Cereri. Decizia nr. 789/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 40599/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7619/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.789
Ședința publică din data de 12.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. împotriva sentinței civile nr.6471 din data de 03.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. V. A., având ca obiect „acțiune în răspundere patrimonială – obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-reclamantă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A., prin consilier juridic L. Gitlan, în baza delegației depusă la dosar în ședința publică de astăzi și intimatul-pârât M. V. A., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-pârât M. V. A. depune la dosar ordonanța de clasare din data de 29.08.2014 dispusă în dosar nr._/R/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Având cuvântul apelanta-reclamantă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A., prin consilier juridic solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Având cuvântul, intimatul-pârât M. V. A. solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că în cadrul societății nu s-a efectuat un inventar predare-primire nici la desemnarea pârâtului în calitate de gestionar, nici la plecarea acestuia din societate. De asemenea, solicită să se aibă în vedere și ordonanța de clasare din data de 29.08.2014 dispusă în dosar nr._/R/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6471 din data de 03.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, în contradictoriu cu pârâtul V. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul V. M. a fost angajatul societății pârâte C.F.R. Călători S.A., în perioada februarie 2004 până la data de la data de 23.03.2012, în baza contractului individual de muncă înregistrat cu numărul 1/613/17.02.2004, în funcția de programator ajutor I – aspect ce este evidențiat în decizia nr. 1/2470/22.03.2012.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 23.03.2012, în temeiul art. 55 lit.c, art.65, art.66, art. 68 ,art. 69 și următoarele din Codul muncii prin decizia nr. 1/2470/22.03.2012.
Prin cererea dedusă judecății reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 7.541,96 lei reprezentând prejudiciu mijloace fixe adus societății.
În legătură cu prejudiciul solicitat și faptele pentru care se solicită antrenarea răspunderii patrimoniale, mai multe aspecte au fost reținute de către tribunal.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 254 alin.1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor.
Răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă.
Din analiza prevederilor art. 254 alin.1 din codul muncii rezultă că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții de fond între care existența unui contract de muncă valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubită, existența unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Lipsa uneia dintre ele înlătură această răspundere.
Având în vedere condițiile cumulative obligatorii existenței răspunderii patrimoniale,prima instanță a analizat caracterul ilicit al faptei pârâtului în raport cu obligațiile de serviciu decurgând din fișa postului și în ce măsură reclamanta, dovedește ce sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au creat prejudiciul.
Dovedirea în instanță a existenței prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic existența și întinderea cuantumului pagubei.
În acest context revine angajatorului sarcina de a dovedi atât existența cât și întinderea prejudiciului, respectiv caracterul real și cert al acestuia.
În speță, din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de către reclamantă,Tribunalul a reținut faptul că aceasta a făcut dovada, pe baza unor înscrisuri contabile și cu valoare probatorie și a unor date economice concrete, atât existența unui prejudiciu real, cert în patrimoniul acesteia cât și întinderea cuantumului prejudiciului, reflectat în diminuarea activului patrimonial.
Acest aspect, al existenței și întinderii prejudiciului este dovedit cu următoarele înscrisuri: procesul verbal nr. E14/1/9/20.02.2013 încheiat de Comisia de inventariere a gestiunii mijloacelor fixe, obiecte de inventar cât și materialele din Centralul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA - inventariere realizată în perioada 01.11._13, pe baza listelor scriptice din contabilitate la data de 30.09.2012- prin care s-au constatat lipsuri de obiecte de inventar date în folosință.
Totodată, Comisia Centrală Coordonatoare din cadrul societății pârâte prin Nota din data de 11.04.2013 privind minusurile constatate de către comisia de inventariere reține că în evidența contabilă a mijloacelor fixe la luna decembrie 2012 s-a înregistrat diminuarea bunurilor aflate în gestiunea fostului salariat M. V. la valoarea de inventar de 27.532,47 lei, propunând conducerii societății demararea cercetării în condițiile existenței prejudiciului și recuperarea pagubei în conformitate cu prevederile legale - fila 40.Au fost anexate lista de inventariere privind mijloacele fixe lipsă la data contabilă 30.09.2012 și lista de inventariere privind obiectele de inventar –filele 44-46.
Înscrisul intitulat „Raport de constatare și evaluare pagubă” nr. A 09/1/218/19.09.2013 întocmit de către Serviciul Control Financiar de Gestiune pe baza notei de informare nr. E14/1/10/10.04.2013 a comisiei centrale de inventariere a gestiunii mijloace fixe, obiecte de inventar confirmă,de asemenea existența și întinderii prejudiciului.
