Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 3284/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3284/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 3284/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (_ )
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3284
Ședința publică de la 25.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul V. M. împotriva sentinței civile nr.165/03.02.2015, pronunțate de Tribunalul Ialomița-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. F. D. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat R. M. A., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015, emise în baza contractului de asistență juridică nr.1/17.10.2013, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al intimatei arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
În combaterea motivelor de apel, reprezentantul avocat al intimatei arată că abaterea disciplinară săvârșită de apelantul-reclamant pentru care s-a dispus sancționarea disciplinară prin desfacerea contractului individual de muncă a constat în livrarea coletelor cu produse farmaceutice pentru un alt client. Apreciază că gravitatea faptei este reprezentată nu doar de distribuirea greșită a produselor ci de faptul că acea distribuire era programată pentru data de 17.05, or, această livrare s-a făcut în data de 16. Mai arată că anterior săvârșirii acestei fapte, apelantul a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor abateri disciplinare, unele având ca obiect aceeași faptă pentru care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița – Secția civilă sub nr._ la data de 14.07.2014 reclamantul V. M., a chemat in judecata pe pârâta ., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză instanța să dispună anularea deciziei de sancționare nr. 1048 din data de 17.06.2014 ca fiind netemeinică și nelegală, precum și a actelor care au stat la baza emiterii ei, emisă de angajator, precum și integrarea lui în funcția de șofer autoturisme și camionete și plata tuturor drepturilor salariale, de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi dispus sancționarea sa disciplinară.
Prin sentința civilă nr.165 din 03 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulata de reclamantul V. M., împotriva pârâtei .; a fost obligat reclamantul către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 149,94 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 1048 din 17.06.2014 emisă de pârâtă, reclamant a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, constatându-se săvârșirea abaterii disciplinare constând în livrarea coletului cu produse farmaceutice pentru clientul Sibpharmamaed SRL, punct de lucru farmacia Rețeta, comandă conform factura Nr._, către clientul H. Net Farma SA.
S-a reținut în decizia contestată că salariatul se face vinovat de încălcarea prevederilor pct. 3 Cap. II din Fișa postului și prevederile art. 80 lit. f și lit. cc) din Regulamentul Intern.
Sub aspectul faptei săvârșite de reclamant, calificată a constitui abatere disciplinare și în raport de care a fost aplicată sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă prin decizia contestată, s-a reținut, mai întâi, că salariatul a recunoscut prin scrierea sa olografă-fila 38 la doar, în cadrul cercetării disciplinare prealabile, atât fapta constând în faptul „că la data de 16.05.2014, în jurul orei 18.30 a livrat marfă aferentă farmaciei Rețete unei alte farmacii”, cât și faptul că „a fost instruit cu privire la modul de livrare a produselor către clienți”.
De asemenea, prin apărarea avocatului în dezbaterea pe fondul cauzei, reclamantul a recunoscut că prin livrarea coletului altui client decât cel înscris pe colet și factură, a încălcat modul de lucru a încălcat instrucțiunile, normele care stau la baza desfășurării activității - Procedura privind livrarea-expediția produselor și Regulamentul intern, respectiv atribuțiile de serviciu, însă consideră că nu a acționat cu vinovăție și incidentul nu poate constitui motiv temeinic pentru desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul Muncii „Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie (de aplicare a sancțiunii) se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
La dosarul instanței au fost depuse de către societatea pârâtă Decizia nr. 902/23.05.2014 prin care reclamantul a fost sancționat cu avertisment scris clientul a refuzat primirea mărfii care a fost returnată la depozit împreună cu facturile, fără a avea datele de livrare pe acestea, consecința abaterii constând în imposibilitatea refacerii trasabilității produselor în cazul unui control din partea autorităților; Decizia nr. 904/23.05.2014 prin care reclamantul a fost sancționat cu avertisment scris întrucât la data de 10.05.2014 a săvârșit abaterea disciplinară constând în conducerea autovehiculului care a avea inspecția tehnică periodică expirată, deși avea obligația anunțării șefului ierarhic cu cel puțin 15 zile înainte de expirarea rovinietei, Decizia nr. 958/02.06.2014 prin care a fost sancționat cu penalizare de 10 % a drepturilor salariale timp de o lună, întrucât în data de 12.05.2014 a săvârșit abaterea disciplinară constând în livrarea greșită a mărfii, marfa fiind distribuită către clientul Delta Health Care Srl, ci nu clientului Centru Medical Med New Life.
