Pretentii. Sentința nr. 2876/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2876/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1188/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 31/CM/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâtul V. C. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2876/05.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. A. TERITORIALĂ . obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, fiind comunicat cu partea adversă.
La data de 14 noiembrie 2013 intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Se mai învederează de către grefier faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri.
Curtea, după deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în baza prevederilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._ din data de 01 aprilie 2013, reclamanta U. A. TERITORIALĂ . în judecată pe pârâtul V. C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3.437 lei, reprezentând prejudiciu creat prin plata nelegală a unor premii de C. și de P..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, pârâtul este angajat cu contract individual de muncă în cadrul U.A.T. . controlului efectuat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, prin Decizia nr. 72/28.12.2012, s-a constatat că, în mod nelegal, s-au acordat premii de C. și de P. către acesta.
S-a mai arătat că, potrivit punctului 6 din Decizia nr. 72/28.12.2012 a Curții de Conturi României - Camera de Conturi Tulcea, s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (2) si (3) și art. 23 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, precum și ale art. 12 alin. (l) din Legea nr. 130/1996, având drept consecință majorarea nelegală a cheltuielilor salariale.
Reclamanta a mai învederat că, prin nota de constatare nr. 6576/11.02.2013 a compartimentului contabilitate din cadrul U.A.T. . calculat atât paguba efectivă, cât și beneficiul nerealizat (dobânda datorată), suma ce urmează a fi recuperată de la fiecare salariat fiind în cuantum de 3.437 lei (pentru fiecare).
A susținut reclamanta că, a încercat să recupereze prejudiciul creat de salariat prin acordul părților, însă acesta a refuzat.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată și obligarea paratului la plata sumei totale de 3437 lei reprezentând prejudiciu creat prin plata nelegală a unor premii de C. și de P..
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 268 alin. (l) lit. c) Codul muncii, art. 254 și 256 alin. (l) Codul muncii și art. 194 Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: Decizia Curții de Conturi nr. 72/28.12.2012 (extras); angajament de plată; nota de constatare nr. 6576/11.02.2013 a compartimentului contabilitate din cadrul U.A.T. .> La solicitarea instanței de judecată, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că, temeiul de drept în baza căruia s-au achitat drepturile imputate este Contractul/acordul colectiv de muncă, încheiat la nivelul instituției publice, contract ce a fost înregistrat la I.T.M. Tulcea sub nr. 127/2331/31.05.2011.
Totodată, reclamanta a mai arătat că, nu a contestat decizia nr. 72/2012 a Curții de Conturi - Camera de Conturi Tulcea și a depus la dosarul cauzei Acordul colectiv de muncă și decizia nr. 72/2012 a Curții de Conturi în extenso, adresele nr._, 4819/2011, nr. 2331/2011, contractul individual de muncă nr. 907/2007 și act adițional.
În apărare, la data de 26 aprilie 2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a arătat că, este angajat în cadrul U.A.T. - . această calitate, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, a beneficiat de prime de P. și de C. în cursul anului 2011.
A apreciat pârâtul că, nu datorează suma solicitată de către angajator întrucât aceasta a fost prevăzută în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al reclamantei pentru anul 2011, iar prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
A arătat pârâtul că, obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate întrucât acesta a fost înregistrat și a devenit opozabil și obligatoriu pentru părțile contractului.
A mai menționat pârâtul că, D.M.P.S. Tulcea a înregistrat contractul colectiv de muncă, fără obiecțiuni, acesta fiind momentul de la care contractul colectiv începe să-și producă efectele.
A precizat pârâtul că, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților era necesară întrunirea anumitor condiții, respectiv: calitatea de salariat; fapta ilicita si personală a salariatului săvârșită în legătura cu munca sa; raportul de cauzalitate între faptă, prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului.
Pârâtul consideră că, în cauză nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite si personale a sa, săvârșită în legătura cu munca, astfel că drepturile bănești au fost acordate în mod legal.
A mai arătat pârâtul că, deși reclamanta a încercat să recupereze suma pretinsă printr-un angajament de plată, a refuzat să o achite deoarece consideră că nu o datorează, fiind achitată în mod legal.
În concluzie, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând în drept dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și Legea nr. 130/1996.
A mai depus reclamantul la dosarul cauzei și angajament de plată.
La data de 15 mai 2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii ca fiind fondata, motivat de faptul ca suma solicitata de la parat a fost acordata in mod eronat, asa cum a constatat Curtea de Conturi -Camera de Conturi Tulcea, iar U.A.T. Văcăreni nu a făcut decât sa pună în aplicare masurile ce au fost dispuse de către organul de control.
