dar nu a judecat deloc aceste pretenții, neluând în considerare adeverințele incomplete emise de firma în 2013, deși se aflau în dosar, în 2014 de instanța care a pronunțat hotărârea nr. 666/22.01.2014 în dosarul nr._/3/2012/al admițând acțiunea și precizând elementele obligatorii ale adeverinței solicitate care nu mi-a fost eliberată până în prezent în condițiile stabilite de instanța în Hotărârea nr. 666/22.01.2014 din dosarul nr._/3/2012/a1.
Recurentul arată că a solicitat în dosarul nr._ 13 obligarea paratei prin administratorul judiciar la eliberarea unei adeverințe care, pe lângă conținutul impus actului de instanța în hotărârea nr. 8724/09.10.2013 în dosarul nr._/3/2012 completată cu hotărârea nr. 666/22.01.2014 în dosarul nr._/3/2012/al, adeverința eliberată să conțină toată perioada angajării la firma .,adică,așa cum a reținut și instanța solicitările adeverința eliberată să conțină data angajării și ultima dată din perioada în care a desfășurat raporturi de muncă în calitate de salariat angajat la ., adică,așa cum reiese din dosar data angajării 28 iunie 2010,și ultima dată lucrata 19 iulie 2010 în care a desfășurat raporturi de muncă în calitate de salariat angajat la . operata ca atare de firma în cartea de muncă, dovada indubitabilă fiind procesul verbal de predare-primire a cărtii de muncă pentru operarea perioadei lucrate care include data de 19 iulie 2010 în perioada lucrată, fără ca neoperarea în cartea de muncă a unei zile lucrate și a unei funcții deținute în acea zi să însemne că acea zi lucrată și funcția deținuta sunt anulate din acest motiv, mai ales că în dosarul cauzei exista adeverința care atestă calitatea de salariat a sa, la pârâtă.
Arată recurentul că a solicitat și clarificarea sintagmei din dosarul nr._/3/2012/al " data încetării activității 19.07.2010 " cu precizarea ca "ultima dată din perioada în care a desfășurat raporturi de muncă în calitate de salariat angajat la . operată de aceasta ca atare în cartea de munca este 19 iulie 2010, astfel data încetării activității sau ultima dată din perioada în care a desfășurat raporturi de muncă în calitate de salariat angajat la . operată de aceasta ca atare în cartea de munca este 19 iulie 2010", pretenții nejudecate și lăsate nesoluționate de instanța de fond.
Instanța nu a judecat și nu s-a pronunțat motivat asupra tuturor pretențiilor formulate prin capătul 3 de cerere, sens în care a formulat în baza dispozițiilor art. 281a2 -281a3 din Codul de procedura civilă cerere pentru completarea sentinței civile nr. 5749/15.05.2014 din dosarul 3901/3/, fiind evident că pretențiile formulate și nejudecate reprezintă partea componentă a unei adeverințe care nu i-a fost întocmita până acum, ținând cont de starea de insolventa în care se afla fostul angajator, consideră că trebuie obligat să-i elibereze adeverința în condițiile de forma și conținut și sancțiuni solicitate de către administratorul judiciar ZRP Insolvency SPRL al fostului angajator ..
P. cererea precizatoare a menționat ca obiectul capătului 3 de cerere neanalizat integral de instanța este "să fie obligată prin hotărâre judecătoreasca parata ZRP Insolvency SPRL în calitate de administrator judiciar legal al . să-mi elibereze o adeverința din care să rezulte data angajării și ultima dată din perioada în care am desfășurat raporturi de muncă în calitate de salariat angajat la ., luând în considerare cu autoritate de lucru judecat sentințele pronunțate în dosarele_/3/2012 și_/3/2012/Al, deci nu executarea prioritară a sentințelor,ci eliberarea unei adeverințe care să ateste în detaliu activitatea în cadrul firmei, instanța neadministrând probatoriu pe aceste aspecte întrucât din actele reținute de firmă pe care le voi solicita în probatoriu rezulta data angajării 28 iunie 2010 și ultima dată lucrata 21 iulie 2010, care include perioada 29 iulie 2010-19 iulie 2010.
