Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2024/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2024/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 40577/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1432/2015)
DECIZIE Nr. 2024/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător A. F.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanta FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, în numele și pentru membrul de sindicat S. D., împotriva sentinței civile nr. 690/26.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" SA, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta, prin împuternicit P. M. – vicepreședinte al Federației, conform împuternicirii care se depune la dosarul cauzei, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 12.03.2015, care a formulat întâmpinare înregistrată la data de 23.03.2015, comunicată apelantei la data de 25.03.2015 și care la data de 06.04.2015 a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Curtea, în raport de prevederile art. 219 alin. 1 Cod procedură civilă, procedează la identificarea reprezentantului apelantei, acesta legitimându-se cu cartea de identitate datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, C., în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul apelantei în susținerea cererii de apel.
Apelanta, având cuvântul prin reprezentant, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare n judecată. Depune la dosar practică judiciară, respectiv extras de pe „Portalul instanțelor de judecată”.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 690 /26 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul cu nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, în numele și pentru membrul său de sindicat S. D., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamantul S. D. este salariatul pârâtei S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori" SA, în funcția de șef manevră I, astfel cum rezultă din actul adițional la contractul individual de muncă nr. 401/a/111/19.04.2011 (fila 13 dosar).
Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat obligarea angajatorului să-i plătească diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, in raport de valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata de 670 lei (pentru perioada 01.01._11), 700 lei (pentru perioada 01.01._13), 750 lei (pentru perioada 01.02._13), 800 lei (pentru perioada 01.07._13) și 850 lei (pentru perioada 01.01.2014 – 20.04.2014).
Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art. 7 din CCM pe anul 2011 al SNTFM CFR Călători SA (fila 47 dosar), înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr. 43/24.03.2011, salariul personalului din CFR Călători SA cuprinde: salariul de bază care se stabilește în raport cu pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea sarcinilor funcției ocupate; sporuri la salariul de bază; adaosuri; premii pentru obținerea unor rezultate deosebite în activitatea individuală. Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei nr. 1. Aceleași dispoziții legale sunt reluate și în CCM pe anii 2012-2014 al SNTFM CFR Călători SA înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr. 109/20.04.2012 (fila 35 dosar).
Prin urmare, conform CCM la nivel de unitate pe 2011-2012 și 2012-2014, salariul de baza brut se obține prin înmulțirea salariului de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, în Anexa nr. 1 fiind indicate salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare, în cuantum concret.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de aplicare a coeficientului de ierarhizare prin raportare la salariul minim brut pe tară aferent anilor 2011, 2012, 2013 și 2014 (stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013), Tribunalul apreciază că este neîntemeiată, având în vedere că nu există nicio dispoziție legală care să raporteze salariul reclamantului la salariul minim brut pe țară, salariile de bază în cadrul pârâtei fiind cele indicate (în cuantum fix) în anexa nr. 1 a CCM aplicabil la nivel de unitate pe anii 2011 și 2012-2014.
De altfel, s-a reținut faptul că potrivit actelor adiționale la CIM aflate la filele 13-17 dosar, reclamantul a beneficiat de un salariu de bază lunar de 1179 lei (la care se adaugă spor de vechime – 25%, spor pentru condiții grele de muncă feroviară – 15%, spor pentru condiții periculoase – 15%, spor pentru timpul lucrat în timpul nopții – 25%, spor pentru munca prestată în zilele nelucrătoare și sărbători legale – 100%), fiind astfel respectat salariul minim brut pe tară stabilit prin HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013 și HG nr. 871/2013.
În consecință, constatând că în perioada 2011 - 2014 salariul de bază cuvenit reclamantului este cel prevăzut de Anexa 1 la CCM corespunzător clasei de salarizare nr. 23 în care se încadrează, fără a exista vreo formulă da calcul cu referire la salariul minim brut pe țară, Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului de stabilire a salariului prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei sale de salarizare cu salariul minim brut pe țară, sunt neîntemeiate. Neexistând o diferență de drepturi salariale cuvenite reclamantului, rezultă că și solicitarea acestuia de obligare a pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu diferențele de drepturi salariale este neîntemeiată.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, în numele și pentru membrul său de sindicat S. D..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul solicită modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererilor respinse ca neîntemeiate de instanța de fond
Instanța de fond a apreciat că apelantul solicită să îi fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2011 - aprilie 2014 în baza unui algoritm de calcul propriu, respectiv să înmulțească coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern, algoritm pe care îl consideră lipsit de fundament legal.
