Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 993/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 35331/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 896/2015)
Decizia civilă nr.993
Ședința publică din data de la 18 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
JUDECĂTOR: N. I. P.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant M. P. împotriva încheierii de ședință din data de 01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. V. S.A., prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata-pârâtă S.C. V. S.A., prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, reprezentată de consilier juridic L. D., în baza delegației nr.985/11._ depusă la dosar-fila 48, lipsind recurentul-reclamant M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că s-au comunicat motivele de recurs deduse judecății către intimata-pârâtă S.C. V. S.A., prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL. La data de 09.03.2015, recurentul-reclamant a depus la dosar prin serviciul „registratură” al acestei secții, concluzii scrise, cu precizarea că pe această cale înțelege să solicite judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, la care au fost atașate hotărâri judecătorești, cu titlu de practică judiciară. La data de 12.03.2015, intimata-pârâtă S.C. V. S.A., prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, a depus la dosar întâmpinare cu privire la motivele de recurs formulate în cauză.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, arată că la acest termen de judecată înțelege să invoce excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a doamnei avocat S. D., având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depus un mandat expres dat de reclamant acesteia în vederea promovării recursului împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond. În atare situație, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vedere complinirii lipsurilor constatate.
Curtea respinge atât cererea de amânare a cauzei cât și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de intimata-pârâtă, prin consilier juridic, având în vedere dispozițiile art.69 alin.(2) din Codul de procedură civilă, care permite avocatului, chiar și fără mandat, să exercite calea de atac a recursului.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, arată că la dosarul cauzei nu a fost depusă vreo dovadă din care să rezulte că societatea pârâtă se află în continuare în insolvență și în acest sens, solicită amânarea pricinii pentru a depune la dosar unu certificat de grefă actualizat din care să rezulte starea de insolvență în care se află în prezent societatea intimată.
Curtea aduce la cunoștința intimatei-pârâte, prin consilier juridic, faptul că la dosarul cauzei a fost atașată fișa dosarului nr._/3/2013 al Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, având ca obiect – faliment.
Nemaifiind cereri de formulat și incidente de soluționat, Curtea declară cauza în stare de judecată și acordă părții intimate cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs deduse judecății.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant ca nefondat și menținerea încheierii de ședință atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât nu sunt motive temeinice, juridice și legale care să conducă la admiterea recursului și casarea încheierii pronunțate de instanța de fond, având în vedere starea de insolvență în care se află în prezent societatea intimată.
Curtea declară închise dezbaterile, potrivit dispozițiilor art.150 din Codul de procedură civilă, și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
P. încheierea de ședință din data de 01.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, atacată cu prezentul recurs,Tribunalul București - Secția a –VIII - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dispus suspendarea cauzei formulată de reclamantul M. P. în contradictoriu cu pârâta . administrator judiciar Euro Insol SPRL, având în vedere faptul că s-a deschis procedura insolvenței a societății pârâte.
Împotriva acestei încheieri de ședință a formulat cerere de recurs recurentul M. P., solicitând casarea încheierii de ședința publică din data de 01.11.2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea legală și temeinică a capătului de cerere disjuns, care a făcut obiectul dosarului nr._/3/2012, în sensul obligării pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data deciziei de concediere și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, în temeiul art. 78 Codul muncii; obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 291 Codul muncii, în referire la art. 274 C.pr.civ.
S-a arătat că sentința civilă nr.9886/13.11.2013 pronunțată de instanța de fond, prin care s-a dispus anularea deciziei nr.86/30.08.2012, prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă al contestatorului, a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2836/17.04.2014 pronunțată în același dosar de Curtea de Apel Bucuresti - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
P. urmare, instanța, în urma rejudecării cauzei, trebuia să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data deciziei de concediere și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, în temeiul art. 78 Codul muncii, respectiv de la data de 30.08.2012 până la data de 17.04.2014, data rămânerii definitive și irevocabile a soluției pronunțate de instanța de fond.
Chiar dacă contestatorul a solicitat ca instanța să constate suspendarea de drept a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data deciziei de concediere și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezenței hotărâri în temeiul art. 78 Codul muncii, trebuie avută în vedere faptul că în practică judiciară s-a constatat de către Curtea de Apel București că „dispozițiile art36 din Legea nr.85/2006 stipulează în mod expres faptul că, de la data deschiderii procedurii de insolvență se suspendă de drept toate acțiunile judiciară sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Din interpretarea logică a acestor dispoziții rezultă că realizarea creanțelor se poate cere numai în situația în care acestea sunt certe, lichide și exigibile, nu și în situația în care acestea sunt incerte. Ori, în speță dedusă judecații nu este vorba despre o executare cu caracter patrimonial, care să fie certă, lichidă și exigibilă. Astfel, solicitarea intimatei pârâte de a se dispune suspendarea cauzei, în eventualitatea în care ar cădea în pretenții față de recurentul-reclamant, nu poate fi primită atâta timp cât împotriva acesteia nu există un titlu la îndemâna recurentului-reclamant, în baza căruia să poată solicita executarea silită".