În expunerea motivelor de recurs, în prezenta cauză recurentul arată că au fost încălcate principiile fundamentale care reglementează desfășurarea procesul civil și art. 6 CEDO, al contradictorialității, disponibilității, egalității armelor, nefiind soluționat integral fondul cauzei așa cum a solicitat prin capătul 3 de cerere rămas neanalizat în totalitate în fond, nefiind luată în considerare motivația integrală a reclamantului de susținere a capătului 3 de cerere, împrejurări care atrag sancțiunea nulității sentinței recurate datorită pricinuirii reclamantului a unei vătămări procesuale care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate potrivit motivelor de recurs.
Faptul că a făcut referire la hotărârea din dosarul_/3/2012 nu înseamnă că și-a asumat data angajării 29.06.2010 și faptul că instanța a reținut în cauza adeverința în care este trecută perioada 29.06._10 incompletă lucrată în cadrul firmei, nu exclude obligația judecării și reținerii de către instanța a datei de început 28.06.2010 și ultimei date din perioada în care am desfășurat raporturi de muncă în calitate de salariat angajat la . care este 19 iulie 2010, la judecarea cărora trebuia avut în vedere statul de salarii întocmit pentru luna iulie 2010 depus de firma la ITM în 2010 care cuprinde venituri realizate de reclamant neînregistrate în cartea de muncă și neînregistrate în adeverințele eliberate,instanța nu trebuia să aibă în vedere centralizatorul pe luna iulie 2010 care este un act evident falsificat în care au fost substituite datele existente în statul de salarii întocmit pentru luna iulie 2010 depus de firma Ia ITM în 2010, apoi datele falsificate au fost preluate în adeverințele eliberate de firma, centralizatorul fiind evident întocmit special pentru reclamant și pentru acoperirea situației exacte a reclamantului din cadrul firmei.
Referirea este și la încălcarea principiilor legale ale disponibilității și contradictorialității de către instanța prin neanalizarea, nejudecarea și nepronunțarea de către instanța nici în dosarul nr._ 13 și nici în dosarul nr._ a pretențiilor formulate în capătul 3 de cerere.
Instanța în cauza în mod greșit și cu încălcarea legii și practicii judiciare și ignorând solicitările sale și motivația de susținere a acestora a reținut obligația îndeplinita în cauză a firmei de a elibera actul solicitat și raportarea la adeverințele incomplete eliberate de acesta, în speța fiind solicitata obligația administratorului judiciar sub sancțiunea de asemenea solicitata a fi imputabila administratorului judiciar de a elibera adeverința cu alte elemente componente în raport de situația exactă a sa ca salariat al firmei, aspecte asupra cărora nu operează autoritatea de lucru judecat a sentințelor din dosarul_/3/2012 în privința obligației firmei și nici a completării adeverinței cu elementele solicitate în capătul 3 de cerere care nu se regăsesc în totalitate în adeverințele eliberate.
Din punctul de vedere a solicitărilor din capătul 3 de cerere este posibilă legal obligația eliberării actului de către administratorul judiciar sub sancțiunea solicitată pentru a respecta dispozițiile legii și luând în considerare că eliberarea de către firmă a adeverinței incomplete raportat la situația exactă a sa ca salariat al firmei, nu împiedica eliberarea adeverinței de către administratorul judiciar al acesteia respectând condițiile legii în ce privește obligația eliberării și conținutul adeverinței raportat la situația exactă ca salariat al firmei.
Precizează că în speța a invocat sentințele din dosarul_/3/2012 numai în ce privește elementele adeverinței și sancțiunea daunelor cominatorii, nu și raportat la reținerea obligației paratei să-i elibereze adeverința, obligație care în prezența cauză a solicitat a fi îndeplinita de administratorul judiciar al firmei.
Precizează că a formulat cererea din prezentul dosar în calitate de fost salariat căruia în raport de dispozițiile incidente spetei ale art. 34 alin. 5 cor cu art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii și în termenii și condițiile dispozițiilor art. 21 alin. 2,3 4 din Legea insolventei nr. 85/2006 rap. la art. 3 alin. 27, art. 20 din Legea insolventei nr. 85/2006 și la dispozițiile art. 116, art. 275 și art. 278 din Codul Muncii,ta dispozițiile art. 8 alin 1, 3,4 și 5 din HG 500/2011, ta dispozițiile Legii pensiilor nr. 263/2010 (art. 2 lit. c, art. 3 alin. 2, art. 6 și art. 19), la dispozițiile art. 14 și 16 din Constituție, a solicitat administratorului judiciar eliberarea unei adeverințe în condițiile în care reies din acțiune, însă administratorul judiciar mi-a eliberat singura adeverința lipsită de orice valoare juridică pe care am depus-o în speță,însă între timp a fost schimbat administratorul.
