Obligaţie de a face. Decizia nr. 339/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 2641/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6530/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.339
Ședința publică din data de 29.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă ȘCOALA G. „P. P.” împotriva sentinței civile nr.6650 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6 în numele membrilor de sindicat: B. F. C., G. V. R. E., S. A. N., L. M., având ca obiect „drepturi bănești – obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin motivele de recurs s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Din oficiu, în baza art.3021 alineatul 1 lit.c și art.306 Cod procedură civilă, Curtea invocă excepția nulității recursului întrucât în motivarea acestuia nu se exprimă critici concrete în legătură cu sentința atacată, critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile prev. de art.304 Cod procedură civilă. În realitate, recurenta-pârâtă reia apararile sustinute prin întâmpinărea depusă la dosarul de fond filele 48-50.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 23.01.2013, reclamanții B. F. C., G. R. Elenă, S. N., L. M. prin S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6 au chemat în judecată pe pârâta Școala G. P. P. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la:
-calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 și a Legii cadru nr.330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 01.01._10;
-calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, a Legii cadru nr.284/2010 și a Legii cadru nr.285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr.6650 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ /2014, a fost admisă cererea precizată și completată de reclamanții B. F. C., G. R. Elenă, S. N., L. M., prin S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnaziala P. P. și a fost obligată pârâta unitatea școlară la calculul drepturilor salariale utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,000 lei și la plata către reclamanta a diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 coroborate cu prevederile Legii nr.221/2008 de aprobare cu modificări a O.G nr.15/2008 pentru perioada 01.01._10, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și la calculul drepturilor salariale utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,000 lei și la plata către reclamanta a diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile –Legii nr.285/2010 coroborate cu prevederile Legii nr.221/2008 de aprobare cu modificări a O.G nr.15/2008 pentru perioada 01.01._11 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că toți reclamanții reprezentați prin Sindicat, au avut în perioada 01.01.2010 – 13.05.2011 calitatea de salariați ai Liceul Tehnologic C. B. și nu au beneficiat de prevederile Legii nr.221/2008.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie pretenții salariale întemeiate pe prevederile art.159-171 din Codul muncii, iar nu contestație împotriva ordinelor prin care au fost stabilite drepturile salariale, ordine care nu au fost indicate în cerere și a căror emitere nici măcar nu a fost dovedită.
Astfel fiind, s-a constatat că prin prezenta acțiune în pretenții, reclamanta a solicitat în principal obligarea pârâtei unități școlare la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, pentru intervalul 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Astfel, prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Din conținutul acestei reglementări, rezultă că, începând cu 1 octombrie 2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.
În fapt reclamanții nu au fost remunerați în concordanță cu actul normativ mai sus enunțat, împrejurare confirmată de pârâta-unitate școlară din cauză și care rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei.
Ulterior prin OUG 136/2008, s-a prevăzută că în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art.1 alin.1 lit.c din Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Prin decizia nr.1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile OUG 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că, fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
În continuare, prin OUG 151/2008, s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei, iar prin decizia nr.842/2009, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 sunt neconstituționale.
Prin Decizia nr.989/2009, au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art.2 și art.3 din OUG 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art.I pct.2 și 3 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art.2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2009.
Subsecvent, au fost adoptate OUG 31/2009 și OUG 41/2009 iar prin deciziile nr.105/2010 și nr.124/2010, Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 și art.3 din OUG 31/2009, respectiv a art.2 din OUG 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, OG 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea 330/2009, astfel încât OUG 31/2009 și OUG 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate. În cuprinsul deciziei 124/2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr.842 din 2 iunie 2009, respectiv, prin Decizia nr.989 din 30 iunie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr.983 din 30 iunie 2009, unde a reținut că "nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr.41/2009, a persistat în hotărârea să de a nu lua în considerare prevederile Legii nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament".
În ceea ce privește aplicabilitate dispozițiilor Legii nr.221/2008, problema de fond a pricinii, aceasta a fost tranșata prin Decizia nr.3 din 4 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casației și Justiție, prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecința s-au stabilit următoarele: „ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr.136/2008. nr.151/2008 și nr.1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008. Constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
În continuare, Tribunalul a reținut că, potrivit art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Totodată, potrivit art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr.300/2009.
În aceste condiții instanța a reținut că reîncadrarea reclamantei în conformitate cu dispozițiile noii legi de salarizare trebuie să se facă cu luarea în calcul a drepturilor acordate prin raportare la dispozițiile Legii nr.221/2008 și cu luarea în calcul a veniturilor recalculate conform acestei legi la data de 31.12.2009.
