Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1424/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1424/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 38029/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (1626/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1424
Ședința publică de la 15.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
JUDECĂTOR - E. D. O.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul C. Ș. împotriva sentinței civile nr.4/05.01.2015, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . DE CALCULATOARE ELECTRONICE SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul personal și asistat de mandatar L. Simedre, cu procură specială la dosarul de fond, fila 29, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității recurentului care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință. De asemenea, procedează la verificarea identității reprezentantului mandatar al recurentului, Simedre L., care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
La întrebarea adresată de președintele completului recurentului de a preciza gradul de rudenie cu reprezentantul mandatar, privind asistarea potrivit art.68 alin.5 Cod procedură civilă, acesta a declarat că nu sunt rude în gradul permis de articolul citat.
Având în vedere că posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este prevăzut de art.68 Cod procedură civilă care stabilește condițiile de exercitare ale acestui mandat precum și limitele în care poate fi exercitat mandatul, Curtea apreciază că mandatarul Simedre L., în temeiul articolului citat, nu poate pune concluzii și acordă cuvântul recurentului pe cererea de recurs.
Reprezentantul mandatar al recurentului depune la dosar concluzii scrise și înscrisuri, respectiv factura fiscală nr.3933/23.10.2014, chitanțele atașate, reprezentând cheltuieli judiciare.
Curtea primește înscrisurile la dosar, urmând a aprecia cu privire la utilitatea acestora cu prilejul deliberării.
Recurentul solicită admiterea recursului, potrivit argumentelor prezentate în concluziile scrise depuse la dosar. De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr._, reclamantul C. Ș., a chemat în judecată pârâta . de Calculatoare Electronice SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5005 lei, reprezentând salarii neachitate pentru perioada 15 decembrie 2011-2 mai 2012; valoarea a 2 salarii compensatorii pentru concedierea colectivă conform CCM pe anii 2010-2014; valoarea concediului de odihnă neefectuat în anul 2012 și valoarea sporurilor și a orelor suplimentare efectuate în perioadă mai sus arătată și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.4 din data de 05.01.2015, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea modificată, formulată de reclamantul C. Ș., în contradictoriu cu pârâta . DE CALCULATOARE ELECTRONICE SA.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei prin contractul individual de muncă nr. 441 din data de 15 octombrie 1998 pe funcția de rectificator, cu program de 8 ore/zi și 40 ore/săptămână.
Prin Decizia nr.9 din data de 29 martie 2012 emisă de către pârâtă se menționează că, începând cu data de 1 aprilie 2012 se acordă un preaviz de 20 zile lucrătoare pentru perioada 1 aprilie-2mai 2012. Se mai arăta în decizie că, începând cu data de 3 mai 2012 contractul individual de muncă al reclamantului încetează conform art. 65 alin.1 din CM.
Dar, prin încheierea de ședința din data de 17 aprilie 2013 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a 7 a Civilă a fost deschisă procedura de faliment a pârâtei și au fost desemnați ca administratori judiciari pe G. Consult IPURL și Legal Recovery IPURL.
În această situație, instanța a considerat că, reclamantul trebuia ca de la data deschiderii procedurii de faliment a pârâtei să se înscrie la masa credală, în vederea primirii drepturilor salariale solicitate, în măsura în care acestea erau dovedite prin acte aflate la sediul pârâtei.
Odată ce a fost deschisă procedura de faliment, reglementată de Legea nr.85/2006 republicată, aceasta prevede o procedură specială în vederea înscrierii a creditorilor la masa credală, inclusiv în privința drepturilor salariale ale reclamantului, ce se acordă cu prioritate înaintea celorlalți creditori. În această situație nu se mai poate utiliza calea dreptului comun în vederea acordării drepturilor salariale solicitate, în condițiile în care pârâta, fiind în această procedură, toate actele și administrarea societății se realizează de către administratorii judiciari desemnați de către judecătorul sindic.