Potrivit acestui înscris depus la fila 12 dosar fond, cu ocazia inventarierii anuale a patrimoniului din centralul SNTFC „CFR Călători SA”,în perioada 01.11._13, comisia de inventariere a constatat un minus în gestiune (fiind constatate lipsă mijloace fixe) în valoare de 27.532,47 lei, din care totalul prejudiciului mijloacelor fixe stabilit în sarcina reclamantului fiind de 7.541,96 lei inclusiv TVA.
În acest context, Tribunalul a constatat că există dovezi ale existenței prejudiciului solicitat de reclamantă, astfel încât, prima condiție a antrenării răspunderii patrimoniale - existența prejudiciului și a întinderii acestuia, este îndeplinită.
Cu privire la fapta ilicită, se arată că fapta prejudiciabilă ca element al răspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie săvârșită de acesta în legătură cu munca sa, reprezentând orice faptă comisivă sau omisivă a salariatului ce presupune fie neexecutarea obligațiilor de serviciu și orice alte acte omisive în raport cu obligațiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziții prohibitive a contractului individual de muncă, a regulamentului intern sau a legii.
Săvârșirea unei fapte ilicite și personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esența răspunderii patrimoniale.
Inexistența faptei ilicite personale și prejudiciabile a salariatului cât și lipsa legăturii unei asemenea fapte cu munca salariatului conduce la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului în cauză.
Dovada existenței unei fapte ilicite săvârșite în legătură cu munca de către salariat, respectiv dovedirea în instanță a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului.
În speță, Tribunalul a reținut faptul că pârâtului i se impută încălcarea atribuțiilor de serviciu, respectiv:
- punctul 6 liniuța I din Fișa postului de Programator ajutor I în conformitate cu care avea ca și sarcină de serviciu gestionarea „mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar, a tehnicii de calcul, a pieselor de schimb pentru tehnica de calcul"- filele 51-56;
- a prevederilor art.19 din Regulamentul Intern conform cărora: "salariații încadrați în activitatea de transport feroviar de călători trebuie să asigure buna funcționare și în deplină siguranța a transportului prin îndeplinirea corectă, exigentă și la timp a îndatoririlor de serviciu, să vegheze asupra integrității bunurilor și valorilor pe care le au în păstrare, să prevină orice faptă care ar putea pune în pericol siguranța persoanelor, bunurilor transportate și să gospodăreasca cu randament maxim mijloacele de producție, instalațiile și utilajele încredințate și să ridice nivelul de servire al beneficiarilor de transport" - fila 138;
- a prevederilor art. II lit.b) din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, aprobat prin Decretul nr.360/1976 conform cărora: "să dea dovadă de inițiativă, simt de răspundere și grijă deosebită în folosirea, gospodărirea și apărarea integrității mijloacelor de transport, a instalațiilor, precum și a altor mijloace materiale, bunuri și valori încredințate ".
Reclamanta susține că pârâtul, prin îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu a produs în patrimoniul societății un prejudiciu în valoare de 7.541,96 lei.
Din întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a constatat aceste susțineri ca fiind neîntemeiate și nedovedite.
O primă chestiune reținută de către tribunal este cea a modului în care reclamanta a procedat la inventariere, mai precis la momentul și la respectarea procedurii impuse de Ordinul nr. 2861/2009, aceste aspecte având relevanță în analizarea faptelor imputate pârâtului cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul angajatorului.
Astfel, s-a reținut că reclamantul V. M. a fost salariat al societății pârâte până la data de 23.03.2012 când a fost disponibilizat prin decizia nr. 2470/22.03.2012, beneficiind în perioada 24.02._12 de preaviz de 20 de zile lucrătoare înregistrat cu nr. 1/1036/23.02.2012 – aspect ce rezultă din decizia de concediere.
Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 2861/2009 -(1) În temeiul prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, entitățile au obligația să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în următoarele situații:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 5 - Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității. În vederea efectuării inventarierii, aceste persoane aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activității, pe care le transmit comisiilor de inventariere.
Aceste dispoziții obligatorii nu au fost respectate de către angajatorul reclamant.
Astfel, deși anterior concedierii, pârâtul a beneficiat de un preaviz, fiind evidentă o încetare a raporturilor juridice de muncă dintre părți la momentul expirării acestuia, reclamanta nu a procedat la organizarea unei inventarieri în interiorul acestei perioade sau la momentul încetării contractului de muncă respectiv până/sau la data de 23.03.2012, inițierea acestei proceduri fiind obligația sa, în calitate de angajator și nu obligația pârâtului în calitate de salariat gestionar.
