Obligaţie de a face. Decizia nr. 3315/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3315/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 3315/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr. 3315
Ședința publică de la 28 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. D. B.
Judecător M. P.
Grefier R. N. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul P. F., împotriva sentinței civile nr.727 din data de 26.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . A VAGOANELOR RESTAURANT BAR DE DORMIT ȘI CUȘETĂ VARORED SA, cauza având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde apelanta P. F., prin avocat, Teteșanu C. ce depune la dosar delegație de substituire a avocatului P. M., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că în data de 28.09.2015, a fost înregistrată la dosar cerere din partea apărătorului intimatei prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, după care:
Apelantul P. F., prin avocat, arată că nu se opune cererii de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea dispune lăsarea cauzei la o nouă strigare față de imposibilitatea de prezentare a reprezentantului părții intimate.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, răspunde apelantul P. F., prin avocat, lipsind intimata.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul P. F., prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, precizând că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită reținându-se de către judecătorul fondului că nu există poziția 23 la anexa 1, ordinul nr. 50/1990, sens în care a atașat la motivele de apel acea anexă, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr.199/12.05.2015, ce o depune la dosar.
Curtea în raport de prevederile art. 394 din Codul de procedură civilă, constatând că apelul este în stare de judecată, îl reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
I.SOLUȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.04.2014 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul P. F. a chemat în judecată pârâta . A VAGOANELOR RESTAURANT BAR DE DORMIT ȘI CUȘETĂ VARORED SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioada 01.04._96 reclamantul a desfășurat profesia de conductor vagon dormit la societatea pârâtă, în condiții ce se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100% conform Anexei 1, al. 58 poz. 123 din Ordinului nr. 50/1990 și Ord. nr. 125/1990. De asemenea, se solicită obligarea pârâtei să corecteze această greșeală în evidențele sale și să emită o adeverință din care să rezulte faptul că în perioada 1.04.1992-1.06.1996 serviciul prestat la locul de muncă se încadra în grupa I de muncă în procent de 100%.
Prin sentința civilă nr. 727 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă acțiunea, formulată de reclamantul P. F., în contradictoriu cu pârâta . a Vagoanelor Restaurant Bar de Dormit și Cușetă Varored SA, prin curator M. A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul P. F. a fost angajat al pârâtei . a Vagoanelor Restaurant Bar de Dormit și Cușetă VARORED SA în funcția de conductor vagon de dormit, desfășurând activitate în perioada 3.08._99, astfel cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă (filele 5-10 din dosar).
De asemenea, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, pentru perioadele 13.08.1980-1.04.1992 și 1.11._00 reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990 Anexa I, pct. 123, alin. 58 și Act nr. 43G/1900/1997 al MMPS.
Instanța a reținut că anterior datei de 1.04.2001, încadrarea în grupa de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, coroborat cu Decretul Lege nr. 68/1990.
Conform dispozițiilor Ordinului nr. 50/05.03.1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, în anexele 1 și 2 sunt prevăzute activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I și II. Încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele de protecția muncii. Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuia să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere, infectare, etc.). Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa II cel puțin 70 % din programul de lucru.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 125/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990, în grupa I de munca se încadrează locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 1.
Or, din analiza celor două acte normative (cele care pot produce efecte fiind doar actele normative publicate în Monitorul Oficial), nu a rezultat că funcția îndeplinită de reclamant s-ar încadra în grupa I de muncă.
Astfel, la articolele menționate de reclamant, respectiv anexa 1 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede Lucrări permanente sub apă la suprapresiune (scafandrii și chesonierii), ceea ce nu este cazul în speța de față, iar poziția 123 pentru grupa I de muncă nu există.
De asemenea, în Anexa 1 poziția 28 din Ordinul nr. 125/1990 se prevede că beneficiază de grupa I de muncă Mecanicii de locomotiva, automotoare si fochistii de locomotiva (din Ministerul Transporturilor), la drum sau manevra.
Or, din aceste prevederi a rezultat că beneficiază de grupa I de muncă mecanicii și fochiștii, pe de o parte, și care fac parte din Ministrul Transporturilor, pe de altă parte.