Prin sentința civilă nr. 2876 din 05.06.2013 a Tribunalului Tulcea, a fost admisă acțiunea reclamantei și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 3437 lei reprezentând prejudiciu creat prin plata nelegala a unor premii de C. si de Paste.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul V. C. este angajat al Primăriei . în calitate de sudor (personal contractual), iar prin Decizia nr. 72/2012 Camera de Conturi Tulcea a consemnat o . neregularități urmare acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară al Unității A.-Teritoriale (UAT) .> Prin punctul 6 din susmenționatul înscris s-a constatat că în anul 2011 UAT . plăți ce au fost înregistrate la titlul I „Cheltuieli de personal” în sumă totală estimată de 49.814 lei reprezentând „prime pentru sărbătorile de C. și de Paști” acordate salariaților în baza art. 31 alin.(9) din contractele/acordurile colective de muncă nr. 40/16.04.2009 (valabil pentru anii 2009 și 2010) și 132/18.02.2011 (valabil pentru anul 2011), înregistrate la D.M.P.S./I.T.M. Tulcea sub nr. 1286 din 15.04.2009 și 127 din 30.03.2011 și a actului adițional nr. 1/12.04.2011, plăți pentru care nu există bază legală.
În realitate, aceste drepturi au fost plătite pârâtului în baza contractului/acordului colectiv de muncă nr. 132/18.02.2011 încheiat la nivelul Primăriei . la I.T.M.Tulcea sub nr. 127/30.03.2011, precum și a actului adițional la acest acord nr. 127/2331/24.02.2011 și înregistrat la I.T.M. Tulcea sub nr. 127/2331/31.05.2011.
Potrivit art. 32 alin. 9 din acest acord colectiv de muncă rezultă că funcționarii publici vor beneficia de o primă pentru sărbătorile de C. și de Paști care va fi egală cu un salariu minim brut pe țară în funcție de alocațiile bugetare.
Tot prin decizia analizată s-a consemnat că prin aceste plăți s-au încălcat prevederile art. 14 alin. 2 și 3 și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, ale art. 1 alin. 1 și 2 și art. 37 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 lit. a din OG nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, precum și ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Analizând contextul normativ de la momentul stipulării acestor prime prin acordul colectiv de muncă nr. 132/18.02.2011 încheiat la nivelul Primăriei . la I.T.M. Tulcea sub nr. 127/30.03.2011 se constată că, la acea dată erau aplicabile actele normative menționate în Decizia nr. 72/2012 emisă de camera de Conturi Tulcea.
Astfel, prin art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 s-a reglementat că, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit art. 12 alin. 1 din același act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Potrivit art. 3 din OUG nr.1/2010, prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, iar conform art. 37 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.
Raportând aceste dispoziții legale la prevederile acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul UAT ., rezultă că nu era permis a se negocia în acel moment salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor legii menționate, respectiv nu era permis a se stipula acordarea unor premii de C. și de Paști, așa cum s-a procedat.
Pe cale de consecință, cum încasarea acestor drepturi de către pârât nu are un suport legal, în speță nefiind incidente nici dispozițiile Legii nr. 84/2012 întrucât drepturile au fost stabilite prin acord încheiat după . Legii-cadru nr. 284/2010, se reține că drepturile plătite nelegal trebuie restituite.
Astfel, instanța va dispune admiterea acțiunii formulate și obligarea pârâtului să plătească în favoarea reclamantei suma de 3437 lei reprezentând prejudiciu creat prin plata nelegală a unor premii de C. și de P..