Nu se poate reține susținerea reclamantei în sensul că pârâtul este vinovat „întrucât nu și-a predat gestiunea nici în momentul când a fost disponibilizat și nici ca urmare a somației primite pentru lămurirea lipsei în gestiune și se consideră că și-a însușit bunurile respective producând în acest fel un prejudiciu societății”.
Reclamanta, potrivit normelor privind inventarierea avea obligația de a demara procedura inventarierii, de a lua măsurile organizatorice în efectuarea acestei proceduri, respectiv să identifice toate locurile (încăperile) în care există bunuri ce urmează a fi inventariate și să asigure închiderea și sigilarea spațiilor de depozitare, în prezența gestionarului (sau al persoanei care îl înlocuiește), ori de câte ori se întrerup operațiunile de inventariere și se părăsește gestiunea (art. 8 din Ordinul nr. 2861/2009).
Totodată, în cazul în care gestionarul nu se prezenta la data și ora fixate pentru începerea operațiunilor de inventariere, comisia de inventariere avea obligația de a sigila gestiunea și de a comunica aceasta Comisiei Centrale sau administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității, conform procedurilor proprii privind inventarierea. Aceste persoane aveau obligația să îl încunoștințeze imediat, în scris, pe gestionar despre reprogramarea inventarierii ce trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua și ora fixate pentru începerea operațiunilor de inventariere.
În speță s-a reținut că deși raporturile de muncă au încetat la data de 23.03.2012,reclamanta angajator a inițiat procedura inventarierii la mai mult de o jumătate de an de la data încetării raporturilor de muncă dintre părți, respectiv la data de 01.11.2012, fără a face dovada faptului că de la data de 23.03.2012 când pârâtul nu a mai avut calitatea de gestionar și până la data începerii inventarierii bunurilor pe care le avea în gestiune, s-au luat măsuri de sigilare a gestiunii și nici nu se prezintă o situație a intrărilor și ieșirilor de mijloace fixe în această perioadă pentru a se putea verifica ce s-a întâmplat efectiv în această perioadă cu aceste bunuri din gestiune, nu este evidențiată modalitatea în care au fost administrate aceste bunuri și nici persoana care le-a gestionat, documentele în baza cărora s-a efectuat păstrarea și gestionarea acestora după concedierea pârâtului.
Totodată s-a reținut că „somația pentru lămurirea lipsei în gestiune” a fost adresată pârâtului la data de 13.06.2013- fila 39, la acest moment fiindu-i pus în vedere pârâtului ca în cazul imposibilității de prezentare să împuternicească o persoană care să îl reprezinte– toate acestea după o perioadă de mai mult de 1 an de la data încetării contractului de muncă și după 4 luni de la momentul finalizării inventarierii (inventarierea s-a finalizat la data de 20.02.2013).
Ori, toată această procedură trebuia efectuată în cadrul măsurilor organizatorice premergătoare inventarierii și nu ulterior, cu atât mai mult ulterior finalizării inventarierii.
Reclamanta nu a dovedit faptul că deși pârâtul a fost înștiințat la locul, data și ora fixată pentru inventariere, acesta nu s-a prezentat, iar operațiunea inventarierii a fost efectuată de comisia de inventariere în prezența unei alte persoane numită prin decizie scrisă care să îl reprezinte pe gestionar, astfel cum prevede art. 8 lit. g din Normele la Ordinul nr. 2681/2009.
Acest aspect nu este relevat nici în înscrisurile întocmite de comisia de inventariere.
În consecință tribunalul a constatat că procedura inventarierii s-a efectuat cu încălcarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, datorată propriei culpe.
Art. 2. din Ordinul nr. 2861/2001 prevede că răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității.
Din cererea de chemare în judecată și din înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă, Tribunalul a constatat că aceasta nu se sprijină pe probe concrete în dovedirea faptei ilicite, respectiv în neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu menționate în fișa postului, în regulamentul de ordine interioară și în statutul disciplinar invocate, cu atât mai mult în dovedirea faptului că lipsa în gestiune se datorează sustragerii de către pârât a obiectelor constatate lipsă; nu se poate reține invocarea neîndeplinirii obligațiilor de serviciu raportate la o lipsă a gestiunii constatată la un moment mult ulterior încetării contractului individual de muncă.
