Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2564/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2564/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 26197/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1453/2015)
DECIZIE CIVILĂ NR.2564
Ședința publică de la 25.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- D. A. T.
JUDECĂTOR - A. I. C.
GREFIER - I. L. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât O. Asistenților Medicali, Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România împotriva sentinței civile nr._/11.12.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. L., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât O. Asistenților Medicali, Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, prin apărători, avocați A. Lepdatu și T. Csaki, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 48 dosar apel și intimata-reclamantă P. L., personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea a procedat la identificarea intimatei reclamante care se legitimează cu carte de identitate, datele fiind consemnate separat în caietul grefierului de ședință.
Curtea în temeiul disp.art.478 alin.2 Cod procedură civilă încuviințează înscrisurile noi depuse la dosar, respectiv fișa postului pentru celălalt consilier juridic.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului
Apărătorul apelantului reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, având în vedere următoarele aspecte:
Critică soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât sunt erori de apreciere asupra speței, având în vedere că instanța de fond nu a avut în vedere toate aspectele care ar fi putut conduce la corecta soluționare a prezentei cauze.
Expune situația de fapt, arătând pe scurt că prin nota de fundamentare nr.502/22.05.2013 Biroul Executiv al OAMGMAMR, analizând structura organizatorică și fișele de post ale consilierilor juridici, propune reorganizarea activității juridice prin desființarea postului de consilier juridic care are în principal în fișa postului atribuții specifice activităților menționate, adică Educație Medicală Continuă.
În chiar decizia de concediere s-a inserat faptul că s-a avut în vedere Decizia Biroului Executiv al Ordinului nr.20/20.05.2013, prin care s-a avut în vedere o restructurare a activității societății și desființarea unui post de consilier juridic din cadrul societății.
S-a restructurat din cadrul societății postul de consilier juridic care avea în preponderent desfășurarea de aceste activități de educație medicală continuă.
Instanța de fond trebuia să compare fișele de post ale celor doi consilieri juridici din societate și să constate care dintre aceștia desfășurau aceste activități, celălalt consilier juridic neavând în fișa postului astfel de activități.
Decizia de concediere este temeinică și legală, fiind respectate dispozițiile art.65 din Codul muncii, în speță s-a realizat o desființare efectivă a postului contestatoarei, care a avut o cauză reală și serioasă.
Potrivit art.40 din Codul muncii angajatorul este cel care știe cel mai bine cum să își desfășoare activitatea, aprecierile contestatoarei neputând fi avute în vedere de către instanță, fiind subiective.
Solicită să se constate că fișa celuilalt consilier juridic a fost emisă cu 16 luni înainte de desființarea postului contestatoarei, a fost semnată de către apelant și doamna M. Grațiela.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Al doilea apărător pentru apelantă solicită să se aibă în vedere că singurul element reținut de instanța de fond care a condus la anularea deciziei de concediere a fost aceea că nu s-a putut face o diferențiere între cele două posturi.
Pentru ca să ajungă la o astfel de soluție, instanța de fond trebuia să compare, să analizeze cele două fișe de post, ceea ce nu s-a efectuat.
Odată cu apelul a depus cele 2 fișe de post din care rezultă cu claritate că nu sunt identice cele două atribuții care sunt aferente fiecăruia dintre cele două posturi, situație în care se poate aprecia că postul care a fost vizat de către angajator pentru a fi desființat, este postul ocupat de către contestatoare și nu alt post.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii primei instanțe.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata-contestatore, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Solicită să se observe că din cuprinsul apelului formulat de către O. Asistenților Medicali Generalisti, Moașelor si Asistenților Medicali din România, singurul motiv pentru care a fost formulat este acela potrivit căruia instanța de fond nu a solicitat apelantei sa prezinte fișa postului consilierului juridic care a rămas angajat al acestei instituții.
Mai mult, se subliniază faptul ca instanța nu s-a folosit de rolul activ al acesteia.
