Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4861/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4861/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 4861/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4861/2015
Ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de apelanții S. T. DIN S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. în numele membrilor de sindicat B. B. și B. M. I. și S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. împotriva sentinței civile nr.638 din data de 17.06.2015 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, cauza având ca obiect drepturi bănești-tichete masa.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate reciproc motivele de apel părților, care au formulat întâmpinare, fiind înregistrate la dosar la data de 17.09.2015 și, respectiv, 23.09.2015. Răspuns la întâmpinare a formulat doar apelantul S. Județean de Urgență A., fiind înregistrat la dosar la data de 02.10.2015. De asemenea, se învederează Curții că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 638 din data de 17.06.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. „T.” din S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A., în numele și pentru membrii săi de sindicat B. B. și B. M. I., în contradictoriu cu pârâtul S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ A.; a fost obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanții nominalizați – membrii de sindicat contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 01.04._14 și 01.01.2015 până la pronunțarea hotărârii – 17.06.2015, proporțional cu perioada de timp lucrată de fiecare dintre reclamanți, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală; a fost respins capătul de cerere privind plata contravalorii tichetelor de masă și în continuare cât timp reclamanții au calitatea de salariați ai pârâtului și cadrul legal rămâne neschimbat, ca nefondat.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, referitoare la pretențiile aferente perioadei 01.04._12, nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 268 alin 1 lit. c) din Codul muncii, dreptul material la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care salariatul era îndreptățit sa primească tichetele de masa acordate conform OUG nr. 115/2004. Cum reclamanții au promovat cerere de chemare în judecata în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au solicitat instanței ca pârâtul să fie obligat la plata contravalorii tichetelor de masa aferente perioadei 1 aprilie 2012 – 1 octombrie 2014; 1 ianuarie 2015 până la pronunțarea hotărârii și in continuare cat membrii de sindicat își vor păstra calitatea de salariați ai S. Județean de Urgenta A. si cat timp cadrul normativ va rămâne neschimbat, cu actualizarea acestor sume la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente.
Reclamanții, membrii de sindicat, sunt salariați în cadrul pârâtului și, in conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004 si art. 93 alin. 3 din CCM la nivel de unitate valabil pe perioada 2012-2015, aveau dreptul sa primească lunar cate 20 tichete de masa, începând cu anul 2012 și pana in prezent.
Angajatorul nu si-a îndeplinit obligația de acordare a tichetelor de masa decât in lunile noiembrie si decembrie 2014, pârâtul justificându-și refuzul pe împrejurarea ca instituția publica are datorii la bugetul de stat, situație în care nu poate acorda tichetele de masa.
Dreptul salariaților de a primi tichete de masa are o tripla legitimare juridica - art. 1 din Legea 142/1998, art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, art. 93 alin. 3 din CCM la nivel de unitate valabil in perioada 2012-2015.
Astfel, potrivit art. 93 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate valabil pentru perioada 2012 – 2015, în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale și sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă conform legislației în vigoare.
Date fiind prevederile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul Muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar din dispozițiile art. 148 din Legea nr. 62/2010 rezultă că executarea contractului de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin Contractul Colectiv de Muncă atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Din cele expuse rezultă că angajatorul avea obligația de a respecta dispozițiile art. 93 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă și să cuprindă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă, obligație îndeplinită de altfel.
Legislația în vigoare la care se face trimitere prin art. 93 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă este Legea nr. 142/1998, care prin art. 1 alin. 2 prevede acordarea tichetelor de masă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori, precum și prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, potrivit cărora personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
Dispozițiile speciale ale art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, spre deosebire de dreptul comun aplicabil celorlalți salariați, Legea nr. 142/1998, care nu beneficiază de texte speciale, prevăd obligația de acordare a tichetelor de masă, nu posibilitatea acordării acestora.
Pe de altă parte, din analiza textelor de lege menționate, reiese că în sarcina angajatorului a fost instituită obligația acordării unui număr determinat de tichete de masă pentru fiecare lună, respectiv câte 20 de tichete lunar, fără ca această acordare să fie condiționată de existența fondurilor necesare plății prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli sau de existența altor obligații ale pârâtului, așa încât obligația de acordare a tichetelor de masă personalului sanitar era imperativă.