Și sub aspectul vinovăției pârâtului, reclamanta nu probează faptul că până la momentul încetării raporturilor de muncă dintre părți, acesta a sustras obiectele lipsă de inventar, nu a vegheat asupra integrității bunurilor și valorilor pe care le avea în păstrare sau nu a dat dovadă de inițiativă, simț de răspundere și grijă deosebită în folosirea, gospodărirea și apărarea integrității mijloacelor de transport, a instalațiilor, precum și a altor mijloace materiale, bunuri și valori încredințate, în lipsa tuturor acestor probatorii fiind răsturnată prezumția de culpă stabilită în sarcina gestionarului prevăzută de art. 23-26 din Legea nr. 22/1969.
Față de cele reținute și față de motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată Tribunalul a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 254 din Codul muncii și că deși potrivit art. 272 din Codul muncii reclamantei îi revenea sarcina probei, aceasta nu face dovada vinovăției pârâtului, a existenței unei fapte ilicite săvârșite în legătură cu munca de către salariatul pârât, respectiv dovedirea în instanță a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal, reclamanta S. Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători"-S.A., criticând-o pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că instanța de fond în mod netemeinic a reținut că la SNTFC “CFR Călători” SA „procedura inventarierii s-a făcut cu încălcarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, datorată propriei culpe".
Referitor la susținerea instanței de fond că bunurile aflate în gestiunea intimatului/pârât nu s-au sigilat în urma încetării raporturilor de muncă cu acesta, se precizează că bunurile constatate lipsă în sarcina acestuia de comisia de inventariere nu puteau fi sigilate într-o anumită încăpere,întrucât acestea figurau pe inventarul lui personal fiind răspândite în mai multe încăperi ale unor compartimente funcționale întrucât făceau parte din unele sisteme audio video folosite în mod curent în activitatea acestora ( ex. Sistem CCTV - echipamente de televiziune)
Totodată, se învederează că SNTFC CFR Călători SA a efectuat inventarierea în mod legal, astfel că în urma inventarierii patrimoniului din centralul SNTFC „CFR Călători” SA, efectuată în baza Dispoziției nr.75/17.10.2012 privind inventarierea elementelor de activ și pasiv din patrimoniul SNTFC „CFR Călători” SA și modificată prin Dispoziția nr.26/12.02.2013, la comisia de inventariere a mijloacelor fixe, obiecte de inventar, altele decât cele de natura echipamentelor informatice, s-au constatat minusuri de mijloace fixe date în folosința în valoare de 27.532,47 lei, aflate în gestiunea fostului salariat M. VIad.
În evidența contabilă a mijloacelor fixe la luna decembrie 2012, s-a înregistrat diminuarea bunurilor aferente la valoarea de inventar 27.532,47 lei, iar concomitent în contul „sume în curs de lămurire” contravaloarea mijloacelor fixe, la care s-a adăugat 6.607,79 lei reprezentând TVA.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin.2 din OMFP nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, “în cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune, administratorii trebuie să impute persoanelor vinovate bunurile lipsa la valoarea lor de înlocuire”.
Se mai precizează că, rezultatele inventarierii au fost aduse la cunoștința Comisei Centrale Coordonatoare, care a formulat o Notă de informare către conducerea societății, înregistrată cu nr.A09/1/84/11.04.2013, pentru a se dispune măsurile necesare în vederea soluționării diferențelor constatate la inventariere.
Urmare a Notei de informare elaborată de Comisia Centrală Coordonatoare, conducerea societății a sesizat Serviciul Control Financiar de Gestiune din cadrul C.F.R. Călători S. A. pentru a proceda la verificarea modului de stabilire a rezultatului inventarierii și la stabilirea prejudiciului.
Serviciul Control Financiar de Gestiune din cadrul C.F.R. Călători S.A. a procedat la verificarea modului de stabilire a rezultatului inventarierii, la stabilirea pagubei, la stabilirea valorii de înlocuire a bunurilor constate ca minus în gestiune, precum și a persoanelor responsabile de producerea acestora.
Astfel, prin Raportul întocmit de Serviciul Control Financiar de Gestiune cu nr.A09/1/218/19.09.2013 se stabilesc următoarele:
Pe baza notei de informare nr. El4/1/10/10.04.2013 înaintată de Comisia Centrală de Inventariere Conducerii SNTFC" CFR Călători" SA referitoare la minusul de gestiune mai sus menționat, s-a procedat la verificarea modului de stabilire a rezultatului inventarierii rezultând următoarele:
Mijloace fixe aparținând Grupei 6 (subgrupa 6.1.5- aparate radio- receptoare, televizoare, aparate video,etc.) conform Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin HG nr. 964/1998, constatate lipsă au fost achiziționate de Serviciul administrativ din centralul societății.
