Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1435/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1435/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 2105/2/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2021/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1435/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător E. D. B.
Judecător D. A. T.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuenta POLIȚIA L. SECTOR 1 BUCUREȘTI împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului din data de 27.02.2015 pronunțate de Curtea de Apel București Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații Ș. F., B. G., P. S. 1 BUCUREȘTI, cauza având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuenta Poliția L. Sector 1 București, prin avocat M. A., cu împuternicire avocațială . nr.C. 881/2015 aflată la fila 23 dosar și intimații Ș. F. și B. G., prezenți personal, lipsind intimata P. S. 1 București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că dosarul se află la al II-lea termen de judecată, la termenul anterior, în Camera de Consiliu, fiind admisă declarația de abținere a d-nului judecător D. A. C.. La data de 08.04.2015 a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr._/3/2011, de expertul Faciu P., ce a fost comunicat din eroare Judecătoriei Sector 1, prin e-mail.
Având în vedere că la termenul anterior, intimații Ș. F. și B. G. au depus la dosar întâmpinări în cuprinsul cărora au fost invocate excepțiile inadmisibilității și tardivității revizuirii, Curtea acordă părților cuvântul pe aceste excepții.
Revizuenta Poliția L. Sector 1 București, prin avocat, lasă la aprecierea Curții soluționarea acestor excepții.
Intimații Ș. F. și B. G. solicită respingerea cererii de revizuire, ca tardiv declarată.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 27.02.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2011, Curtea de Apel București Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr.907/17.02.2014, pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._/3/2011(4976/2013) formulată de intimatul B. G. în contradictoriu cu intimații Ș. F., INSTITUȚIA PRIMARULUI S. 1 BUCUREȘTI și POLIȚIA L. SECTOR 1 BUCUREȘTI.
S-a lămurit dispozitivul deciziei civile nr.907/17.02.2014 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VII-a în dosarul nr._/3/2011, cu privire la întinderea obligației de plată rămase în sarcina pârâtei-recurente Poliția L. Sector 1 București, în sensul că aceasta este de:
-_ lei, sumă brută actualizată în luna ianuarie 2015 față de
reclamantul-intimat B. G., respectiv de:
-_ lei, sumă brută actualizată în luna ianuarie 2015 față de
reclamanta-intimată Ș. F..
A fost obligată intimata-recurentă Poliția L. Sector 1 București să plătească reclamanților-intimați B. G. și Ș. F. cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri, în valoare de 800 lei, câte 400 lei pentru fiecare.
În considerente a reținut că, într-adevăr, potrivit art.2811 Cod procedură civilă, lămurirea dispozitivului se poate cere instanței care a pronunțat hotărârea în cazul în care sunt necesare clarificări cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea măsurilor adoptate, pentru că acestea sunt insuficient determinate și prin aceasta, de natură să dea naștere la piedici la executare.
Este cazul în speță al deciziei civilenr.907/17.02.2014 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a-VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca hotărâre care a amendat sentința civilă nr.5270/22.05.2013, pronunțată de Tribunalul București, specificând în dispozitiv, în mod generic, măsura în care este admis recursul angajatorului-pârât și sunt respinse pretențiile ce au făcut obiectul învestirii inițiale, fără a indica anume cuantumul ce a rămas acordat, supus executării. Imposibilitatea de executare a fost sesizată de instanța de executare, care a respins cererea cu acest obiect, argumentând că dispozitivul sentinței civile nr.5270/2013 nu este suficient de lămuritor, nefiind stabilit cuantumul fiecărui drept salarial la care instanța a obligat pârâtă, pentru a se putea socoti întinderea obligației debitoarei. Curtea a constatat că dispozitivul ce se impune lămurit din perspectiva întinderii obligației este cel al deciziei, căci sentința conține obligații cert determinate, atât sub aspectul naturii drepturilor, cât și al întinderii sumelor acordate.
Astfel, pentru a stabili întinderea sumelor rămase de executat urmare a admiterii recursului, ascunsă sub umbrela acoperitoare a dispoziției de „menținere a restului dispozițiilor sentinței”,la termenul de judecată din 30.01.2015, Curtea a încuviințat efectuarea unei expertize contabile având ca obiect determinarea, pentru fiecare dintre cei doi reclamanți, a sumelor cuvenite, reprezentând:
- suplimentul treptei de salarizare și suplimentul postului pentru perioada 03.10._09, respectiv 01.09._09;
- sporul de dispozitiv pentru perioada 01.01._09, respectiv 22.04._10;
- sporul de încordare psihică pentru perioada 03.10._09, respectiv 01.01._10;
- prima de Paști pentru anul 2009;
- spor de stabilitate pentru perioada 01.01._10;
- spor de condiții periculoase pentru perioada 01.01._10;
- indemnizația de 7% pentru aceeași perioadă, 01.01._10, cu plafonarea sporurilor cuvenite pentru anul 2010, la 30% din salariul de bază al intervalului pentru care se calculează.
