Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2019/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2019/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 36479/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1136/2015)
DECIZIE Nr. 2019/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător A. F.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ MIȘCARE COMERCIAL, în numele și pentru membrul de sindicat B. N., împotriva sentinței civile nr. 108/09.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" S.A. și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" S.A. - SUCURSALA BANAT-OLTENIA, având ca obiect: drepturi bănești.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelanta, prin cererea înregistrată la data de 02.06.2015, a solicitat judecata în lipsă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatelor la data de 02.03.2015, acestea formulând la data de 10.03.2015, respectiv 06.03.2015 întâmpinare, comunicate apelantei la data de 13.03.2015, care la data de 24.03.2015 a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea cauzei, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă și în temeiul art. 394 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea de apel înregistrată pe rolul Curții de apel la data de 20.02.2015, apelanta Federația feroviară mișcare comercial, în numele reclamantului B. N., a criticat sentința civilă nr.108/9.01.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, susținând că în mod eronat a reținut instanța de fond incidența prescrierii dreptului material la acțiune, neavând în vedere caracterul de drepturi salariale ale drepturilor ce au format obiectul acțiunii.
Prin întâmpinarea de pusă la dosar, intimata pârâtă S.N.T.F.M. „CFR MARFĂ” S.A. a solicitat respingerea apelului, apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit. e din Codul de proc. civilă.
Asupra apelului, Curtea reține următoarele:
Tribunalul a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune, motivat de faptul că drepturile solicitate de către reclamant nu ar fi drepturi salariale întrucât nu rezultă din clauzele contractului individual de muncă, ci sunt drepturi reglementate de dispozițiile contractului colectiv de muncă, fiind incident, pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție de șase luni, iar nu cel de trei ani.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune, Curtea arată că drepturilor bănești, indiferent de titulatura lor, sporuri, indemnizații, premii, recompense, prime_esențial fiind să reprezinte drepturile salariale exprimate în bani, _ le sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, și nu prevederile aceluiași articol expuse la lit.e.
Nicăieri în cuprinsul Codului muncii, legiuitorul nu condiționează aplicarea termenului de prescripție de trei ani doar pentru drepturile prevăzute în contractul individual de muncă.
Drepturile pretinse de către reclamantul apelant au o evidentă natură patrimonială, fiind stabilite a fi plătite în monedă, iar nu în alte modalități, împrejurarea că ele apar doar într-un Contract colectiv de muncă, iar nu și în cel individual sau în cel colectiv încheiat la nivel de unitate, nefiind în măsură să îi modifice caracterul patrimonial, după cum nu pot fi aplicabile nici dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, pentru că acestea se referă doar la acele drepturi care, prevăzute fiind în contractele colective de muncă _ indiferent de nivelul la care a fost încheiat respectivul contract colectiv _ sunt stabilite a fi îndeplinite în natură (cum este cazul, spre exemplu, în cazul dreptului la acordarea unor uniforme de protecție), prin predarea unor diverse bunuri sau produse.
În caz contrar, dacă s-ar admite că pentru absolut toate drepturile prevăzute în Contractele colective de muncă ar fi incident exclusiv termenul de 6 luni, doar pentru că au ca izvor juridic un contract colectiv, iar nu unul individual de muncă, atunci ar fi lipsită de sens prevederea de la art.183 alin.1 lit.c din Codul muncii care face vorbire despre termenul de trei ani, fără a-și limita aplicabilitatea doar la situațiile în care nu subzistă un Contract colectiv de muncă.
Dacă s-ar primi interpretarea contrară, ar însemna ca, în mod paradoxal, încheierea unor contracte colective de muncă să fie în defavoarea salariaților, de vreme ce toate drepturile cuprinse în respectivele contracte, indiferent dacă sunt exprimate sau nu în mod direct în bani, ar fi supuse termenului de prescripție de 6 luni, spre deosebire de toți ceilalți salariați în câmpul muncii cărora li s-ar aplica termenul de prescripție de 3 ani.
Pentru o astfel de abordare interpretativă discriminatorie a cuprinsului art.283 din Codul muncii ar trebui să subziste o justificare rezonabilă, dar o astfel de justificare nu se regăsește pentru a explica, de o manieră convingătoare, de ce un salariat ce a încheiat doar un contract individual de muncă ar trebui mai bine protejat, sub aspectul termenului de revendicare în instanță a drepturilor sale patrimoniale, față de un salariat pentru care organizațiile sindicale au încheiat și un Contract colectiv de muncă cu privire la aceleași drepturi patrimoniale.
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.3 din Codul de proc.civilă, va admite apelul, va anula sentința și va trimite cauza Tribunalului București în vederea continuării judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ MIȘCARE COMERCIAL, având sediul în București, sector 1, . Nord nr. 1-3, având cod fiscal_, în numele și pentru membrul de sindicat B. N., cu sediul procedural ales în C., . nr. 10, Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 108/09.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" S.A., cu sediul în București, sector 1, .. 38 și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" S.A. - SUCURSALA BANAT-OLTENIA, cu sediul în C., ., Jud. D..
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre judecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, A. F. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 05 Iunie 2015/5ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1029/2015.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 953/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
