Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 956/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 956/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 12806/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 956/CM
Ședința publică din 28 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTORI - Vanghelita T.
- G. L.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C., cu sediul în C., ., . civile nr. 1293 din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială, în contradictoriu cu intimatul pârât A. D.-D., domiciliat în Agigea, .. C1, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Potrivit referatului întocmit în cauză de către grefierul de ședință se constată că la dosar s-a depus de Consiliul Județean C. – Direcția Publică Județeană de Evidență a Persoanelor C. – Serviciul de Evidență a Persoanelor, adresa nr. E 931 din 12 iunie 2013, prin care se comunică instanței că numitul A. D.-D. figurează în evidențele pe care le dețin cu domiciliul în sat/comuna Agigea, .. C1, ., ..
Instanța constată că potrivit datelor comunicate de Consiliul Județean C. – Direcția Publică Județeană de Evidență a Persoanelor C. – Serviciul de Evidență a Persoanelor (fila 9 din dosar), intimatul pârât A. D.-D. are același domiciliu cu cel indicat de recurenta reclamantă C. Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., motiv pentru care se apreciază procedura ca fiind legal îndeplinită.
În temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că recurenta reclamantă a solicitat judecata și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta CNCF CFR SA Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Constanta a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul A. D. D. să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3269,59 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă efectuat și necuvenit, precum și echipamentul de protecție neuzat.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său până la data de 29.05.2012, iar în perioada 16.01._12 acesta s-a aflat în concediu de odihnă la cererea sa, efectuând 31 de zile de concediu, iar până la data de 29.04.2012 s-a aflat în concediu fără plată. A arătat reclamanta că după ce a expirat și concediul fără plată, pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciu, astfel că la data de 29.05.2012 contractul său a încetat.
A menționat reclamanta că durata concediului de odihnă proporțional cu activitatea desfășurată pe anul 2012 este de o zi, rezultând că a uzat necuvenit de 30 de zile de concediu de odihnă. A mai arătat reclamanta că pârâtul a beneficiat și de echipament de protecție neuzat.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Reclamanta a administrat proba cu înscrisuri.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 1293 din 11 martie 2013, prin care a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA- Sucursala Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. în contradictoriu cu pârâtul A. D. D..
A fost obligată pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.369 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă necuvenit.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul avea dreptul de a obține o zi de concediu față de perioada lucrată în anul 2012, însă el a primit în avans contravaloarea zilelor de concediu de odihnă aferent întregului an, și anume 31 de zile.
În atare situație, pârâtul a fost obligat să restituie contravaloarea zilelor de concediu la care nu avea dreptul.
Reclamanta a mai solicitat ca pârâtul să restituie și sume ce au fost reținute și virate de către aceasta către bugetul asigurărilor de stat.
Or, aceste sume nefiind încasate de către pârât, obligația acestuia de a le restitui nu îi incumbă.
Privitor la obligarea pârâtului către reclamantă a contravalorii echipamentului de protecție, instanța a reținut că bunurile acordate ca echipament de protecție pârâtului au fost restituite astfel încât nu se impune ca acesta să restituie contravaloarea lor.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1293 din 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul C. a declarat recurs reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA Sucursala Centrul Regional de Exploatare și Întreținere și Reparații CF C..
Motivează recursul arătând că hotărârea recurată este lipsită de temei legal
și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Precizează că prejudiciul încercat de către recurentă este în cuantum de 3.269,59 lei și nu doar de 2.369 lei, astfel cum a reținut instanța de fond.
În această situație, intimatul pârât ar fi trebuit să fie obligat să plătească întreaga sumă pentru care a investit instanța de judecată.
De altfel, instanța de fond în mod greșit a reținut că pârâtul a restituit echipamentul de protecție, fapt ce nu corespunde realității.
Pentru cele menționate a solicitat admiterea recursului, schimbarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând sentința recurată în baza motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele:
Potrivit art. 256 (1) Codul muncii „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în valută sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabilește potrivit naturii acestora de la data plății”.
Articolul 250 reglementează obligația de restituire a salariaților față de angajatorii lor.
Deși ea apare ca o instituției distinctă de răspundere patrimonială, totuși, și procedura pentru reîntregirea patrimoniului angajatului este aceeași. Răspunderea patrimonială propriu zisă se întemeiază pe o faptă săvârșită cu vinovăție, pe când obligația de restituire are la bază plata lucrului nedatorat, îmbogățirea fără justă cauză.
Prin urmare, obligația de restituire privește, după caz:
-sumele de bani primite nedatorat (de exemplu, salariul a fost calculat greșit ori s-a acordat o indemnizație de concediu superioară celei legale;
-lucruri care nu u se cuveneau (de pildă echipamente de lucru sau de protecție);
-servicii neîndreptățite (referitoare, de exemplu, la cazare, transport, telefon de serviciu etc.).
Dacă bunurile nu pot fi restituite în natură, salariatul va suporta contravaloarea lor.
Prin urmare, textul legal vizat antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. de asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligația de restituire se naște în legătură cu desfășurarea raporturilor de muncă.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a solicitat ca intimatul pârât să-i restituie contravaloarea concediului de odihnă încasat necuvenit pe întregul an 2012 și a echipamentului de protecție nerestituit.
Soluționând cauza, instanța de fond în mod corect a obligat pârâtul să restituie contravaloarea concediului de odihnă necuvenit pe anul 2012- mai puțin o zi la care avea dreptul să încaseze contravaloarea concediului de odihnă pentru această zi.
În atare situație, pârâtul intimat a fost obligat să restituie suma de 2.369 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă necuvenit, dar în mod greșit instanța de fond a respins pretențiile reprezentând contribuțiile aferente concediului de odihnă (CAS, CASS, fond șomaj, fond accidente, concedii medicale, fond garantare creanțe salariale), contribuții care se ridică la suma de 639,67 lei și care trebuiau reținute.
Privitor la obligarea pârâtului intimat la contravaloarea echipamentului de protecție Curtea constată:
Astfel cum s-a menționat, potrivit art. 256 al. 2 din Codul muncii care prevede că „dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, „este obligat să suporte contravaloarea lor”, instanța de fond corect a respins capătul de cerere privind obligarea celui în cauză, la contravaloarea echipamentului de protecție, întrucât din înscrisurile existente la dosarul de fond (filele 30, 31, 32 și fila 6 dosar Curte), rezultă că echipamentul de protecție uzat și neuzat a fost restituit.
Ca atare, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că-l va obliga pa pârât la plata sumei de 639,67 lei reprezentând contribuții aferente indemnizației concediu de odihnă necuvenite.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C., cu sediul în C., ., . civile nr. 1293 din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. D.-D., domiciliat în Agigea, .. C1, ., ..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul și la plata sumei de 639,67 lei contribuții aferente indemnizației C.O. necuvenite.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. Vanghelița T. G. L.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond F.M.
Red.dec.jud.recurs V.T./28.11.2013
Tehnored.gref.C.I./28.11.2013/3 exp.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2876/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 629/2013.... → |
|---|