Raportul de expertiză întocmit în conformitate cu aceste obiective și dispozițiile deciziei nr.907/17.02.2014 a omologat și valorificat în varianta a II-a, care plafonează cuantumul sporurilor lunare cuvenite pentru anul 2010, la 30% din salariul de bază lunar din intervalul pentru care s-au calculat, conform mențiunilor exprese ale deciziei din recurs, rezultând o valoare de_ lei, sumă brută actualizată în luna ianuarie 2015 (dispoziția actualizării obligației de plată, pronunțată de Tribunal fiind, de asemenea, menținută prin decizia de recurs ce se lămurește), pentru reclamantul-intimat B. G., respectiv de11542 lei, sumă brută actualizată în luna ianuarie 2015, față de reclamanta-intimată Ș. F..
În consecință, în aplicarea art. 2811 Cod procedură civilă, cererea de lămurire a dispozitivului a fost admisă în sensul celor anterior expuse, intimata căzută în pretenții a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri, în conformitate cu prevederile art.274 alin.(1) din același act normativ, la 800 lei, onorariu expert, câte 400 lei în favoarea fiecăruia dintre cei doi petenți.
Împotriva acestei încheieri din data de 27.02.2015, a formulat cerere de revizuire recurenta POLIȚIA L. SECTOR 1 BUCUREȘTI, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 2012/2015).
În motivare, s-a arătat că prin decizia pe care o contestă pe această cale s-a stabilit faptul că sumele ce trebuie achitate reclamanților intimați sunt în cuantum de_ lei pentru Baduta G. și_ lei pentru S. F..
Aceste sume au fost stabilite de către instanța în considerentele Deciziei nr. 907/2014 pronunțata în acest dosar, prin care s-a dispus plafonarea sporurilor acordate în perioada ianuarie - septembrie 2010 la 30% din salariul de bază lunar, din același interval.
Sumele stabilite de către instanța, prin acțiunea de lămurire a dispozitivului sunt total eronate, prin raportare la concluziile expertului contabil Faciu P. care a întocmit raportul de expertiză în cauză.
Din Anexa 1 la raportul de expertiză - Badauta G. și din Anexa 2 la raportul de expertiză - S. F., anexe întocmite de expert pentru perioada ianuarie - septembrie 2010, rezulta următoarele:
Pentru Badauta G. salariul de încadrare este de_ lei cumulat ianuarie - septembrie 2010;
Prin aplicarea procentului de 30% stabilit de instanța de judecata la salariul de încadrare de bază rezulta că suma ce trebuie acordată, conform dispozitivului sentinței, este de 3560 lei (_ * 30% = 3560).
Din această sumă s-au acordat sporuri pentru condiții vătămătoare în cuantum de 1563 lei, respectiv, pentru lunile ianuarie - martie 10% din salariul de bază și pentru lunile aprilie - septembrie 15% din salariul de bază.
Pentru S. F. salariul de încadrare este de_ lei cumulat ianuarie - septembrie 2010.
Prin aplicarea procentului de 30% stabilit de instanța de judecata la salariul de încadrare de bază rezulta că suma ce trebuie acordată conform dispozitivului sentinței este de 3192 lei (_ * 30% = 3192).
Din această sumă s-au acordat sporuri pentru condiții vătămătoare în cuantum de 1305 lei, respectiv, pentru lunile ianuarie - martie 10% din salariul de bază și pentru lunile aprilie - septembrie 15% din salariul de bază.
Instanța de fond a stabilit pentru Badauta G. suma de_ lei și pentru S. F. suma de_ lei.
Aceste sume nu reprezintă un procent legal din salariul de bază, suma acordată de către instanța depășind cu mult procentul de 100% din salariul de bază.
Instanța a plafonat sporurile conform prevederilor legale la 30% din salariul de bază, însă nu a obligat la acordarea acestui procent fix.
Conform prevederilor legale sporurile acordate sunt în cuantum de maxim 30%, acestea fiind plafonate la acest procent, instituțiile nefiind însă obligate să acorde maximul de 30%, ci să se încadreze, în funcție de disponibilitățile bănești, în acest procent.
