Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia nr. 4803/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4803/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 4803/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr. 4803
Ședința publică din data de 3 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. I.
JUDECĂTOR: T. D. A.
GREFIER: M. D. A.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulate de apelanta pârâtă C. Națională Administrația porturilor Dunării Fluviale S.A. G. împotriva sentinței civile nr. 261/24.06.2015, pronunțate de Tribunalul G. Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. O., pe fond cauza având ca obiect „contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă prin consilier juridic Cochintu E. care depune împuternicire la dosarul de apel și intimatul reclamant, personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de 20.10.2015 apelanta pârâtă depune la dosarul de apel prin intermediul serviciului registratură răspuns la întâmpinare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului declara, punând în discuția părților și calificarea excepției lipsei de obiect a acțiunii invocată de către apelanta pârâtă ca reprezentând excepția lipsei de interes a acțiunii.
Consilierul juridic al apelantei pârâte solicită admiterea excepției, deoarece atâta timp cât actul nu a produs efecte, deci nu a putut fi înregistrat în Revisal ca fiind un act asumat de ambele părți, fapt pentru care s-a menținut vechea funcție și vechiul salariu, practic acest document nu a produs efecte, el a fost înregistrat ca situație de registratură în cadrul companiei apelante. În ceea ce privește aspectul contestat, și anume salarizarea, aceasta nu și-a produs efectele. Astfel, salarizarea nu a fost niciodată modificată, fiind menținută continuu.
Intimatul reclamant solicită respingerea excepției. Este de netăgăduit faptul că apelanta a dorit să-i modifice salariul de la 2500 lei la 1800 lei. Acest lucru este confirmat de faptul că directorul general al instituției a completat acest act adițional chiar în dreptul elementului salariu, cu suma de 1800 lei, a semnat și a pus ștampila unității. Deci, este clar că s-a dorit modificarea unilaterală prin act adițional al contractului individual de muncă. Acest act adițional nu a fost semnat de către intimatul reclamant. Acest act adițional i-a fost dat prin comiterea unui abuz, prin semnarea unilaterală, nefiind niciodată chemat să discute elementul salariu. Prin urmare, solicită respingerea excepției invocate de către apelanta pârâtă, respectiv respingerea apelului.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 261/24.06.2015, pronunțată de Tribunalul G. Secția Civilă în dosarul nr._ a fost admisă contestația formulată de contestatorul C. D. O. în contradictoriu cu pârâta C. Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale S.A. G..
A fost anulat actul adițional nr.3/19.01.2015 numai în ceea ce privește elementul salariu.
A fost obligată pârâta să mențină salariul contestatorului la nivelul cuantumului de 2.500 lei stabilit prin actul adițional nr.3589/ 26.06.2012.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că: În ceea ce privește excepția invocată de pârâtă în sensul respingerii cererii ca fiind rămasă fără obiect, instanța a apreciat-o drept o apărare de fond, având în vedere că reclamantul contestă tocmai acest act adițional pe care a refuzat să îl semneze, nefiind o excepție în adevăratul sens al cuvântului, astfel că nu impune o soluție distinctă pe excepție, instanța urmând a analiza apărările pârâtei pe fondul pricinii.
Reclamantul este angajatul societății pârâte în baza contractului individual de muncă nr. 272/03.02.2010, modificat prin actele adiționale nr.597/10.03.2010 și nr.3589/27.06.2012, în funcția de consilier juridic și, prin actul adițional nr.3/19.01.2015, reclamantului i-a fost modificat locul de muncă și salariul, în temeiul art.17 (5) coroborat cu art.41 alin.1.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 Codul muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității, fiind necesar ca acesta să fie respectat pe întreaga durată de desfășurare a raporturilor de muncă între angajator și angajat.
Ca atare, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă în cazul în care privește elementele esențiale ale contractului: felul muncii, locul muncii și remunerația, să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți, conform art.41 alin.1 și 3 lit. c din Codul muncii.
Cu privire la modificarea contractului individual de muncă al reclamantului a fost emisă adresa de informare nr.4239 din data de 21.11.2014, prin care s-a adus la cunoștință reclamantului faptul că postul de consilier juridic din cadrul Biroului juridic a fost desființat ca urmare a Deciziei nr.5/05.09.2014 a Consiliului de Administrație și a Deciziei nr.140/30.09.2014 a Directorului general al CN APDF S.A., comunicându-i și lista posturilor disponibile, urmând să opteze pentru unul din cele trei posturi de consilier juridic din cadrul Compartimentului Management, Serviciului Patrimoniu și Biroul Relații cu Clienții, ceea ce reclamantul a făcut prin cererea nr.154/24.11.2014 (fila 23 din dosar), fără să se menționeze drepturile salariale de care reclamantul urma să beneficieze.
