Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 123/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 32065/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6131/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.123/2015
Ședința publică de la 15 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- A. I. C.
JUDECĂTOR - D. A. T.
GREFIER – I. L. B.
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant E. M. împotriva sentinței civile nr.7001 din data de 13 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. P.-P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, M. P.-P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, M. FINANȚELOR PUBLICE, C. S. AL MAGISTRATURII și P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având ca obiect-indemnizație încadrare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-reclamant E. M., prin apărător, avocat I. D., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 13 dosar apel, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea apelului.
Apelantul-reclamant, prin avocat, în temeiul disp.art.480 alin.2 Cod procedură civilă, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea ca fiind întemeiată cererea formulată, cu obligarea pârâtelor la plata indemnizațiilor solicitate, potrivit art.81 din Legea nr.303/2004, actualizată.
Susține că instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt și nici nu a făcut o justă aplicare a dispozițiilor Legii nr.303/2004 și a Legii nr.19/2000.
Așadar, solicită să se constate că, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, data pensionării reclamantului nu este data de 29.09.2010, data publicării în MO a decretului de eliberare din funcție, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, ci data de 01.05.2009, așa cum rezultă din decizia de pensionare din 28.05.2009 a Casei Locale de Pensii Sector 2 București.
În opinia sa, data pensionării este data acordării pensei prevăzută în decizia de pensionare, în speță, data de 01.05.2009, iar nu data punerii în plată a pensiei 29.09.2010.
În continuare susține că distincția dintre data pensionării și plata pensiei o face în mod clar art.85 alin.3 din Legea nr.303/2002, potrivit căruia data plății pensiei este cea prevăzută în decretul Președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție.
De asemenea, distincția dintre data pensionării și plata pensiei o fac și disp.art.41 alin.1 și art.83 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Disp.art.81 alin.1 din Legea nr.303/2004 prevăd că: judecătorii și procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 ani, beneficiază, la data pensionării sau eliberării din funcție, de o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează conform legii.
Solicită să se constate că reclamantul a îndeplinit această condiție, astfel cum rezultă din actele dosarului, astfel că, odată îndeplinită această condiție, indemnizația în cauză se acordă, potrivit legii la data pensionării sau eliberării din funcție.
Pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul cererii de apel, solicită admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.
Precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7001 din data de 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. S. al Magistraturii și a Ministerului Finanțelor Publice și a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtul M. Finanțelor Publice ca fiind invocată de o persoană fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. de pe lână Curtea de Apel București.
Afost respinsă acțiunea formulată de reclamantul E. M., în contradictoriu cu pârâții M. P. - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel București, și P. de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul art. 248 alin. 1 NCPC instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate în cauză, excepții ce pot face inutilă în totul sau în parte soluționarea în fond a cauzei.
Instanța a reținut că reclamantul E. M. a deținut funcția de procuror la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, la data de 27.09.2010 fiind emis Decretul președințial de eliberare din funcție nr. 926/2010, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 666/29.09.2010.
Având în vedere faptul că între reclamant și C. S. al Magistraturii nu există raporturi juridice, reclamantul nefiind membru al acestei instituții, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. S. al Magistraturii și a respins acțiunea față de această parte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a reținut că M. Finanțelor Publice a invocat atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și excepția inadmisibilității.
M. Finanțelor Publice deschide credite bugetare, care sunt definite la art. 2 pct. 21 din Legea nr. 500/2000 ca fiind aprobarea comunicată ordonatorului principal de credite de către M. Finanțelor Publice prin trezoreria statului, în limita căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare și plăți.
Mai mult decât atât, angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor din fonduri publice se aprobă de ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către conducătorul compartimentului financiar-contabil/persoana responsabilă cu efectuarea plății, potrivit art. 24 din Legea nr. 500/2000.
Astfel, între reclamant și pârâtul M. Finanțelor Publice nu au existat raporturi juridice, reclamantul nefiind angajat al acestei instituții, instanța, în acest sens a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice și în consecință a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având în vedere efectul produs de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice, Tribunalul a respins excepția inadmisibilității ca fiind invocată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 20 alin. 1, 2 și 3 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, ordonatorii de credite sunt de 3 categorii: ordonatori principali, ordonatori secundari și ordonatori terțiari. Ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome. Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea/coordonarea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
Din dispozițiile art. 131 din Legea nr. 304/2004 se desprinde ideea că M. P. - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, P. de pe lângă Curtea de Apel este ordonator secundar de credite, iar P. de pe lângă tribunal este ordonator terțiar de credite.
