Pretentii. Decizia nr. 768/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 768/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 12308/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8306/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 768/2015
Ședința publică de la 02 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Judecător M. P.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant I. A. S., împotriva sentinței civile nr.5625 din data de 13.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și cu intimații: C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE, G. R., S. R. – prin M. FINANȚELOR PUBLICE, și M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cauza având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul M. M., Familiei și Protecției Sociale, prin doamna consilier juridic M. L. M., ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, la data de 29.01.2015, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata C. Națională de P. Publice, ce a fost trimisă prin serviciile poștale, în 2 exemplare, precum și că, la data de 27.02.2015, a fost înregistrată la dosar și întâmpinarea formulată de către intimatul M. M., Familiei și Protecției Sociale.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile judecății, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul consilierului juridic al intimatului M. M., Familiei și Protecției Sociale în combaterea recursului.
Intimatul M. M., Familiei și Protecției Sociale, prin consilier juridic, arată că, în ceea ce îl privește, a fost scos din cauză, așa cum rezultă din încheierea de ședință pronunțată în data de 09.01.2013, în dosarul nr._ al Curții de Apel București - Secția a VIII-a. Dacă se trece peste acest aspect, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul_, ca fiind legală și temeinică, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
În temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5625/13.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ /2009, a fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE, G. R. și S. R. - prin M. Finanțelor Publiceși, în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul I. A. S., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că reclamantul deține titlu de Luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 – Luptător remarcat prin fapte deosebite, beneficiind de indemnizația reparatorie prevăzută de dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr. 341/2004, în temeiul Deciziei nr._/01.07.2010 (f.5,6, d._ ).
Potrivit art. 4 alin (4) din Legea 341/2004 de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, beneficiază persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 - și numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut pe economie.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 118/2010 începând cu data de 01.07.2010 se reduc cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, drepturile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010 începând cu data de 01.01.2011.
Conform art. 3 din OUG nr. 19/2012 începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
Potrivit art. 2, art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, completată prin Legea nr. 283/2011, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 2 din Legea 12/2010, salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de stat pe anul 2010 a fost de 1836 lei. Potrivit art. 15 din Legea nr. 287/2010 câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei și potrivit art. 17 din Legea nr. 294/2011, pentru anul 2012 este de 2117 lei.
A menționat tribunalul faptul că omisiunea legiuitorului de a menționa expres că noțiunea de salariu regăsită în dispozițiile Legii 341/2004, se înlocuiește cu noțiunea de câștig salarial nu conduce la ideea unui vid legislativ.
Prin urmare textul citat reprezintă o normă de trimitere, respectiv o normă a cărei structură se completează cu prevederile legii bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului în care se beneficiază de indemnizație, iar prin modificarea conținutului normei de referință se modifică și norma de trimitere, fără a fi necesară o prevedere expresă în acest sens.
Este adevărat că în cuprinsul legii bugetului asigurărilor sociale de stat aferente anului 2011 nu se mai regăsește noțiunea de salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ci aceea de câștig salarial mediu brut, însă această diferență nu este de natură a conduce la ideea că legiuitorul are în vedere altă instituție juridică sau că prin această modificare s-a urmărit excluderea aplicării art. 15 din Legea 287/2010 și art. 18 din Legea nr. 294/2011 în situația reglementată de Legea 341/2004.
S-a mai reținut totodată că atât reducerea indemnizațiilor conform art. 14 din Legea nr. 118/2010 sau majorarea conform art. 10, alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu face referire expres la modul de calcul și la salariul mediu brut pe economie ci doar la rezultatul concret, indemnizația rezultată în urma aplicării coeficienților.
Însă instanța nu a ignorat faptul că prin art. 10 din Legea nr. 285/2010 legiuitorul a înțeles să modifice cuantumul concret al indemnizațiilor ce se acordă, în mod implicit, prin raportare la situația financiară existentă.
Astfel aplicarea cuantumului de 15% la valoare aflată în plată la nivelul lunii octombrie 2010, modifică cuantumul în plată în anul 2011. Ceea ce însemnă că la nivelul anului 2011 reclamantul avea dreptul la un cuantum al indemnizației aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010 majorat cu 15 % respectiv o indemnizație brută de 1975 lei din care se scade contribuția de asigurări sociale.