De asemenea, cu privire la modificarea contractului individual de muncă al reclamantului a fost întocmit actul adițional nr.3 din 19.01.2015 la contractul individual de muncă nr. 272/2010, obiectul actului adițional constând în modificarea elementului „locul muncii” și elementul „salariu”, fiind stabilit salariul lunar al reclamantului la suma de 1.800 lei.
Potrivit art.17 alin.1 din Codul muncii “Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice”, iar la alin.2 al aceluiași articol se arată că “Obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz”.
Conform art.41 alin.1 din Codul muncii “Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”, iar la alin.2 se arată “ Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod”.
Față de cele arătate, instanța a reținut că reclamantul nu a fost informat cu privire și la modificarea contractului individual de muncă sub aspectul salariului, nefiind respectate de către angajator prevederile art.41 alin.1 din Codul muncii și nici prevederile art.17 alin.1 din Codul muncii.
Astfel, conform dispozițiilor legale de mai sus, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. În mod excepțional, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă doar în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Aceste cazuri sunt reglementate în mod expres, respective la art.42 din Codul muncii, care prevede schimbarea locului de muncă prin delegare și detașare și art. 48 din Codul muncii, care prevede schimbarea locului și felului muncii în mod temporar, în situații excepționale.
În conformitate cu prevederile art.41 alin.3 din Codul muncii. Modificarea contractului de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
În cauză, din actul adițional la contractul individual de muncă, nesemnat de către reclamant, nu rezultă acordul de voință al părților cu privire la modificarea contractului individual de muncă, referitor la elementul salariul acestuia. Or, consimțământul părților constituie o condiție esențială pentru validitatea unui contract.
Prin urmare, pentru a fi valabil, consimțământul părților trebuie să rezulte în mod clar și neechivoc. Astfel, la încheierea contractului, în speță actele adiționale de modificare a contractului individual de muncă, consimțământul, ca element esențial al contractului, trebuie să fie neîndoielnic.
Or, modificarea contractului individual de muncă al reclamantului în ce privește elementul „salariu” a fost făcută fără a fi în prezența uneia dintre situațiile prezentate, ci ca urmare a reorganizării activității societății. Reorganizarea activității, nu a avut o componentă constând în reducerea de personal, ci a fost doar o reorganizare funcțională concretizată în desființarea unor compartimente printre care și Biroul juridic, respectiv înființarea sau reorganizarea altor compartimente, posturile de consilier juridic fiind redistribuite în cadrul Compartimentului Management, Serviciului Patrimoniu și Biroului Relații cu Clienții, reclamantul optând pentru postul de consilier juridic din cadru Serviciului Patrimoniu.
Din actele depuse la dosar de către pârâtă, nu rezultă că există o modificare a atribuțiilor și sarcinilor corespunzătoare postului de consilier juridic ca urmare a modificării Structurii organizatorice și funcționale a pârâtei.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestația și a anulat actul adițional nr.3/19.01.2015 numai în ceea ce privește elementul salariu.
Pe cale de consecință, a obligat pârâta să mențină salariul contestatorului la nivelul cuantumului de 2,500 lei stabilit prin actul adițional nr.3589/26.06.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. Națională Administrația porturilor Dunării Fluviale S.A. G..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și în rejudecare, să se dispună:
Pe cale de excepție, respingerea cererii ca fiind fără obiect.
Pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiata a cererii formulate de intimatul reclamant.
Consideră că instanță de fond nu a făcut o apreciere temeinică a situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauză, din următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, C. D. O. a solicitat anularea actului adițional nr. 3/19.01.2015 la Contractul individual de muncă nr. 297/2010, motivat de aspectul că elementul salariu ar fi fost modificat unilateral, în condițiile acceptării modificării locului de muncă urmare a reorganizării angajatorului.
Instanță de fond în mod eronat a calificat excepția invocată ca fiind o apărare de fond, în condițiile în care proiectul de act adițional nu a fost semnat de angajatul aflat în concediu legal de odihnă, prelungit de concediul medical, nu a fost înregistrat în Registrul electronic de evidenta a salariaților și nu își produce efectele, aceasta fiind o excepție de fond veritabilă, întrucât soluționarea acesteia face de prisos analiza fondului cauzei.
Învederează că apelanta pârâtă a respectat dispozițiile legale cu privire la modificarea contractului individual de muncă, cu acordul parților, astfel că, în lipsa consimțământului reclamantului aflat în concediu legal de odihnă, acesta figurează în continuare ca deținând funcția de Consilier Juridic, fiind menținute atribuțiile aferente acestui post și drepturile salariale așa cum au fost acestea stabilite anterior modificării organigramei și a statului de funcții.
