Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2275/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2275/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 2156/116/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1118/2015)
Decizia civilă nr. 2275
Ședința publică de la 11 iunie 2015
Curtea constituită din:
Președinte - A. I. C.
Judecător - D. A. T.
Grefier - I. L. B.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant S. L. din Învățământ Călărași, în numele membrului de sindicat B. L., împotriva sentinței civile nr. 69/27.01.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. E. Călărași, cauza având ca obiect - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin cererea de apel se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală NCpc.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, văzând și dispozițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 15.12.2014, reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT CĂLĂRAȘI, în numele membrului de sindicat B. L., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. E. CĂLĂRAȘI să se dispună obligarea pârâtei - unități de învățământ la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrului de sindicat, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada 1.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr. 69/27.01.2015 Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu și a respins cererea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ Călărași, în numele membrului de sindicat B. L., în contradictoriu cu pârâtul C. E. Călărași, ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanța a analizat mai întâi excepțiile ce fac de prisos analizarea pe fond a cauzei.
Astfel, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, tribunalul a reținut că potrivit Deciziei nr.1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201 și art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil și ale art.6 alin.4, art.2.512 și art.2.513 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Cum această decizie are caracter obligatoriu, în conformitate cu dispozițiile art.517 alin.4 din Codul de procedură civilă, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune în prezenta cauză, prin raportare la data înregistrării prezentei acțiuni pe rolul tribunalului, respectiv 28.05.2014 și perioada pentru care se solicită de către reclamant drepturile salariale, respectiv 01.01._10.
Astfel, tribunalul a constatat că dreptul la acțiune al reclamantului, pentru sumele pretinse, s-a prescris, acțiunea fiind formulată peste termenul de 3 ani prevăzut de lege, termen ce se observă a fi împlinit chiar și în condițiile în care se are în vedere succesiunea de acte normative declarate neconstituționale cu privire la aplicarea valorii de 400,00 lei pentru coeficientul de multiplicare 1,000 pentru personalul din învățământ, precum și dispozițiile Înaltei Curți de Casație de Justiție, care a pronunțat decizia nr.3/4 aprilie 2011 în recurs în interesul legii și a stabilit: „Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr.136/2008, nr.151/2008 și nr.1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.”
Prin urmare, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ Călărași, în numele membrului de sindicat B. L., ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. L. din Învățământ Călărași, în numele membrului de sindicat B. L., la data de 13.02.2015, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 19.02.2015.
În motivarea apelului, apelantul-reclamant consideră hotărârea instanței de fond ca neîntemeiată, apreciind că termenul de prescripție curge de la data publicării recursului în interesul legii, respectiv a Deciziei ICCJ nr.11 din 8 octombrie 2012 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art.30 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în situația recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr.734/31 octombrie 2012.
Astfel, arată apelantul că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în M.Of., Partea I, nr.82/ 01.02.2008.
Potrivit art.1 alin.(1) lit.c) din O.G. nr.15/2008, „pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii."
O.G. nr.15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr.221/27.10.2008, publicată în M.Of., Partea I, nr. 730/28.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare Legea 221/2008.
În esență, prin acest act normativ, s-a aprobat ca, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului 1,000 pentru salariile personalului didactic să fie de 400.00 lei.
Legea de aprobare a OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ a făcut obiectul controlului de constituționalitate, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar, prin Decizia nr.1093/15.10.2008, publicată în M.Of., Partea I, nr.711/20.10.2008, Curtea Constituțională a constatat că această lege este constituțională, reținând în esență următoarele: „Aceste creșteri salariale suplimentare față de cele aprobate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art.61 alin.1 din Constituție Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului și unica autoritate legiuitoare a țării”.
Ulterior publicării actului normativ menționat, a fost emisă Ordonanța de urgentă a Guvernului nr.136/2008 pentru stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 (M.Of., Partea I, nr.739/31 octombrie 2008), care prevede următoarele: „Art.1 - În perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ se stabilește după cum urmează: (...) b) 299.933 lei pentru funcțiile didactice prevăzute la art.1 alin.(1) lit.c) din Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Art.2 - Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ, stabilită prin Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, se va aplica începând cu viața drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, în condițiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar și ținând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performanță, de creșterea competitivității și calității actului de învățământ.(...)"
