Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2415/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2415/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 1917/122/2014
Dosar nr._ (1848/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2415
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-pârâți C. L. al M. G., P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 531 LM/AS din data de 02 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. L. CADRELOR DIDACTICE G., reprezentând pe reclamanții V. G. S., N. M., P. T., B. R. A., C. E., F. T., P. I., D. C. G., F. C., Z. A. E., C. L. M., M. N. M., C. L., G. I., P. N., M. C., T. I., S. I. M., R. (T.) Giorgica L., M. (Ț.) R. M., A.(C.) (B.) L., C. T. L., S. M. D., O. F., G. P., D. N., N. S., Ț. V., B. C., A. Adeluța, T. C. M., M. M. și intimata-pârâtă ȘCOALA G. S. P. G., în cauza având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanții-pârâți au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 531 din data de 02.10.2014 pronunțată de Tribunalul G. Secția Civilă, în dosarul cu nr._ a fost admisă acțiunea formulată de S. L. Cadrelor Didactice G., în numele și pentru membrii săi, V. G. S., N. M., P. T., B. R. A., C. E., F. T., P. I., D. C. G., F. C., Z. A. E., C. L. M., M. N. M., C. L., G. I., P. N., M. C., T. I., S. I. M., R. (T.) Giorgica L., M. (Ț.) R. M., A.(C.) (B.) L., C. T. L., S. M. D., O. F., G. P., D. N., N. S., Ț. V., B. C., A. Adeluța, T. C. M. și M. M., în contradictoriu cu pârâții Școala G. S. P., C. L. M. G. și Instituția Primarului M. G. - prin Primar.
Au fost obligați pârâții Școala G. S. P. și C. L. M. G. la plata către membrii de sindicat a dobânzii legale aferente drepturilor bănești recunoscute prin sentințele civile nr. 545/LM.AS/01.06.2010, nr. 772/LM/29.10.2010 și nr. 40/LM/06.02.2013 pronunțate de Tribunalul G. și neachitate, începând cu data de 25.06.2014 și până la data plății efective, după punerea la dispoziție a fondurilor necesare de către pârâtul C. L. al M. G..
Pentru a pronunța această sentință, prima a constatat întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că membrii sindicatului reclamant sunt cadre didactice în învățământul preuniversitar în cadrul unității școlare pârâte, iar prin sentințele civile nr. 545/LM/AS/01.06.2010, nr. 772/LM/29.10.2010, nr.40/LM/AS/06.02.2013 pronunțate de Tribunalul G., aceasta și C. L. G. au fost obligate la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 pentru aplicarea O.G. nr.15/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, în perioadele 01.10.2008 – 31.12.2009 și aplicarea coeficientului de multiplicare 1=400 lei la baza de calcul a drepturilor salariale ale membrilor sindicatului reclamant și să plătească acestora diferențele salariale rezultate dintre salariile astfel calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Potrivit art.166 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar potrivit art.161 salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Același act normativ, la art.278 alin.1 prevede că, dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
În condițiile în care acest text de lege permite aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art.1530 și următoarele din N.C.Civ.
Potrivit ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 modificată și completată:
Art.1. – (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu;
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În condițiile în care, de principiu, orice executare a unei hotărâri judecătorești se duce la împlinire de bunăvoie, prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza în mod eșalonat.
Prin decizia nr.2 din 17.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, care, în cuprinsul art.1 alin.3, prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art.1 alin.3 din O.U.G. nr.71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlu executoriu cu indicele prețurilor de consum. Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit, respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
A mai reținut Înalta Curte, că, în ipoteza dată, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin O.U.G. nr.71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și va obliga pârâții Școala G. „S. P.” G. și C. L. al M. G. la plata către membrii de sindicat a dobânzii legale aferente drepturilor bănești recunoscute prin sentințele civile nr. 545/LM/AS/01.06.2010, nr. 772/LM/29.10.2010, nr.40/LM/AS/06.02.2013 pronunțate de Tribunalul G. și neachitate, începând cu data de 25.06.2014 și până la data plății efective, după punerea la dispoziție a fondurilor necesare de către pârâtul C. L. al M. G..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal și motivat, pârâții C. L. M. G. și Instituția Primarului M. G. - prin Primar.
În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 466 Codul de procedură civilă, apelanții pârâți solicită admiterea apelului și casarea sentinței apelate pentru următoarele considerente:
Apelanții pârâți apreciază sentința nelegală și netemeinica pentru următoarele motive:
Pe cale de excepție invocă prescripția dreptului material la acțiune în raport de sentințele civile anterior menționate, respectiv 545/LM/AS/01.06.2010 și 772/LM/29.10.2010.