Apreciază că instanța a avut în vedere susținerile apelantei, dând o interpretare proprie petitului cererii formulat de intimatul-reclamant, în condițiile în care, prin sentința pronunțată, "obliga parata să mențină salariul contestatorului la nivelul cuantumului de 2.500 lei stabilit prin actul adițional nr. 3589/26.06.212", și nu "să repună contestatorul în situația anterioară emiterii actului adițional nr. 3".
Faptul că un proiect de act este înregistrat în evidențele interne ale companiei, nu echivalează cu punerea în aplicare a respectivului înscris.
Având în vedere că actul adițional nr. 3/19.01.2015 nu își produce efectele, neexistând motive pentru care instanță să dispună repunerea contestatorului în situația anterioară, așa cum intimatul a solicitat prin petitul cererii introductive, consideră că în mod greșit instanță de fond nu a admis excepția invocată, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind fără obiect.
Pe fondul cauzei
Instanță de fond a recunoscut valabilitatea parțiala a actului adițional în sensul că menține dispozițiile cu privire la schimbarea locului de muncă. Prin urmare:
Dacă se află în prezența unui act adițional pe care instant de fond l-a recunoscut parțial, atunci premisele care au stat la baza acestei confirmări parțiale sunt reale și pentru cealaltă parte a actului adițional, respective în ceea ce privește diminuarea salariului.
Mai precis, cauza fiind restructurarea și, respectiv, în consecința, modificarea statului de funcții, câtă vreme este valabilă modificarea locului de muncă, este valabilă și nouă salarizare, potrivit statului de funcții în vigoare la acest moment.
Dacă nu se află în prezența unui act adițional, că a unei măsuri unilaterale de modificare a Contractului Individual de Muncă, este valabil același argument, respective legalitatea diminuării salariului ca urmare a reorganizării și implicit a noilor drepturi salariale, conform statului de funcții.
În ceea ce privește negocierea salariului, învederează faptul că procesul de reorganizare a fost supus analizei reprezentanților sindicatelor, rezultatul acestora fiind confirmat și de ITM G., în sensul că sindicatele au fost de acord cu planurile salariale.
Mai mult decât atât, în urma acestor negocieri, confirmate prin încheierea unui Contract Colectiv de muncă, a fost stabilit nivelul minim de salarizare pentru angajații Companiei.
Prin urmare, câtă vreme la baza diminuării drepturilor salariale a stat reorganizarea societății depune planul de reorganizare confirmat de reprezentanții sindicali), reducerea salariilor este legală cu atât mai mult cu cât instant de fond confirma legalitatea măsurii schimbării locului de muncă în urma reorganizării.
Deși intimatul reclamant a formulat contestație împotriva măsurii unilateral, acesta solicita doar anularea unui act adițional care nu există (nefiind semnat de către acesta), acțiunea fiind una fără obiect.
Faptul că actul adițional este înregistrat în evidențele interne ale companiei nu conferă legitimitate actului adițional sau o recunoaștere juridica a unui astfel de înscris ca fiind act adițional.
Prin urmare, ceea ce trebuia dedusa judecații era măsura unilaterala de modificare a Contractului Individual de muncă, sub aspectul legalității acesteia.
Instanță de fond a motivat hotărârea pornind de la teoretizarea conceptului de consensualitate, în condițiile care prin excepția formulată, am arăta acesteia ca, fără consimțământul scris al intimatului reclamant, nu au fost operate modificările stabilite prin proiectul de act adițional.
Instanța a reținut situația de fapt în mod greșit și fără o analiză temeinică, reținând în considerente ca "reorganizarea activității nu a avut o componentă constând în reducerea de personal, ci a fost o reorganizare funcțională, concretizata în desființarea unor compartimente printre care și Biroul Juridic, respectiv înființarea sau reorganizarea altor compartimente, posturile de consilier juridic fiind redistribuite în cadrul Compartimentului Management, Serviciului Patrimoniu și Biroul Relații cu Clienții, reclamantul optând pentru postul de consilier juridic în cadrul Serviciului Patrimoniu.
Făcând o verificare comparative intre organigrama anterioară reorganizării și cea în vigoare la acest moment, atât în mod particular, cu privire la posturile de Consilier Juridic, cât și la modul general, vizând întreaga companie, se poate constata că apelanta s-a confruntat, contrar opiniei instanței de fond, cu o reducere a posturilor determinată obiectiv, cauzate de mari dezechilibre financiare care îi afecta stabilitatea, ceea ce impunea reducerea costurilor sub toate formele, inclusiv salariale.