Conform dispozițiilor art. 34 al. 5 și art. 40 al. 2 lit. h) din C. muncii obligația în sarcina angajatorului de a elibera salariatului sau fostului salariat, la cererea acestuia, toate documentele care să ateste calitatea de salariat a solicitantului,activitatea desfășurata de acesta, durata activității, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate și, implicit, toate datele referitoare la munca prestată (salariile, sporurile, adaosurile și celelalte venituri de natura salariala pe care salariatul le-a obținut în perioada în care a avut această calitate etc.)
Aceleași obligații ale angajatorului sunt impuse și de art. 8 din HG 500/2011 cu care se coroborează dispozițiile Codului muncii prin textele art. 275 și art. 278 din Cod instituind de drept obligația în sarcina angajatorului de-a întocmi și păstra în bune condiții un dosar personal al său care să cuprindă actele privind desfășurarea raporturilor de munca dintre firmă și reclamant, precum și obligația angajatorului de-a elibera la solicitarea sa copii ale documentelor existente în dosarul personal al său și documente care să ateste activitatea desfășurata de acesta ca salariat, durata activității,salariul,vechimea în muncă,în meserie și în specialitate,în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării,acte solicitate a fi eliberate în speța de către administratorul judiciar al . în condițiile legii certificate pentru conformitate cu originalul de reprezentantul legal al angajatorului sau de persoană împuternicită de angajator, instituindu-se totodată și răspunderea angajatorului pentru neîndeplinirea acestor obligații, precum și pentru orice prejudiciu produs salariatului, sau oricărei alte persoane fizice sau juridice, prin încălcarea acestor obligații.
Din coroborarea acestor texte de lege cu obligațiile din hotărârea pronunțata în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului G. modificată în 2014, reiese că administratorul judiciar al . care și-a pierdut dreptul de administrare preluat legal de lichidatorul judiciar ZRP Insolvency SPRL are obligația de a elibera documentele menționate la art. 34 al. 5 din Codul muncii, deoarece acesta preia atribuțiile angajatorului ., așa cum este definit prin art. 14 alin.1) „în sensul prezentului Cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă."
Raportat la situația din speța pe aspectele privind răspunderea eliberării adeverinței datorită stării actuale de insolventa a . subliniez că administratorul judiciar al acesteia ZRP Insolvency SPRL, în calitate de titular a calității de deținător legal de arhivă ca persoana juridică în a cărei păstrare se afla în mod legal documente în baza cărora se poate întocmi și elibera adeverința,se substituie în obligația legală a fostului angajator de a elibera toate documentele care atestă calitatea de salariat a reclamantului și toate drepturile salariale obținute de acesta în calitate de salariat al . și la eliberarea adeverințelor, angajatorii sau orice alți deținători de arhive indiferent de calitatea legală a acestora sunt obligați să respecte prevederile legale, iar printre aceste atribuții legale stabilite în sarcina angajatorilor sau deținătorilor de arhive se regăsește responsabilitatea privind "certificarea pentru conformitate" a mior adeverințe eliberate de către deținătorii de arhivă.
Ceea ce a înțeles legiuitorul să reglementeze este obligația angajatorului de a elibera la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat un document care să ateste activitatea desfășurata de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate precum și toate documentele care atestă calitatea de salariat, situație impusă de lege în care nici o împrejurare susținuta de partea adversă nu este de natură să o exonereze de obligația ce-i revine în calitate de fosta societate angajatoare în mod direct sau prin administratorul ei judiciar care este singurul în măsură să depună diligente pentru a extrage din arhiva pe care o deține și la care are acces datele referitoare la activitatea sa în perioada în care a fost salariatul societății angajatoare.
În raport de dispozițiile art. 116 din Codul muncii în vigoare la acea dată angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de munca prestate de fiecare salariat și de a supune controlului aceasta evidentă la cerere.
În speța, așa cum a arătat în cele ce preced, ZRP Insolvency SPRL are calitate procesuală pasivă în raport cu obiectul acțiunii civile a acestuia și aceeași ZRP Insolvency SPRL are o atitudine care nu este conformă legii și obligațiilor impuse de lege acesteia încălcându-și obligația de a elibera un document în condițiile legii și practicii judiciare în câte să fie menționate absolut toate drepturile salariale încasate de reclamant pe perioada desfășurării raporturilor de muncă.