Martorii audiați în cauză, I. M. și G. C. C. au considerat că reclamantul a fost concediat „ în mod meritat”, reclamantul nefiind la prima abatere, „din contră a avut mai multe accidente de circulație, cu daune majore la autovehiculul condus, spre exemplu s-a răsturnat singur cu mașina pe șosea, neadaptând mașina la condițiile meteo”, „de câteva ori a uitat să-și ia toată marfa din depozit, „ a livrat greșit coletele cu medicamente”, „ deși punctele de lucru sunt specificate pe colete și pe factură, astfel încât dacă te uiți nu poți greși”. Martorul G. C. C. a remarcat un dezinteres al reclamantului față de exercitarea atribuțiilor de serviciu, „ spre exemplu, întârzia la plecarea în cursă, la venire nu voia să-și încarce marfa, lucru care afecta pe toată lumea”. Mai mult, „ nu s-a văzut nici un semn că reclamantul ar dori să-și îmbunătățească comportamentul, din contră era mai neglijent, spunând că va căuta altceva de lucru, nefiind mulțumit de acest serviciu” .
Dacă declarațiile martorilor I. M. și G. C. C. se coroborează cu înscrisurile și precizărilor părților din cererea de chemare în judecată, din întâmpinare, răspunsurile pârâtei la interogatoriu de la filele 151-153, instanța a înlăturat ca vădit nesinceră declarația martorului C. E. S. care nu se coroborează cu restul probatoriului, martorul prezentându-se după citarea pentru mai multe termene de judecată și atenționarea scrisă a agentului procedural să îndeplinească corect procedura de înmânare a citației cu avertisment de amendă, după ascultarea celorlalți doi martori și după ce „ a văzut ( în dosarul cauzei, în ziua judecății) fără să vrea și fără altă intenție numele celor doi martori”, cu alte cuvinte, după ce a citit din dosarul cauzei declarațiile martorilor ascultați la un termen anterior.
Prin urmare, analizând ceea ce reclamant a invocat prin contestația formulată, respectiv că sancțiunea disciplinară ar fi mult prea severă în raport cu fapta reținută în sarcina sa, au trebuit avute în vedere în totalitatea abaterile disciplinare săvârșite înainte de decizia contestată, într-un interval de timp foarte scurt.
Gravitatea faptelor săvârșite de salariat, privite în ansamblul lor, nu a putut fi considerată neînsemnată, atâta vreme cât abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului conduc la concluzia asumării de către acesta a unei conduite neconformă cu normele stabilite de angajator pentru desfășurarea activității, vinovăția sa fiind evidentă.
Pe de altă parte, circumstanțele personale ale reclamantului nu au putut fi delimitate de acest comportament necorespunzător adoptat de salariat în derularea raportului de muncă și care a fost de natură a afecta convingerea angajatorului că prestarea muncii de către salariat se va realiza potrivit normelor prescrise.
Consecințele abaterilor disciplinare nu presupun cu necesitate cauzarea unui prejudiciu efectiv, ci a fost vorba despre aprecierea rezultatului negativ pe care, în mod indiscutabil, săvârșirea abaterii disciplinare îl implică, în speță, acesta a constat în perturbarea activității angajatorului, printr-o . fapte, care relevă desfășurarea activității de către salariat într-o manieră ce nu corespunde modului de organizare și de desfășurare a activității stabilit de angajator (și care ar putea conduce chiar la crearea unui prejudiciu material ori de imagine angajatorului). Mai mult, activitatea de distribuție a medicamentelor - produselor farmaceutice, implică un grad mare de responsabilitate din partea personalului angajat în această activitate, livrarea greșită și/sau cu întârziere putând pune în pericol vieți omenești.
Fapta săvârșite de reclamantul contestator, reținută a reprezenta abatere disciplinară, recunoscută de către acesta, așa cum a fost arătat în considerente, justifică aplicarea sancțiunii disciplinare dispuse prin decizia contestată, având în vedere gravitatea ei și pericolul adoptării unui comportament de natura celui manifestat de salariat.
Prin urmare, nu s-a putut reține că sancțiunea disciplinară aplicată prin decizia contestată ar fi disproporționată în raport cu abaterile disciplinare constatate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația formulata de reclamantul V. M. împotriva deciziei de sancționare nr. 1048 din data de 17.06.2014 emisă de pârâta ..
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamantul V. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat
Se arată în fapt că, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în baza probelor administrate, să dispună: anularea deciziei de sancționare nr. 1048 din data de 17.06.2014, ca fiind netemeinică și nelegală, precum și a actelor care au stat la baza emiterii ei, emisă de angajator, reintegrarea sa în funcția de șofer de autoturisme și camionete și plata tuturor drepturilor salariale, de care ar fi beneficiat, dacă nu s-ar fi dispus sancționarea sa.