Având în vedere aspectele reținute de instanța de fond în motivarea sentinței apelate, sub aspectul insuficientei motivări, a netemeiniciei și nelegalității soluției pronunțate de instanța de fond, învederează că, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 teza II din CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și din CCM pe unitate pentru anii 2012-2014, „Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa nr.1:
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K.
S - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare care conform Anexei 1 este în cuantum de 600 de lei;
K - este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare), așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, se poate constata că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată de HG-uri, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare.
Salariul corespunzător clasei 1 de salarizare nu poate fi o valoare convenită de părțile semnatare ăla contractelor colective de muncă sub salariul de bază minim brut garantat în plată de HG-uri, respectiv nu poate fi suma de 600 de lei când avem.
După cum se poate observa, suma de 600 de lei reprezintă valoarea salariului minim garantat de părți de la care se pornește în stabilirea salariului brut cuvenit fiecărui salariat al intimatei. Practic pârâta SNTFC „CFR Călători „SA evită să vorbească de faptul că salariile angajaților săi sunt puse pe o grilă de salarizare în baza unei formule de calcul în care la clasa 1 de salarizare trebuie să fie trecut salariul cel mai mic din societate la care se aplică coeficientul de ierarhizare K și susține nefondat că acțiunea este neîntemeiată, deoarece salariile de bază ale reclamanților nu au fost mai mici în perioada vizată de acțiune (01.01._14) decât valoarea salariului de bază minim garantat în plată stabilit de art. 1 din HG nr. 1125/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. nr. 871/2013.
Problema de drept ce nu a fost dezlegată corect de către instanța de fond, este că odată cu modificarea prin lege a salariului de bază brut minim pe economie trebuia să se modifice și salariul de bază din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM. Instanța de Fond nu a înțeles că în Anexa nr. 1 la CCM la nivel de SNTFC „CFR Călători „SA în vigoare în perioada analizată la fiecare clasă de salarizare există un salariu de bază și nu o valoare convenită de părțile semnatare ale contractelor colective de muncă, respectiv suma de 600 de iei ce nu este permis de HG-urile ce stabilesc salariul minim brut pe economie care atunci când este stabilit să fie mai mare de 600 lei nu permite ca la clasa 1 a grilei de salarizare să fie valoare mai mică care să reprezinte valoarea salariului minim brut garantat de părți pentru salariul brut cel mai mic ce este totdeauna la clasa 1 de salarizare de la care să se pornească în stabilirea celorlalte clase de salarizare și respectiv a salariului brut cuvenit fiecărui salariat în parte al intimatei.
Ori, aflându-ne în fața stabilirii unei valori minime salariale minim garantate în plată, considerăm că este neîntemeiată și nelegală aprecierea instanței de fond din care rezultă că este corectă aplicarea sumei minime garantate de părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitatea SNTFC CFR CĂLĂTORI SA la stabilirea salariilor brute ale salariaților societății, deoarece încalcă dispozițiile hotărârilor de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu anul 2011.
Mai mult decât atât, prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei apelanta a arătat instanței de fond că Inspectoratul Teritorial de Muncă București, prin Nota la înregistrarea Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de SNTFC CFR CĂLĂTORI SĂ, nr. Registru CCM 43/25.03.2011, înregistrată la ITM sub nr._/24.03.2011, menționează că salariul de bază este stabilit contrar prevederilor legale și că acesta trebuie corelat cu prevederile art.159 din Legea nr.53/2003-Codul Muncii privind salariul de baza minim brut pe țara garantat în plata.