Dincolo de faptul că adeverințele depuse de partea adversă în dosar sunt nelegale și lipsite de orice valoare juridică fiind întocmite de firma, și nu de administratorul judiciar al acesteia,din aceste adeverințe nu reiese prima și ultima dată din perioada în care am desfășurat raporturi de muncă în calitate de salariat angajat la . care este 19 iulie 2010, nu este înscrisă ziua de concediu efectuată de reclamant în iulie 2010 care reiese și din statul de salarii întocmit pentru luna iulie 2010, nu reiese indemnizația de concediu brută și nici prima de concediu bruta plătită aferente zilei de concediu efectuată, nu rezultă veniturile realizate, în mod detaliat, de care am beneficiat în perioada derulării raporturilor de muncă, pentru care au fost achitate contribuțiile de asigurați sociale,context în care adeverințele respective fiind incomplete nu au nici o valoare juridică probanta în cauza în care nu pot fi reținute, unde trebuie reținut dreptul reclamantului că instanța să judece și să se pronunțe asupra tuturor pretențiilor formulate între care evidențiază, pe lângă obligația administratorului judiciar de a întocmi adeverința solicitată în condițiile de forma și conținut de asemenea foarte clar solicitate prin capătul 3 de cerere asupra căruia solicit instanței să se pronunțe în urma judecării ca drept legal și procesual al reclamantului, reținând sancțiunile daunelor cominatorii solicitate în sarcina administratorului judiciar ZRP Insolvency SPRL obligat în speța la eliberarea actului ca executare a sentinței judecătorești care depinde evident de decizia ZRP Insolvency SPRL.
În mod greșit a reținut instanța de fond la respingerea cererii în dosarul nr._ efectele dispozițiilor art. 299 și 304 rap. la art. 261 alin. 5 și 6 cpc care reglementează recursul formulat numai împotriva considerentelor din soluția pronunțata de instanța în hotărâre și în dispozitiv raportat la pretențiile formulate, întrucât nu se poate formula recurs împotriva unei soluții sau împotriva unor considerente inexistente ale instanței în hotărâre sau în dispozitivul hotărârii raportat Ia pretențiile formulate prin capătul 3 de cerere asupra cărora instanța nu s-a pronunțat integral nici în Dosarul nr._ 13 și nici în Dosarul nr._ .
Aceste aspecte trebuiau să se oglindească prin soluția pronunțata în urma cercetării fondului care rezultă din însăși motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei, între această existând o legătura de necesitate și suficientă, or, în situația în care argumentele instanței nu se regăsesc în considerente, lipsind soluționarea integrală a pretențiilor formulate prin capătul 3 de cerere, nepronunțarea asupra acestui motiv
echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța de fond, la situația de fapt reținuta de aceasta,Curtea neputând exercita controlul judiciar în această situație și neputându-se pronunța pentru prima dată asupra pretențiilor formulate, având în vedere inexistenta pronunțării și implicit inexistenta motivării cu privire la aceasta critica,la care se adaugă și încălcarea de către instanța a gradelor de jurisdicție lipsindu-l pe acesta. de un grad de jurisdicție și de o cale de atac a recursului împotriva unei hotărâri pronunțată în fond, Curtea de Apel nefiind instanța de fond care pronunța hotărâri atacabile cu recurs. Aceasta nepronuntare invocata echivalează și cu o vătămare procesuală a sa prin îngrădirea accesului la justiție prin nejudecarea și nepronunțarea asupra cererilor formulate, aspecte care echivalează cu o altă vătămare procesuală a sa prin nepronunțarea asupra fondului cauzei în sens larg, prin omisiunea pronunțării asupra unor cereri și unor apărări esențiale formulate ceea ce atrage casarea integrală a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În mod greșit a reținut instanța de fond la respingerea cererii de completare a hotărârii cu aspectele nejudecate și nesoluționate din capătul 3 de cerere și interpretând cererea ca fiind de modificare a dispozitivului sentinței, între completare și modificare fiind o diferența esențială, a cerut în speța completarea, nu modificarea, și nu repararea erorilor de judecată, în condițiile inexistentei soluției considerată de instanța a fi supusă reparării erorilor și modificării, nesolicitând înlăturarea sau modificarea unor considerente, ci completarea, cu soluția asupra celorlalte pretenții lăsate nesoluționate în capătul 3 de cerere,aspecte considerate de instanța ca fiind analizate și formulate numai pe calea recursului.