Așadar prin cererea de apel se propune un mijloc de proba nou de către apelanta, respectiv întregul apel are la baza existenta unei fișe de post al consilierului juridic rămas in instituție, fișă de post ce nu a fost depusă la instanța de fond, motiv pentru care solicită respingerea acestui mijloc de proba pentru următoarele motive:
Art.478 din Noul Cod de procedura civila precizează faptul ca părțile nu se vor putea folosi în apel de alte motive, mijloace de apărare si dovezi decât cele invocate la prima instanța. Faptul ca aceasta fisa de post nu a fost depusa la instanța de fond, ea fiind folosita de către apelanta numai după ce a luat la cunoștința de motivarea instanței de fond ne îndreptățește sa consideram ca aceasta fisa de post a fost intocmita " pro causa"
Nu poate fi reținuta afirmația apelantei ca instanța de fond nu s-a folosit de rolul activ conferit de dispozițiile legale pentru ca nu a cerut sa se depună fisa postului consilierului juridic rămas in instituție, deoarece art. 272 din Codul Muncii precizează clar ca sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile in apărarea sa pana la prima zi de infatisare.
Este demn de subliniat si faptul ca decizia nr. 20/23.05.2013 a Biroului Executiv al apelantei nu face referire la faptul ca este desființat postul intimastei, ci la art. l se precizează ca se desființează un post de consilier juridic începând cu data de 01.06.2013. Apelanta precizează ca ar fi existat un singur criteriu in baza cărui s-a desființat postul său, criteriu prevăzut in nota de fundamentare la decizia nr.20/23.05.2013, respectiv acela ca se va desființa postul consilierului juridic care are in principal prevăzute in fisa postului atribuții specifice activităților menționate in aceasta nota de fundamentare.
Se face vorbire de faptul ca avea in principal atribuții referitoare la activitatea de educație medicala continua, fapt total neadevarat.
Se poate observa cu ușurința ca fisa de post a fost modificata recent, respectiv in luna ianuarie a anului 2013, dar chiar si așa nu se ocupa in principal de educația medicala continua, conform fisei de post avea printre alte atribuții si pe cele privind verificare a unor documente depuse de furnizorii de formare profesionala in educație medicala.
Fisa sa de post are in principal atribuții specifice funcției de consilier juridic si doar in mod accesoriu are si atribuții privind educația medicala continua, atribuții suplimentare si nu principale.
Apărătorii apelantei, având cuvântul în replică, solicită se observe că toate susținerile intimatei exced prezentului apel, instanța de fond reținând un singur motiv de nulitate a deciziei de concediere, aceea că nu s-a putut face o diferențiere între cele 2 posturi de consilier juridic.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțarea, asupra apelului formulat.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea P. L. în contradictoriu cu intimatul O. Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România; s-a anulat decizia nr. 17/25.06.2013 emisă de intimată; s-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul și funcția deținute anterior concedierii; a fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și până la data reintegrării efective; s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajată în funcția de consilier juridic, în temeiul Contractului individual de muncă înregistrat în registrul de evidență al salariaților sub nr. 17/ 01.01.2007.
La data de 11.06.2013, reclamantei i-a fost comunicat Preavizul nr. 567/11.06.2013.
Prin decizia de concediere nr. 17/25.06.2013 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 11.07.2013 în temeiul art.65 alin.1 și art. 66 din Codul Muncii, respectiv avându-se în vedere desființarea unui post de consilier juridic ca urmare a reorganizării activității juridice.
Totodată în decizie se menționează că termenul de preaviz este de 20 de zile lucrătoare.
Analizând decizia sus-menționată tribunalul a reținut că decizia de concediere a fost emisă de intimată cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează dreptul salariatului la acordarea preavizului .
Astfel, s-a reținut de tribunal că intimata a acordat contestatoarei un număr de 20 zile de preaviz, în perioada 11.06-10.07.2013.
