Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1243/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1243/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 10776/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1305/2015)
DECIZIE Nr. 1243/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Judecător R. G.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr._/03.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul BĂDILA A., având ca obiect: acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, prin apărător ales, conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr._/16.09.2011, care se depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei în susținerea recursului.
Recurenta, având cuvântul prin apărător ales, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, astfel cum a fost precizată. Arată că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a dispoz. art. 256 din Codul Muncii, precizând că, potrivit acestei prevederi legale, rezultă că ori de câte ori o plată nu a fost efectuată pentru stingerea unei datorii sau în baza unui alt temei juridic valabil, ea este supusă restituirii. De asemenea, dispoz. art. 256 Codul Muncii se referă la încasarea unor sume nedatorate de către salariat de la angajator, fără a circumstanția modul în care respectivele sume sunt încasate, respectiv prin executare voluntară sau silită. Solicită, totodată, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/ 03.11.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul cu nr._ a fost respinsă acțiunea privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul Bădila A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin sentința civilă nr.1837/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Civilă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti pârâtei primele pe perioada C. 2005 - Pasti 2007, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Obligația a fost executată prin plata la data de 23.12.2008 a sumei de 3.567 lei, efectuată de bună voie de către reclamantă, astfel cum rezultă din statul de plată și din extrasul de cont emis de Raiffeisen Bank SA.
În temeiul aceluiași titlu executor, s-a constituit dosarul de executare nr. 198/2009 de către Biroul Executorului Judecătoresc D. C., finalizat cu executarea silită a debitului, prin plata efectuată la data de 26.03.2009, potrivit procesului verbal din 27.01.2009 întocmit de Biroul Executorilor Judecătorești D. C. și extrasului de cont emis de Raiffeisen Bank SA.
A pretins reclamanta restituirea de către pârâta a sumei achitată cu titlu de debit stabilit prin același titlu executoriu, însă cererea este nefondată.
Articolul 256 din codul muncii reglementează obligația salariatului care a încasat de la angajator o sumă nedatorată de a o restitui. Pentru a se angaja răspunderea salariatului, întemeiată pe acest text, este necesar a se constata caracterul de plată nedatorată a sumei intrată în patrimoniul salariatului. În speță, instanța nu a putut aprecia că suma achitată la data de 23.07.2009 nu era datorată, întrucât la acel moment debitul era constatat printr-un titlu executoriu și nu fusese achitata.
De asemenea, nu se poate stabili nici faptul că, din suma executată silit în temeiul aceluiași titlu executor, o parte reprezintă sumă nedatorată, câtă vreme plata s-a efectuat în cadrul unei proceduri de executare silită, în baza unui titlu executoriu, iar actele de executare nu au fost desființate. Situația premisă prevăzută de art.256 din codul muncii nu acoperă cazurile în care plata s-a efectuat în cadrul unei proceduri legale, cum este executarea silită, căci actele efectuate în cadrul acestei proceduri rămân valabile în situația în care ele nu au fost contestate în justiție, respectiv în cazul în care nu au fost anulate, în concluzie plata fiind valabilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal reclamanta O. P. S.A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304, pct. 9 și 3041 Cod procedura civilă, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu, având în vedere următoarele motive:
Prin Sentința nr.1837/12.11.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 3918/120/_, recurenta reclamantă a fost obligată la plata unor compensații bănești.
După pronunțarea sentinței mai sus menționate, acest titlu executoriu a fost executat succesiv, de două ori, atât prin plata voluntară cât și prin procedura de executare silită, după cum urmează:
Astfel, la data de 23.12.2008, recurenta reclamantă a plătit voluntar intimatei pârâte sumele datorate în cuantum de 3567 lei.
La data de 27.01.2009, cu toate că își recuperase suma, intimata pârâtă a început executarea silită împotriva recurentei reclamante în temeiul aceleiași hotărâri judecătorești.
Procedura de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr.198/2009 de la B. D. C. și a fost efectuată prin poprire pe conturile recurentei reclamante. În cadrul acestei proceduri, intimatei pârâte i-a fost achitată o sumă de 6986,88 lei.
Prin Sentința civilă nr. 4628 pronunțată în data de 09.05.2013 de către Tribunalul București, Secția a V. - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în prezenta cauză, instanța a respins acțiunea recurentei reclamante ca fiind neîntemeiată.
„ Articolul 256 din Codul Muncii reglementează obligația salariatului care a încasat de la angajator o sumă nedatorată de a o restitui. Pentru a se angaja răspunderea salariatului, întemeiată pe acest text, care este necesar a se constata caracterul de plată nedatorată a sumei intrată în patrimoniul salariatului. În speță, instanța nu poate aprecia că suma achitată la data de 23.08.2009 nu era datorată, întrucât la acel moment debitul era constatat printr-un titlu executoriu și nu fusese achitată.”
De asemenea nu se poate stabili nici faptul că, din suma executată silit în temeiul aceluiași titlu executor, o parte reprezintă suma nedatorată câtă vreme plata s-a efectuat în cadrul unei proceduri de executare silită, în baza unui titlu executoriu, iar actele de executare au fost desființate.
