Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 393/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 3271/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7258/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 393/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Judecător M. P.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.6277 din data de 28.05.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE COMERCIAL în numele membrului său de sindicat V. D. V., cauza având ca obiect – drepturi bănești disjuns din dosar nr._/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, prin consilier juridic M. V., ce depune delegație la dosar, lipsind intimata U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercial.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la data de 11.12.2014 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercial, depusă în 2 exemplare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei. În acest sens, preparator s-a dispus citarea, prin fax, a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, cu mențiunea de a face dovada mandatului dat sucursalei pentru introducerea recursului, sub sancțiunea anulării recursului.
Recurenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, prin consilier juridic, depune la dosar Dispozițiile nr.84/2013 și nr.4/2014 ale Directorului General al SNTFC CFR Călători SA, menționând că în baza acestor dispoziții s-au delegat competențe directorilor regionali în vederea reprezentării societății în fața instanțelor judecătorești, precum și procura judiciară.
Curtea califică excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei ca fiind o excepție a lipsei dovezii calității de reprezentant, având în vedere că Sucursala de Transport Feroviar de Călători București a declarat recurs în numele Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA. Întrucât s-a făcut dovada acestui mandat, prin depunerea Dispozițiile nr.84/2013 și nr.1/2014 ale Directorului General al SNTFC CFR Călători SA, Curtea respinge ca neîntemeiată excepția.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului, având în vedere data comunicării hotărârii instanței de fond – 08.09.2014 și data declarării recursului – 23.09.2014.
Recurenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, prin consilier juridic, lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției tardivității declarării recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6277 din data de 28.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune formulata de parată.
A fost admisă, in parte, acțiunea formulată de reclamantul U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE - COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București), în numele și pentru membrul V. D. V. în contradictoriu cu pârâta S. NATIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R CĂLĂTORI S.A..
A fost obligată pârâta la calcularea și plata către reclamant a diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art.41 al.3 lit.a din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii actiuni si cu dobanda legala de la data introducerii actiunii si pana la data plății efective.
Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin.3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
În anexa nr. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, cuprinzând unitățile la care se aplică contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri, la poziția nr. 1 este menționată SNTFC CFR CALATORI SA – BUCURESTI.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, s-a reținut că este neîntemeiată, având în vedere faptul că, în speță, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 268 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii(art. 283 alin.1 lit. e anterior republicării), conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, întrucât drepturile solicite prin cererea de chemare în judecată au natura juridică au unor drepturi de natură salarială, ceea ce înseamnă că regimul juridic aplicabil, sub aspectul prescripției, este cel prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii(art. 283 alin.1 lit. c anterior republicării), conform cărora conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește susținerea pârâtei din întâmpinare că pentru pretențiile din octombrie 2009 nașterea dreptului a intervenit la 31.10.2009, iar acțiunea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul București la data de 26.10.2012, Tribunalul a considerat că nu este întemeiată, având în vedere faptul că termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii(art. 283 alin.1 lit. c anterior republicării) se calculează începând cu data scadenței sumelor solicitate (adică începând cu data la care i se cuveneau a i se plăti drepturile pentru luna octombrie 2009), după rezultă din prevederile art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Deși pârâta a menționat în întâmpinare că dreptul material la acțiune al reclamantului privind pretențiile aferente anului 2009 s-a prescris, acțiunea fiind formulată după termenul de 3 ani, Tribunalul a reținut că, în considerarea motivelor anterior expuse, nici sub acest aspect excepția nu este întemeiată.
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR CĂLĂTORI SA, potrivit înscrisurilor prezentate, necontestate de pârâtă, reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei în perioada 01.10.2009 – 31.12.2010.
În speță, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a susținut că prevederile din CCM la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile în speța, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
În consecință, trebuie determinat dacă, în aceste condiții, pârâta poate fi obligată la plata diferențelor de drepturi salariale, în sensul în care s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Conform dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Conform dispozițiilor art. 24 alin.1 din același act normativ, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
Tribunalul a considerat că apărarea pârâtei nu prezintă relevanță față de natura juridică a dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective.
Chiar dacă prin dispozițiile art. 224 lit. d din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 322 din_, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: d) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a apreciat că acest act normativ are relevanță în condițiile în care se solicită drepturi și din perioada în care acesta a fost în vigoare și mai mult decât atât, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_ a fost încheiat conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, după cum rezultă din preambulul acestuia.