Cererea prin care a solicitat instanței în baza disp. art. 2812 -2813 din Codul de procedura civilă completarea Sentinței Civile nr. 5749/15.05.2014 din dosarul_ 13 care a primit numărul de dosar_ este o cerere care tinde să completeze,și nu să modifice,fondul cauzei prin soluționarea pretențiilor lăsate nejudecate din capătul 3 de cerere,dovada fiind lipsa pronunțării și soluționării acestor pretenții de către instanța care astfel nu a soluționat integral fondul cauzei,nejudecându-l, ignorând atât cererile cât și probatoriul administrat și solicitat în analizarea și soluționarea pretențiilor formulate prin capătul 3 de cerere.
Solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță,în vederea rejudecării cauzei cu soluționarea tuturor pretențiilor formulate prin capătul 3 de cerere cu îndrumarea respectării tuturor prevederilor legale și a principiilor care guvernează procesul civil la soluționarea cauzei, pentru a se asigura drepturile procesuale ale părților și analizării și pronunțării asupra cererilor neanalizate în fond, Curtea neputând exercita controlul judiciar în această situație.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prezenta cale de atac vizează sentința civilă nr. 8061/04.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 5749/15.05.2014, întemeiată pe dispozițiile art. 2812 Cod procedură civilă.
În esență, recurentul-reclamant a argumentat motivele de nelegalitate din perspectiva art. 304 pct.5 și pct.9 din Codul de procedură civilă, cu ample detalieri în ceea ce privește situația de fapt și de drept, apreciate ca elocvente pentru temeinicia, pe fond, a pretenției.
În ceea ce privește incidența art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, partea recurentă a considerat că prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, disponibilității și egalității armelor, nefiind soluționat integral fondul cauzei.
Curtea reține că temeiul de drept invocat permite instanței de control judiciar casarea acelei hotărâri date prin care instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin care: „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.
Or, recurentul-reclamant se prevalează de o situație de nepronunțare a instanței de fond asupra tuturor capetelor de cerere astfel cum acestea au fost formulate în cuprinsul acțiunii înregistrate în dosar nr._ 13, ipoteză ce nu se încadrează în premisa impusă de art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât nu reprezintă o formă de procedură care să atragă casarea hotărârii date asupra fondului cauzei nefiind prevăzută sub sancțiunea nulității exprese.
Nici o eventuală situație a nulității virtuale nu poate fi reținută câtă vreme recurentul nu a arătat și, cu atât mai puțin, dovedit care este vătămarea suferită în prezenta cauză. Amplele considerente din cererea de recurs, în sensul încălcării de către instanța de fond a principiilor fundamentale care guvernează procesul civil (principiul disponibilității, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare), cu consecință încălcării dreptului la un proces echitabil, recunoscut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rămân simple considerente teoretice, fără implicații practice în calea de atac, atâta timp cât nu evidențiază vătămarea concretă suferită.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a legii în privința analizării art. 2812 Cod procedură civilă, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 31.01.2013, sub nr. dosar_ 13, recurentul-reclamant B. C. D. a solicitat obligarea pârâtei ., în calitate de angajator, 1) să plătească diferența de drepturi salariale provenind din discriminarea săvârșită de aceasta, prin încălcarea principiului plății egale pentru muncă egală, drept salarial de care ar fi trebuit să beneficieze ca parte componentă a despăgubirilor acordate în baza art. 78 din Codul muncii pentru concedierea dispusă în data de 19 sau 20.07.2010 din funcția de referent economic ocupată în baza contractului individual de muncă în 19.07.2010; 2) să plătească diferența de drepturi salariale provenind din discriminarea săvârșită de aceasta, prin încălcarea principiului plății egale pentru muncă egală, drept salarial de care ar fi trebuit să beneficieze ca parte componentă a despăgubirilor acordate în baza art. 78 din Codul muncii pentru concedierea dispusă în data de 19 sau 20.07.2010 din funcția ocupată în baza contractului individual de muncă încheiat în data de 28.06.2010.