Prin urmare, față de existența acestui cadru legal, în speță, pârâta nu are obligația recalculării indemnizației reparatorii aferentă anului 2010 și 2011 (la valoarea de 2224,4 lei/lună), nici obligația plății diferenței dintre valoarea indemnizației pretinsă și cea plătită efectiv în cursul anului 2011, iar problema recunoașterii faptului că noțiunea de "salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat" a fost înlocuită cu sintagma "câștig salarial mediu brut", în realitate cele două reprezentând același indicator economic, reprezintă o falsă problemă, față de faptul că legiuitorul a modificat însuși modul de calcul al indemnizației, în sensul de a nu-l mai lega, pentru viitor, de indicatorul economic avut în vedere la momentul apariției Legii nr.341/2004.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, cererea reclamantului a fost respinsă, ca neîntemeiată (inclusiv cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata unei penalității de 1000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești ce se va pronunța și până la îndeplinirea efectivă a obligației).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul-reclamant I. A. S., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând, în drept, dispozițiile art. 304 Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, se arată că motivul (1) de recurs se referă la nulitatea prevăzută de dispozițiile de art. 304 - teza I din codul de procedură civilă și anume, la netemeinicia hotărârii, prin contradicția ei cu faptele stabilite de către instanță, în sensul că, potrivit cererii de chemare în judecată și a probatoriului administrat, recurentul-reclamant consideră că el este îndreptățit la acordarea sumelor indicate în acțiunea formulată.
Se mai arată că motivul (2) de recurs se referă la nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. și anume, când „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.".
Astfel, în motivarea hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că: „pârâta nu are obligația recalculării indemnizației reparatorii aferentă anului 2010 și 2011 (la valoarea de 2224,4 lei), nici obligația plății diferenței dintre valoarea indemnizației pretinsă și cea plătită efectiv în cursul anului 2011, iar problema recunoașterii faptului că noțiunea de: salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a fost înlocuita cu sintagma: câștig salariat mediu brut, în realitate cele două reprezentând același indicator economic, reprezintă o falsă problema, fata de faptul că legiuitorul a modificat însuși modul de calcul ai indemnizației, în sensul de a nu-l mai lega, pentru viitor, de indicatorul economic avut în vedere la momentul apariției Legii nr. 341/2004.".
De asemenea, recurentul-reclamant invocă și nelegalitatea motivării instanței de fond și motivele pentru care acesta consideră că instanța în mod greșit a interpretat dispozițiile legale.
Astfel, recurentul-reclamant susține că este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, în cazul de față art. 4 alin. 4; „De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,1 la salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3, al. 1, lit. b pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor martiri indiferent de vârsta dacă nu sunt încadrați în nicio formă de Învățământ ori nu realizează de venituri din motive neimputabile lor" drepturi care au fost încălcate cu brutalitate, în mod nelegal și netemeinic, așa cum a arăta în continuare.
Pentru anul 2010: Legea nr. 118/2010, lege privind unele măsuri necesare în vederea prestabilirii echilibrului bugetar are în realitate ca obiect de reglementare o . restrângeri ale exercițiului unor drepturi fundamentale după cum urmează: restrângerea exercițiului dreptului la muncă, determinat de restrângerea exercițiului dreptului la salariu, prin diminuarea cuantumului salariilor cu 25%; restrângerea exercițiului dreptului la ajutor de șomaj, determinată de diminuarea cuantumului indemnizației de șomaj cu 15%; restrângerea exercițiului dreptului la măsuri de asistență socială concretizata în neacordarea ajutoarelor sau indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere sau trecere în rezervă și diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizațiilor acordate prin OUG nr. 148/2005 în vederea creșterii copilului.
În cursul anului 2010 în lunile ianuarie - iunie, recurentul a primit indemnizația reparatorie în cuantum de 2010 Iei, dar odată cu . Legii nr. 113/2010, deci, prin reducerea cu 15% cuantumul indemnizației a rămas de 1717 lei/lună.
