Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4805/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4805/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 4805/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI P. CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr. 4805
Ședința publică din data de 3 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. I.
JUDECĂTOR: T. D. A.
GREFIER: M. D. A.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulate de apelanta pârâtă S. R. de Televiziune împotriva sentinței civile nr. 4718/11.05.2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. pentru Unitatea Salariaților Tv, în numele și pentru membrii săi: C. M. M., C. B. I., C. T., C. P. C., Chitescu L., C. S., C. G., C. C., C. G., C. M., pe fond cauza având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant prin avocat U. A. G., care depune împuternicire avocațială la dosarul de apel, lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbaterea apelului.
Având cuvântul apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat, având în vedere împrejurarea că argumentele susținute de către partea adversă nu pot fi reținute, dreptul prevăzut de către contractul colectiv de muncă fiind unul necondiționat iar împrejurarea că este prevăzut acel calendar de negocieri semnifică o facultate, o posibilitate recunoscută angajatorului de a-și eșalona efortul financiar. Apelantul nu a dovedit că prima suplimentară de vacanță a fost achitată, inclusiv acel protocol prin care a fost amânată plata dreptului cuvenit salariaților. În al doilea rând, acel protocol nu are valoarea unui act adițional la contractul colectiv de muncă.
Cu cheltuieli pe care separată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4718/11.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul S. P. Unitatea Salariaților TV, cu sediu in București, în numele membrilor de sindicat indicați în lista anexă in contradictoriu cu parata S. R. de Televiziune.
A fost obligată parata la plata pentru fiecare salariat, din prezenta acțiune a dreptului salarial constând in indemnizația suplimentara de concediu pentru anul 2014.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Intre parți a fost încheiat CCM la nivel de unitate pe anii 2013-2014 înregistrat cu nr. 200 la data de 30 aprilie 2013 la Ministerul Muncii, cu valabilitate pana la data de 31 decembrie 2014, conform art. 6 alin.1 din acest contract. Potrivit art. 93 alin.1 din contract, salariații vor beneficia anual de o indemnizație suplimentara de concediu care se plătește odată cu indemnizația de concediu. La art. 93 alin.2 se prevede ca aceasta indemnizație se acorda diferențiat si la art. 93 alin.4 se prevede plata acestei indemnizații odată si concomitent cu indemnizația de concediu de odihna aferenta primei transe de concediu. Cum acest contract colectiv de munca este legea parților, așa cum este reglementat de art.148 alin.1 din legea nr.62/2011, parata avea obligația legala sa acorde aceasta indemnizație suplimentara de concediu, in mod diferențiat, așa cum prevede art. 93 alin.2 din contract, in funcție de fiecare salariat in parte si raportat la salariul de baza avut.
A apreciat prima instanță că susținerea paratei ca aceasta indemnizație trebuia plătita eșalonat in decursul anului 2015, nu poate fi luata in considerare, deoarece nu se prevede in nici un fel aceasta modalitate de plata si faptul ca trebuie sa fie achitata in anul 2015. Textul de lege de la art. 93 este clar si echivoc si nu lasă loc de interpretare fata de nici una din parți si indiferent de situația financiara a paratei. Mai mult, parata recunoaște acest drept al salariaților, iar așa zisa întâlnire intre partenerii sociali cu privire la aceasta modalitate de plata a indemnizației suplimentara de concediu nu a fost realizata, nerezultând vreo înțelegere in acest sens, așa cum se susține de către parata prin întâmpinare.
S-a reținut că potrivit art. 40 alin.2 lit.c din CM, angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractul individual de munca. In aceasta situație, parata este obligata sa respecte aceasta prevedere legala din CM si in lipsa unei înțelegeri intre parți cu privire la modalitatea de plata a acestei indemnizații, ea trebuie sa fie achitata conform art. 93 din CCM la nivel de unitate pe anii 2013-2014, in ce privește anul 2014. Mai mult, reclamanta a formulat o adresa oficiala către parata cu privire la respectarea textului din contract, fără ca aceasta sa dea vreun răspuns in acest sens sau sa facă vreo plata corespunzătoare. In aceasta situație, instanța va obliga parata fata de fiecare salaria sa achite aceasta indemnizație suplimentara de concediu pentru anul 2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. R. de Televiziune, la data de 15.09.2015, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 17.09.2015.
Prin apelul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 456 raportat la art. 466 alin. 1 C.proc.civ., apelanta-pârâtă solicită schimbarea în tot a hotărârii pronunțate, în ceea ce privește obligarea la plata indemnizației suplimentare de concediu pentru anul 2014, în sensul respingerii cererii ca fiind nefondată și pe cale de consecința să se dispună obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Prin cererea introductivă s-a solicitat obligarea SRTv la plata indemnizației suplimentare de concediu pentru anul 2014 având în vedere prevederile art. 93 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2013 - 2014.