Reclamantul avea obligația de a se înscrie la masa credală imediat când a fost admisă cererea de deschidere a procedurii de faliment și să depună cererea de plată a acestor drepturi salariale în termenul stabilit de către judecătorul sindic prin încheierea de ședința din data 17 aprilie 2013.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamantul C. Ș., criticând soluția pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 alin.9 din Codul de procedură civilă, recurentul a susținut că, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că, "reclamantul a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat suma de 7033 lei ca drepturi salariale, așa cum au fost menționate în cererea inițială și cheltuieli de judecată în suma de 1000 lei". În realitate, prin cererea modificatoare reclamantul a solicitat: plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada decembrie 2011 - mai 2012, actualizate cu rata inflației la data efectuării plații; compensația financiară echivalentă cu 2 (două) salarii de bază, actualizate cu rata inflației la data efectuării plații; drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2012, proporțional cu perioada lucrată, actualizate cu rata inflației la data efectuării plații; dobânzii legale la sumele datorate, calculată de Ia data introducerii acțiunii și până la data achitării efective a acestora; cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu mandatar și cheltuieli notariale.
Astfel, susține recurentul că, după cum se poate observa, cu privire la drepturile salariale acesta nu a specificat nici o sumă în cererea completatoare, iar practica judiciară din spețe similare la care face referire instanță este reprezentată de o hotărâre obținută de un fost coleg de serviciu într-o speța cu același obiect, cauza și pârât, obiectul cererii modificatoare a reclamantului nefăcând altceva decât să aducă la un numitor comun cererea recurentului cu dispozitivul respectivei sentințe, în condițiile în care se află în situații identice. De asemenea, așa cum în mod corect a reținut instanța în pag. 1 paragraful 9, cheltuielile de judecată au fost solicitate "astfel cum au fost menționate în cuprinsul procurii depuse la dosar", iar la o simplă lectură rezultă foarte clar faptul că, suma este de 2000 RON și nu de 1000 RON, așa cum, în mod greșit a reținut instanța în pag. 2 paragraful 4.
De altfel, așa cum a reținut instanța de fond, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată, iar în finalul ședinței de judecată, atunci când a depus hotărârea la care se face referire acesta a menționat faptul că, în virtutea egalității în fața legii și a judecătorilor, solicită o hotărâre cu un dispozitiv identic cu cea obținută de fostul său coleg.
De asemenea, se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit și detaliile relației contractuale ale reclamantului cu pârâta, așa cum rezultă și din adeverința emanând de la aceasta, pe care a depus-o în copie împreună cu prezentul recurs, relația contractuală a salariatului recurent a început în data de 01.11.1988 ca și rectificator, iar în data de 1.01.2011 i-a fost schimbată funcția în controlor de poartă, funcție pe care acesta a deținut-o până în momentul concedierii. Însă, mult mai gravă este eroarea în care se afla instanța de fond cu privire la situația juridică a pârâtei și, mai ales, a legislației aplicabile. Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că, în data de 17.04.2013 s-a deschis procedura falimentului în cazul pârâtei, moment din care, conform opiniei instanței de fond, singura posibilitate pe care o avea la dispoziție pentru recuperarea sumelor datorate de către pârâtă era înscrierea în masa credală.
În realitate, prin sentința civilă 1134/6.02.2013 Tribunalul București a admis cererea pârâtei de deschidere a procedurii insolvenței, iar prin decizia civilă 998/10.05.2013 Curtea de Apel București a casat sentința tribunalului, trimițând cauza spre rejudecare, moment în care pârâta a ieșit din insolvență.
După cum se poate observa, pârâta nu a fost niciodată în faliment, iar în prezent nu se mai afla nici în insolvență, iar eroarea instanței de fond este cu atât mai evidentă, cu cât, în data de 17.04.2013 nu a fost pronunțată nici o hotărâre în legătură cu situația juridică a pârâtei. De altfel, la termenul din data de 27.10.2014 reclamantul a precizat faptul că, în urma hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București pârâta nu se mai află în insolvență (contrar celor reținute în încheiere, dar, în acest sens, a obținut deja înregistrările ședințelor de judecată), solicitând un termen scurt pentru a depune respectivă hotărâre.