De asemenea, potrivit art. 21 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, ordonatorii terțiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate și utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Pentru aceste motive, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel București, acesta având calitatea de ordonator secundar de credite, prin lege revenindu-i obligația de a defalca cifrele de buget anual pentru fiecare parchet aflat în subordine.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a depus la data de 2.07.2010, la P. de pe lângă Curtea de Apel București cererea de acordare a indemnizației egale cu contravaloarea a șapte salarii brute lunare, cuvenite ca urmare a pensionării, în conformitate cu dispozițiile art. 81 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată.
În conformitate cu dispozițiile art. 81 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare „Judecătorii și procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani, beneficiază la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile e o indemnizație egală cu șapte salarii indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează conform legii”.
Ca atare, din economia legii, reiese fără echivoc că dreptul la indemnizație, se naște la data pensionării, acordarea drepturilor fiind condiționată de acest moment.
Data pensionării în speță este data de 29.09.2010, data publicării în Monitorul Oficial a decretului de eliberare din funcție.
La această dată au încetat raporturile de serviciu ale reclamantului.
La data de 3 iulie 2010, a intrat in vigoare Legea nr. 118/2010.
În conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă”.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 874/28 iunie 2010, care vizează motivarea admiterii excepției de neconstituționalitate pentru art. 9 din Legea nr. 118/2010, Curtea a reținut că legea criticată a fost adoptată prin procedura angajării răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și a Senatului în ședința comună din data de 7 iunie 2010.
Chiar dacă legea a fost adoptată prin această procedură ea este și va rămâne un act al Parlamentului, atât în sens formal, cât și material. Prin urmare, potrivit art. 147 alin. 2 din Constituție, Curtea a constatat că este de competența exclusivă a Parlamentului, reexaminarea dispozițiilor constate ca fiind neconstituționale pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale, iar reexaminarea se va realiza tot în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului.
Totodată, Curtea a constatat că în aplicarea art. 147 alin. 2 din Constituție Parlamentul va reexamina numai dispozițiile constate ca fiind neconstituționale pentru a le pune de acord cu prezenta decizie în măsura în care se impune, va recorela celelalte dispoziții ale legii ca operațiune de tehnică legislativă.
În Parlament, aceste dispoziții au fost eliminate din lege, astfel încât se poate constata că dispozițiile art. 9, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă, nu a constituit obiectul admiterii excepției de neconstituționalitate.
După data de 31 decembrie 2010, prin Legea nr. 285/2010, se menține că această măsură, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 1, ea fiind prelungită și pentru anul 2012 în conformitate cu dispozițiile art. 9 din OUG nr. 80/2010.
Tribunalul a reținut că restrângerea pentru o perioadă determinată a beneficiului acordării indemnizației în limita a șapte salarii brute lunare acordate la pensionare a fost prevăzută de lege și nu reprezintă o ingerință ce ar fi avut ca efect privarea reclamatului de bunul său în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, ci doar o restrângere temporară a beneficiului acordării acestui drept. În acest sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 6.12.2011 în cauzele F. Mihăieț împotriva României (cerere nr._/11) și A. G. S. împotriva României (cererea_/11), statuând că nu a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție sub aspectul reducerii salariilor cu 25%, ca urmare a aplicării Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că privarea de un bun poate fi făcută pentru realizarea unor interese generale de ordin economico/social, ceea ce este de natură să confere statelor semnatare o anumită marjă de apreciere, iar restrângerea dreptului este contrară Convenției numai dacă este discriminatorie și insuficient motivată (Cauza Beyeler împotriva Italiei).
Or, restrângerea drepturilor a fost prevăzută de lege, a fost aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor salariaților plătiți din fonduri bugetare, iar măsurile dispuse sunt obiective, rezonabile și proporționale cu amploarea și impactul consecințelor crizei economice, fiind justificată de restabilirea echilibrului bugetar.
În concluzie, beneficiul acordării acestor drepturi, a intervenit ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, astfel încât cererea privind plata celor șapte salarii brute lunare acordate la pensionare este neîntemeiată, și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul E. M..
În motivarea apelului, apelantul a susținut că instanța de fond a reținut ca"din economia legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicata cu modificările si completările ulterioare(art.81 alin 1) ar reieși fara echivoc ca dreptul la indemnizație se naște la data pensionarii,acordarea drepturilor fiind condiționata de acest moment.",iar in speța data pensionarii ar fi data de 29.09.2010,data publicării in Monitorul Oficial al decretului de eliberare din functie (pag.5),data care s-ar situa dupa data de 3 iulie 2010 cand a intrat in vigoare legea nr.118/2010,potrivit căreia nu se mai acorda astfel de indemnizații la ieșirea la pensie(art.9).
2 - Instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt si nu a făcut o justa aplicare a dispozițiilor legii nr.303/2004 si legii nr. 19/2000.