În concluzie, consideră că reținerilor instanței de fond din care rezultă că apelantul solicită să le fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2011 - aprilie 2014 în baza unui algoritm de calcul propriu, respectiv să înmulțească coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern, algoritm pe care îl consideră lipsit de fundament legal, sunt netemeinice și nelegale iar solicitările apelantului sunt pe deplin motivate și justificate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori" S.A. București a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Intimata consideră că in mod corect instanța a respins cererea ca fiind neîntemeiata având in vedere ca lipsește temeiului legal in ceea ce privește solicitarea reclamanților de plata a diferențelor dintre drepturile salariale acordate/achitate si cele care li s-ar fi cuvenit prin recalcularea salariilor de încadrare prin aplicarea coeficientului de ierarhizare stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil la salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata stabilit prin hotărâri de guvern, pentru perioada 18.06._14.
Concret, prin reluarea motivelor de la fondul cauzei, apelanții solicita modificarea claselor de salarizare cuprinse in Anexa nr. 1 „Salariile de baza brute corespunzătoare claselor de salarizare" prevăzută de Contractul Colectiv de munca încheiat la SNTFC CFR Calatori SA valabil pentru anii 2011 - 2014, doar in ceea ce privește valoarea salariului de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare ( S clasa 1) prin majorarea acestuia de la valoarea de 600 lei (prevăzută in CCM) la valoarea stabilita de HG 1193/2010, HG 1225/2011, 23/2013, HG 871/2013, fără a aduce atingere formulei de calcul al salariului de baza brut corespunzător clasei de salarizare, si achitarea diferențelor dintre salariile astfel stabilite si salariile acordate conform prevederilor CCM aplicabil la nivel de societate.
Aceasta cerere este nefondata din următoarele considerente:
Drepturile salariaților din cadrul societății au fost reglementate, respectiv protejate prin urmatoarele contracte colective de munca:
Pentru perioada 2011 -2012, CCM la nivel de unitate SNTFC „CFR Calatori"SA pe anul 2011 - 2012, înregistrat la ITM București sub nr. 43/24.03.2011, valabil pana la data de 24.03.2012;
Pentru perioada 2012 - aprilie 2014, Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate SNTFC CFR Calatori SA pe anul 2012-2014, înregistrat la ITM București sub nr. 109/20.04.2012, care a intrat in vigoare la data de 20.04.2012 si si-a incitat valabilitatea la data de 19.04.2014.
Pentru perioada 2011 - 2014 aceste contracte colective de munca au fost singurele contracte colective de munca aplicabile, la nivel superior neexistand încheiate alte contracte colective de munca.
Potrivit Contractului Colectiv de Munca nr. 43/24.03.2011 si nr. 109/20.04.2012, sistemul de salarizare al personalului din societate este cuprins in Cap. II si Anexele 1 si 2.
Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa nr.1.
In Contractele colectiv de munca, in urma negocierilor dintre partenerii sociali, salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare a fost stabilit la valoarea de 600 lei.
In Anexa 1 din CCM sunt determinate, sub forma tabelara, clasele de salarizare cuprinse intre 1 si 46, coeficienții de ierarhizare cuprinși intre 1 si 6,371 precum si salariile de baza brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare obținute in urma aplicării acestei formule de calcul.
Potrivit Anexei 2 din CCM - Clasele de salarizare corespunzătoare meseriilor si funcțiilor din SNTFC Calatori, salariile de baza ale diverselor categorii de salariați pornesc de la clasa 5 de salarizare căreia ii corespunde salariul de baza brut de 749 lei, la nivelul societatii neexistând clase si funcții la care salariul de baza sa fie inferior clasei 5 de salarizare, deci salarii de baza sub valoarea de 749 lei.
Acest mod de calcul a fost stabilit pentru diferențierea salariilor angajaților pe clase de salarizare si pentru încadrarea in fondul de salarii prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli al societătii.
Se poate observa că, potrivit Anexei 1 din CCM, salariul de baza aferent fiecărei clase de salarizare este produsul a doua elemente: salariul de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare, a cărui valoare, prin negociere a fost stabilita la 600 lei si coeficientul de ierarhizare K, iar salariile de baza astfel obținute au fost acordate fiecărui reclamant, respectându-se întrutotul prevederile CCM si clasa de salarizare negociata de salariat la încheierea contractului individual de munca.