Curtea Constituțională a fost sesizată cu privire la neconstituționalitatea Legii 118/2010 prin adresa nr. 7798 din 15.06.2010. Cu referire la aceasta critică de neconstituționalitate privind reducerea cuantumului pensiilor Curtea a constatat că aceasta este întemeiată. Din moment ce indemnizația reparatorie intră sub incidența reglementarilor prevăzute de legislația privind pensiile, iar Curtea Constituțională a stabilit ca reducerea cuantumului pensiilor este neconstituțională, pe cale de consecință reducerea cuantumului indemnizației reparatorii este neconstituțională.
Pentru anul 2011: Legea 341/2004 art. 4 prevede că valoarea indemnizației lunare reparatorii se calculează prin aplicarea unui coeficient de 1,1 asupra salariului mediu utilizat ia fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, iar pentru anul 2011 valoarea acestuia este de 2022 lei. Prin urmare valoarea indemnizației lunare pe care recurentul trebuia să o primească în fiecare lună a anului 2011 este de 2224 lei.
Pentru anul 2012, în lunile februarie - august 2012 statul roman prin C. de P. nu i-a plătit cuantumul indemnizației reparatorii și nu o va plăti în acest an deși este acordată prin dispozițiile Legii 341/2004. Prin neacordarea indemnizației lunare dreptul de proprietate i-a fost încălcat deși este protejat atât de Constituție cât și de CEDO.
Curtea europeană a precizat că art. 1 din Protocolul nr. 1 protejează bunuri actuale cu alte cuvinte bunuri prezente asupra cărora o persoană fizică sau juridica exercita un drept de proprietate. Prin neacordarea indemnizației reparatorii lunare, adică un drept câștig, sunt încălcate și prevederile Constituției R. referitoare la condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi. Motivele pentru neacordarea indemnizației în anul 2012 nu pot constitui o justificare.
Față de cele mai sus-menționate recurentul a solicitat instanța să constate întemeiate susținerile sale și să dispună în consecința.
Analizând actele și lucrările dosarului, întregul material probator administrat în cauză, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin primul motiv de recurs recurentul-reclamant susține că, hotărârea primei instanțe este lovită de nulitatea prevăzută de art. 304, teza I din Codul de procedură civilă, și anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanță în sensul că potrivit cererii de chemare în judecată și a probatoriului administrat acesta ar fi fost îndreptățit la acordarea sumelor indicate în acțiune.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece, prima instanță a expus motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea, soluția respingerii din acțiunii din dispozitiv, justificându-se prin considerentele sentinței atacate. De altfel, acest motiv este indicat pur formal, recurentul-reclamant neindicând argumentele ce justifică incidența acestui motiv de recurs.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, recurentul-reclamant critică sentința atacată față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă susținând că este nelegală, pe considerentul că prima instanță a interpretat greșit legea. În acest sens, recurentul susține că este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, în cazul de față art. 4 alin. 4; „De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,1 la salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3, al. 1, lit. b pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor martiri indiferent de vârsta dacă nu sunt încadrați în nicio formă de Învățământ ori nu realizează de venituri din motive neimputabile lor" drepturi care au fost încălcate cu brutalitate, în mod nelegal și netemeinic, așa cum a arăta în continuare.
Pentru anul 2010: Legea nr. 118/2010, lege privind unele măsuri necesare în vederea prestabilirii echilibrului bugetar are în realitate ca obiect de reglementare o . restrângeri ale exercițiului unor drepturi fundamentale după cum urmează: restrângerea exercițiului dreptului la muncă, determinat de restrângerea exercițiului dreptului la salariu, prin diminuarea cuantumului salariilor cu 25%; restrângerea exercițiului dreptului la ajutor de șomaj, determinată de diminuarea cuantumului indemnizației de șomaj cu 15%; restrângerea exercițiului dreptului la măsuri de asistență socială concretizata în neacordarea ajutoarelor sau indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere sau trecere în rezervă și diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizațiilor acordate prin OUG nr. 148/2005 în vederea creșterii copilului. În cursul anului 2010 în lunile ianuarie - iunie, recurentul a primit indemnizația reparatorie în cuantum de 2010 Iei, dar odată cu . Legii nr. 113/2010, deci, prin reducerea cu 15% cuantumul indemnizației a rămas de 1717 lei/lună.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.
Acest motiv de recurs nu subzistă în cauză.
Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 341/2004, prevăd că de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare aceasta este baza de calcul a indemnizației cuvenită intimatului-reclamant - salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, potrivit Legii nr. 341/2004 .