Preavizarea a avut loc anterior emiterii deciziei de concediere, notificarea de preaviz nr. 567/11.06.2013, fiind comunicată contestatoarei anterior emiterii deciziei de concediere, respectiv la data de 11.06.2013.
În cauză s-a constatat că decizia de concediere conține elementele prevăzute de art.76, în sensul că este precizat motivul care a determinat concedierea respectiv desființarea postului ocupat de salariat,și se face referire la preavizul acordat.
Rezultă așadar din conținutul deciziei de concediere că angajatorul și-a îndeplinit obligația legală de a menționa în cuprinsul deciziei de concediere elementele de fapt ce au stat la baza deciziei de reorganizare a activității, fiind oferite suficiente elemente salariatului pentru a putea observa motivele desființării postului ocupat.
Dispozițiile art. 64 din Codul muncii, la care fac trimitere dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, prevăd la alin. 1 că în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d), precum și pentru motivul prevăzut la art. 56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii.
Dispozițiile art. 64 din Codul muncii au în vedere numai situațiile în care concedierea se întemeiază pe motivele prevăzute la art. 61 lit. c) și d) și la art. 56 lit. f) din Codul muncii.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că decizia de concediere trebuie să conțină lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant numai în situația în care concedierea se dispune pentru motive care țin de persoana salariatului, pentru inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, pentru necorespundere profesională, precum și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în muncă a persoanei care a ocupat anterior acel post.
Art. 64 alin. 1 din Codul muncii are caracter de excepție, de strictă interpretare, astfel că orice extindere a sferei situațiilor avute în vedere de art. 64 din Codul muncii în care dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) trebuie aplicate este nelegală.
Ca atare, dispozițiile legale înscrise în art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu pot fi extinse și la situațiile în care concedierea s-a dispus în temeiul art. 65 din Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Legiuitorul nu se referă și la ipoteza concedierii individuale prevăzute de art. 65 din Codul muncii, astfel că, în cazul desființării locului de muncă în această situație, angajatorului nu îi revine obligația de a-i oferi salariatului un alt loc de muncă.
Prin sintagma "în condițiile art. 64" trebuie să se înțeleagă nu numai procedura reglementată de alin. (2)-(4) ale art. 64, ci și cazurile limitativ enumerate în alin. (1) al acestui text de lege, întrucât legiuitorul, prin alin. (2) și (3), a prevăzut expres că o atare procedură își găsește aplicarea în situația "în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1)", când "salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) pentru a-și manifesta în scris consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit".
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere".
În raport cu dispozițiile acestui text de lege, se constată că rațiunea trimiterii pe care art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii o face la art. 64 din același cod este aceea de a evita repetarea enumerării pe care legiuitorul o face în cuprinsul dispoziției legale la care se face trimitere.
Prin Decizia nr. 840/2009, Curtea Constituțională a reținut următoarele cu privire la art. 65 din Codul muncii: acest articol nu instituie discriminări de natură să încalce egalitatea în fața legii, față de dispozițiile art. 16 din Constituție; nici art. 21 din Legea fundamentală nu este încălcat, deoarece art. 65 din Codul muncii - reglementând condițiile de concediere ca urmare a desființării locului de muncă - nu îngrădește accesul liber la justiție; conform art. 65, coroborat cu art. 67 din Codul muncii, cei concediați beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil, nefiind încălcat nici art. 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Prin deciziile nr. 104/1995 și, respectiv, nr. 107/1995, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că "o măsură de protecție nu poate avea semnificația nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situații specifice, a egalității cetățenilor, care ar fi afectată în lipsa ei," iar "violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. În alți termeni, principiul egalității nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații. Egalitatea formală ar conduce la aceeași regulă, în ciuda diferenței de situații. De aceea inegalitatea reală, care rezultă din această diferență, poate justifica reguli distincte, în funcție de scopul legii care le conține."