In fapt,astfel cum rezulta din probele administrate in cauza,data pensionarii nu este data de 29.09.2010, data publicării in Monitorul Oficial a decretului de eliberare din funcție,cum greșit a reținut instanța de fond prin sentința sa, ci data de 1.05.2009,cum se prevede in decizia de pensionare nr._ din 28.05.2009,a Casei Locale de Pensii sector 2 București.
La pct. A din decizia de pensionare menționata,se precizează ca"urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare înregistrat la numărul_ din 23.04.2009, in baza Legii nr.303/2004,republicata, se admite cererea de pensionare a solicitantului E. M. cod personal de asigurări sociale_, născut la data de 31.12.1952 si se stabilesc următoarele drepturi." iar la pct.B, se precizează ca,"Drepturile au fost stabilite incepand cu data de 1.05.2009."
Potrivit dispozițiilor art.41(1) din legea nr. 19/2000,pensia pentru limita de vârsta se acorda asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii,condițiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat in sistemul public iar potrivit art.86 alin(1) din aceiași lege,admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisa de casa teritoriala de pensii,in termen de 45 de zile calendaristice de la data depunerii cererii.
In continuare alin (2) si alin (3) ale aceluiași articol, precizează ca decizia casei teritoriale de pensii cuprinde temeiurile de fapt si de drept pe baza cărora se admite sau respinge cererea de pensionare si respectiv,aceasta se comunica in scris atat persoanei care a solicitat pensionarea cat si angajatorului.
Din textele de lege menționate rezulta, in mod clar, ca data pensionarii este data acordării pensiei prevăzuta in decizia de pensionare,in speța, data de 1.05.2009 iar nu data punerii in plata a pensiei, care in speța este data de 29.09.2010, data publicării in Monitorul Oficial a decretului de eliberare din funcție.
Distincția dintre data pensionarii si plata pensiei, o face in mod clar art.85 alin(3) din Legea nr.303/2002,potrivit căruia,data plații pensiei este cea prevăzuta in decretul președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție sau,in cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării in Monitorul Oficial al României,Partea l,a decretului Președintelui României de eliberare din funcție.
Distincția intre data pensionarii si plata pensiei o fac si dispozițiile art.41 alin(1) si art.83 alin(1) din Legea nr.19/2000.ln timp ce art.41 alin (1) se refera exclusiv la "acordarea pensiei" pentru limita de vârsta,cel de al doilea text de lege, al art.83 alin(1) se refera si "plata drepturilor de pensie".
Prin urmare,acordarea pensiei este, așa cum rezulta din textele de lege precizate, echivalenta cu data pensionarii si diferă de plata pensiei care poate sa fie concomitenta cu data pensionarii sau ulterioara acestei date,daca beneficiarul pensiei nu solicita punerea in plata si continua activitatea in condițiile legii,astfel cum este si cazul in speța.
3.- Potrivit dispozițiilor art.81(1) din legea nr.303/2004" Judecătorii si procurorii cu vechime continua in magistratura de 20 de ani beneficiază,la data pensionarii SAU a eliberării din funcție pentru ale motive neimputabile, de o indemnizație egala cu 7 indemnizații de incadrare lunare brute,care se impozitează potrivit legii".
Rezulta ca o prima condiție pe care o pune legea pentru acordarea celor șapte indemnizații de incadrare lunare brute este aceea ca judecătorii si procurorii sa aibă 20 de ani vechime continua neîntrerupta, condiție pe care petentul a indeplinit-o, astfel cum rezulta din probele dosarului. Odată indeplinita aceasta condiție indemnizatia in cauza se acorda, potrivit legii - la data pensionarii SAU a eliberării din funcție. Instanța de fond,astfel cum rezulta din sentința atacata, a pus, in speța, contrar dispozițiilor legale si probelor dosarului, semnul egalității intre data pensionarii si eliberarea din funcție, și a reținut in mod greșit ca „Data pensionarii in speța ar fi data de 29.09.2010, data publicării in Monitorul Oficial a decretului de eliberare din funcție si nu data pensionarii prevăzuta in decizia de pensionare,respectiv data de 1.05.2009. Data pensionarii este in speța, diferita de data eliberării din funcție,distincție pe care o face si textul de lege precizat.
4-. Dispozițiile art.9 din Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, care a intrat in vigoare la data de 3 iulie 2010, nu sunt aplicabile in speța. La data pensionarii,dispozițiile legii nr.118/2010 nu erau in vigoare. Data pensionarii petentului-recurent, este data de 1.05.2009, astfel cum ea rezulta din decizia de pensionare nr._ din 28.05.2009, deci înainte de . legii. Cererea de acordare a indemnizației, ca urmare a pensionarii,in conformitate cu dispozițiile art.81 alin 1 din Legea nr.303/2004 a fost formulata si depusa la P. de pe lângă Curtea de Apel București, înainte de . Legii nr.118/2010,respectiv la data de 2.07.2010,astfel cum s-a reținut si prin sentința supusa recursului.