In limita posibilităților efective, date de analiza probelor din dosar, apreciază că a făcut dovada că nu s-au încălcat cu vinovăție normele de muncă, într-atât încât angajatorul să fie îndreptățit să aplice cea mai gravă sancțiune, desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Instanța de fond a respins cererea, după ce a înlăturat depoziția martorului C. E. S., pe care a apreciat-o nesinceră, pe motiv că ""martorul s-a prezentat după citarea la mai multe termene de judecată și atenționarea scrisă a agentului procedural, după ascultarea celorlalți doi martori și după ce a văzut în dosar numele martorului G. C. ".
Instanța a apreciat că faptele săvârșite sunt grave și conduita apelantului este neconformă cu normele stabilite de angajator pentru desfășurarea activității.
Apreciază că instanța a înlăturat în mod nejustificat depoziția martorului C. E. S., pentru aceste considerente, întrucât acesta nu mai lucrează la societatea intimată și nu avea niciun interes să deformeze adevărul.
Dacă martorul a observat numele unui martor în dosar nu înseamnă că nu a spus adevărul.
Toate aceste motive conduc la ideea că jurământul martorilor într-o cauză apare ca fiind doar o pură formalitate.
Depoziția martorului C. E. contrazice depozițiile martorilor intimatei, din care rezultă că apelantul nu avea cum să uite să-și ia marfa din depozit, întrucât marfa nu se preia fără să fie verificată, astfel încât n-ai cum să pleci fără marfa, acest fapt de a încurca coletele era inerent desfășurării activității și s-a întâmplat și altor colegi, fără ca aceștia să fi fost sancționați.
Motivul principal al concedierii nu este cel indicat în decizia de concediere, ci acela că apelantul își arăta nemulțumirea față de neplata orelor suplimentare efectuate, în fața domnului G. C., șeful său direct, ce a fost audiat ca martor pentru intimată.
Martorul C. E. a precizat că directorul de logistică, în speță martorul G. C., nu era de acord să fie contrazis în relațiile cu subalternii săi, care își cereau drepturile salariale, pentru aceste ore suplimentare.
Apelantul, care a pretins și dumnealui plata orelor suplimentare, a fost concediat, acesta este de fapt motivul real al concedierii.
Consideră că nu este vorba de abateri repetate la normele de muncă, ci de greșeli inerente desfășurării oricărei activități, mai ales că din depozițiile martorilor a reieșit că se întâmpla și altor colegi să încurce coletele la livrare.
În ceea ce privește accidentul de circulație, martorul C. E. a arătat că s-a produs datorită carosabilului acoperit cu polei și nu datorită nerespectării vreunei reguli de circulație, a precizat chiar că "ajuns la fața locului G. C. a spus că nu a putut să oprească din cauza poleiului"
Din depozițiile martorilor pârâtului, care sunt angajați la societatea pârâtă, a reieșit că apelantul "avea o atitudine negativă la locul de muncă, refuza să-și încarce marfa într-un timp normal, era neglijent, nu avea interes pentru muncă, uita să-și ia toată marfa din depozit. "
Din depoziția martorului apelantului a reieșit că V. M. avea un comportament corect față de angajator, o atitudine de respect în relația cu ceilalți angajați, nu și-a încălcat obligațiile de serviciu și nici normele de comportare în unitate.
Dimpotrivă, a urmărit în executarea muncii sale doar interesele angajatorului și s-a abținut de la orice acțiune care ar fi afectat aceste interese.
Lecturând decizia de concediere se observă că reclamantul a fost concediat deoarece a livrat un colet cu produse farmaceutice pentru clientul Sibpharmamaed SRL, punct de lucru farmacia Rețeta, comanda conform factura nr._, către clientul H. Net Farma S.A.
Din depozițiile martorilor rezultă că se întâmpla și altor colegi să livreze colete în mod greșit, altor farmacii, fiindcă farmaciile erau foarte apropiate.
Fapta de a preda un colet altei farmacii nu are un caracter atât de grav, care să justifice măsura abaterii disciplinare.
Prin această faptă nu s-a făcut imposibilă continuarea relațiilor de muncă cu angajatorul, care să justifice desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Motivul real al concedierii nu este livrarea greșită a coletului, ci faptul că reclamantul își cerea drepturile salariale cuvenite, pentru orele suplimentare pe care angajații le efectuau zilnic.
In conformitate cu dispozițiile ort 250 din Codul muncii angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Elementele răspunderii disciplinare sunt: calitatea de salariat, existența unei fapte săvârșite cu vinovăție, un rezultat dăunător, legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultat.
Raportând aceste dispoziții legale la probele administrate în cauză, se poate afirma că reclamantul nu a săvârșit cu vinovăție vreo abatere de la normele de muncă.
Conduita care poate fi sancționată prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă constă într-o încălcare a obligațiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare în unitate, cu vinovăție
Apreciază că prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă s-au încălcat criteriile de individualizare a sancțiunilor disciplinare, prevăzute de art. 250 Codul muncii, intimata a aplicat concedierea, când ar fi putut să aplice o sancțiune mai blândă.