În data de 12 noiembrie 2008, prin Decizia nr.1221/12.11.2008 (M.Of., Partea I, nr.804/02.12.2008), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile O.U.G. nr.136/2008 sunt neconstituționale.
Ca urmare a sesizării Curții Constituționale de către Avocatul Poporului, cu privire la neconstituționalitatea O.U.G. nr.136/2008, însă anterior pronunțării Deciziei nr.1221/2008, în data de 10.11.2008 Guvernul aprobat o nouă Ordonanță de urgență - O.U.G. nr.151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ (M.Of., Partea I, nr.759/11.11.2008), care la art.I. pct. 2 și 3 dispunea următoarele: „2. Articolul 1 se modifică și va avea următorul cuprins: (...) Art.1 (1) lit. c - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei.
3. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 11, cu următorul cuprins: Art.11 (1) În cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit anexelor nr.1.1, 1.2, 2 și 3, se majorează după cum urmează: a) pentru perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 martie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b și 3b; c) pentru perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b și 3b."
În toate anexele la care se face referire, pe întreaga durată a anului 2009, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 era de 299,933 lei.
Art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr.842/02.06.2009 publicată în M.Of., Partea I nr.464/06.07.2009.
În data de 29 ianuarie 2009 Guvernul a emis o nouă ordonanța de urgentă prin care se modifică dispozițiile O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare. Practic, prin această nouă ordonanță de urgență este modificată din nou Legea nr.221/2008, și anume O.U.G. nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar (publicată în M.Of., Partea 1, nr.60/30 ianuarie 2009), care la art.2 și 3 prevede următoarele: „Art.2 - La articolul 1 alineatul (1), literele a) și b) din Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și vor avea următorul cuprins: "a) pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b și 3b;"
Art.3 - Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art.2 din prezența ordonanță de urgență."
Și prevederile acestei ordonanțe referitoare la salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar, respectiv art.2 și 3 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr.989/30.06.2009, publicată în M.Of., Partea I nr.531/ 31.07.2009.
Încercările Guvernului de a bloca aplicarea Legii 221/2008 au continuat ulterior prin prevederile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009, prin care se modificau prevederile art.1 din O.G. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, în data de 1 aprilie 2009, în M.Of. nr.211 a fost publicată O.U.G. nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, care conține prevederi similare celor din O.U.G. nr.1/2009. Astfel, la art.2 și 3 din OUG nr.31/2009 se prevăd următoarele: „Art.2 - Alineatul (1) al articolului 11 din Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. După litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins: "a1) pentru perioada 1-30 aprilie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a și 3a;".
2. Litera b) se modifică și va avea următorul cuprins: "b) pentru perioada 1 mai-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2b și 3b;"
Art.3. Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art.2 din prezența ordonanță de urgență".
Practic, prin această nouă ordonanță de urgență, sunt blocate și după data de 1 aprilie 2009 dispozițiile Legii nr.221/2008.
În fine, în data de 30 aprilie a fost publicată în M.Of. nr.286/2009 o ultimă ordonanță de urgența - O.U.G. nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioadă mai - decembrie 2009, care îngheață salariile personalului didactic până la data de 31 decembrie 2009. Astfel, la art.2 din O.U.G. nr.41/2009, se prevăd următoarele: ”Art.2 - Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 11 alineatul (1) litera a1) va avea următorul cuprins: "a1) pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a, 2a și 3a;".
2. La articolul I1 alineatul (1), literele b) și c) se abrogă.
3. Anexele nr.1.1b, 1.2b, 2a și 3b se abrogă."
Efectul O.U.G. nr.41/2009 este acela de anulare a dispozițiilor Legii nr.221/2008 pentru tot restul anului 2009: creșterea salarială reglementată de Legea nr.221/2008 nu se va aplica deloc în anul 2009.