P. cererea modificatoare și completatoare înregistrată la data de 26.03.2014, reclamantul B. C.-D. a chemat în judecată și pe pârâta ZRP Insolvency S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al pârâtei .., față de care a formulat al 3-lea capăt de cerere prin care a solicitat obligarea administratorului judiciar să-i elibereze o adeverință din care să rezulte data angajării și ultima dată a raportului său de muncă în calitate de salariat, numărul de zile de concediu efectuate, indemnizația de concediu brută și prima de concediu brută plătită, veniturile realizate, în mod detaliat, în perioada raportului de muncă pentru care au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere începând cu data stabilirii obligației eliberării adeverinței în sarcina ZRP Insolvency S.P.R.L. prin sentința civilă nr. 8724/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2012, și până la data comunicării actului.
P. sentința civilă nr. 5749 din data de 15.05.2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ 13, a respins cererea formulată ca fiind neîntemeiată.
Conform deciziei civile nr. 702/25.02.2015 pronunțate de Curtea de Apel București a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul al treilea al cererii de chemare în judecată, a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant B. C.-D. împotriva sentinței civile nr. 5749 din data de 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București, modificată în parte sentința atacată, în sensul că a fost respinsă cererea având ca obiect eliberare adeverință ca fiind inadmisibilă și menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
P. cererea ce face obiectul prezentului recurs, recurentul reclamant a solicitat completarea sentinței civile nr. 5749/15.05.2014, invocând faptul că instanța a omis a analiza și pronunța pretențiile ce au constituit capătul 3 de cerere.
Instanța de fond a respins cererea de completare dispozitiv ca neîntemeiată, apreciind, de pe o parte, că s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, în considerentele sentinței existând mențiune expresă cu privire la netemeinicia acestuia. Pe de altă parte, a apreciat instanța de fond, că din modul de formulare al cererii contestatorul urmărește modificarea considerentelor ce au format convingerea instanței, ceea ce este inadmisibil în calea de atac prevăzută de art. 2812 Cod procedură civilă.
Recurentul reclamant a criticat hotărârea instanței de fond, menționând că prezenta cerere tinde să completeze și nu să modifice fondul pretențiilor, cu atât mai mult cu cât a solicitat eliberarea unei adeverințe care să ateste perioada de desfășurare a raporturilor de muncă în calitate de salariat al . în perioada 29.06.2010 – 19.07.2010, cerere distinctă față de dosarul nr._/3/2012.
Curtea reține criticile formulate ca neîntemeiate, în raport de prevederile legale sub imperiul cărora se analizează cererea de completare a dispozitivului hotărârii.
Conform art. 2812 Cod procedură civilă dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Rezultă din textul de reglementare a procedurii că o cerere de completare a hotărârii judecătorești este pusă la dispoziția părții interesate, exclusiv în situația în care instanța a omis a se pronunța – lăsându-l complet nesoluționat – asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Per a contrario, nu se poate uza de procedura art. 2812 Cod procedură civilă atunci când instanța a soluționat capătul de cerere, în sensul respingerii acțiunii în integralitate, contrar celor pretinse de partea interesată. În această situație, calea procedurală recunoscută părții pentru a pune în discuție legalitatea ori temeinicia respingerii acțiunii în totalitate nu este cea a completării dispozitivului, ci a exercitării căii de atac recunoscute de lege, în speță recursul.
În cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond, prin sentința civilă nr.5749/15.05.2014, acțiunea formulată de recurentul reclamant B. C. D. a fost respinsă ca neîntemeiată, Tribunalul București, în expunerea raționamentului juridic, analizând cauza sub toate aspectele.
De altfel, în calea de atac a recursului îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5749/15.05.2014, recurentul reclamant s-a prevalat de o asemenea critică, menționând faptul că instanța de fond a judecat greșit fondul, fără a fi soluționată concret pretenția formulată pe capătul 3 de cerere. Argumentul a fost respins de către instanța de control judiciar, cu motivarea că „cererea formulată de partea reclamantă a fost respinsă prin hotărârea recurată, ceea ce înseamnă că s-a analizat cauza pe fond, situație ce exclude casarea pe temeiul invocat, iar analiza unei eventuale dezlegări greșite a acestui capăt de cerere este subsidiară analizei excepției autorității de lucru judecat”.