Totodată, prin Decizia nr. 350 din 28 iunie 2005, Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 64, art. 72 alin. (2) și (3), art. 74 alin. (1) lit. c) și d) și art. 288 teza a II-a din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), a constatat că niciuna dintre dispozițiile legale criticate nu instituie privilegii ori discriminări, acestea fiind deopotrivă aplicabile tuturor salariaților și angajatorilor care se găsesc în ipoteza normelor juridice respective.
Tribunalul a mai reținut că prin decizia nr.6/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii stabilindu-se că dispozițiile art.74 alin.1 lit. d din Codul Muncii,nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului ,în temeiul art.65 din Codul Muncii.
Față de aceste considerente susținerea contestatoarei în sensul că societatea nu și-ar fi îndeplinit obligația legală de a-i oferi un post vacant în cadrul unității nu a putut fi reținută, cât timp această obligație nu exista în sarcina societății.
S-a mai reținut că intimatei nu îi revine nici obligația de a solicita sprijinul Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă, întrucât nu ne aflăm prezența unei concedieri colective ci în prezența unei concedieri individuale.
Alt motiv invocat de contestatoare se referă la temeinicia deciziei de concediere punând în discuție caracterul efectiv al desființării postului ocupat de aceasta dar și caracterul real și serios al reorganizării, învederând că adevăratul motiv al concedierii sale nu ar fi fost desființarea postului ci dorința societății de a se dispensa de ea.
Analizând temeinicia deciziei de concediere tribunalul a reținut că potrivit art.65 alin 1 din codul muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității,iar potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, dintre cele prevăzute la alin. (1).
Intimata nu a făcut dovada temeiniciei deciziei contestate, neprobând împrejurarea că încetarea contractului de muncă a fost determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariată.
Pentru a fi legala, reorganizarea trebuie să nu aibă la baza cauze care ar putea fi imputate angajatorului, să fie exclus subiectivismul acestuia și să se întemeieze pe cauze obiective, determinate de necesitatea unei reale reorganizări a unității ce implica restructurarea personalului, desființarea unor locuri de muncă.
Cauzele obiective ale restructurării pot consta în dificultăți economice, diminuarea sau chiar încetarea activității, transformări tehnologice, modernizări care impun renunțarea la serviciile unor salariați sau chiar mutarea unității in alta localitate.
În cazul societății pârâte, instanța a constatat că exigentele legale (art.65 C. muncii) nu sunt îndeplinite, pentru a se justifica concedierea salariatului.
Astfel, se constată că în cadrul Compartimentului juridic apar 2 posturi de consilier juridic.
Din decizia de reorganizare nr.20/23.05.2013 depusă la fila 37 din dosar rezultă că a fost desființat un post de consilier juridic, începând cu data de 01.06.2013.
A susținut intimata că postul desființat este al contestatoarei însă din decizia de reorganizare rezultă că a fost desființat un post de consilier juridic din cele 2 posturi existente în statul de funcții, deci rezultă desființarea unui post de natura celui ocupat de contestatoare și nu desființarea postului contestatoarei.
În speță, desființarea postului de natura celui ocupat de către reclamantă a avut o cauză reală și serioasă, însă nu se poate determina dacă a fost și efectivă, având în vedere că, pin decizia de reorganizare nu s-a stabilit care anume post va fi desființat efectiv, respectiv dacă este desființat postul contestatoarei sau al colegei acesteia.
Față de împrejurarea că decizia de reorganizare nu conține nici un fel de elemente din care să rezulte că postul desființat este al contestatoarei, nu se poate determina dacă desființarea postului ocupat de către reclamanta a fost sau nu efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul O. Asistenților Medicali, Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România la data de 05.03.2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de muncă și Asigurări Sociale la data de 06.03.2015 sub numărul_ .