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 118/2010, ca măsură de reducere a cheltuielilor bugetare, s-a dispus și diminuarea indemnizației cuvenita revoluționarilor, deci si recurentului-reclamant cu 15%, începând cu luna iulie a anului 2010. Astfel cuantumul indemnizației a fost diminuat pentru lunile iulie-decembrie 2010 în temeiul unei legi speciale care a dispus masuri temporare, necesare ca urmare a situației economice dificile.
Prin art. 10 alin 1 din Legea nr. 285/2010 s-a dispus ca „începând cu luna ianuarie 2011 drepturile prevăzute la art. 2 alin 1 lit. a, b și d și alin. 4 art. 13 și 14 din Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul avut în plată în luna octombrie 2010”.
Se constată astfel că printr-o lege specială ulterioară - Legea nr. 285/2010 legiuitorul a modificat implicit baza de calcul a indemnizației cuvenită intimatului-reclamant în sensul că începând cu ianuarie 2011 drepturile se calculează prin raportare la cuantumul avut în plată în octombrie 2010 (astfel cum a fost diminuat potrivit dispozițiilor Legii nr. 118/2010 ) la care se adaugă o majorare de 15%. Prin urmare pentru calculul drepturilor cuvenite reclamantului începând cu luna ianuarie 2011 nu se mai face raportarea la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata.
De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că, potrivit art.18 al art.II din O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art.11 din O.U.G. nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar: în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art.4 alin.(4) din Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, nu se mai acordă”.
Având în vedere aceste considerente, se constată că în mod corect instanța de fond a pronunțat o soluție de respingere acțiunii, atâta timp cât diminuarea cuantumului indemnizației a fost dispusă în temeiul dispozițiilor legale mai sus citate.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, dispunând prin Decizia nr. 22/18.11.2013 că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că „introducând elemente noi, diferite de cele existente în Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul normativ ulterior derogă de la prima reglementare, neputându-se susține că majorarea de 15%, prevăzută de aceasta din urmă, ar trebui calculată prin luarea în considerare a salariului mediu brut, în condițiile în care, în mod expres, ca element de referință, Legea nr. 285/2010 prevede nivelul indemnizației existente în plată în luna octombrie 2010.
Fără a fi vorba despre o abrogare a dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident principiul după care lex posterior contraria abrogat, în realitate, situația supusă interpretării vizează eficiența unei legi temporare, care, având caracter derogatoriu și excepțional, se aplică pentru intervalul de timp în care îi este justificată activitatea, derogând de la norma anterioară care, deși ea însăși specială, are suspendate efectele pe perioada de timp pentru care se justifică acțiunea legii temporare.
Faptul că legiuitorul nu a apelat la modificarea expresă a textului Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința plății indemnizațiilor nu reprezintă decât o opțiune a acestuia pentru o eventuală revenire la dispozițiile legii atunci când situația economică o va permite.
Aprecierea asupra caracterului special al Legii nr. 285/2010 este în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie".
Așadar, nu poate fi considerat corect argumentul conform căruia prin adoptarea Legii nr. 285/2010 s-ar fi intenționat, în realitate, revenirea la modalitatea de calcul al indemnizațiilor prevăzută de Legea nr. 341/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că textul art. 10 din Legea nr. 285/2010 ar fi realizat "doar o întregire a cuantumului indemnizațiilor, în sensul restituirii diminuării cu 15%, care s-ar aplica la algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004".
În realitate, din succesiunea actelor normative adoptate în materie rezultă că această întregire, operată în temeiul Legii nr. 118/2010, a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010 întrucât abia în luna iunie 2012 indemnizațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăși, conform art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
Rezultă că, la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%. “
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat și va menține, ca legală și temeinică sentința atacată, apreciind că aceasta a fost pronunțată atât cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, cât și cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant I. A. S., împotriva sentinței civile nr.5625 din data de 13.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și cu intimații: C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE, G. R., S. R. – prin M. FINANȚELOR PUBLICE, și M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 martie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | Judecător, M. P. |
Grefier, I. R. M. |
I.M. 04 Martie 2015
red: M.P./13.07.2015
dact: C.C./2ex/18.05.2015
Jud. fond: P. G. E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 393/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1393/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