Comisia de inventariere a gestiunii mijloace fixe (exclusiv tehnica de calcul), obiecte de inventar, materiale cu ocazia efectuării inventarierii anuale a patrimoniului din centralul S.N.T.F.C. „CFR Călători S.A.” în baza Dispoziției DG nr.75/17.10.2012 privind inventarierea elementelor de activ și pasiv din patrimoniul SNTFC „CFR Călători" SA, în perioada 01.11._13, a constatat existența unui minus în valoare de 27.532,47 lei conform celor prezentate.
Totodată, se mai precizează că, având în vedere prevederile art. 40 alin.2 din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.2861/2009, conform cărora valoarea de imputare a bunurilor în cauză este valoarea de înlocuire respectiv costul de achiziție al bunurilor cu caracteristicile și gradul de uzură similar celor lipsa în gestiune la data constatării pagubei (P.V/20.02.2013) valoarea calculată a prejudiciului adus societății este în suma de 7.541,96 lei inclusiv TVA.
Se susține că minusul constatat este compus din bunuri care erau în gestiunea intimatului/pârât M. V.. Comisia de inventariere consideră lipsurile constatate ca prejudicii aduse patrimoniului societății, răspunzător de acestea fiind M. V. - salariat cu sarcini de gestionar în cadrul Serviciului administrativ din cadrul SNTFC "CFR Călători" SA.
Comisia consideră lipsurile constatate ca prejudicii aduse patrimoniului societății, răspunzător de acestea fiind intimatul/pârât M. V. - salariat cu sarcini de gestionar în cadrul Serviciului Administrativ.
Menționează că, intimatul/pârât M. V. a fost disponibilizat în data de 23.03.2012 prin decizia nr._ și în același timp s-a înmânat formularul Notă de Lichidare pentru completarea cu semnăturile de la compartimentele indicate în formular, iar acesta nu a mai revenit cu el semnat.
Deși, acesta a fost somat prin adresa nr. A09/1/133/13.06.2013 să se prezinte pentru a da explicații legate de lipsa constatată de comisia de inventariere, acesta nu s-a prezentat, motivând în scris prin adresa nr.A09/1/189/07.08.2013 că în perioada inventarierii el era disponibilizat și că a solicitat șefului de serviciu C. O. să predea gestiunea, însă acesta l-a refuzat în nenumărate împrejurări.
Întrucât, nu și-a predat gestiunea nici în momentul când a fost disponibilizat și nici ca urmare a somației primite pentru lămurirea lipsei în gestiune se consideră că și-a însușit bunurile respective producând în acest fel un prejudiciu societății.
Având în vedere cele reținute de comisia de inventariere, față de verificările efectuate cu ocazia întocmirii raport de constatare și evaluare nr.A09/1/218/19.09.2013, paguba asupra modului de stabilire a rezultatului inventarierii, rezultă că intimatul/pârât M. V. fost salariat al SNTFC "CFR Călători" SA este răspunzător pentru lipsurile constatate în valoare de 7.541,96 lei inclusiv TVA, conform prevederilor art. 25 din Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.40 alin.2 din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.2861/2009 coroborate cu prevederile art. 14 din Regulamentul intern ai SNTFC "CFR Călători" SA, valabil până la data de 04.08.2011, respectiv art. 19 din Regulamentul intern al SNTFC "CFR Călători" SA, valabil după data de 04.08.2011, cu prevederile Art.11, lit.b) din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, aprobat prin Decretul nr.360/1976, precum și cu dispozițiile punctului 6, liniuța 1 din fișele postului pentru perioada 2006 - 2011, conform cărora "are atribuții de gestionar pentru gestiunea de tehnică de calcul și piese schimb pentru tehnica de calcul".
Mai susține apelanta faptul că, față de dispozițiile Legii nr. 53/2003- Codul muncii, republicată, sunt îndeplinite condițiile privind angajarea răspunderii patrimoniale a intimatului/pârât, prevăzută de art. 254 și următoarele, așa cum se arată în continuare:
Astfel, având în vedere dispozițiile legale în materia răspunderii patrimoniale, pentru antrenarea acesteia, trebuie îndeplinite următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit; fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătura cu munca sa; existența unui prejudiciu; raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția.
În ceea ce privește calitatea de salariat la angajatorul păgubit, se arată faptul că intimatul/pârât a fost salariatul C.F.R. Călători S.A., în perioada februarie 2004 până la data de la data de 23.03.2012, fiind angajat cu contract individual de muncă, înregistrat cu numărul 1/613/17.02.2004, pe durata nedeterminată, în funcția de programator ajutor. În acest sens sunt și fișele de post semnate pe durata derulării acestui contract, anexate la dosarul de fond.