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și următoarele din Codul de procedură civilă, apelantul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că din probatoriul administrat în cauză rezultă următoarele:
1. Prin NOTA DE FUNDAMENTARE nr. 502/22.05.2013, Biroul Executiv al OAMGMAMR „analizând structura organizatorică a O.A.M.G.M.A.M.R. și fișele de post ale consilierilor juridici, propune reorganizarea activității juridice prin desființarea postului de consilier juridic care are în principal în fișa postului atribuții specifice activităților menționate mai sus (adică de EMC - Educație Medicală Continuă). Nota de fundamentare în discuție privește luarea de măsuri și stabilește „Noile obiective pe termen scurt ale OAMGMAMR privind îmbunătățirea eficienței organizației", așa cum s-a consemnat în acest document.
2. Biroul Executiv al OAMGMAMR, „ținând cont de NOTA DE FUNDAMENTARE privind modificarea structurii organizatorice prin reorganizarea activității juridice ia nivelul structurii centrale" și „având în vedere noile obiective pe termen scurt ale OAMGMAMR privind îmbunătățirea eficienței organizației" a decis prin Decizia nr. 20/23.05.2013 următoarele: “Se aprobă modificarea structurii organizatorice și desființarea unui post de consilier juridic, începând cu data de 01.06.2013”.
Astfel, este fără putință de tăgadă că prin Decizia nr. 20/23.05.2013 s-a APROBAT propunerea Biroului Executiv al O.A.M.G.M.A.M.R., inserată în Nota de fundamentare nr. 502/22.05.2013, de desființare a postului de consilier juridic care are în principal în fișa postului atribuții specifice activităților menționate mai sus (adică de EMC - Educație Medicală Continuă).
Societatea apelantă, „analizând structura organizatorică a OAMGMAMR și fișele de post ale consilierilor juridici" - așa cum s-a înserat chiar prin Nota de fundamentare nr. 502/22.05.2013 - a DECIS desființarea postului contestatoarei, în mod cert că urmare a faptului că a constatat că postul ocupat de dna. P. L. are, în principal, în fișa postului, atribuții specifice activității de Educație Medicală Continuă, și nu cel al dnei. Grațiela M., cealaltă persoană care ocupa funcția de consilier juridic în cadrul O.A.M.G.M.A.M.R.
3. Astfel, O.A.M.G.M.A.M.R. a decis DESFIINȚAREA postului dnei. P. L. din cadrul instituției apelante, așa cum a consemnat în următoarele documente:
(i) Notificarea nr. 567/11.06.2013, pe care i-a comunicat-o contestatoarei - prin care i-a adus la cunoștință că: „începând cu data de 01.06.2013, postul de consilier juridic pe care-l ocupați în cadrul Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România a fost DESFIINȚAT, în temeiul prevederilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii. Ca urmare a acestui fapt, contractul individual de muncă încheiat între dumneavoastră și OAMGMAMR pentru acest post ... va ÎNCETA după scurgerea unei perioade de preaviz de 20 de zile lucrătoare ... Prezența notificare NU reprezintă decizie de concediere, reprezentând informare privind DESFIINȚAREA POSTULUI OCUPAT ÎN PREZENT DE DVS. și acordarea termenului de preaviz prevăzut de dispozițiile legale aplicabile".
(ii) Decizia nr. 17/25.06.2013: „începând cu data de 11.07.2013, contractul individual de muncă al doamnei P. L.... încetează în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) și art. 66 din Legea nr. 53/2003." - adică ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de acest salariat al instituției noastre.
Conform dispozițiilor din Codul Muncii, locul de muncă al unui angajat este individualizat prin (i) funcția deținută de acesta în cadrul Angajatorului precum și prin (ii) sarcinile de serviciu specifice care i-au fost atribuite conform Fise Postului semnată cu Angajatorul;
În speța de față, așa cum rezultă din toate documentele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 17/25.06.2013, O.A.M.G.M.A.M.R. a decis desființarea postului contestatoarei, ca urmare a faptului că aceasta deținea în cadrul instituției funcția de consilier juridic, care are în principal în fișa postului atribuții specifice activității de Educația Medicală Continuă (EMC).