Ținând seama de împrejurările săvârșirii faptei, lipsa consecințelor negative, vătămarea adusă în concret raporturilor de muncă, comportarea generală a apelantului la serviciu, efortul depus pentru a înlătura un eventual rezultat vătămător, apreciază măsura concedierii disciplinare mult prea aspră, neatenția în predarea unui colet nefiind, în opinia sa, un motiv temeinic pentru aplicarea celei mai grave sancțiuni
Pentru toate aceste motive solicită în conformitate cu ort. 480 alin. 2 Cod de procedura civila, admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 165, pronunțată de Tribunalul Ialomița la data de 03.02.2015 și anularea deciziei de sancționare și a actelor care au stat la baza emiterii ei, emise de angajator, reintegrarea sa în funcția de șofer de autoturisme și camionete, plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat dacă nu i se desfăcea contractul de muncă.
La data de 15.04.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Din analiza motivelor de apel formulate în cauză, Curtea reține că apelantul este nemulțumit de raționamentul primei instanțe cât privește condiția de săvârșire a faptei cu vinovăție, precum și sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate.
În esență, apelantul invocă lipsa de intenție în săvârșirea abaterii disciplinare, livrarea greșită a mărfii fiind justificată, în opinia sa, față de specificul muncii desfășurate, întâmplându-se de altfel și altor colegi, fără ca aceștia să fie sancționați.
În al doilea rând, în opinia apelantului, gravitatea faptei săvârșite nu justifica desfacerea contractului individual de muncă, sancțiunea aplicată nefiind proporțională în raport de gravitatea faptei.
În aceste limite în care apelantul a înțeles să critice hotărârea instanței de fond, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
În ceea ce privește vinovăția, Curtea reține că apelantul nu contestă săvârșirea faptei, invocând doar lipsa elementului intențional, precum și circumstanțe atenuante, numind fapta ca o greșeală inerentă desfășurării activității.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 247 alin. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este acea faptă săvârșită în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a salariatului, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe fapta ilicită, acesta să fie săvârșită cu vinovăție, să se fi produs un rezultat dăunător constând în tulburarea ordinii și disciplinei la locul de muncă, a bunului mers al activității angajatorului, să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. O dată dovedită săvârșirea faptei ilicite - constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu, prin încălcarea normelor pe care salariatul era ținut să le respecte - și vinovăția, rezultatul dăunător și legătura cauzală se prezumă.
Textul legal impune condiția săvârșirii faptei cu vinovăție, în oricare dintre cele două forme, intenție sau culpă. Întrucât textul legal nu distinge, nici noi nu o putem face (ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus), pentru a valida interpretarea dată de apelant în sensul că în lipsa intenției nu poate fi angajată răspunderea disciplinară.
Greșeală săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu poate fi justificată nici prin invocarea altor cazuri în care pentru săvârșirea unor fapte similare nu s-au aplicat sancțiuni sau prin invocarea unor aspecte exterioare, precum: „farmaciile erau foarte apropriate”. Acestea nu sunt cauze exoneratoare de răspundere, apelantul încălcând prin fapta săvârșită prevederile pct.3 Cap.II din Fișa Postului și prevederile art.80 lit.f și lit.cc din Regulamentul Intern.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii aplicate de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, Curtea, în acord cu prima instanță de judecată, apreciază că angajatorul și-a exercitat prerogativa concedierii disciplinare în mod legal și justificat de probele administrate în cauză. Apelantul a încălcat în repetate rânduri procedura de livrare/expediție LD-18 prin livrarea produselor în mod greșit, către alt client, decât cel menționat în factură, dovedind un comportament contrar normelor stabilite de angajator, fapta săvârșită a produs un rezultat dăunător, constând în tulburarea ordinii și disciplinei la locul de muncă, a bunului mers al activității angajatorului, fiind astfel întrunite toate cerințele pentru desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Cât privește înlăturarea de prima instanță a depoziției martorului C. E. S., ca nesinceră, Curtea o apreciază ca fiind legală, în condițiile art.324 Cod pr. civilă și totodată întemeiată raportat la ansamblul probator administrat în cauză.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge declarat de apelantul V. M., având CNP_, domiciliat în Fetești, . 2, ., ., împotriva sentinței civile nr.165/03.02.2015, pronunțate de Tribunalul Ialomița-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., având CUI nr._, număr de înmatriculare în Registrul Comerțului J_, cu sediul în București, . nr.7, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
N. R. I. M. V. D.
GREFIER,
E. D. C.
Tehnored.: M.V.D.
Dact: S.Ș./4 ex./16.10.2015
Jud. fond: D. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