Așa cum se poate observa, modificările aduse de art.2 și 3 din O.U.G. 31/2009 și art.2 din O.U.G. 41/2009 priveau prevederile art.11 din O.G. 15/2008, art.11 fiind introdus în O.G. 15/2008 de art.I pct.3 din O.U.G. 151/2008, text declarat neconstituțional prin D.C.C. 842/2009 și D.C.C. 989/2009 și aveau ca obiect prelungirea perioadei de aplicabilitate a unor anumiți coeficienți prevăzuți în anexele 1.1a, 1.2a, 2a și 3a, iar nu o modificare de fond a textului, de natură să înlăture cauzele de neconstituționalitate, și aceste anexe au fost introduse în textul O.G. 15/2008 prin același text neconstituțional menționat mai sus.
Consideră apelantul că aceste prevederi ce modifică un text neconstituțional sub aspectul perioadei de aplicare apar ca lipsite de obiect, întrucât textul modificat este lovit de neconstituționalitate, indiferent de perioada în care urma să se aplice. Această concluzie se desprinde și din prevederile art.60 din L. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare, "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.
În acest sens a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 106/2010, publicată în M.Of. Partea I nr.146/05.03.2010, arătând că "Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art.48 pct.16 al cap.VI - Dispoziții finale din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.762 din 9 noiembrie 2009. În aceste condiții. Ordonanța de urgență a Guvernului nr.31/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.41/2009, ca acte normative modificatoare ale Ordonanței Guvernului nr.15/2008, sunt și ele abrogate."
Prin analogie și pentru identitate de rațiune subliniază apelantul faptul că prevederile O.U.G. 31/2009 și O.U.G. 41/2009, ca norme modificatoare ce prelungeau perioada de aplicare a unor dispoziții neconstituționale din actul modificat, nu au putut produce efecte ulterior apariției D.C.C. 842/2009, care lipsea de efecte juridice actul modificat.
Invocă apelantul faptul că opinia sa mai este susținută și de alte precizări ale Curții Constituționale, care în Decizia nr.124/2010, publicată în M.Of. nr.272 din 27.04.2010 statua următoarele "Curtea mai constată că dispozițiile art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr.842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.464 din 6 iulie 2009 și, respectiv, prin Decizia nr.989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.531 din 31 iulie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr.983 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.531 din 31 iulie 2009, unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituționala din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr.41/2009, a persistat în hotărârea să de a nu lua în considerare prevederile Legii nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament."
În măsura în care toate dispozițiile care blocau aplicarea prevederilor Legii 221/2008 și-au încetat efectele, fapt care rezultă cu puterea evidenței din argumentarea expusă mai sus, rezultă fără putință de tăgadă că în luna decembrie a anului 2009 dispozițiile Legii 221/2008, de majorare a coeficientului 1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei, erau în vigoare, iar pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoarea a coeficientului de multiplicare 1,000.
Potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr.330/2009, salarizarea membrilor de sindicat pe care îi reprezintă apelantul trebuia să se mențină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie a anului 2009.
Deși Legea 221/2008 a fost abrogată la data de 01 ianuarie 2010, coeficientul 1,000 cu valoarea de 400,00 lei stabilit prin această lege trebuia aplicat în continuare, întrucât el a rămas valabil și își produce efectele prin prisma dispozițiilor imperative ale Legii 330/2009, după cum urmează: Art.7 alin.2: "Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezenței legi, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementari” (- actualele reglementări la care face referire textul de lege reprezintă tocmai prevederile Ordonanței de Guvern 15/2008 în forma în care au fost modificate de Legea 221/2008, respectiv prin introducerea ca element de calcul al salariului al valorii de 400,00 pentru coeficientul de multiplicare 1,000).
Art.12 alin.3: „În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit articolului 30 alin.5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezența lege”.
Art.30 alin.5: "În anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezența lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezența lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază, sau după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 (... )”.
Consideră apelantul că sintagma „salariul avut"" din art.30 alin.5 trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul ai salariilor pentru luna decembrie 2009, ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010.
Pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ acest cadru legal este reprezentat de prevederile Legii 221/2008, în vigoare la acea dată, așa cum s-a demonstrat în cele argumentate până în prezent. În consecință, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 lei, acest coeficient trebuie utilizat și în prezent, în temeiul prevederilor legii 330/2009, care stabilește în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009. Utilizarea valorii de 400,00 se perpetuează așadar în anul 2010 în temeiul unor dispoziții legale, care nu pot fi ignorate cu de la sine putere de către pârâți.
Precizează apelantul că, în ceea ce îi privește pe membrii săi de sindicat, practica judiciară a Tribunalului Călărași s-a materializat prin sentința civilă pronunțată prin care era constatată obligația pârâților de a aplica Legea 221/2008 și de a recalcula salariile personalului didactic și didactic auxiliar utilizând coeficientul 1,000 la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 31.10._09.
În ceea ce privește practica judiciară existentă cu privire la aplicarea Legii 221/2008, chiar art.3 din Legea 330/2009 prevede că: "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezenței Ieși, prin hotărâri judecătorești* prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut, sau după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare".
Din textul precedent se desprinde următoarea concluzie: începând cu data de 01 ianuarie 2010 - data intrării în vigoare a legii unitare - în salariul brut al fiecărei persoane căreia i se aplică prevederile acestei legi, trebuie să se regăsească majorările salariale recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii unice de salarizare, prin hotărâri judecătorești. Prin urmare, conform articolului de lege mai sus expus, aceste drepturi de natură salarială trebuie să se regăsească în continuare, începând cu data de 01.01.2010, în salariul brut al fiecărui cadru didactic din învățământul preuniversitar.
Având în vedere aceste încercări ale Guvernului României de blocare a aplicării Legii nr.221/2008 și a Legii nr.330/2009, apreciază apelantul că decizia ICCJ stabilește și termenul de la care curge termenul de prescripție: „Soluția enunțata se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire la unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmații soluției legislative declarate ca fiind neconforma cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.41/2009 a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptata trebuie considerată ca lipsită de efecte fata de neconstituționalitatea reglementarilor care au redus creșterile salariate stabilite prin Legea nr.221/2008.
F. de aceste aspecte, ICCJ a stabilit ca „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art.30 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului în învățământ, aprobata cu modificări prin Legea nr.221/2008. Obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de Procedura civilă. Pronunțata, în ședința publică, astăzi, 8 octombrie 2012.
În concluzie, apreciază apelantul-reclamant că termenul de prescripție curge de la publicării recursului în interesul legii, respectiv a Deciziei ÎCCJ nr. 11/8 octombrie 2012, în M.Of. nr. 734/31 octombrie 2012.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a soluționat pricina de față pronunțându-se cu prioritate, potrivit art. 247 alin. 1 teza I și 248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, cu privire la pretențiile formulate în cauză ce vizează perioada 01.01 - 31.12.2010.
În privința admiterii acestei excepții, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor incidente în cauză, motivele invocate de apelantul-reclamant fiind nefondate.
Astfel, în raport de modalitatea de aplicare a legii substanțiale în timp, în mod corect s-a invocat și reținut de prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile solicitate pe perioada 01.01 - 31.12.2010, avându-se în vedere data introducerii acțiunii, respectiv 15.12.2014 și dispozițiile art. 268 lit. c din Codul muncii.
În conformitate cu art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, republicat, prevederi aplicabile în cauză, „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: (…) c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat …”.
Conform art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil (Legea nr. 287/2009), precum și art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit.
Curtea reține și faptul că în ședința din 17.02.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a pronunțat Decizia nr. 1 în dosarul nr. 20/2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate și a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 sunt pe deplin aplicabile și în cauza de față, astfel încât prima instanță a invocat în mod corect, din oficiu, excepția prescripției extinctive, ca excepție de fond, peremptorie, de ordine publică.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, atât în ceea ce privește dreptul principal cât și cu privire la accesoriile acestuia, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în speță termenul general de 3 ani anterior menționat.