Având în vedere că reclamantul nu a îndeplinit niciuna dintre aceste activități de mecanic sau fochist de locomotivă, nu se putea încadra în dispozițiile legale citate, faptul că deși neîncadrându-se în dispozițiile legale a beneficiat de grupa I de muncă pentru alte perioade acordate de către angajator, nu este de natura a determina obținerea beneficiului unei astfel de grupe pe cale judecătorească, în condițiile în care nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I de muncă se făcea de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășurau activitatea angajații vizați.
Mai mult decât atât, după cum recunoaște și reclamantul și a rezultat din Adresa nr. 43G/1900/1997 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, societatea angajatoare . a Vagoanelor Restaurant Bar de Dormit și Cușetă VARORED SA, în perioada 1.04._96 nu s-a mai aflat în subordinea SNCFR, astfel că nu ar fi îndeplinită nici condiția cumulativă ca profesiile vizate să facă parte din Ministerul Transporturilor.
Nu în ultimul rând, Tribunalul a apreciat că nu poate ține seama de Adresa nr. 43G/1900/1997 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, având în vedere că această adresă nu poate adăuga sau modifica un act normativ, adresa respectivă constituind doar o îndrumare adresată Sindicatului Liber Independent „Pacific” SNCFR GEVARO prin care pentru identitate de rațiune ministerul își dă acordul pentru recunoașterea grupei I de muncă și pentru conductorii de vagoane de dormit, menționându-se că răspunderea pentru încadrarea ilegală a unor categorii de salariați în grupa I de muncă revine, în exclusivitate, conducerii unității.
II. APELUL FORMULAT DE P. F.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamantul P. F., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Din adresa nr.43G/1900/28.10.1997 eliberata de Ministerul Muncii si protecției Sociale rezulta ca „potrivit prevederilor alin58 al poz.123 din anexa nr. 1 la Ordinul nr.50/1990 completat cu avizele ulterioare, conductorul de tren si deci si conductorul de vagon de dormit se încadrează in grupa I de munca pentru perioada efectiv lucrata la data încadrării in aceasta funcție, daca era in activitate (salariat cu contract de munca) la data de 01.04.1990. întrucât conductorii de vagoane de dormit ai S.C. VARORED S.A. in perioada 01.04._96 când nu a mai făcut parte din SNCFR SA, au prestat aceeași activitate, in aceleași condiții suntem de acord sa beneficieze si pentru timpul efectiv lucrat in acest interval de prevederile de mai sus." Chiar instanța, in motivarea sentinței arata ca, deși nu tine cont de adresa mai sus menționata, aceasta (adresa nr.43G/1900/1997)t constituie o îndrumare adresata Sindicatului Liber Independent "Pacific" SNCFR GEVARO, prin care pentru identitate de rațiune ministerul iși da acordul pentru recunoașterea grupei I de munca si pentru conductorii de vagoane de dormit.
In mod greșit instanța de fond constată că poziția 123 pentru grupa I de munca nu exista. După cum se poate observa din verificarea anexei nr. 1 a Ordinului comun nr.50/1990, respectiv a listei locurilor de muncă, activităților si categoriilor profesionale stabilite conform art.2 din Decretul-lege nr.68/1990, la alin.58 pct.123 se menționează activitățile desfășurate la unitățile de exploatare a cailor ferate, a căror activitate este legata direct de siguranța circulației, prevederi in care se încadrează, deoarece a desfășurat activitate legata direct de siguranța circulației, respectiv conductor vagon de dormit;
In acest context rezulta ca funcția de conductor vagon dormit pe care a deținut-o, este cuprinsa in anexa nr.1 a Ordinului nr.50/1990, anexa care se refera strict la locurile de munca care sunt încadrate la grupa I de munca, astfel încât distincția de încadrare pe grupe de munca a fost efectuată direct de către legiuitor prin actul normativ*
III. ANALIZA APELULUI
Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, precum și ale art. 477 alin. (2) C. pr. civ., în cazul în care „…motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”, Curtea reține următoarele:
ÎN FAPT
Apelantul a susținut că perioada 01.04.1992 – 01.06.1996, în care a fost salariatul pârâtei, având meseria de conductor vagon dormit se încadrează în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, anexa I, poziția 123, în grupa I de muncă (activitățile desfășurate la unitățile de exploatare a cailor ferate, a căror activitate este legata direct de siguranța circulației).