Pe cale de întâmpinare a arătat și dovedit că plata indemnizației suplimentare de concediu este eșalonata la plata în decursul anului 2015, având în vedere situația financiară precară a societății și că protocolul de eșalonare a fost însușit de reclamanta organizație sindicală în aceeași manieră juridică ca și însușirea clauzei din contractul colectiv care a făcut obiectul negocierii.
De asemenea, prin întâmpinare a confirmat împrejurarea că art. 93 din CCM la nivel de unitate încheiat pentru anii 2013 - 2014 prevede că salariații vor beneficia anual de o indemnizație suplimentară de concediu, care se plătește odată cu indemnizația de concediu de odihnă în patru praguri de raportare la salariul de bază al fiecărui salariat.
În egală măsură a învederat că în luna aprilie 2014 (deci după promovarea acțiunii) reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ la nivel de unitate, constituit în comisie paritară, s-au întrunit pentru discutarea modalității de plată a acestei indemnizații suplimentare, tocmai pentru că situația financiară a Societății Române de Televiziune este una precară, aspect care deja este de notorietate publică.
Intenția angajatorului a fost aceea de a se plăti aceasta indemnizație aferentă anului 2014, eșalonat în cursul anului 2015, tocmai pentru ca efortul financiar să fie mai redus și cu scopul de a se putea aplica și aceasta prevedere din contractul colectiv.
Câtă vreme la acest moment între partenerii sociali a fost negociată modalitatea de plată a indemnizației suplimentare de concediu, care se va efectua în anul 2015 pentru anul 2014, apreciază că acțiunea era în mod evident prematură și chiar lipsită de interes, pentru că, pe de o parte, prin cererea introductivă nu s-a solicitat constatarea existenței dreptului, ci tocmai obligarea la plata asupra căreia se convenise în mod expres.
Instanța de fond, soluționând cauza în mod superficial a reținut că dreptul solicitat de către salariați este prevăzut în art. 93 din CCM la nivel de unitate pe anii 2013- 2014 și că la data introducerii acțiunii dreptul era născut și actual, astfel că nu se poate invoca o prematuritate a introducerii cererii de chemare în judecată.
Practic instanța, omițând să observe că acțiunea viza obligația plății și nicidecum recunoașterea dreptului (necontestat și chiar recunoscut), a reținut în mod contradictoriu cu petitul acțiunii introductive că stingerea obligației de plată este ținută de acel protocol și că acest aspect vizează faza de executare.
Astfel, instanța fondului interpretând greșit actul dedus judecății a admis acțiunea pe care a înțeles-o ca vizând dreptul și nu plata, sens în care a ignorat cu desăvârșire împrejurarea că stingerea obligației de plată se va realiza în acord cu cele convenite prin protocol, cel târziu în prima jumătate a anului 2015.
Tot pe cale de întâmpinare a solicitat să se ia act că sunt de acord cu plata acestei indemnizații suplimentare de concediu, astfel cum rezultă din Protocolul încheiat de societate cu sindicatul reprezentativ (reclamant în această cauză) și că în acest context procesual a solicitat respingerea cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată raportate la acest petit, tocmai având în vedere temeiul instituit de art. 454 C.proc.civ.
Concluzionând, solicită apelanta ca la finalizarea actului de cercetare judecătoreasca să se dispună admiterea apelului astfel cum a fost declarat și, rejudecând cauza sub toate aspectele, schimbarea hotărârii primei instanțe și respingerea cererii formulate și pe cale de consecința obligarea intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 08.10.2015, intimatul reclamant S. pentru Unitatea Salariaților TV, în numele și pentru membrii săi de sindicat, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În mod corect prima instanță a admis pretențiile reclamanților reprezentați de S. pentru Unitatea Salariaților TV, criticile apelantei pârâte S. R. de Televiziune fiind nefondate în raport de probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente.
Tribunalul a fost sesizat cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei apelante SRTV la plata către membrii sindicatului intimat a drepturilor prevăzute de art. 93 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul SRTV pentru anii 2013-2014, respectiv indemnizația suplimentară de concediu cuvenită acestora din urmă pentru anul 2014.
Prin apelul declarat în cadrul prezentei proceduri judiciare, S. R. de Televiziune învederează faptul că recunoaște dreptul salariaților intimați la indemnizația de natură salarială pretinsă prin cererea de chemare în judecată, însă invocă Protocolul încheiat la data de 16.01.2015 de către o comisie paritară constituită din reprezentanți ai angajatorului și ai sindicatului reprezentativ din cadrul SRTv. Prin prisma acestui Protocol, societatea apelantă invocă prematuritatea și lipsa de interes a acțiunii introductive, stingerea obligației de plată urmând a fi efectuată în condițiile fixate prin protocolul susmenționat, respectiv eșalonarea indemnizației suplimentare de concediu aferentă anului 2014 pe lunile anului 2015, în mod corespondent perioadei de efectuare a concediului de odihnă din anul 2014.