În aceste condiții, este evident că cererea de completare a dispozitivului este neîntemeiată, recurentul reclamant tinzând la reanalizarea argumentelor de fapt și de drept expuse în cuprinsul acțiunii, cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat. Pretențiile formulate de către recurentul reclamant au primit o rezolvare juridică, dar nu în sensul solicitat de acesta, astfel că procedura reglementată de art. 2812 Cod procedură civilă nu poate fi la îndemâna părții în prezenta cauză. Totodată, Curtea reține că susținerile părții recurente nu sunt în sensul nepronunțării asupra capătului trei de cerere, cât mai ales asupra faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat motivat, cu expunerea tuturor argumentelor avute în vedere. Or, un asemenea argument nu poate susține procedura completării dispozitivului, ci o cale de atac, pe care, de altfel, recurentul a exercitat-o.
Cât privește amplele argumente vizând situația de fapt și temeiurile de drept expuse în cuprinsul cererii de recurs nu vor fi analizate de către Curte, în condițiile în care s-a constatat că drepturile pretinse de recurentul reclamant nu pot fi ocrotite prin procedura reglementată de dispozițiile art. 2812 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În ceea ce privește aplicarea amenzii judiciare, Curtea reține următoarele:
P. art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicție.
Această reglementare are aptitudinea de a satisface exigențele noii perspective asupra justiției, generate de art.21 din Constituția României, art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.2 din Protocolul Adițional nr.7 la Convenție.
P. urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Astfel, prin considerentele hotărârii V. Marle și alții împotriva Olandei din 26 iunie 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că protecția drepturilor prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este condiționată de următoarele:”Litigiul trebuie să fie autentic și serios. El trebuie să se refere nu numai la existența reală a dreptului, dar și la scopul și modul de exercitare al acestuia. În plus, rezultatul procedurilor trebuie să fie în mod direct decisiv pentru dreptul civil în cauză”.
P. urmare, formularea de cereri judiciare în mod repetat, cu același obiect și între aceleași părți, în afara sistemului determinat de legea procesual civilă, constituie un abuz de drept, o exercitare a drepturilor procesuale în alte scopuri decât cele în considerarea cărora au fost edictate.
Așadar, cu referire la dispozițiile art.21 din Constituția României, instanțele de judecată se pot pronunța exclusiv în situația invocării de către partea interesată – sau cu legitimare procesuală legală, a unui drept protejat de lege și prevăzut cu acțiune în justiție, în limitele stabilite de legea procesuală.
Excede funcției justiției și rațiunii de a fi a acesteia, tranșarea unor simple nemulțumiri, nesusținute de realitatea exterioară, neprotejate de dreptul substanțial și în afara condițiilor determinate de legea procesuală.
Conform art. 723 Cod procedură civilă drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept. Această instituție trebuie să acorde posibilitatea părții de a beneficia de analizare a pretențiilor, formulate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
În condițiile în care prezenta cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 5749/15.05.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale, în dosarul nr._ 13 a fost formulată într-un alt scop decât cel reglementat de dispozițiile art. 2812 Cod procedură civilă, rezultă că un asemenea demers reprezintă un abuz de drept ce trebuie sancționat ca atare. Abuzul de drept este evident cu atât mai mult cu cât prin decizia civilă nr. 702/15.02.2015 a Curții de Apel București, prin care a fost soluționat recursul îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5749/15.05.2014, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă cererea având ca obiect eliberare adeverință ca inadmisibilă, soluție justificată de sentința civilă nr.8724/09.10.2013, astfel cum a fost lămurită prin sentința civilă nr. 666/22.01.2013 a Tribunalului București.
Partea, pe lângă drepturi beneficiază și de obligații în sensul prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă respectiv să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege și să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1Cod procedură civilă.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea, în baza art.1081 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură civilă va aplica recurentului reclamant B. C. D. amenda judiciară în cuantum de 700 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, ca nefondat formulat de recurentul B. C. D., împotriva sentinței civile nr.8061/04.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar SMDA INSOLVENCY SPRL și RVA INSOLVENCY.
Irevocabilă.
Aplică amendă judiciară de 700 lei recurentului.
Cu drept de reexaminare pentru amendă în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. G. P. I. N. F.-G. R.
Grefier,
M. P.
Tehnored.: G.M./01.04.2015
Dact: S.Ș./2 ex./13.03.2015
Jud. fond: P. I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 585/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 2236/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