Învederează că, în conformitate cu art.2517 din Noul Cod Civil, dreptul material la acțiune este prescris în cazul sentințelor civile nr.545/LM/AS/01.06.2010 și nr.772/LM/29.10.2010, instanță de fond neținând seama de acest lucru.
Instanța de fond a avut ca orientare jurisprudențiala Decizia nr. 2/17.02.2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție considerând în principiu, că, în ipoteza dată deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin OUG NR. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului sub aspectul acordării daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Cu toate acestea, unele instanțe au apreciat că există alte cauze care duc la înlăturarea obligării debitorilor la plata dobânzii.
În acest sens, a fost avut în vedere faptul că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, a fost instituit un termen legal suspensiv, care curge în favoarea debitorilor, termen înăuntrul căruia creditorii nu pot pretinde executarea obligației ce a fost impusă prin hotărâri judecătorești, iar, în acest interval de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, adică daunele moratorii pentru neexecutarea obligației.
Pe de altă parte, răspunderea civilă delictuală nu este angajată decât atunci când debitorul nu își execută obligația cu vinovăție sau fără justificare, ceea ce implică ideea de culpă în neexecutarea obligației. Or, în cazul dat, neexecutarea la termen a obligației de plată este justificată de dificultățile de ordin financiar ale statului, care au determinat emiterea unui act normativ, ce prevede atât modalitatea de plată pentru acoperirea prejudiciului, prin actualizarea în funcție de rață inflației a sumelor stabilite prin titlurile executorii, cât și eșalonarea plăților datorate, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009. Mecanismul de eșalonare a plății instituit prin ordonanța de urgența a fost considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cu dispozițiile Constituției.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă.
Unele instanțe au reținut și că reglementarea, în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, a modalității de reparare a prejudiciului cauzat prin plată cu întârziere a sumelor de bani datorate, și anume actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum, exclude posibilitatea acordării și a dobânzii legale.
În raport de aceste considerente solicită să fie admisă excepția invocată, să fie admis Apelul nostru și să se dispună casarea sentinței civile nr.531/LM.AS/2014 din data de 02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 1917/12 2/2014.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nici concluzii scrise.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, precum și ale art. 476 alin. (2) C. pr. civ., în cazul în care „…motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”, Curtea pentru motivele de fapt și de drept ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Cu privire la critica referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de sentințele nr. 545/LM/AS/01.06.2010 și 772/LM/29.10.2010, Curtea reține că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în Dosarul nr.21/2014 prin decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 statuând următoarele:
„Admite recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că:
În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2014”.
Prin urmare, potrivit acestei dezlegări dată de către Înalta Curte, plățile efectuate în baza unui titlul executoriu sunt purtătoare de daune moratorii sub forma dobânzii legale care se cuvin creditorilor pe trei ani anterior datei formulării cererii de chemare în judecată conform deciziei nr. 21 pronunțată în Dosarul nr._ de către Înalta Curte de Casație și Justiție conform art. 521 alin. (1) C. pr. civ., pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, statuându-se următoarele:
„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2015”.
Or, în cauza de față instanța de fond a dispus admiterea acțiunii începând cu data de 25.06.2014 și până la data plății efective, adică începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, Curtea reține că cele două sentințe invocate nu au fost executate integral, întrucât debitorul a dispus eșalonarea plății, astfel că termenul de prescripție pentru solicitarea de daune moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare nu s-a împlinit.
Prin urmare având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei în interesul legii precitată, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C. proc. civ., urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, formulat de apelanții-pârâți C. L. al M. G., P. M. G., cu sediul în municipiul G., .-51, județul G., împotriva sentinței civile nr. 531 LM/AS din data de 02 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. L. CADRELOR DIDACTICE G., cu sediul în municipiul G., .. 5, județul G., reprezentând pe reclamanții V. G. S., N. M., P. T., B. R. A., C. E., F. T., P. I., D. C. G., F. C., Z. A. E., C. L. M., M. N. M., C. L., G. I., P. N., M. C., T. I., S. I. M., R. (T.) Giorgica L., M. (Ț.) R. M., A.(C.) (B.) L., C. T. L., S. M. D., O. F., G. P., D. N., N. S., Ț. V., B. C., A. Adeluța, T. C. M., M. M. și intimata-pârâtă ȘCOALA G. S. P. G., cu sediul în municipiul G., județul G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.06. 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. A. L. H.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
6ex./08.07.2015
Jud.fond:R. F.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1207/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
