Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 545/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 49202/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6911/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.545
Ședința publică din data de 12.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți C. L. AL SECTORULUI 6 și PRIMARUL SECTORULUI 6, împotriva sentinței civile nr. 2295 din data de 28.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI, reprezentând pe membrul de sindicat Ș. E. G., precum și în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. DE POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII „G. A.”, cauza având ca obiect „pretenții salariale”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 16.12.2014, intimatul-reclamant S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI a depus note scrise. În prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2295 din data de 28.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI, reprezentând pe membrul de sindicat Ș. E. G..
În consecință, s-a dispus obligarea pârâților L. T. DE POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII „G. A.”, C. L. AL SECTORULUI 6 și PRIMARUL SECTORULUI 6 la plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite după reîncadrare cu salariul majorat conform dispozițiilor Legilor nr. 330/2009, 284/2010 și 285/2010, având ca bază de calcul salariul rezultat la data de 31.12.2009, după aplicarea majorărilor prevăzute de Legea nr. 221/2008, pe perioada 01.01._11, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții C. L. AL SECTORULUI 6 și PRIMARUL SECTORULUI 6 au declarat recurs, criticând sentința suscitată sub următoarele aspecte, în esență:
Sentința este pronunțata cu aplicarea greșita a legii - art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.
Astfel, în mod eronat au fost obligate C. L. Sector 6 și Primarul S. 6 la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale solicitate de reclamanți, deși potrivit normelor legale instituțiile respective nu au abilitare să îndeplinească obligația impusă de instanța.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.53/2003 - Codul muncii, litigiile de muncă se desfășoară intre angajator și angajat. Cum între membrii de sindicat - reprezentați de reclamant și pârâți nu exista raporturi de muncă devine evident faptul că aceștia nu pot solicita drepturi salariale, așa cum s-a întâmplat prin acțiunea introductivă de instanța.
Pe de altă parte, nici Primarul Sectorului 6 și nici C. L. al Sectorului 6 care este un organ deliberativ, nu sunt instituții abilitate de lege să reîncadreze, să calculeze, să recalculeze sau să cumuleze în funcție de diverși factori aleatori drepturile salariale ale personalului bugetar, activitatea cadrelor didactice, încadrarea în funcții și stabilirea drepturilor salariale aferente neintrând în atribuția lor.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 4 lit. a coroborat cu art.63 alin.4 lit. a din Legea 215/2001 - privind administrația publică locală și art.20 alin.1 și 4 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, instituțiile noastre au ca atribuții aprobarea bugetului local, respectiv, repartizarea fondurilor pe unitățile din învățământul preuniversitar.
Așadar, în raport de prevederile actelor normative sus-menționate, rezulta că între reclamant și parații C. L. Sector 6 și Primarul S. 6 - Instituția Primarului nu exista raporturi juridice
Ca atare, C. L. Sector 6 și Primarul S. 6 nu au calitate procesuală pasivă.
Nici din perspectiva Legii nr.1/2011, pârâții nu au abilitare să îndeplinească obligațiile impuse de instanța în sarcina lor, respectiv să efectueze calculul și plata diferențelor salariale.
Astfel, potrivit art.101 din Legea nr.1/2011: finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură de stat și se face în limitele costului standard per elev/preșcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către C. Național pentru Finanțarea învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației și aprobate prin hotărâre a Guvernului. C. Național pentru Finanțarea învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.
Potrivit art.104 alin.5 din Legea nr.1/2011, "finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București.
Mai mult, instituțiile de învățământ preuniversitar de stat au obligația de a-și elabora bugetele și de a le prezintă autorității administrației publice locale, în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, comunica bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și trezoreriilor la care acestea sunt arondate.
În aceste condiții, unitatea de învățământ trebuie să solicite o rectificare de buget având în vedere că finanțarea acesteia provine din bani de la bugetul de stat și nu de la pârâți, care nu fac altceva decât să distribuie mai departe, unităților de învățământ, sumele primite de la bugetul de stat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză, solicitându-se judecarea în lipsa părților conform art. 242 alineatul ultim Cod Procedură Civilă.
Curtea, văzând prevederile art. 312 alineatul 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea recursului nu pot fi primite.
Recurenții-pârâți au legitimare procesuală pasivă în cauză, revenindu-le obligații în legătură cu asigurarea resurselor financiare necesare plății drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile 20 alin. 1 din Legea nr. 1/2011, „autoritățile administrației publice locale asigură, în condițiile legii, buna desfășurare a învățământului preuniversitar în localitățile în care acestea își exercită autoritatea.”
Art. 100 alin. 1 din aceeași lege prevede:
„Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară.”
În sfârșit, art. 104 alineatul 2 are următorul conținut:
„Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar:
a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuieli cu pregătirea profesională;
c) cheltuieli cu evaluarea periodică a elevilor;
d) cheltuieli cu bunuri și servicii.”
De asemenea, potrivit art. 36 alineatul 2 lit. d și art. 36 alineatul 6 lit. a din Legea nr. 215/2001, consiliul local are atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni, servicii între care figurează și cele din domeniul educației, asigurând, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea acestor servicii la nivel local.
Primarul localității are calitatea de autoritate executivă a administrației publice locale conform art. 23 din Legea nr. 215/2001. Totodată, în temeiul art. 27 din aceeași lege, alături de consiliul local, are atribuții în ce privește elaborarea și aprobarea bugetelor locale
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor de lege redate mai sus rezultă foarte clar că finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor în acest scop sunt în sarcina consiliilor locale, făcându-se din bugetele unităților administrativ-teritoriale.
Așa fiind, este evident că aceste entități (consiliile locale) trebuie să figureze în calitate de pârâți în procese precum cel de față, tocmai pentru ca hotărârea judecătorească să le fie opozabilă și să-și îndeplinească obligațiile legale ce le revin în acest domeniu sub aspectul asigurării resurselor bănești necesare satisfacerii pretențiilor deduse judecății. Aceeași teză este aplicabilă și în ce-l privește pe primarul localității, având în vedere competențele legale ce revin acestuia cât privește elaborarea și aprobarea bugetului local.
Oricum, nu poate fi omis faptul că intimații-pârâți sunt implicați în procesul care se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat. Ca atare, ei nu pot fi considerați ca fiind lipsiți de calitate procesuală pasivă.
În raport de toate cele ce preced, recursul apare ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-pârâți C. L. AL SECTORULUI 6 și PRMARUL SECTORULUI 6 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2295 din data de 28.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI, reprezentând pe membrul de sindicat Ș. E. G., precum și în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. DE POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII „G. A.”
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. L. L. C. L. H.
U. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./2 ex.
16.02.2015
Jud. fond: E. G. P.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 953/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 724/2015. Curtea... → |
|---|