Având în vedere că printre atribuțiile prevăzute în fișa postului, intimatul/pârât avea, cu caracter preponderent, atribuții de gestionar în sensul că avea drept sarcini gestionarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar, a tehnicii de calcul a pieselor de schimb pentru tehnica de calcul, putea face parte ca gestionar din comisia de recepție a tehnicii de calcul și pieselor de schimb, între angajator și pârât s-a încheiat și contractul de garanție în numerar nr. 1/02.10.2006, garanție care a fost modificată prin actele adiționale nr.2/2006, nr.3/12.04.2007, nr.4/12.11,2007, nr. 5/26.03.2008, nr. 6/01.07.2008, nr. 7/01.09.2009 și nr. 8/01.04.2010 raportat Ia modificările salariale.
Contractul individual de muncă al intimatului/pârât a încetat la data de 23.03.2012, întrucât acesta a fost concediat pentru motive care nu țin de persoana salariatului, astfel cum rezultă din decizia de concediere nr. 1/2470/22.03.2012.
În ceea ce privește fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătura cu munca sa, instanța de fond a reținut că această condiție nu este îndeplinită, dar se învederează instanței faptul că prin fișele de post, anexă la contractul individual de muncă, s-au stabilit în sarcina salariatului, printre altele, următoarele atribuții: gestionarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar, a tehnicii de calcul, a pieselor de schimb pentru tehnica de calcul, participarea, în calitate de gestionar, în comisia de recepție a tehnicii de calcul și pieselor de schimb; păstrează tehnica de calcul ieșită din uz în magazie până când aceasta este propusă pentru casare și o eliberează din magazie în momentul casării.
Referitor Ia paguba materială constând în lipsuri în gestiune menționate mai sus, astfel cum s-a arătat, acestea au fost achiziționate de către angajator, conform facturilor fiscale, s-au întocmit procesele verbale de recepție a mijloacelor fixe, salariatul preluându-le în gestiune, pe baza acestor procese verbale sau a bonurilor de consum.
Cu prilejul inventarului realizat de către comisia de inventariere, salariatul declară că nu a putut să predea aceste bunuri și că în perioada inventarierii el era disponibilizat și că a solicitat șefului de serviciu C. O. să predea gestiunea însă acesta l-a refuzat în nenumărate rânduri. dar pârâtului i s-a înmânat formularul Nota de Lichidare pentru completarea cu semnăturile de la compartimentele indicate în formular. iar acesta nu a mai revenit cu el semnat.
Prin raportul de constatare și evaluare a pagubei întocmit de Serviciul Control Financiar de Gestiune cu nr. A09/1/218/19.09.2013, s-a procedat la verificarea modului de stabilire a rezultatului inventarierii, s-a stabilit valoarea de înlocuire a bunurilor constate că minus în gestiune, reținându-se ca persoană responsabilă pentru producerea acesteia este intimatul/pârât.
În ceea ce privește existența prejudiciului cauzat angajatorului, se învederează instanței că în mod corect instanța de fond a reținut că există dovezi ale existenței prejudiciului solicitat.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta și prejudiciu, reiterează instanței faptul că și această condiție este îndeplinită, prejudiciul fiind cauzat de către salariat printr-o faptă ilicită în legătura cu munca acestuia.
Astfel, așa cum rezultă din prevederile fișelor de post, precum și din dispozițiile Regulamentului Intern al C.F.R. Călători S.A. și din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, acesta avea ca obligații: gestionarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar, a tehnicii de calcul, a pieselor de schimb pentru tehnica de calcul, precum și obligația de a veghea asupra integrității bunurilor și valorilor pe care le avea în păstrare.
Se precizează că, la momentul efectuării inventarului, respectiv 01.11._13, intimatul/pârât chiar dacă nu mai era salariatul societarii, bunurile s-au aflat în gestiunea sa dar nu a vrut să le predea, respectiv să-și completeze Fișa de lichidare.
În ceea ce privește existența vinovăției, instanța de fond menționează că reclamanta nu probează faptul că intimatul/pârât a sustras obiectele lipsa de inventar și nu a vegheat asupra integrității bunurilor și valorilor. Astfel, susține apelanta că acesta a preluat în gestiune bunurile așa cum s-a menționat mai sus, iar la momentul disponibilizării i s-a înmânat formularul de Nota de Lichidare pentru a lua semnăturile responsabililor de la compartimentele indicate în formularul standard dar nu a mai revenit cu el semnat și totodată nu și-a predat bunurile aflate în gestiunea sa.