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâtul. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: în calitate de angajat al reclamantei, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă negociat la nivelul acestei instituții, a beneficiat de prime de P. și de C. în cursul anului 2011; ulterior, în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, nesocotind puterea de lege a contractului încheiat și considerând că plata acestor prime s-a făcut fără temei legal, reclamata l-a acționat în judecată pentru a recupera prejudiciul presupus a fi creat prin acordarea acestor drepturi; consideră că nu datorează suma la care a fost obligat de către instanța de fond, întrucât aceasta a fost prevăzută în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al reclamantei pentru anul 2011; invocă prevederile art.1 alin.1 din Legea nr. 130/1996; interpretând per a contrario dispozițiile legale menționate, consideră că prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale; în acest sens consideră că sunt și prevederile art.11 din Codul muncii; se invocă și prevederile art.8 alin.(4) din Legea nr. 130/1996 și Convenția OIM nr.154/1981; mai mult, consideră că obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate întrucât acesta a fost înregistrat și prin acest fapt a devenit opozabil și în același timp, obligatoriu pentru părțile contractului, potrivit art. 229 alin.4 din Codul Muncii și art.30 alin.l din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea exercitării contractului colectiv de muncă derivă și din prevederile Convenției OIM nr. 131/1970, pe lângă faptul că alin.2 al ambelor articole prevede atragerea răspunderii părților care se fac vinovate de neîndeplinirea obligațiilor avansate prin contractul colectiv de muncă; este de relevat și că DMPS Tulcea a înregistrat contractul colectiv de muncă, fără obiecțiuni, aceasta exercitându-și controlul de legalitate; potrivit art.8 din Legea nr. 130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele și în condițiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art. 24 alin.1), nulitate care se constată de instanța competentă, la cererea părții interesate (art.24 alin.2 din Legea nr. 130/1996); subliniază că instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că în momentul înregistrării contractului colectiv de muncă, direcțiile generale teritoriale de muncă și protecție socială au obligația de a verifica dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8, exercitând în acest mod controlul de legalitate și dacă constată negocierea unor clauze cu încălcarea art.8, au obligația de a lua măsuri de intrare în legalitate, de a se înlătura din contract clauzele contrare legii (art. 27 alin. 2 coroborat cu art.28); însă procedura descrisă nu a avut loc, ceea ce înseamnă că DMPS și-a dat avizul favorabil, moment în care contractul colectiv începe să-și producă efectele, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia făcea inaplicabile clauzele cuprinse în respectivul contract, mai precizează că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților era necesară întrunirea anumitor condiții: -calitatea de salariat; -fapta ilicita si personală a salariatului săvârșită în legătura cu munca sa; - raportul de cauzalitate între faptă, prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului; în lipsa uneia dintre aceste condiții această răspundere nu există; consideră că în cauză nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite si personale a sa, săvârșită în legătura cu munca, astfel că drepturile bănești au fost acordate în mod legal; deși angajatorul a încercat să recupereze suma pretinsă printr-un angajament de plată a refuzat să o achit deoarece consideră că nu o datorează fiind achitată în mod legal, în baza unui act negociat la nivelul instituției.
Pentru considerentele expuse solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea apelului și anularea sentinței Tribunalului Tulcea.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului sens în care a reiterat, în esență, susținerile cuprinse în cererea introductivă.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că drepturile încasate de apelantul pârât erau prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității în anul 2011.
Dar, în ceea ce privește efectele acestui contract colectiv de muncă, trebuie reținut că deși potrivit art. 243 din Codul Muncii (în forma în vigoare anterior republicării, aplicabilă la data de 01.01.2011) respectiv art.229 al.4 din Codul Muncii republicat, executarea acestuia este obligatorie pentru părți, acest contract se supune și normelor speciale derogatorii.
Ca urmare, dacă un act normativ cu putere de lege interzice în mod expres acordarea unor drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă, clauzele contrare cuprinse în contractul colectiv de muncă nu mai pot produce efecte.
Astfel cum a stabilit Curtea Constituțională prin Decizia nr.292 din 1 iulie 2004, încheierea acestora nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste contracte sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, contractele colective "sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale". În consecință, negocierea contractelor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.65 din 20 iunie 1995 sau Decizia nr.383 din 23 martie 2011).
Trebuie avut în vedere că prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/17.01.1995 s-a stabilit că „puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Soluția este aceeași și pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale”.
În acest sens trebuie avute în vedere prevederile art. 9 (2) din Legea nr. 285/2010 potrivit cu care în anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii si prime de vacanta.
Așadar, în anul 2011, prin voința legiuitorului nu se puteau acorda prime pentru sărbători astfel cum s-au acordat de către intimată apelantului iar aceste sume încasate constituie sume nedatorate.
Ca urmare, nu se pune problema îndeplinirii condițiilor răspunderii patrimoniale reglementate de art.254 din Codul Muncii rep. ci de îndeplinirea condițiilor art.256 din Codul Muncii rep. care se referă tocmai la obligația salariaților care au încasat o sumă nedatorată de la angajator să o restituie.
Singura condiție în acest caz este ca suma încasată să nu fi fost datorată, condiție îndeplinită în cauză pentru motivele expuse deja.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.480 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către pârâtul V. C. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2876/05.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. A. TERITORIALĂ ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, R. A. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. B. |
Redactat jud. A. R. 30.12.2013
Tehnored.A.B./08.01.2014/4ex
Jud.fond L.D. P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2013. Curtea de Apel... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 956/2013.... → |
|---|