În speță, nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, în forma în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic.
Conform alin.2 din aceeași prevedere contractuală, dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada denunțării înseamnă că acesta s-a prelungit conform prevederii contractuale.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei conform art. 41 alin.3 lit. a din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru reclamanta in perioada 01.10._10, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data punerii in intarziere (data introducerii cererii de chemare in judecata), până la data plății efective.
Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflației se impune față de principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului.
Pentru aceste sume, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă și a dobânzii legale de la data punerii in intarziere (data formularii in instanta cererii de chemare in judecata) până la data plății efective, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamant si va respinge ca neintemeiata cererea de acordare a dobanzii legale de la data nasterii dreptului si a ratei inflatiei de la data nasterii dreptului si pana la momentul platii efective pentru ca reclamantului sa nu-i fie imputata o imbogatire fara justa cauza.
Având in vedere ca la dosar nu s-a făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecata, instanta a respins ca neintemeiata si aceasta solicitare a reclamantului.
F. de considerentele de fapt si de drept mentionate anterior, instanta a admis in parte cererea de chemare in judecata.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 7258/2014), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și respingerea cererii.
În motivare, s-a arătat că este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 lit.e) din Codul muncii, deoarece drepturile pretinse au izvorul în contractul colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în perioada 01.10._10, în care intimatul SINDICATUL LIBER FEROVIAR MICARE COMERCIAL solicită diferența de drepturi salariale, diferența rezultata dintre salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din Contractul Colectiv de munca la nivel de Ramura Transporturi valabil pentru 2008 - 2010 si sumele efectiv primite in conformitate cu prevederile art.7 si anexei 1 din C.C.M. la Nivel de SNTFC "C.F.R." S.A., a existat la S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori" CFR Calatori"- S.A. contract colectiv de munca valabil încheiate la nivel de unitate pe anii 2009/2010, ale cărui prevederi au fost obligatorii pentru părți, conform dispozițiilor art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, salariul astfel negociat fiind menționat și în contractul individual de muncă al intimatei.
Ca atare, părțile au înțeles de comun acord ca, pentru anii 2009 si 2010, sa stabilească un alt salariu minim la nivelul societății precum si alți coeficienți de ierarhizare, decât cei prevăzuți in C.C.M. la Nivel de R. Transporturi si, prin urmare, instanța de judecata este ținuta sa analizeze cererea intimatului prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor care reprezintă un motiv de ordine publica.
Mai mult, contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009 – 2010 a fost încheiat cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din C.C.M. la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
Pentru anii 2009 - 2010, prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare 2008 - 2010 la art. 4 se prevede prelungirea valabilității acestui contract pe o perioada de 48 de luni, stabilindu-se salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare valabile de la 01.07._12.
Salariile de bază lunare stabilite prin contractul individual de muncă al intimatului se încadrează atât în prevederile C.C.M., încheiat la nivel de unitate, cât și prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare.
Mai mult, prin C.C.M. la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R." S.A., si C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase si coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare, si mai mult clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevăzut de C.C.M. pe Ramura Transporturi, deoarece in acest contract colectiv nu sunt prevăzute clase de salarizare ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale.
Prin urmare, cererea intimatei de plata a acestor drepturi bănești prin raportare la nivelul salariului minim de 700 lei prevăzut de C.C.M. pe Ramura Transporturi nu are temei legal.
Date fiind prevederile contractuale invocate mai sus și aplicabile în perioada în care intimata solicită diferența de salarii, recurenta a solicitat Curții să constate că drepturile cuvenite în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate invocat în cererea introductivă și celui individual de muncă au fost plătite în mod corespunzător, societatea recurentă onorându-și obligațiile asumate întocmai și la timp.
Clauzele contractelor colective de munca încheiate la nivel inferior, care conțin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, sunt lovite de nulitate, insa nulitatea va fi constatata de instanța competenta la cererea parții interesate - art. 24 alin. 1, alin. 2, alin. 3 si alin. 4 coroborat cu art. 8 alin. 2 si alin. 3 din Legea 130/ 1996 privind contractul colectiv de munca, aplicabila in perioada 2009 - 2010 de valabilitate a C.C.M. la Nivel de Unitate si C.C.M. la Nivel de G. de Unități.