Referitor la alegațiile apelantei referitoare la constatarea existenței dreptului și obligarea la plata indemnizației suplimentară de concediu, Curtea le constată nefondate, Tribunalul fiind sesizat cu o acțiune în pretenții și nu cu o acțiune în constatare, care oricum ar fi fost inadmisibilă în raport de art. 35 Cod procedură civilă, în condițiile în care partea putea cere realizarea dreptului.
În ceea ce privește prematuritatea și lipsa de interes, Curtea constată că la momentul introducerii acțiunii nu exista niciun Protocol referitor la modalitatea de plată a acestei indemnizații suplimentare, înțelegerea invocată de apelantă fiind încheiată abia la data de 16.01.2015. Părțile aveau și interes în promovarea prezentei acțiuni, deoarece la data formulării pretențiilor dreptul lor era exigibil, convenția colectivă prevăzând că indemnizația suplimentară de concediu se plătește o singură dată și concomitent cu indemnizația de concediu de odihnă, aferentă primei tranșe de concediu. Or, așa cum a analizat instanța de fond, reclamanții efectuaseră prima tranșă a concediului, fără ca apelanta să plătească indemnizația suplimentară. Interesul, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii, a existat și la data pronunțării sentinței de fond, deoarece, deși prin Protocolul încheiat între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ la nivel de unitate, constituiți în comisie paritară la data de 16.01.2015 s-a stabilit că indemnizația suplimentară de concediu pentru anul 2014 să se plătească în anul 2015 în luna corespunzătoare celei în care și-a început efectuarea concediului fiecare salariat, apelanta nu a făcut dovada plății nici în condițiile eșalonării pe parcursul anului 2015. În fapt, nici la data soluționării apelului nu s-a făcut această dovadă, deși sarcina probei aparținea angajatorului în condițiile art. 272 Codul muncii.
Dreptul pretins de intimații-reclamanți este stipulat in art. 93 din CCM aplicabil la nivelul SRTV și, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 1 din Legea dialogului social nr. 62/2011, „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți”. Alineatul 2 al aceluiași articol dispune că „neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta”.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 153 din același act normativ, „potrivit principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronală orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, in formă scrisă, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare”, însă societatea apelantă nu a efectuat și dovada punerii in executare a prevederilor inserate în conținutul său.
Astfel, deși hotărârea civilă atacată a fost pronunțată de instanța de fond la data de 11.05.2015, așadar la un moment în care cel puțin primele cinci tranșe din suma bugetată destinată plății indemnizației suplimentare de concediu datorată pentru anul 2014 ar fi trebuit plătită în limita celor 225.000 lei lunar stabilită prin Protocol, societatea apelantă nu a dovedit și efectuarea în mod eșalonat a plăților corespunzătoare indemnizației suplimentare de concediu. În fapt, Curtea constată că apelanta nu a respectat nici Protocolul încheiat la data de 16.01.2015 care prevedea amânarea plății și executarea eșalonată pe parcursul anului 2015, în luna corespunzătoare efectuării concediilor din 2014.
În condițiile expuse, respectiv amânarea prin convenția părților a plății drepturilor pentru un an de zile urmată de neexecutarea acestei obligații, Curtea constată încălcarea dispozițiilor art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 și art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii.
Nu pot fi reținute nici susținerile apelantei în sensul că prin întâmpinare a solicitat să se ia act că este de acord cu plata acestei indemnizații suplimentare de concediu, astfel cum rezultă din Protocolul încheiat de societate cu sindicatul, motiv pentru care s-ar fi impus respingerea pretențiilor privind cheltuielile de judecată, în temeiul de art. 454 Cod procedură civilă. Din conținutul întâmpinării din dosarul primei instanțe rezultă că pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că este de acord cu plata indemnizației doar potrivit modalității stabilite prin Protocol. Această poziție procesuală nu reprezintă o recunoaștere a pretențiilor în condițiile art. 454 Cod procedură civilă, acțiunea principală nefăcând trimitere la modalitatea de plată stabilită prin Protocolul încheiat la data de 16.01.2015. În plus, prin sentința apelată, pârâta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, motiv pentru care respectiva critică este lipsită de interes.
Față de aceste considerente expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat, păstrând sentința civilă apelată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat apelanta pârâtă S. R. de Televiziune cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 191, Sector 1, având CUI R08468440, împotriva sentinței civile nr. 4718/11.05.2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. pentru Unitatea Salariaților Tv, cu sediu in București Calea Dorobanților nr. 191 sector 1, Cod fiscal RO_, cont RO27RNCB_0001, în numele și pentru membrii săi: C. M. M., C. B. I., C. T., C. P. C., Chitescu L., C. S., C. G., C. C., C. G., C. M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. A. I. T. D. A.
GREFIER
M. D. A.
Red:D.A.T
Dact.: D.A.M
4ex./14.12.2015
Jud.fond:A. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