În concluzie, prin Notificarea nr. 567/11.06.2013 și Decizia nr. 17/25.06.2013, apelanta a nominalizat în mod expres angajatul instituției acesteia care îndeplinește funcția de consilier juridic în cadrul O.A.M.G.M.A.M.R., și care are în principal, în fișa postului, atribuții specifice activității de Educație Medicală Continuă (EMC), în speța pe doamna P. L., contestatoarea din prezentul dosar.
Așa cum se poate observa cât se poate de ușor, instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile nr._/11.12.2014 toate elementele postului ocupat de contestatoare în cadrul societății apelante (consilier juridic, cu atribuții, în principal, în activități de Educație Medicală Continuă).
Cele reținute de instanța de fond în pag. 10 alin. 11 și 12 a sentinței civile nr._/11.12.2014, în sensul că "A susținut intimata ca postul desființat este al contestatoarei însă, din decizia de reorganizare rezultă că a fost desființat un post de consilier juridic din cele 2 posturi existente în statui defuncții, deci rezultă desființarea unui post de natura celui ocupat de contestatoare și nu desființarea postului contestatoarei", sunt eronate, având în vedere că din documentele depuse în cauză a rezultat fără putință de tăgadă că O.A.M.G.M.A.M.R. a decis desființarea postului de consilier juridic din cadrul instituției apelante, caracterizat, în principal, prin desfășurarea de activități de Educație Medicală Continuă.
Se subliniază împrejurarea că, în baza roiului activ al instanțelor de judecată, Tribunalul București avea obligația, pentru lămurirea în fapt și în drept a prezentei spețe și corectă soluționare a prezentului litigiu, să solicite instituției apelante să depună la dosarul cauzei, fișele de post ale celor 2 consilieri juridici din cadrul O.A.M.G.M.A.M.R., pentru că numai astfel putea stabili dacă prin desființarea postului de consilier juridic, având atribuții principale în domeniul Educație Medicală Continuă, s-a desființat în mod efectiv postul contestatoarei sau nu.
Instanța de fond nu a făcut o astfel de analiză și, totuși, chiar în lipsa acestei cercetări, a reținut în pag. 10 alin. 11 a sentinței civile nr._/11.12.2014 că din decizia de reorganizare nu a rezultat desființarea postului contestatoarei.
Prin simpla verificare a fiselor de post ale celor salariate - consilier juridic, contestatoarea și colega acesteia dna. Grațiela M., se poate observa cu ușurința că singurul post care îndeplinește criteriul impus de Biroul Executiv al O.A.M.M.A.M.R, și anume are prevăzute în fișa postului atribuții specifice activităților de Educație Medicală Continuă (EMC) este cel al contestatoarei.
Mai mult, desființarea este efectivă, atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigramă acestuia sau în statul de funcții. Prin simpla verificare a organigramelor societății, înainte și după desființarea postului ocupat de contestatoare, instanță de fond ar fi putut să observe că acest post a fost în mod efectiv desființat de către societatea apelantă.
Este astfel evident că desființarea postului ocupat de contestatoare, care a determinat concedierea acesteia, respecta întocmai prevederile art. 65 Codul Muncii:
(i) având o cauză reală, prezentând un caracter obiectiv față de realitățile de fapt la nivel de instituție, așa cum se arată în Nota de fundamentare a Biroului Executiv al O.A.M.M.A.M.R, fapt recunoscut inclusiv de instanță de fond prin sentința pronunțată (pag. 10 alin. 12);
(ii) având o cauză serioasă, impusă de necesitățile interne ale instituției, fapt, de asemenea, reținut de instanța de fond prin sentința pronunțată (pag. 10 alin.12);
(iii) având un caracter efectiv, fiind indicat prin Nota de fundamentare criteriul de determinare a postului care se desființa, în plus, postul fiind suprimat din schema organizatorică a societății pârâte.