Situația premisă prevăzută de art. 256 din Codul Muncii nu acoperă cazurile în care plata s-a efectuat în cadrul unei proceduri legale, cum este executarea silită, căci actele efectuate în cadrul acestei proceduri rămân valabile în situația în care ele nu au fost contestate în justiție, respectiv în cazul în care nu au fost anulate, în concluzie plata fiind valabilă.”
Potrivit dispozițiilor arte 256 alin. (1) C. muncii, „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Caracterul nedatorat al sumei de 6987,88 lei încasate de către intimatul-pârât în cadrul celei de a doua proceduri de executare silită.
Dispozițiile art. 256 din C. muncii se referă la încasarea unor sume nedatorate de către salariat de la angajator, fără a circumstanția modul în care respectivele sume sunt încasate, prin executare voluntară/executare silită, fiind în acest caz aplicabil principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus;
Dispozițiile art. 256 din C. muncii au caracter de normă specială, fiind specifice raporturilor dintre salariat si angajator si, ca atare, se aplică prioritar fată de orice alte dispoziții legale de drept comun, îndreptățind recurenta reclamantă în calitate de angajator în cadrul unor raporturi juridice de dreptul muncii, să obțină restituirea sumelor încasate în mod nedatorat de către propriul angajat.
Este contrar principiilor de drept a considera că o normă de drept comun procedural sau substanțial ar putea înlătura de la aplicare o dispoziție specială, prevăzută de legiuitor pentru reglementarea unui anumit tip de relații sociale, în speță raporturi de dreptul muncii;
Este de principiu că orice normă de drept se interpretează în sensul producerii de efecte și nu în sensul neaplicării ei.
Așadar, motivarea primei instanțe în sensul că această sumă nu face obiectul unei plăți nedatorate, aceasta nefiind o plată voluntară așa cum condiționează prevederile legale, ci o plată silită, reprezintă o interpretare greșită a dispozițiilor art. 256 din C. muncii.
De altfel, instituția reglementată de prevederile art. 256 din C. muncii are caracter special și, ca atare, este eronată inclusiv raportarea instanței de fond la condițiile plății nedatorate de drept comun.
Or, raționamentul primei instanțe conduce la concluzia ce nu poate fi primită în sensul că textul art. 256 C. muncii este unul complet inutil, atât timp cât îl tratează ca fiind privitor la situații identice cu cele referitoare la plata nedatorată.
În consecință, față de interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 256 C. muncii de către prima instanță, se impune modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii formulate de recurenta reclamantă.
În concluzie, dat fiind că situația de fapt corespunde ipotezei normei de drept cuprinse la art. 256 C. muncii, intimata pârâtă, în calitate de salariat, încasând de la recurenta reclamantă, în calitate de angajator o sumă nedatorată, solicităm aplicarea acestor prevederi legale și admiterea acțiunii formulate de acesta.
Deși legal citată, intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C., precum și din oficiu conform art. 304 ind. 1 C., Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu titlul de principiu Curtea retine faptul ca recurenta-reclamanta își întemeiază exclusiv acțiunea pe prevederile art. 256 alin. 1 Codul muncii, totuși sumele față de care solicită restituirea ar fi cele plătite de societate ca urmare a declanșării de către intimată a procedurii executării silite. Se remarcă astfel încercarea de eludare de către recurentă a dispozițiilor legale privind atât competența materială, cât și cele privind achitarea taxelor legale incidente în cazul întoarcerii executării silite.
Referitor la invocarea plății nedatorate, Curtea reține că potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii„Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”. Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, Curtea apreciază că regimul comun al plății nedatorate este aplicabil și în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles decât să enunțe incidența instituției plății nedatorate și în dreptul muncii, fără a detalia condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată. În consecință, și pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii trebuie verificate îndeplinirea condițiilor impuse de dreptul comun.
Astfel, prestația trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare.
Practic, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.
Noțiunea de plată are în vedere în mod evident executarea unei prestații în mod voluntar, iar nu pe calea executării silite astfel cum încearcă să argumenteze recurenta. Prin urmare, cu privire la sumele pentru care solicită restituirea și care provin din executarea silită ,nu se poate reține că acestea au fost achitate de către recurentă cu titlu de „ plată”, ci în cadrul unei executări silite. De altfel, pentru aceste sume legiuitorul a avut în vedere dispozițiile din cadrul contestației la executare ( art. 399 și urm C.), respectiv cele de la întoarcerea executării ( art. 404 1 și urm C.).
Chiar în ipoteza în care s-ar admite teoria recurentei in sensul dovedirii plății către intimat a sumelor respective, la momentul in care au fost achitate în cadrul dosarului de executare, Curtea constata ca exista un temei juridic ce a fundamentat executarea silită, și anume o hotărâre judecătorească irevocabilă. În consecință, în raporturile dintre părți ( recurentă și intimat) datoria sumelor executate silit exista din punct de vedere juridic, nefiind invalidată nici până în prezent.
În mod similar, nu se poate susține că plata ar fi fost făcută din eroare atâta timp cât sumele în cauză au fost achitate în urma unei executări silite.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală si temeinică, astfel încât, potrivit art. 312 alin. 1 C., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de . împotriva sentinței civile nr._/03.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul BĂDILA A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | Judecător, R. G. |
Grefier, Ș. T. |
Red.ADȘ/08 Mai 2015
Ș.T./D.A:M./ 27 Aprilie 2015/2ex.
Jud. fond: C. J.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 207/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