S-au admis probe noi în calea de atac, respectiv ordonanța de clasare din data de 29.08.2014,cu privire la plângerea penală formulată de către S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A cu privire la săvârșirea de către numitul M. V. a infracțiunii de neglijență serviciu,prevăzută de art.249 din Legea nr.15/1968.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a probatoriilor încuviințate și administrate în cauză,a normelor de drept material incidente, respectiv a art. 254 alin.1, 272 din codul muncii prin raportare la Legea nr.22/1969- art. 23-26.
Din interpretarea logico-gramaticală a art. 254 alin.1 din Codul muncii se desprinde concluzia că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv să existe fapta ilicită a salariatului constând din nerespectarea obligațiilor de serviciu; să existe un prejudiciu material suferit de angajator; să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită a salariatului și prejudiciu; să existe vinovăția salariatului, fie și sub forma culpei celei mai simple. Dacă fie și una dintre aceste cerințe nu este întrunită, răspunderea patrimonială a angajatului este înlăturată.
Prejudiciul a fost dovedit în cauză,dar nu a fost dovedită fapta ilicită a pârâtului,legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, legale fiind susținerile primei instanțe pe acest aspect, sens în care nu poate fi angajată răspunderea patrimonială a salariatului pârât față de angajator.
Potrivit art. 272 Codul muncii sarcina probei, în litigiile de muncă revine angajatorului care are obligația de a depune toate dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare (respectiv în speță a dovezilor prin care s-a realizat primirea bunurilor de către pârât, raportat la cele înscrise în actele însoțitoare, a accesului la gestiune al gestionarilor de drept, al celor de fapt, de individualizare a bunurilor care i-au fost predate în vederea gestionării) condiții nedovedite în cauză.
Arată apelanta că în urma inventarierii patrimoniului din centralul SNTFC „CFR Călători” SA, efectuată în baza Dispoziției nr.75/17.10.2012 privind inventarierea elementelor de activ și pasiv din patrimoniul SNTFC „CFR Călători” SA și modificată prin Dispoziția nr.26/12.02.2013, la comisia de inventariere a mijloacelor fixe, obiecte de inventar, altele decât cele de natura echipamentelor informatice, s-au constatat minusuri de mijloace fixe date în folosința în valoare de 27.532,47 lei, aflate în gestiunea fostului salariat M. VIad.
Apreciază aceasta că a respectat prevederile art. 40 alin.2 din OMFP nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii în sensul că: “în cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune, administratorii trebuie să impute persoanelor vinovate bunurile lipsa la valoarea lor de înlocuire” ,costul de achiziție al bunurilor cu caracteristicile și gradul de uzură similar celor lipsă în gestiune la data constatării pagubei (P.V/20.02.2013), valoarea calculată a prejudiciului adus societății fiind în sumă de 7.541,96 lei inclusiv TVA.
Aceste apărări nu pot fi primite, concluzia primei instanțe fiind în acord cu probatoriul cu înscrisuri încuviințat administrat în cauză, înscrisuri emanate chiar de la apelanta-reclamantă.
Fiind investită cu o cerere privind examinarea condițiilor răspunderii patrimoniale, corect prima instanță a analizat condițiile și modalitatea de inventariere, în acord și cu prevederile Legii nr.22/1969 care impune întrunirea unei comisii de inventariere prin numirea gestionarului, primirea (preluarea) gestiunii, constituirea de garanții și stabilirea răspunderii gestionarului potrivit studiilor și competențelor, se întocmește proces-verbal de predare-primire a gestiunii cu semnăturile predătorului, primitorului și membrilor comisiei, potrivit dispozițiilor Legii nr.22/1969 modificată și completată.
Raportat la inexistența unei modalități clare în care se realizează faptic inventarierea la nivelul apelantei este evident că pentru gestionarii din cadrul societății apelante, nu se poate verifica modul în care aceștia au procedat la inventarierea patrimoniului societății, corectitudinea proceselor-verbale de inventariere și răspunderea personalului ce îndeplinise astfel de atribuții.
Totodată, temeiul răspunderii patrimoniale îl constituie vinovăția (culpa salariatului) care trebuie dovedită de angajator, în condițiile art. 272 Codul muncii, vinovăție ce evident nu poate fi dovedită în condițiile în care nu s-au evidențiat pentru fiecare salariat atribuțiile prin a căror nerespectare s-ar fi produs prejudiciul reclamat în cauză.