Astfel reclamanta are dreptul începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Mai departe, instanța a reținut că Legea nr.284/2010 stabilește în art.7 alin.2 că valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.1 din Legea nr.285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În aceste condiții reîncadrarea reclamantei trebuie făcută conform dispozițiilor mai sus menționate ținând seama și de modul de stabilirea al drepturilor salariale la 31.10.2010 prin luare în considerare a modului de stabilire a salariului în anul 2010 conform primului capăt al cererii.
În ceea ce privește actualizarea sumelor în funcție de indicele de inflație, aceasta are rolul a repara prejudiciul creat reclamantei prin eventuala devalorizare a monedei, în scopul unei reparări integrale a prejudiciului produs. În raport de aceste considerente, pârâta a fost obligată la plata sumei rezultate din actualizarea cu rata inflației a sumelor reprezentând diferențe drepturi salariale neacordate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal Școala G. P. P..
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041 C.pr.civ., recurentul ca o chestiune prealabilă a invocat prescrierea dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01._10 (cererea de chemare în judecată fiind introdusă în data de 31.01.2013), în baza dispozițiilor art.268 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 (Codul muncii).
Pe fondul cauzei, a învederat că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se face conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a II a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, art.48 din legea mai sus menționată dispune: "(3) Salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
a) valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000;
b) coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite."
Prin urmare, modul de calcul al salariilor personalului din învățământ este stabilit de lege, în speță, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Precizează recurenta că prin O.G. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili anului 2008, pe 3 perioade de referința, astfel:
-1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000: 259, 593 lei
-1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000: 275, 168 lei, respectiv o creștere de 6 %;
-1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000: 291, 678, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000 pentru aceasta perioada poate deveni 299, 933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Prin Legea nr.221 din 27.10.2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, coeficientul de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar a fost majorat la 400, 00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008.
Recurenta consideră că modificările din Legea nr.221/2008, vor putea fi puse în aplicare nu retroactiv, așa cum solicita reclamanții, ci doar de la data apariției actului normativ respectiv, în conformitate cu art.78 din Constituția României, care dispune: „Legea se publică în Monitorul Oficial ai României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau de la o dată ulterioară prevăzuta în textul ei".
De asemenea, tot în Constituție, la art.15 alin.2 este statuat și principiul potrivit căruia: „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".]
Menționează că Legea nr.221 a intrat în vigoare la data de 01.11.2008, drept urmare, pentru perioada 01.10._08 prevederile Legii nr.211/2008 nu pot fi aplicabile deoarece acestea nu se aplica retroactiv.
Pentru restul perioadei, respectiv 4 noiembrie 2008-15 noiembrie 2008, sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr.136/2008 (în vigoare până la data de 15.11.2008, când a fost abrogata de O.U.G. nr.151/2008).
Începând cu 15 noiembrie 2008 și până la data de 02 iunie 2009, data la care, prin Decizia Curții Constituționale nr.842, art.2 și 3 din OUG nr.151/2008 pentru modificarea Ordonanței nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ au fost declarate ca fiind neconstituționale, rămân în vigoare dispozițiile O.G. nr.15/2008 cu modificările și completările ulterioare.
Acest aspect rezultă cu precădere din prevederile art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale potrivit cărora „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
În ceea ce privește aplicabilitatea Legii nr.221/2008 după data de 31 decembrie 2008, recurenții au arătat că această lege privind aprobarea OG nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se acordă în 2008 personalului din învățământ, așa cum rezulta chiar din titlul și conținutul acesteia, reglementează creșterile salariale ce se acorda în anul 2008 personalului din învățământ, neexistând în cuprinsul ei prevederi care sa precizeze creșterile salariale pentru anul 2009.
A învederat recurenta că pentru perioada 01.04._09, cadrul legislativ în vigoare îl reprezintă O.U.G. nr.31/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 259 din 7 aprilie 2009. publicată în Monitorul Oficial nr.484 din 13 iulie 2009 și O.U.G. nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr.286 din 30 aprilie 2009 și aprobată prin Legea 300/06.10.2009, dispozițiile acestor ordonanțe nefiind declarate neconstituționale.
Mai mult decât atât, O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicata în Monitorul Oficial nr.82 din 01 februarie 2008. aprobata cu modificări prin Legea 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art.48 pct.16 al cap. VI - dispoziții finale din Legea - cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, publicata în Monitorul Oficial din 9 noiembrie 2009.