În consecință, solicită admiterea recursului, în sensul respingerii contestației formulate, ca fiind profund netemeinică și nelegală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Având în vedere limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat în cauză, conform prevederilor art. 477 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea notează că motivele invocate de apelant vizează greșita apreciere de către prima instanță asupra netemeiniciei deciziei de concediere.
Curtea constată însă că în mod corect tribunalul a dispus anularea decizia de concediere nr. 17/25.06.2013 emisă de intimată, cu consecința reintegrării contestatoarei în postul și funcția deținute anterior concedierii și a obligării intimatei la plata către aceasta a unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Astfel, în ceea ce privește temeinicia deciziei de concediere contestate, Curtea retine ca potrivit art.65 al.1 din Codul Muncii, cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie desființarea locului de muncă, desființare ce trebuie să fie efectivă, reală și serioasă (art.65 al.2 din Codul Muncii)
Desființarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauză reală când are un caracter obiectiv și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
In speta de fata, Curtea observa ca nu este indeplinita niciuna dintre conditiile mai sus enuntate. În baza probatoriului administrat, Curtea reține că apelanta nu a urmărit reorganizarea și eficientizarea activității, ci înlăturarea intimatei contestatoare din funcția ocupată, fiind o măsură în strânsă legătură cu persoana salariatului, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 17/ 01.01.2007, intimata - contestatoare fost salariata apelantei – intimate în funcția de consilier juridic.
Prin decizia de concediere nr. 17/25.06.2013 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 11.07.2013 în temeiul art.65 alin.1 și art. 66 din Codul Muncii, respectiv avându-se în vedere decizia Biroului Executiv nr.20/23.05.2013, aprobarea unei noi structuri organizatorice la nivelul apelantei intimate și reorganizarea activității juridice prin desființarea unui post de consilier juridic, cu aplicabilitate de la 01.06.2013.
Astfel, potrivit mențiunilor deciziei, la baza acesteia a stat decizia Biroului Executiv nr.20/23.05.2013 privind modificarea structurii organizatorice prin desființarea unui post de consilier juridic (f.37 dosar fond), decizie potrivit căreia, raportat la nota de fundamentare privind modificarea structurii organizatorice prin reorganizarea activității juridice la nivelul structurii centrale și având în vedere noile obiective pe termen scurt ale OAMGMAMR, a fost aprobată modificarea structurii organizatorice și desființarea unui post de consilier juridic, începând cu data de 01.06.2013.
Curtea reține că prin nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii deciziei Biroului Executiv nr.20/23.05.2013 s-a menționat că noile obiective pe termen scurt ale apelantei – intimate impun următoarele măsuri:
1-reorganizarea activității de Educație Medicală Continuă (modificarea programului de EMC, a normelor de acreditare a furnizorilor de EMC), necesită reanalizarea activității comisiei de EMC, în sensul modificării componenței acesteia și preluarea în totalitate a activităților privind derularea educației medicale continue și acreditarea furnizorilor de EMC;
2-întărirea rolului filialelor OAMGMAMR în acreditarea furnizorilor de EMC
3-eficientizarea activității Comisiei Naționale de Etică și Deontologie, prin modificarea componenței acesteia, ținând cont de necesitatea ca din rândul membrilor să facă parte cu preponderență asistenți medicali
4-angajarea la nivelul filialelor a specialiștilor în domeniul juridic. Prin aceeași notă de fundamentare s-a propus reorganizarea activității juridice prin desființarea postului de consilier juridic care are în principal atribuții specifice activităților menționate mai sus.