Și, în subsidiar, datorită deficientelor legate de modul de organizare a structurilor interne, de realizare a comunicării în vederea executării atribuțiilor dintre diferite structuri, alocarea ineficientă a anumitor resurse sau apariția unor sincope cauzate de lanțul decizional, uneori inutil de complicat la nivelul anumitor structuri interne, s-a efectuat și o "redistribuire" în cadrul noilor compartimente reorganizate sau înființate.
În vederea realizării dezideratelor, a fost propusă și aprobată modificarea structurii organizatorice, inclusiv prin desființarea unor compartimente (în speța de față a Biroului Juridic) sau doar a unor posturi (ex. Postul de consilier juridic din cadrul Sucursalei Drobeta T. S.).
În cadrul acestui proces de modificare a structurii organizatorice, au fost căutate și luate măsuri active, în favoarea unui număr mare de salariați, în vederea combaterii șomajului, una dintre soluțiile găsite, alături de reprezentanți ai sindicatului, fiind reducerea costurilor cu personalul prin reducerea drepturilor salariale în locul reducerii drastice a numărului de angajați cu aceeași pregătire și aceleași atribuții.
Fiind în situația în care la nivelul întregii Companii fuseseră angajate patru persoane cu studii superioare - licențiate în drept, iar nouă structură organizatorică cuprindea doar 3 posturi de consilier juridic, evaluarea competentelor profesionale a servit la asigurarea încadrării optime a personalului pe posturi. Prin urmare, pentru unul dintre consilierii juridici a fost emisă o Decizie de concediere, în temeiul art. 65 din Legea nr. 53/2003 republicata.
Precizează, de asemenea, ca în conformitate cu Structura organizatorică aprobată și a Statului de funcții, s-a dispus măsura concedierii colective a unui număr de 35 de angajați, din care 22 posturi personal tehnic-administrativ și de conducere și 13 posturi de muncitori.
În consecința, contrar consemnărilor completului de judecată, reorganizarea a fost reală și serioasă.
În conformitate cu art. 157 din CCM, în situația în care disponibilizările de personal nu pot fi evitate, conducerea unității va comunica în scris fiecărui salariat al cărui post urmează a fi desființat dacă i se oferă sau nu un loc de muncă ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeași unitate. Instanță de fond, făcând trimitere la adresa de informare nr.4239/21.11.2014, recunoaște implicit respectarea, de către apelanta-parata a obligațiilor stabilite de Codul Muncii. Cu toate acestea, instanță, făcând o interpretare greșita, considera, ca în aplicarea dispozițiilor art. 157 CM, trebuia, sub sancțiunea nulității, ca adresa să cuprindă și informații cu privire la drepturile salariale de care reclamantul urma să beneficieze.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) atât extrasul din Decizia Consiliului de Administrație, noua organigrama, dar și nouă structură de personal au fost aduse la cunoștința salariaților, acestora dându-li-se posibilitatea de a-și exprima acceptul sau refuzul pentru noile posturi, și, prin urmare, acceptând noile drepturi salariale aferente noului Stat de funcții. Noua salarizare a avut în vedere salariul minim pe economie, precum și nivelul minim stabilit prin Contractul Colectiv de muncă.
Analizând dispozițiile art. 17, se poate constata că acestea nu stabilesc un termen în care să se realizeze informarea angajatului cu privire la clauzele care urmează să se modifice.
Învederează faptul că nota nr. 396/21.01.2015 a fost reinterpretata de către reclamant. Astfel, se poate constata că, în conformitate cu dispozițiile legale, preavize urmau să fie emise, pentru nesemnarea în mod nejustificat a actelor adiționale la Contractele individuale de muncă de către toți acei angajați care și-au dat acordul în urma notificărilor primite în luna noiembrie.
Prin urmare, apelanta pârâtă și-a respectat îndatoririle legale de a oferi un loc vacant în unitatea reorganizată, compatibil cu pregătirea profesională, în scopul evitării sau reducerii concedierii colective. Față de situația în care, angajatul refuza locul de muncă oferit și retribuit conform redimensionării cheltuielilor de personal, lipsa consimțământului fiind verificată prin nesemnarea actului adițional la CIM, angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
În concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate pronunțată de instant de fond, iar, în rejudecare, să se dispună: pe excepție, respingerea cererii ca fiind fără obiect, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiata a cererii.