De altfel, chiar dacă instanța de fond a refuzat să îndrepte aceasta eroare, ar fi un non-sens juridic, dacă nu raportat la recurent, cel puțin la instanță, care, la acea dată a admis cauza de repunere pe rol, în condițiile în care, dacă pârâta s-ar fi aflat în insolvență, instanța avea obligația să suspende cauza în temeiul art. 36 din Legea nr.85/2006. Însă, aceasta este doar una dintre neconcordanțele care dovedesc «temeinicia» acestei hotărâri. Și, având în vedere faptul că, la momentul pronunțării sentinței atacate pârâta nu avea deschisă nici o procedură judiciară, nu se justifică respingerea acțiunii. Și, chiar în cazul în care pârâta se află în insolvență, dreptul salariatului recurent la plata muncii prestate și la concediul de odihnă, astfel cum este consacrat de Carta Drepturilor Fundamentale a UE și Convenția Europeană a Drepturilor Omului se aplică cu prioritate față de orice lege internă contrară, astfel cum prevede art. 20 și 148 al. 4 din Constituție. De altfel, sentința civilă 2640 prin care fostul coleg al recurentului și-a câștigat drepturile a fost pronunțată de Tribunalul București în data de 6.03.2013, adică, după deschiderea procedurii insolvenței și anterior casării acestei sentințe de către Curtea de Apel București, hotărârea respectivă rămânând irevocabilă; iar în virtutea egalității în demnitate și în drepturi și, de asemenea, a egalității în fața legii și a judecătorilor, astfel cum sunt reglementate aceste drepturi de art. 1 și 7 DUDO, CEDO, se impune ca recurentul să beneficieze de aceeași protecție din partea legii și să poată obține drepturile.
Având în vedere cele menționate anterior, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și completată.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prima instanță de judecată a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, în considerarea dispozițiilor legale incidente și a situației de fapt ce rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Astfel, în fapt, Curtea reține că prin sentința civilă nr.1134/06.02.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosar nr._ a fost deschisă procedura generală a insolvenței a debitoarei . de Calculatoare Electronice SA.
Prin decizia civilă nr.988/10.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă a fost casată sentința civilă nr.1134/06.02.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosar nr._ și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În prezent, pe rolul Tribunalului București se află înregistrat dosarul nr._ * având ca obiect rejudecarea cauzei după casare cu trimitere, cu termen de judecată la data de 24 iunie 2015.
În drept, art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.”
Potrivit art. 344 din același act normativ, la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, însă, conform art.343, procesele începute înainte de . prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.
Curtea constată că cererea introductivă de instanță a fost formulată la data de 21.09.2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2014, fiind aplicabile prevederile art.36 din Legea nr.85/2006 potrivit cărora: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.”
Aplicând aceste dispozițiile legale la situația de fapt reținută, Curtea constată că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, apreciind că se impune respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, urmare a intrării societății pârâte în procedura de insolvență.
În primul rând, așa cum rezultă din actele dosarului, societatea pârâtă nu se află în procedura insolvenței, dosarul nr._ * având ca obiect rejudecarea cauzei privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei . de Calculatoare Electronice SA, primind termen de judecată la data de 24 iunie 2015.
Pentru situația în care se deschide procedura insolvenței, potrivit art.36 din Legea 85/2006: „se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.”
Soluția legislativă nu lasă loc de interpretare, fiind imperativă, fiind nelegală respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, într-o atare situație.
Pentru considerentele arătate, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în baza art.312 alin.5 Cod pr. Civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat recurentul C. Ș. împotriva sentinței civile nr.4/05.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . DE CALCULATOARE ELECTRONICE SA.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I. E. D. O.
GREFIER,
E. D. C.
Tehnored.: M.V.D.
Dact: N.V./2 ex./21.05.2015
Jud. fond: C. L. A.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 1160/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2241/2015.... → |
|---|