În legătură cu ultima condiție, se impune și precizarea că distribuirea tichetelor de masă a fost convenită la negocierea Contractului Colectiv de Muncă la nivelul ramurii sanitare prin trimitere la legislația aplicabilă, adică la O.U.G. nr. 115/2004 care se referă strict la unitățile sanitare finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel că este de neînțeles cum pârâtul, deși și-a asumat obligațiile prevăzute la art. 93 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă, și era ținut de respectarea obligației de bună – credință în îndeplinirea obligației asumate, nu și-a îndeplinit-o decât parțial, respectiv pentru lunile noiembrie și decembrie 2014.
Mai mult, chiar și în situația în care angajatorul avea, potrivit susținerii sale, alte priorități, respectiv achitarea arieratelor, această împrejurare nu poate fi imputată reclamanților și nu conferă pârâtului, în calitatea sa de angajator, dreptul de a nu acorda salariaților drepturile stabilite prin prevederile legale menționate, întrucât nu se poate ignora principiul fundamental al dreptului român, potrivit căruia nimeni nu poate invoca în apărarea sa propria sa greșeală.
Existența priorităților menționate de pârât nu poate avea ca efect neplata drepturilor către salariați întrucât această interpretare se situează în afara prevederilor legale de vreme ce în cauză dreptul salariaților de a primi tichete de masa avea o tripla legitimare juridica - art. 1 din Legea 142/1998, art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, art. 93 alin. 3 din CCM la nivel de unitate valabil in perioada 2012-2015.
Întrucât dreptul la acordarea tichetelor de masă pentru perioada în discuție a fost stabilit atât legal, cât și convențional, iar dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004 reglementează obligativitatea acordării acestora, s-a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate.
Prin cererea formulata reclamanții au solicitat acordarea tichetelor de masă și în continuare, cât timp reclamanții au calitatea de salariați ai pârâtului și cadrul legal rămâne neschimbat.
Aceasta cerere este nefondată, fiind, pe de o parte, condiționată de existența pe viitor de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, de impedimente ivite în derularea contractului individual de muncă – concediu de odihnă, concediu fără plată, schimbarea legislației, etc., iar, pe de alta parte, de refuzul pârâtului de a acorda aceste drepturi.
Nu poate fi promovata o astfel de cerere în justiție, preventiv, pentru simplul motiv că există o prezumție neîntemeiată că pârâta va refuza pe viitor să acorde salariaților tichetele de masă cuvenite.
În ceea ce privește cererea privind actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală a sumelor cuvenite pentru neplata tichetelor de masă, având în vedere art. 278 alin. 1 din Codul Muncii, Tribunalul a apreciat că în cauză legislația civilă se aplică în toate cazurile în care legislația muncii nu conține dispoziții îndestulătoare.
Astfel, potrivit art. 1516 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar art. 1530 din același cod statuează: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”.
Art. 1531 Cod civil, referitor la repararea integrală conține prevederea potrivit căreia creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciul cuprinzând atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit.
La art. 1535 alin. 1 se prevede expres că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, debitorul neavând dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Totodată, conform alin. 2 al aceluiași text de lege, dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență, iar potrivit alin. 3 dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior expuse, rezultă dreptul creditorului salariat de a i se plăti de către debitorul angajator atât suma de bani de care a fost lipsit în concret (contravaloarea tichetelor de masă), cât și actualizarea acestui debit cu indicele de inflație la data plății efective la care se adaugă dobânda legală aferentă.
Față de considerentele arătate, instanța a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantul S. „T.” DIN C. SPITALULUI JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. și pârâtul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A., cererile fiind înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi_ ).
În motivarea apelului declarat, reclamantul S. „T.” DIN C. SPITALULUI JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. a arătat că respingerea cererii de plată a contravalorii tichetelor de masă în continuare este nelegală. Argumentele invocate de prima instanță au fost considerate de apelantul reclamant ca nefondate, deoarece cererea se referea la perioada cât aveau calitatea de salariați, proporțional cu timpul efectiv lucrat, iar cadrul legislativ rămâne neschimbat.