D. urmare, justificat și raportat la probatoriile încuviințate și administrate în cauză, a reținut prima instanță neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii patrimoniale.
Reclamanta nu a efectuat o inventariere în condiții legale,cum corect a susținut prima instanță, prin aceea că inventarierea nu s-a efectuat pentru toate bunurile intrate și ieșite din gestiunea sa.
Apelanta nu a luat declarația gestionarului la începutul inventarierii, nu a luat notă explicativă scrisă gestionarului, nu a consemnat unde și cum sunt depozitate bunurile preluate în gestiune de acesta. Acest aspect este imputabil angajatorului, ce nu realiza inventarieri periodice.
Apreciază aceasta că, în fapt „Comisia de inventariere a gestiunii mijloace fixe (exclusiv tehnica de calcul), obiecte de inventar, materiale cu ocazia efectuării inventarierii anuale a patrimoniului din centralul S.N.T.F.C. „CFR Călători S.A.” în baza Dispoziției DG nr.75/17.10.2012 privind inventarierea elementelor de activ și pasiv din patrimoniul SNTFC „CFR Călători" SA, în perioada 01.11._13, a constatat existența unui minus în valoare de 27.532,47 lei conform celor prezentate”, însă deși sarcina probei îi revenea nu a dovedit că a realizat inventarieri periodice, astfel cum prevederile Legii nr.22/1969 impuneau.
Menționează apelanta că” intimatul/pârât M. V. a fost disponibilizat în data de 23.03.2012 prin decizia nr._ și în același timp s-a înmânat formularul Nota de Lichidare pentru completarea cu semnăturile de la compartimentele indicate în formular iar acesta nu a mai revenit cu el semnat.
Deși acesta a fost somat prin adresa nr. A09/1/133/13.06.2013 să se prezinte pentru a da explicații legate de lipsa constatată de comisia de inventariere, acesta nu s-a prezentat motivând în scris prin adresa nr.A09/1/189/07.08.2013 că în perioada inventarierii el era disponibilizat și că a solicitat șefului de serviciu C. O. să predea gestiunea însă acesta l-a refuzat în nenumărate rânduri”.
Aceste apărări legal au fost înlăturate de către tribunal, raportat la prevederile art. 5 a Legii nr. 82/1991, întrucât anterior concedierii, pârâtul a beneficiat de un preaviz, fiind evidentă o încetare a raporturilor juridice de muncă dintre părți la momentul expirării acestuia, reclamanta nu a procedat la organizarea unei inventarieri în interiorul acestei perioade sau la momentul încetării contractului de muncă respectiv până/sau la data de 23.03.2012, inițierea acestei proceduri fiind obligația sa, în calitate de angajator și nu obligația pârâtului în calitate de salariat gestionar.
În speță, cum de asemenea legal a statut tribunalul, ”deși raporturile de muncă au încetat la data de 23.03.2012, reclamanta angajator a inițiat procedura inventarierii la mai mult de o jumătate de an de la data încetării raporturilor de muncă dintre părți, respectiv la data de 01.11.2012, fără a face dovada faptului că de la data de 23.03.2012 când pârâtul nu a mai avut calitatea de gestionar și până la data începerii inventarierii bunurilor pe care le avea în gestiune”.
Întrucât nu și-a predat gestiunea nici în momentul când a fost disponibilizat și nici ca urmare a somației primite pentru lămurirea lipsei în gestiune consideră, apelanta arată că ”pârâtul și-a însușit bunurile respective producând în acest fel un prejudiciu societății”.
D. urmare, pentru fapta de neglijență serviciu a intimatului, apelanta a sesizat organele de cercetare penală competente. Într-o astfel de procedură, se putea realiza sancționarea unei astfel de fapte penale, respectiv infracțiunea de neglijență serviciu, totodată angajatorul avea posibilitatea de a-și recupera paguba înregistrată, dacă această faptă penală se confirmă. Însă, în urma procedurii penale demarate, în dosarul nr._/P/2013, s-a emis ordonanța de clasare din data de 29.08.2014, de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București cu privire la plângerea penală formulată de către S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A referitoare la săvârșirea de către numitul M. V. a infracțiunii de neglijență serviciu, prevăzută de art.249 din Legea nr.15/1968.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A., având CUI R_, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.6471 din data de 03.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. V. A., având CNP_, cu domiciliul în București, .. 8, ., ., sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./4 ex./06.04.2015
Jud.fond: M. A.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 181/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