Potrivit și celor reținute de prima instanță, reorganizarea trebuie să nu aibă la baza cauze care ar putea fi imputate angajatorului, fiind exclus subiectivismul acestuia. Trebuie să se întemeieze pe cauze obiective, determinate de necesitatea unei reale reorganizări a unității ce implica restructurarea personalului, desființarea unor locuri de muncă. Or, în cauză aparența de subiectivism a reorganizării dispuse de angajator nu a fost înlăturată. În nota de fundamentare invocată de angajator, ce a stat la baza emiterii deciziei nr.20/23.05.2013 privind reorganizarea structurii organizatorice și a desființării postului intimatei, se vorbește despre reorganizarea activității de Educație Medicală Continuă, alături de eficientizarea activității Comisiei Naționale de Etică și Deontologie și de necesitatea angajării la nivelul filialelor a specialiștilor în domeniul juridic, decizându-se desființarea postului de consilier juridic cu atribuții principale legate de EMC. Din organigrama depusă la dosar rezultă desființarea unui singur post, acela de consilier juridic al intimatei. Astfel, deși intimata susține că desființarea postului intimatei, ce avea în principal atribuții legate de EMC, s-ar fi impus pentru reorganizarea EMC, nu se poate reține că reorganizarea legată de activitatea de EMC ar fi putut consta numai în desființarea postului de consilier juridic. Activitatea de medicală continuă a cărei reorganizare se urmărea nu consta în principal în din activitatea de consilier juridic desfășurată de intimata reclamantă, iar potrivit organigramei depuse nu a fost desființat niciun alt post, cu excepția celui al intimatei.
Aparență de subiectivism denotă și modificarea fișei postului intimatei cu numai câteva luni înainte de luarea deciziei desființării postului său. Deși din această fișă a postului rezultă că angajatorul i-a delegat și atribuții legate de EMC, nu se poate susține că acestea erau principalele sale atribuții, față de conținutul fișei postului.
Este adevărat că angajatorul este îndrituit să decidă asupra măsurilor considerate cele mai potrivite sub aspect organizatoric pentru buna desfășurare a activității sale și pentru optimizarea rezultatelor, precum și să facă selecția posturilor pe care le desființează. Aceste măsuri pot fi însă cenzurate de instanță dacă se dovedește că nu a existat un interes legitim al angajatorului pentru reorganizare ori că desființarea unui anumit post a avut o cauză subiectivă în sensul că a urmărit, în realitate, înlăturarea salariatului concediat. Astfel, chiar dacă se poate reține, din cuprinsul actelor existente la dosar, că angajatorul a vizat desființarea postului ocupat de către intimată, măsura apare ca una subiectivă, nefiind explicabil, așa cum și anterior s-a arătat, cum nevoia de reorganizare a EMC era satisfăcută prin desființarea numai a postului de consilier juridic al intimatei.
Criticile apelantei referitoare la încălcarea rolului activ de către prima instanță, prin care s-a susținut obligația tribunalului să solicite instituției apelante să depună la dosarul cauzei fișele de post ale celor doi consilieri juridici sunt nefondate. În acest sens, Curtea are în vedere prevederile art.254 al.5,6 C.pr.civ. Astfel, se constată că deși instanța poate dispune completarea probelor, în ipoteza în care apreciază că probele administrate de părți nu sunt îndestulătoare, putând a pune și din oficiu în discuția părților și necesitatea alor probe, același text de lege dispune foarte clar că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus sau administrat în condițiile legii. Critica apelantei este nefondată cu atât mai mult cu cât în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, potrivit art.272 C.muncii, acesta având deci obligația de a depune la dosar toate probele în apărarea sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât O. Asistenților Medicali, Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, C._, cu sediul în București, .. 76, sector 1, împotriva sentinței civile nr._/11.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. L., CNP_, cu domiciliul în București, .. 3A, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
Președinte, Judecător,
D. A. T. A. I. C.
Grefier,
I. L. B.
Red.: T.D.A.
Dact.: N.V.
4ex./30.07.2015
Jud.fond: P.I.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 921/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 972/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