A arătat apelantul că prin admiterea cererii nu mai vor fi puși în situația de a promova ulterior alte acțiuni cu același obiect.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului declarat, pârâtul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. a arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece instanța a omis să soluționeze excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile ce excedează termenului de 3 ani; instanța a apreciat greșit probele administrate și nu a avut în vedere apărările sale în sensul că a avut alte priorități, și anume achitarea arieratelor și eșalonarea la plată a datoriilor către bugetul de stat, cu toate că în perioada noiembrie și decembrie 2014 angajații au beneficiat de câte 20 de tichete de masă lunar; instanța de fond a actualizat greșit contravaloarea tichetelor de masă, la care a adăugat și dobânda legală, ajungându-se la o dublă reparare a aceluiași prejudiciu.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au depus, reciproc, întâmpinări prin care s-a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de pârât, care se impune a fi analizat cu prioritate, deoarece vizează temeinicia pretențiilor reclamanților, se constată că s-a invocat faptul că unitatea sanitară a avut alte priorități, și anume achitarea arieratelor și eșalonarea la plată a datoriilor către bugetul de stat. Un astfel de motiv nu poate fi avut în vedere deoarece dificultățile financiare nu pot constitui un impediment în executarea unei obligații legale, în condițiile în care, în bugetul de venituri și cheltuieli, existau sume aprobate cu această destinație. Apelantul pârât nu a contestat dreptul pretins de reclamanți sau incidența art. 23 din OUG nr. 115/2004. Faptul că apelantul a ales să plătească alte cheltuieli, datorii la bugetul de stat, nu-l exonerează de îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege și asumate față de reclamanți.
Motivul de apel constând în omisiunea soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune nu este întemeiat în condițiile în care nu s-a produs apelantului pârât o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii judecătorești atacate, conform art. 177 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât partea are posibilitatea de a invoca în etapa apelului această apărare ceea ce a și făcut. Curtea constată că excepția nu este întemeiată deoarece, în raport de data introducerii acțiunii – 27.04.2015, și data de la care au fost acordate drepturile pretinse, 1.04.2012, termenul de prescripție de 3 ani a fost respectat, dreptul la tichetele de masă luând naștere la sfârșitul lunii pentru care sunt datorate.
Actualizarea cu indicele de inflație a sumelor acordate și plata dobânzii legale aferente reprezintă modalități de reparare a prejudiciului cauzat reclamanților prin neacordarea voluntară a tichetelor de masă cu finalități diferite, și anume acoperirea prejudiciului efectiv, respectiv a beneficiului nerealizat, astfel că și acest motiv de apel invocat de pârât va fi respins ca nefondat.
Cât privește apelul declarat de apelanții reclamanți, reținem că acesta privește soluția instanței de fond de a acorda dreptul pretins până la data pronunțării sentinței, respectiv 17.06.2015, iar nu și în continuare. Curtea constată legalitatea și temeinicia sentinței de fond sub aspectul respingerii cererii de plată a contravalorii tichetelor de masă și în continuare, cât timp reclamanții au calitatea de salariați ai pârâtului și cadrul legal rămâne neschimbat. Interesul declanșării prezentului proces civil, acela de a obține recunoașterea și îndeplinirea unui drept nesocotit de angajator, nu subzistă pe o perioadă nedefinită așa cum a fost indicată de reclamanți - cât timp au calitatea de salariați ai pârâtului și cadrul legal rămâne neschimbat. Nu se poate specula asupra refuzului angajatorului de a aduce la îndeplinire în viitor această obligație, așa încât și interesul reclamanților este lipsit de certitudine, este eventual, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 33 teza I Cod procedură civilă, iar reclamanții nu se află nici în situațiile de excepție prevăzute de teza a II-a a aceluiași text de lege. Însă, pentru perioada ulterioară pronunțării sentinței și până la data pronunțării prezentei decizii interesul este unul cert, având în vedere că situația de fapt și de drept ce a generat declanșarea acțiunii civile a rămas neschimbată, motiv pentru care Curtea constată că trebuie admisă cererea până la această dată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de pârâtul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. ca nefondat, va admite apelul declarat de reclamantul S. T. DIN S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A., urmând a schimba în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanții reprezentați prin sindicat contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 01.04._14 și 01.01._15, proporțional cu perioada de timp lucrată de fiecare dintre aceștia, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală. Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. cu sediul în A., ., J. TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.638 din data de 17.06.2015 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite apelul declarat de reclamantul S. T. DIN S. J. DE URGENTA A. cu sediul în A., ., J. TELEORMAN, în numele membrilor de sindicat B. B. și B. M. I., împotriva sentinței civile nr.638 din data de 17.06.2015 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că drepturile salariale la care pârâtul a fost obligat prin hotărârea primei instanțe se vor acorda până la data pronunțării prezentei, 07.12.2015 inclusiv.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Decembrie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG./14.12.2015/4ex.
Jud.fond:I. T..
| ← Anulare act. Decizia nr. 3316/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