Prin urmare beneficiul acordării indemnizației in cauza a intervenit anterior intrării in vigoare a Legii nr.118/2010,de aceea, instanța de fond in mod greșit a făcut aplicarea in cauza a dispozițiilor acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prezentul apel va fi analizat în limitele efectului devolutiv, așa cum acestea sunt reglementate prin prevederile art.476 C.pr.civ. Astfel, analiza apelului va fi efectuată în raport de aspectele care în mod concret au fost criticate în cererea de apel. Împrejurarea că potrivit prevederilor art.476 al.1 C.pr.civ. apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului nu are semnificația faptului că judecătorul s-ar putea sau ar trebui să se substituie apelantului în completarea cererii de apel cu împrejurări pe care acesta din urmă nu le-a criticat.
Prin urmare, având în vedere criticile apelantului-reclamant, se reține că prima instanță a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză și a expus în mod corespunzător considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță incidența în speță a dispozițiilor art. 9 al Legii nr.118/2010, potrivit cărora „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă”, măsură menținută prin legislația în domeniu și pentru următorii ani.
Prin acțiunea dedusă judecății apelantul solicită acordarea indemnizației prevăzută de dispozițiile art.81 din Legea nr.303/2004, conform cărora ”Judecătorii și procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii”.
Or, astfel cum a reținut și prima instanță, data pensionării reclamantului este aceea a eliberării din funcție, măsură dispusă prin Decretul Președintelui României publicat în Monitorul Oficial nr.630 din data de 27.09.2010. În acest sens sunt dispozițiile art.65 din Legea nr.303/2004, conform cărora judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție prin pensionare, potrivit legii, ;eliberarea din funcție dispunându-se prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului S. al Magistraturii.
Susținerile apelantului potrivit cărora data pensionării ar fi cea menționată în cuprinsul deciziei nr._/28.05.2009 privind acordarea pensiei de serviciu emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, respectiv cea de 01.05.2009, nu pot fi primite. Cererea de pensionare a fost depusă pe data de 23.04.2009, iar în decizie s-a prevăzut că drepturile au fost stabilite începând cu data de 01.05.2009, cu plata după eliberarea din funcție. Până la eliberarea din funcție apelantul și-a păstrat calitatea de magistrat în funcție, exercitând această profesie și fiind remunerat până la data eliberării prin decret președințial, dată ce reprezintă dată a ieșirii la pensie. Simpla mențiune din cuprinsul deciziei invocate de apelant, în sensul că drepturile de pensie au fost stabilite începând cu 01.05.2009, nu este de natură a duce la concluzia susținută de apelant și anume că aceasta ar fi ”data pensiei”. Astfel cum și mai sus am arătat, calitatea de magistrat a apelantului a încetat la data publicării în Monitorul Oficial al României a Decretului de eliberare din funcție, față de dispozițiile art. 65 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 303/2004 Curtea reținând că data eliberării din funcție prin pensionare este condiționată de dispunerea ei prin decret prezidențial. Decizia nr._/28.05.2009 nu a făcut decât să constate vocația apelantului la pensie de serviciu începând cu data de 01.05.2009, ca urmare a unei vechimi în funcția de magistrat de 31 ani 9 luni, această decizie nefiind urmată de punerea ei efectivă în executare și emiterea decretului prezidențial de eliberare de funcție, respectiv dobândirea calității de pensionar de către apelant.
Având în vedere aceste considerente, Curtea notează încă o dată că în mod corect a fost analizat dreptul apelantului la plata indemnizației prevăzute de art. 81 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 la data dobândirii efective a calității de pensionar, urmare a publicării decretului prezidențial de eliberare din funcție, adică 27.09.2010. Or, așa cum și mai sus s-a reținut și așa cum a constatat și prima instanță, la această dată erau incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 conform cărora începând cu data de 03.07.2010 nu se mai acordau indemnizații la ieșirea la pensie, dispoziții menținute prin actele normative ulterioare ce reglementează în domeniu, repectiv Lege nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 din OUG nr. 84/2012 aprobată prin Legea nr. 36/2014 și art. 10 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 aprobată prin Legea nr. 28/2014.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul, păstrând sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant E. M., domiciliat în București, ..4, ., ., având CNP_ împotriva sentinței civile nr.7001 din data de 13 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. P.-P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, .-4, sector 5, M. P.-P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-3, sector 3, M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, C. S. AL MAGISTRATURII, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.141 B, sector 6 și P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-3, sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. I. C. D. A. T.
GREFIER
I. L. B.
RED:A.D.T
Dact:I.B/20 ianuarie 2015
Tehnord: S.Ș/28.01.2015
Jud.fond:D. N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1496/2015.... → |
|---|