Conform dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, prin art. 12 stabilindu-se și că în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
În cadrul prezentului litigiu instanța a fost învestită cu solicitarea apelantului-reclamant S. L. din Învățământ Călărași, în numele membrului de sindicat B. L., în calitate de personal didactic (profesor) în cadrul unității de învățământ pârâte C. E. Călărași, privind obligarea intimatei-pârâte la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008, de aprobare cu modificări a OG nr. 15/2008, pentru perioada 1.01._10.
Temeiul legal al pretențiilor în cauză îl constituie așadar prevederile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, această lege de aprobare și modificare fiind publicată în Monitorul Oficial la data de 28.10.2008 și deci intrată în vigoare la 31.10.2008.
Acțiunea de față vizează pretențiile aferente perioadei 01.01._10, astfel că termenul de prescripție de 3 ani în care membrul de sindicat în numele căruia a fost formulată cererea de chemare în judecată își putea valorifica drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008 a început să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acțiune pentru respectivele pretenții, respectiv când unitatea de învățământ pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a calcula și plăti în mod corespunzător drepturile salariale cuvenite reclamantei membru de sindicat, deci începând cu februarie 2010, fără a rezulta în cauză incidența vreunui caz de întrerupere/suspendare a cursului termenului. Întrucât dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre prestațiile lunare succesive pentru perioada menționată s-a stins printr-o prescripție deosebită, termenele s-au împlinit, corespunzător, în perioada februarie 2013 - ianuarie 2013.
În consecință, în condițiile în care pretențiile în cauză au fost formulate la data de 15.12.2014, apare ca fiind întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune admisă de prima instanță.
În ceea ce privește actele normative care au blocat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, respectiv OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009, la care apelantul a făcut referire, Curtea constată, în ceea ce privește începutul termenului de prescripție, că exercitarea dreptului la acțiune în cauză nu a fost afectată prin adoptarea ordonanțelor de urgență menționate. În acest sens pot fi avute în vedere chiar deciziile Curții Constituționale invocate și de către apelant, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a primelor trei ordonanțe de urgență, în cadrul controlului constituțional a posteriori, în urma promovării unor acțiuni în fața instanțelor judecătorești, de tipul celei pe care chiar reclamantul ar fi putut să o introducă, în baza prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Mai mult decât atât, este de observat că ultima decizie de constatare a neconstituționalității ordonanțelor de urgență, respectiv Decizia nr. 124/09.02.2010, privind neconstituționalitatea dispozițiilor OUG nr. 41/2009, a fost publicată în M.Of. nr. 272/27.04.2010, moment de la care putea fi promovată și de către reclamant acțiunea privind valorificarea drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008 neacordate în anul 2010.
De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile apelantului-reclamant în sensul că termenul de prescripție ar curge de la data publicării în M.Of. nr. 734/31.10.2012 a Deciziei nr. 11/08.10.2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii - cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, în situația recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010 -, întrucât de un atare moment nu depinde nașterea dreptului la acțiune, dispozițiile Codului muncii și Decretului nr. 167/1958 mai sus arătate fiind imperative, de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi extinse la situația invocată de apelantul-reclamant.
Prin urmare, în mod corect a fost admisă de prima instanță excepția prescripție dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, cu consecința respingerii cererii ca fiind prescrisă. Fiind vorba despre o excepție de fond și peremptorie, a cărei analiză se face cu prioritate, nu mai pot fi analizate aspectele invocate de apelantul-reclamant care vizează fondul pretențiilor.
Față de toate aceste considerente, constatând ca fiind neîntemeiate susținerile apelantului, Curtea, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, păstrând hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant S. L. din Învățământ Călărași, cu sediul în Călărași, ., județul Călărași, în numele membrului de sindicat B. L., împotriva sentinței civile nr. 69/27.01.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. E. Călărași, cu sediul în Călărași, . nr. 88, județul Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. I. C. D. A. T.
GREFIER
I. L. B.
Red. Jud.A.I.C.
Tehnored. I.L.B./C.A.
10.07.2015/4ex.
Jud.fond: S.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1439/2015.... → |
|---|