Prin cererea de chemare in judecata reclamanții solicita de fapt anularea Anexei 1 la CCM si modificarea salariului de baza corespunzător fiecărei clase de salarizare prin modificarea valorii salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, prin ridicarea valorii acestuia pana la valoarea salariului de baza minim brut garantat in plata prevăzut de legiuitor in HG 1225/2011 de 700 lei, modificata ulterior prin HG 23/2013 la valoarea de 750 lei începând cu 01.02.2013 si apoi la 800 lei începând cu 01.06.2013, iar prin HG 871/2013 majorata la 850 lei, in condițiile neschimbării celuilalt element al salariului de baza - coeficientul de ierarhizare.
Învederează instanței ca nu exista o identitate de noțiuni intre salariul de baza minim brut garantat in plata prevăzut de legiuitor si salariul de baza aferent clasei 1 de salarizare - element component al salariului prevăzut la art. 7 din Contractul Colectiv de Munca.
In consecința, nu exista nicio reglementare legala care sa impună modificarea Anexei 1 din CCM cuprinzând salariile de baza brute pe unitate in sensul de a majora valoarea de 600 lei negociata pentru clasa 1 de salarizare la valoarea salariului de baza minim brut garantat in plata stabilita prin hotărâri de guvern, angajatorul având doar obligația de a garanta in plata un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar la negocierea salariului prin contractul individual de munca, nu poate stabili salariul de baza sub nivelul salariului de baza minim brut stabilit de legiuitor.
Mai arată că pentru perioada 2011 - 2014 fiecare reclamant a beneficiat de un salariu de baza lunar mai mare decât salariul de baza minim brut garantat in plata stabilit prin hotărâre de guvern, la care s-au adăugat diferite sporuri. De asemenea, niciunul dintre reclamanți nu a beneficiat de un salariu de baza egal cu cel stabilit prin hotărârea de guvern sau mai mic, salariile reclamanților fiind stabilite prin contractele individuale de munca la un nivel mult mai ridicat decât salariul de baza minim brut garantat in plata.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a reiterat argumentele expuse in cerea de apel .
În etapa apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul au învestit instanța cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata diferențelor dintre drepturile salariate calculate în raport de salariul de bază minim brut de 670 lei, conform HG nr. 1193/2010, în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei prevăzut de HG nr. 1225/2011 si în raport de HG nr.23/28.01.2013 ce stipulează că începând cu 01 februarie 2013 salariul de bază minim brut este 750 lei, începând cu 01 iulie 2013 de 800 lei lunar si 850 lei pentru perioada 01 01_14 și drepturile salariale efectiv plătite corespunzător activității desfășurate în perioada în care hotărârile de guvern sunt incidente pe intervalul de timp 01.01._14.
Prin urmare obiectul acțiunii de față nu îl reprezintă nerespectarea de către pârâte a prevederilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, nici a celui încheiat la nivel de ramură, in sine, ci corelarea modalității de calcul a salariilor prevăzută in cuprinsul contractelor colective cu salariul de bază minim brut garantat in plată la nivel de țară, prevăzut de acte normative in materie .
Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Potrivit art. 1 din H. G. nr. 1193/ 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
Prin H.G. nr. 871/2013 s-a stabilit începând cu data de 01 01 2014 că salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar.
Reclamantul din prezenta cauză a fost salarizat conform dispozițiilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, având in intervalul de referință 2011-2014 salarii brute in cuantum mai mare decât cele prevăzute de actele normative mai sus menționate .
Rezultă că, prin plata unui salariu brut in cuantum mai mare decât salariul brut minim garantat in plată pe țară de actele normative mai sus menționate, dispozițiile legale au fost respectate.
Apelantul - reclamant pretinde prin cererea introductivă că acest cuantum al salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei și respectiv 850 lei ar trebui înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din CCM la nivel de unitate, pentru a determina salariul de bază.
Curtea observă că scopul legiuitorului la emiterea Hotărârilor anuale de Guvern care stabilesc un nivel minim al salariului de bază brut la nivel național a urmărit ca niciunui salariat, indiferent de locul, felul sau calitatea angajatorului _ instituție publică, regie autonomă sau societate comercială _ să nu îi fie plătit, spre exemplu în anii de referință 2012- 2014, un salariu brut mai mic de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei și 850 de lei.