Solicită, de asemenea, obligarea reclamantului la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin admiterea acțiunii formulate de reclamant, anulând actul adițional nr.3/19.01.2015 în ceea ce privește elementul salariu și obligând pârâta să mențină salariul contestatorului la nivelul cuantumului de 2.500 lei stabilit prin actul adițional nr.3589/ 26.06.2012, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, sub aspectul îndeplinirii în cauză a condiției existenței interesului demersului procesual al reclamantului.
Astfel, analizând potrivit art.248 C.pr.civ. cu prioritate excepția lipsei de interes (calificată ca atare la termenul de la 03.12.2015, prin raportare la motivele invocate de pârâta apelantă în susținerea excepției lipsei de obiect), excepție de fond, absolută și peremptorie, Curtea o constată întemeiată.
Interesul reprezintă o condiție de exercițiu a acțiunii civile, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, deci să existe la momentul în care se exercită acțiunea civilă, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, această condiție fiind necesar a persista pe tot parcursul demersului procesual.
În cauză, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune prin care a solicitat să se dispună anularea actului adițional nr. 3/19.01.2015 la contractul individual de munca încheiat si înregistrat sub nr.272/2010 în registrul de evidenta al salariaților, respectiv repunerea în situația anterioara emiterii actului adițional nr.3, în sensul de obligare a angajatorului la menținerea elementului salariu la contravaloarea de 2.500 RON la care se adaugă sporul de vechime.
Astfel cum si mai sus s-a arătat, cererea reclamantului este lipsită de interes, în cauză neputându-se reține existența unui act adițional la contractul individual de muncă al reclamantului intimat care să producă consecințe juridice sub aspectul elementului salarizare vizat de acesta.
Actul adițional reprezintă un act juridic bilateral încheiat de părțile contractului individual de muncă, încheierea acestuia fiind obligatorie în ipoteza în care elementul vizat a fi modificat este unul dintre cele enumerate în cadrul art.17 al.3 C.muncii, printre care și elementul salarizare.
Contractul individual de muncă, respectiv actul adițional la acesta, reprezintă convenții bilaterale ce exprimă manifestarea acordului de voință al ambelor părți ale raportului de muncă, angajator și salariat. Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce impune ca modificarea acestuia să se realizeze în aceleași condiții în care a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți, în acest sens reglementând art.41 al.1 și 3, dispoziții din care rezultă că în cazul în care pe parcursul derulării raporturilor de muncă angajatorul își manifestă intenția de a modifica un element esențial al contractului de muncă, printre care și salariul, aceasta nu se poate face decât cu acordul salariatului.
În cauză însă, se reține că, urmare a modului de derulare a raporturilor de muncă dintre părți, astfel cum acesta a fost impus de procesul de reorganizare desfășurat în cadrul apelantei, salariatul a fost de acord numai cu încheierea unui act adițional ce modifica elementul privind locul muncii. Reclamantul intimat nu a fost de acord cu încheierea actului adițional la contractul individual de muncă sub aspectul modificării salariului, refuzând acceptarea propunerii angajatorului și semnarea actului adițional în forma dorită de acesta. În consecință, neexistând acordul salariatului, din punct de vedere juridic se reține inexistența unui act adițional. Înscrisul invocat în cauză nu este de natură a produce efecte juridice cu privire la drepturile salariale ale reclamantului intimat, nefiind semnat de acesta. Faptul că pârâta apelantă nu a dat relevanță juridică respectivului înscris rezultă de altfel și din susținerile părților, din care reiese că reclamantul intimat a încasat aceleași drepturi salariale, nemodificate, în cauză neputându-se reține nici luarea de către angajator a vreunei măsuri unilaterale de modificare a contractului individual de muncă sub aspectul elementului salarizare.
În consecință, având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că reclamantul intimat nu justifică interesul în promovarea cererii deduse judecății, excepția lipsei de interes fiind întemeiată.
F. de aceste considerente de fapt si de drept, Curtea, in baza art. 480 C.pr.civ., va admite apelul, va schimba in tot sentința apelata in sensul ca va admite excepția lipsei de interes și, în consecință, va respinge acțiunea, ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă C. Națională Administrația porturilor Dunării Fluviale S.A. G. cu sediul în G., Șoseaua Portului, nr. 1, jud. G., înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J/_, având CUI R01284717, împotriva sentinței civile nr. 261/24.06.2015, pronunțate de Tribunalul G. Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. O. având CNP_, cu domiciliul în mun. G., ., județul G..
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Admite excepția lipsei de interes și, în consecință, respinge acțiunea, ca lipsită de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 312.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. A. I. T. D. A.
GREFIER
M. D. A.
Red:D.A.T./07.01.2016
Dact.: D.A.M
4ex./14.12.2015
Jud.fond:U. M.Z.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 2068/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