În perioada de valabilitate a C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R." S.A. si C.C.M., la Nivel de G. de Unități Feroviare, intimatul singur sau prin intermediul organizațiilor sindicale avea posibilitatea legala sa solicite instanței competente constatarea nulității acestor clauze, in condițiile in care constatau ca clauzele prevăzute in art. 7 si anexa 1 din C.C.M. la Nivel de S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "C.F.R. Calatori" - S.A., conțin drepturi la nivel inferior fata de drepturile prevăzute in Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi.
In acest context si in condițiile in care instanța de judecata astfel sesizata constata nulitatea acestor clauze, clauzele respective puteau fi renegociate, iar pana la renegocierea acestora puteau fi înlocuite cu clauzele mai favorabile existente in contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de munca se pot formula pe toata durata existentei contractului colectiv de munca art. 268 alin. 1 pct. d Codul Muncii. (fost art. 283 alin. 1 lit. d).
Intimata a solicitat diferența de drepturi salariale, diferența rezultata dintre salariul de baza minim brut negociat in cu antum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de Ramura Transporturi valabil pentru 2008 - 2010 si sumele efectiv primite in conformitate cu prevederile art. 7 si Anexei 1 din C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R." S.A.
Însa, așa cum recurenta a arătat anterior, conform prevederilor legale in vigoare la data existentei contractelor colective de munca, înlocuirea unor clauze ale acestora cu clauze mai favorabile existente in contractul de munca încheiat la nivel superior se poate face numai in urma sesizării instanței de judecata cu o cerere in constatarea nulității clauzelor respective.
Instanța de judecata nu a fost investita cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de munca la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R." S.A.
Chiar daca instanța de judecata ar califica cererea intimatei ca fiind a cerere de constatare a nulității unor clauze ale C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R." S.A., o astfel de cerere ar fi tardiv introdusa prin raportare la prevederile art. 268 alin. l pct. d din codul muncii, motivat de faptul ca atât C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R." S.A., cat si C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare au expirat la data de 31.12.2010, iar cererea intimatului a fost introdusa in anul 2012, după expirarea acestor contracte colective de munca.
Clauzele C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R." S.A. si C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare nu pot fi înlocuite de către instanța de judecata cu clauzele mai favorabile prevăzute in Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi in lipsa unei cereri de constatare a nulității acestora introdusa in termenul legal prevăzut de art. 268 alin. l lit. d din Codul Muncii.
Ținând cont de cele menționate mai sus, a solicitat sa să fie admis recursul, sa fie modificată in tot hotărârea primei instanțe in sensul respingerii acțiunii.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304ind1 Cod procedură civilă.
S-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de astăzi, în ședință publică, Curtea a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul soluționării excepției tardivității, Curtea reține că sentința civilă atacată a fost comunicată recurentei SNTFC CFR Călători SA la data de 08.09.2014, la sediul indicat, conform dovezii aflate la fila 28 din dosarul de fond, iar comunicarea îndeplinește toate exigențele impuse de legea procesual civilă.
Cererea de recurs a fost depusă în data de 23.09.2014, conform vizei de primire aplicată de registratura Tribunalului București – Secția a VIII-a, fila 2.
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 76/2011, aplicabilă în cauză în temeiul art. 24 din Legea nr. 134/2010, întrucât cererea a fost introdusă înainte de . Noului Cod de procedură civilă, „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii”, iar art. 216 prevede că „Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă”.
Având în vedere data comunicării hotărârii instanței de fond și data declarării recursului, precum și dispozițiile art. 101 alin 1 Cod procedură civilă, constatăm că a fost depășit termenul de 10 zile prevăzut în mod imperativ de lege, ultima zi de formulare a recursului fiind 19.09.2014.
Sancțiunea nerespectării acestui termen este decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, conform art. 103 Cod procedură civilă, care prevede că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”, în speță neexistând vreo dispoziție legală contrară, iar recurenta nefăcând dovada vreunei împrejurări mai presus de voința sa.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este tardiv declarat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.6277 din data de 28.05.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE COMERCIAL în numele membrului său de sindicat V. D. V., ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | Judecător, M. P. |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG/04.02.2015/2ex.
Jud.fond. M.D..
← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 835/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 768/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
---|