Astfel, prin decizia nr.5782/02.12.2013, cauza a fost trimisă spre rejudecare, iar instanța de fond, în rejudecarea cauzei, a pronunțat sentința civilă nr.2050/24.02.2014, prin care, respectând indicațiile instanței de recurs, în considerentele acesteia, a reținut faptul că, potrivit art.80 alin.1 din Codul muncii „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
În consecință, având în vedere faptul că decizia de concediere a fost anulată și ținând cont de faptul că, pretențiile nu cad sub incidența art.36 din Legea nr.85/2006, în baza art.80 alin.1 Codul muncii, instanța de fond a dispus obligarea intimatei să plătească despăgubiri, așa cum au fost solicitate, pe intervalul de la data desfacerii contractului de muncă până la data rămânerii definitive a soluției de la fond, respectiv 30.08._14.
Faptul că prin încheierea de ședință din 21.05.2013 prin care s-a admis deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului . din această cauză, cu numirea unui administrator judiciar provizoriu, respectiv consorțiu format din EURO INSOL SPRL, nu justifică disjungerea capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data deciziei de concediere și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri în temeiul art. 78 Codul muncii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 291 Codul muncii, în referire la art. 274 C., formându-se dosarul nr._ și suspendarea în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006 la data de 01.11.2013.
De altfel, pe rolul Tribunalului București, Secția a V-lI-a conflicte de muncă și asigurări sociale a mai fost înregistrată o cauză în data de 23.07.2012, cu nr._/3/2012, care a avut prim termen de judecata în data de 25.04.2013, în care instanța a amânat pronunțările succesiv în datele de 02.05, 09.05, 16.05, 23.05.2013, pronunțându-se prin sentința civilă în data de 30.05.2013, în sensul admiterii în totalitate a cererii cu care a fost investită, fără a se ține cont de faptul că în data de 21.05.2013 anterior pronunțării soluției, s-a admis cererea de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitorului . din această cauză.
Față de situația de fapt și de drept expusă în motive, se impunea în temeiul art.304 pct.5 C.pr.civ., casarea încheierii de ședința din 01.11.2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea legală și temeinică a capătului de cerere disjuns.
În cazul în care instanța de recurs va considera că poate soluționa recursul în sensul admiterii acestuia și reținerii cauzei spre judecare, solicită recurentul modificarea încheierii de ședință din 01.11.2013, anulând constatarea suspendării de drept, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.
Analizând actele dosarului prin prisma motivul de recurs invocat de către recurent, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Este necontestat faptul că Tribunalul București Secția a VII – a prin încheierea pronunțată la data de 21.05.2013 în dosarul nr._/3/2013 a dispus, în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, deschiderea procedurii generale împotriva debitorului . care a numit administrator judiciar provizoriu pe Euro Insol SPRL, acest aspect rezultând și din informațiile informatice furnizate de sistemul ecris.
Potrivit art.36 din Legea nr.86/2006, în vigoare la data pronunțării încheierii recurate “de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului”.
Având în vedere deschiderea procedurii insolvenței față de societatea pârâtă . instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art.36 din Legea nr.86/2006 atunci când a dispus prin încheierea recurată suspnedarea soluționării cererii formulate de reclamantul M. P., având ca obiect plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data deciziei de concediere și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezenței hotărâri, în temeiul art. 78 Codul muncii.
Suspendarea acțiunilor sau suspendarea judecății, de drept, cum este și cazul celei prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006, presupune oprirea instantanee a cursului judecății, acest efect împiedicând instanța să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept.
Acest text conține o normă imperativă, de ordine publică, care are ca scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic. Efectul suspensiv se produce de la pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii.
Dispozițiile enunțate sunt incidente doar acțiunilor în pretenții, respectiv acțiunilor prin care se tinde spre valorificarea unui drept de creanță, având ca obiect o sumă de bani, cum este cazul dedus judecății.
De altfel, chiar recurentul confirmă faptul că a solicitat instanței de fond să constate suspendarea de drept a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data deciziei de concediere și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri în temeiul art. 78 Codul muncii.
În ce privește practica judiciară invocată de recurent, aceasta nu reprezintă izvor de drept, câtă vreme principiul constituțional este acela potrivit cu care judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, având obligația de a proceda în fiecare caz în parte la identificarea, interpretarea și aplicarea dispozițiile legale incidente.
P. urmare, Curtea constată că prima instanta a dispus în mod legal suspendarea soluționarii cauzei avand ca obiect plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data deciziei de concediere și până la rămânerea definitivă și irevocabilă, motiv pentru care va respinge recursul dedus judecății, în baza art.312 C.pr.civ., în cauză nefiind incidente prevederile art.304 pct.5 C.pr.civ. invocat de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant M. P. împotriva încheierii de ședință din data de 01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. V. S.A., prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. F. G. B. A. C. N. I. P.
Grefier,
B. M.
Red. Jud. RFG
Dact: Z.G./2 EX
Jud.fond: E.D.C.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 724/2015. Curtea... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1173/2015.... → |
|---|