În ceea ce privește obligarea pârâților la calculul drepturilor salariale aferente perioadei 01.01._11, instanța de judecată în mod incorect a admis aceste cereri, deoarece salariații nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile prevăzute de legile speciale din domeniul salarizării.
Astfel, în ceea ce privește aceste capete de cerere privind reîncadrarea salariaților, a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii.
În conformitate cu dispozițiile art.34 din Legea - cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:
1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale. la sediul ordonatorului de credite.
3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
4) împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin.1 persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației."
Prin actele depuse la dosarul cauzei reclamanții nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile și nici a termenului de 30 de zile prevăzut de art.34 alin.4 Legea - cadru nr.330/2009.
D. urmare, solicită admiterea excepției tardivității introducerii acțiunii, sub aspectul tardivității contestării reîncadrării conform Legii 330/2009.
În ceea ce privește reîncadrarea conform Legii cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, invocă excepția tardivității și pe acest capăt de cerere, având în vedere prevederile art.30 din acest act normativ, care face vorbire despre aceeași procedură și același termen de contestare ca și cel din Legea nr.330/2009.
Referitor la aplicabilitatea Legii cadru nr.284/2010 pentru anul 2011, învederează instanței că începând cu data de 13 mai 2011 este în vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a introdus un nou sistem de calcul pentru această categorie de personal din unitățile de învățământ, instanța în mod corect instanța neacordând recalcularea și după data de 12 mai 2011.
La termenul din 29.01.2015, din oficiu, Curtea a invocat excepția nulității recursului pentru motivele expuse în practicaua deciziei, ce constituie incheierea de sedinta de la termenul din data amintită.
În baza art.306 Cod Procedură Civilă, văzând și prevederile art.3021 alineatul 1 lit.c din același cod, Curtea va constata nulitatea recursului pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit art.306 alineatul 1 teza I, „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal…”, iar în conformitate cu art.306 alineatul 3, „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304.”
Art.3021 alineatul 1 lit.c Cod Procedură Civilă prevede că „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor de lege precitate rezultă că orice persoană care exercită calea de atac a recursului are obligația de a prezenta motivele de nelegalitate ale hotărârii pe care înțelege să o atace, adică să arate în concret criticile sale în legătură cu aceasta, de așa natură sau într-o asemenea manieră încât ele să se circumscrie sau să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art.304 Cod Procedură Civilă.
Însă, așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, în cuprinsul recursului declarat în pricina de față sunt reluate aspectele menționate în motivarea cererii de chemare în judecată aflată la filele 2-3 dosar fond.
Nu se invocă elemente noi, nu se face nici un fel de referire la argumentele ce au format convingerea instanței de fond atunci când a soluționat pricina – argumente expuse pe larg în considerentele hotărârii – nu se combat în vreun mod aceste argumente, nu se aduc critici concrete sentinței, nu se arată vreun aspect de nelegalitate și/sau netemeinicie al acesteia.
Folosirea unui astfel de procedeu nu poate fi acceptată, căci ca orice cale legală de atac, recursul are întotdeauna ca obiect o hotărâre judecătorească, la care trebuie să se raporteze strict și a cărei nelegalitate sau netemeinicie trebuie să o demonstreze în concret, iar nu prin reluarea motivării acțiunii. Nu trebuie uitat că instanțele de control judiciar au îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, iar nu pe aceea de a soluționa pricina în primă instanță, ca și cum în cauză nu s-ar fi pronunțat o altă hotărâre. De aceea nu este permis ca motivarea recursului să fie înlocuită prin reluarea cuprinsului cererii de chemare în judecată, fără a fi formulate nici un fel de nemulțumiri concrete cu privire la sentința atacată.
În aceste condiții, Curtea consideră că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația ce îi revine potrivit art.3021 alineatul 1 lit.c Cod Procedură Civilă, aceea de a indica motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate și dezvoltarea lor. Ca atare, aspectele prezentate în motivarea recursului nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele reglementate de art.304 Cod Procedură Civilă, situație în care recursul urmează a fi declarat nul în temeiul art.306 alineatul 1 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de Constată nul recursul formulat de recurenta-pârâtă ȘCOALA G. „P. P.”, împotriva sentinței civile nr.6650 din data de 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6, în numele membrilor de sindicat: B. F. C., G. V. R. E., S. A. N., L. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. H. P. A. E. L.
U.
GREFIER
F. V.
Red:L.H./19.02.2015
Dact: A.C./2 ex
04.02.2015
Jud. fond: M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 653/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 119/2015.... → |
|---|