Însă, nicio dispoziție din aceste hotărâri de guvern nu face vorbire despre vreo obligația a angajatorului, care plătește salarii în cuantumul stabilit prin lege, de a mări anual salariile tuturor salariaților cu valoarea salariului minim brut, prevederile art.1 și 2 din respectivele hotărâri referindu-se exclusiv la cei care aveau, la datele de 1.02.2011, 1.01.2012 și 1.02.2013, un nivel al salariului brut mai mic de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei și 850 de lei brut și cărora, începând cu datele mai sus amintite, urma să le crească valoarea salariului brut, exclusiv cu diferența dintre valoarea efectiva a salariului lor brut și valoarea stabilită ca fiind minimă la nivel de național pentru salariul brut de către Guvernul României.
Apelantul nu aduce niciun argument legal din textul celor trei hotărâri de guvern, de natură a fundamenta această pretenție de creștere a salariului minim brut aflat în plată, în condițiile în care fiecare dintre reclamanți avea un salariu brut mai mare decât cel minim garantat în plat. Prin aceste hotărâri de guvern nu s-a urmărit creșterea tuturor salariilor, indiferent de sectorul de activitate, public sau privat, ci creșterea valorii salariului minim, valoare sub care niciun angajator nu putea stabili un salariu minim brut, indiferent de modalitatea de calcul, adică, în alți termeni, o măsură de protecție socială constând exclusiv în creșterea salariilor celor care aveau pe statul de plată un salariu minim brut, indiferent de modalitatea prin care a fost stabilit, mai mic decât cel garantat în plată la nivel național.
Or ,reclamantul nu se încadra în această situație, în intervalul de referință 2012-2014.
Potrivit dispozițiilor art.164 alin. 2 și 3 din Codul muncii republicat rezultă doar o interdicția pentru angajator, respectiv acesta nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de baza minim brut orar pe țară, angajatorul fiind obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Prin urmare, ceea ce interzice Codul muncii este plata unui salariu minim brut sub salariul minim brut garantat în plată la nivel național din rațiuni evidente de protecție socială, dar nicidecum nu obligă angajatorul să pornească în stabilirea tuturor salariilor pentru care se aplică un algoritm de calcul ce presupune înmulțirea unei valori constante cu anumiți coeficienți de la nivelul salariului minim brut garantat în plată, cât timp rezultatul înmulțirii valorii constante cu diferiții coeficienți conduc către o valoare a salariului brut, pentru fiecare dintre reclamanți, mai mare decât valoarea salariului minim brut garantat în plată.
Apelantul confundă noțiunea de salariu de bază cu salariul de bază minim brut pe țară, apreciind că la calculul salariului lor brut trebuie să se pornească de la o bază reprezentată de salariul de bază minim brut pe țară, la care să se adauge sporuri . Or, Curtea constată că nu există nicio prevedere legală sau contractuală care să dispună ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu se prevede că la algoritmul de calcul al salariilor trebuie avută in vedere ca valoare de referință salariul de bază minim brut pe țară, și nu există niciun act normativ care să dispună în acest sens .
Se constată astfel că este neîntemeiat capătul principal de cerere, având ca obiect plata de diferențe salariale și, pe cale de consecință sunt neîntemeiate si cererile de plata actualizări pentru diferențele salariale care fac obiectul acțiunii, precum și eliberarea unei adeverințe cuprinzând aceste diferențe salariale .
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, sector 1, Calea Griviței nr. 347 – Depoul de Locomotive București Călători, Clădirea Administrativă, ., având cod fiscal_, în numele și pentru membrul de sindicat S. D., împotriva sentinței civile nr. 690/26.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” SA, cu sediul în București, sector 1, .. 38, înregistrată la ORC sub nr. J_, Cod fiscal RO_, cont IBAN RO15 BPOS_ ROL01 deschis la B. Post - Sucursala Palat CFR, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, A. F. | |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/15 iunie 2015
Ș.T./D.A.M./ 05 Iunie 2015/4ex.
Jud. fond: B. D. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 165/2015.... → |
|---|