ÎN D.
Curtea constată că se impune o prezentare a evoluției legislației în privința încadrării activității în grupe de muncă.
Astfel, anterior datei de 18 martie 1969, încadrarea în grupele I sau a II-a de muncă, se făcea în baza Regulamentului de aplicarea Decretului nr. 292/1959, tabelele 1 și 2 anexă, Instrucțiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966, prin care s-au preluat tabelele 1 și 2, anexe la Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292 din 1959, Ordinului nr. 59/1969 pentru stabilirea locurilor de muncă cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si a II a de muncă în vederea pensionării, Ordinelor nr. 105/1976 și nr. 210/1977, nepublicate.
După data de 18 martie 1969 și până la data de 01.03.1990 au fost aplicabile prevederile Ordinului 50/1990.
Pe perioada 01.03._01 s-a aplicat Ordinul nr. 125/1990.
Aplicabilitatea acestor ordine în intervalul menționat rezultă din coroborarea prevederilor punctului 5 al Ordinului nr. 125/1990 cu punctul 1 din Ordinul nr. 50/1990 și art. 20 din HG nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, precum și din Instrucțiunile de completare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și/sau a II a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cuprinse în Ordinul nr. 590/2008.
În consecință, având în vedere perioada de referință 01.04.1992 – 01.06.1996, în speță sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 125/1990.
Conform pct. 6 și 7 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă deosebite concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.). Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
În Ordinul nr. 125/1990, la punctul 4 se prevede că: Metodologia, pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de munca, este cea prevăzută în Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii cu completările făcute prin Ordinul nr. 100/1990 și care se aplică în continuare.
Față de prevederile ordinelor menționate, încadrarea în grupă de muncă este condiționată imperativ de: 1. Prestarea activității la locurile și activitățile prevăzute/enumerate în anexe; 2. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupă de muncă de angajator împreună cu sindicatul; 3. Prestarea activității care se încadrează în grupe de muncă în proporțiile prevăzute de lege.
În speță, în lipsa nominalizării apelantului reclamant, de către angajator, ca persoană care a lucrat în grupa I de muncă, încadrarea în această grupă este posibilă numai în situația în care neîncadrarea în grupa a I-a de muncă s-a realizat din eroare (în sensul că persoane care au lucrat în condiții identice, la aceeași unitate, au fost încadrate în grupă de muncă, existând tabele nominale ori alte înscrisuri din care să rezulte cu certitudine încadrarea, iar reclamantul a fost omis, din eroare), fapt nedovedit în speță.
Așadar, instanța de judecată nu poate ignora procedura de încadrare a activității în grupă de muncă, în condițiile în care din probele administrate nu rezultă că meseria apelantului – conductor vagon dormit – era o meserie încadrată în grupa I de muncă în cadrul societății intimate.
Prin urmare, având în vedere că apelantul reclamant nu a fost nominalizat de angajator, iar lipsa nominalizării nu are la bază o discriminare, Curtea constată că din probele administrate în cauză nu rezultă dreptul apelantului reclamant de a-i fi încadrată activitatea desfășurată în perioada 01.04.1992 – 01.06.1996 în grupa I de muncă.
Mai mult, deși apelantul a susținut că meseria de conductor vagon dormit este o meserie ce se realizează în unitățile de exploatare a cailor ferate, a căror activitate este legata direct de siguranța circulației, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că meseria apelantului privește direct siguranța circulației.
Față de toate aceste considerente, având în vedere că soluția primei instanțe este legală, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
Față de dispozițiile art.453 Cod procedură civilă, întrucât apelantul a căzut în pretenții, Curtea va respinge ca neîntemeiată și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant P. F., având CNP_, cu domiciliul în București, ..6, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 727/26.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. DE E. A VAGOANELOR RESTAURANT BAR DE DORMIT ȘI CUȘETĂ VARORED S.A., cu sediul în București, . Nord nr.1, sector 1, cutată și prin curator M. A., cu domiciliul în București, ..1, ., ., sector 4, având J40/_/1991, CUI RO1558430, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28.09.2015
Președinte, E. D. B. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. N. C. |
Tehnored.: E.D.B./28.10.2015
Dact: S.Ș./5ex./16.10.2015
Jud. fond: N. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Anulare act. Decizia nr. 3316/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