Celor 2 intimați li s-a acordat, ca de altfel tuturor salariaților, sporuri în procent de 15%, spor condiții vătămătoare, acesta fiind singurul spor care s-a acordat tuturor salariaților.
Instanța nu poate obliga, conform prevederilor legale, o instituție să acorde sporuri pentru care nu au existat fonduri alocate și care nu s-au plătit niciunui salariat.
Revizuenta nu înțelege cum s-a putut calcula sporul de 30% care, conform sentinței depășește 100% (prin aplicare la salariul de bază stabilit de expert) cum, de asemenea, nu înțelege și nu este legal a se stabili și obliga la plata unei sume peste cea acordată, fără a se ține cont că aceasta a fost acordată deja (sporul de 15%).
A stabili, prin hotărâre judecătoreasca, acordarea unor sporuri de peste 100%, în condițiile în care instanța plafonează acordarea sporurilor la 30% însă nu obliga la plata acestora și în condițiile în care au fost acordate sporuri în cuantum de 15% ar însemna o discriminare față de ceilalți salariați, cărora li s-au acordat aceleași sporuri în limita fondurilor disponibile alocate și a prevederilor legale.
Pentru plata unor alte sporuri, peste cele acordate, respectiv de 15%, nu au fost și nu sunt alocate sume bugetare, acesta fiind și motivul pentru care nu s-au acordat niciodată niciun fel de sporuri peste limita de 15%.
Față de aceste considerațiuni, revizuenta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se stabilească faptul că instituția a acordat sporurile legale intimaților, în cuantum de 15%, conform sentinței judecătorești care a plafonat acordarea sporurilor la 30% însă nu a obligat la plata a 30% sporuri, în mod corect și legal, de altfel, actele normative specifice plafonând la maxim 30% sporurile acordate însă condiționând aplicarea în interiorul procentului de 30% de fondurile disponibile.
La termenul de astăzi, 18 mai 2015, a fost pusă în discuția părților excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport excepțiile invocate, Curtea reține următoarele:
Temeiul cererii de revizuire l-a constituit art. 509 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă, și anume instanța a dat mai mult decât s-a cerut, s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut ori nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
În prealabil, trebuie precizat că în cauză este aplicabil codul de procedură civilă de la 1865, iar nu Legea nr. 134/2010, date fiind data înregistrării dosarului și art. 24 din Legea nr. 134/2010.
Față de cauza cererii de revizuire indicate de parte, Curtea va constata că aceasta se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă de la 1865, care acre același conținut cu art. 509 pct. 1 din Legea nr. 134/2010.
Potrivit art. 324 pct. 1 Cod procedură civilă de la 1865, „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare”.
În speță, este cert că decizia nr. 3656/3 iunie 2014 este dată de o instanță de recurs care a evocat fondul, iar încheierea de lămurire a dispozitivului acestei decizii, atacate prin prezenta revizuire, în considerarea legăturii cu decizia pe care a lămurit-o, are aceeași natură.
Consecința este aceea că termenul de formulare a cererii de revizuire curge de la data pronunțării încheierii de lămurire, și anume 27 februarie 2015.
Având în vedere că cererea de revizuire s-a formulat la data de 1 aprilie 2015, prin depunere la oficiul poștal (fila 9 din dosarul de revizuire), prezenta cerere apare ca tardivă.
Sancțiunea nerespectării acestui termen este decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, conform art. 103 Cod procedură civilă de la 1865 care prevede că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”, în speță neexistând vreo dispoziție legală contrară, iar revizuenta nefăcând dovada vreunei împrejurări mai presus de voința sa.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge cererea de revizuire ca tardiv declarată.
În raport de aceasta, nu se mai impune cercetarea excepției de inadmisibilitate, deoarece tardivitatea este o chestiune de procedură ce trebuie analizată cu prioritate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta POLIȚIA L. SECTOR 1 BUCUREȘTI împotriva încheierii de lămurire dispozitiv din data de 27.02.2015, pronunțate de Curtea de Apel București Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații Ș. F., B. G., P. S. 1 BUCUREȘTI, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, E. D. B. | Judecător, D. A. T. |
Grefier, I. R. M. |
Red. jud. E.D.G./27.05.2015.
Dact.: C.C./ 2 ex./21.05.2015/2ex.
Jud.recurs: I. N. R., M. P., A. D. C..
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 165/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
