Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 284/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 4302/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 284/AS
Ședința publică din 14 mai 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR J. Z.
JUDECĂTOR M. A.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant BIȚOANĂ V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD), cu sediul în București, ., sector 1 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. S. I., în C., ., împotriva sentinței civile nr. 283 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, sector 6, Drumul Taberei, nr. 7-9 și M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, sector 5, ., având ca obiect contestație decizie pensie; Lege nr. 164/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul reclamant, prin SCMD, avocat S. S. I., iar pentru intimații pârâți răspunde consilier juridic lct. col. P. M., în baza delegației de reprezentare fără număr și dată, emisă de M.. Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art.87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal; motivele de recurs au fost comunicate; intimați pârâți au depus la dosar (fila 9) întâmpinare, care a fost comunicată recurentei reclamante la data de 12.04.2013; după care:
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, prin SCMD, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Face un scurt istoric al speței.
Învederează că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea Deciziei de revizuire a pensiei nr._ din 15 martie 2012, contestate, emisă de C. de P. Sectorială din cadrul M.. Comisiei de Contestații nr._ din 17 iulie 2012, ca nelegale și netemeinice și menținerea Deciziei nr._ din 19 februarie 2009 de stabilire a cuantumului pensiei emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, plătită în luna decembrie 2010.
Ulterior, a precizat acțiunea, în sensul completării în subsidiar al capătului al doilea de cerere, solicitând, în situația în care se va respinge acest capăt de cerere, să se dispună obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de stabilire a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 164/2001 – față de practica M.A.I., S.R.I. și M..> Mai arată că, în motivarea cererii de chemare în judecată inițial formulată, a contestat decizia de revizuire a pensiei emisă de C. Sectorială a M.. nelegalității: lipsei temeiului juridic al emiterii deciziilor de revizuire a pensiei reclamantei, încălcarea principiului neretroactivității, cât și pentru încălcarea unor drepturi fundamentale statuate de lege, Constituția României și practica obligatorie a CEDO: dreptul de proprietate și principiul drepturilor câștigate, aspecte pe care le susține și la acest moment.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra prezentului recurs.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin cerere înregistrată la 23.04.2012, reclamanții Bițoană V., C. C., D. G. și T. N., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A. Naționale și C. Sectorială de P. a Ministerului A. Naționale anularea deciziilor nr._/13.12.2011 și 2.02.2012,_/15.03.2012,_/22.02.2012 și_/19.03.2012, prin care au fost revizuite pensiile de serviciu stabilite în baza Legii nr. 164/2001 și menținerea în plată a pensiilor stabilite prin deciziile emise în baza Legii nr. 164/2001. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia revizuită în baza OUG nr. 1/2011, precum și a dobânzii legale aferentă acestei diferențe calculată la data plății și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că deciziile contestate au fost emise în temeiul HG nr. 735/2010, a cărei executare fusese suspendată prin sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj. Ele încalcă principiile neretroactivității legii, drepturilor câștigate și dreptului de proprietate, prevăzute de Constituția României, Declarația universală a drepturilor omului, CEDO și legislația UE. OUG nr. 1/2011 nu se putea aplica raporturilor juridice născute anterior emiterii acesteia. Există numeroase persoane care beneficiază încă de pensia stabilită în baza Legii nr. 164/2001.
Prin cerere înregistrată la 5.06.2012, reclamanții și-au completat cererea, solicitând în subsidiarul celui de-al doilea capăt de cerere obligarea pârâților la emiterea unor decizii de pensie de serviciu în baza Legii nr. 164/2001.
Prin încheierea din 5.06.2012, instanța a disjuns cererile formulate de reclamanții C. C., D. G. și T. N., ale căror cereri fac obiectul dosarelor nou-formate 6548-_ .
Prin urmare, în dosar instanța a rămas învestită cu cererea formulată doar de reclamantul Bițoană V., dintre deciziile enumerate în cererea de chemare în judecată privindu-l pe acesta numai decizia nr._/15.03.2012.
Prin cerere înregistrată la 20.08.2012, reclamantul Bițoană V. a solicitat și anularea hotărârii Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului A. Naționale nr._/17.07.2012, prin care a fost respinsă contestația administrativă împotriva deciziei de revizuire care face obiectul cererii inițiale.
Prin cerere înregistrată la 8.10.2012, reclamantul și-a completat cererea, contestând cuantumul pensiei, întrucât nu au fost luate în calcul grupele de muncă stabilite prin HG nr. 1294/2001 modificată și completată prin HG nr. 1019/2011, precum și primele acordate de-a lungul timpului și al treisprezecelea salariu. În consecință, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la emiterea unei decizii ținând seama de veniturile reale realizate în concret.
Prin note înregistrate la 9.11.2012, pârâta C. Sectorială de P. a Ministerului A. Naționale a arătat că HG nr. 1019/2010 are caracter secret, însă privește încadrarea anumitor activități în condiții deosebite, speciale și alte condiții, cu efecte numai pentru viitor, pentru cadrele militare în activitate la data adoptării sale.
Prin concluzii orale, pârâții au solicitat respingerea cererii.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar decizia contestată, contestația administrativă formulată împotriva acestora, hotărârea comisiei de contestații contestată, decizia emisă în baza Legii nr. 164/2001, cupoane de pensie, buletine de calcul.
Prin sentința civilă nr. 283 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ a fost respinsă cererea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul Bițoană V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în contradictoriu cu pârâții C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale București și M. A. Naționale București, ca neîntemeiată.
Analizând probele administrate, prima instanță a reținut că prin decizia pârâtei nr._/15.03.2012 a fost revizuită pensia reclamantului Bițoană V. în baza OUG nr. 1/2011, stabilindu-i-se o pensie de 2340 lei, mai mică decât cea de 2954 lei primită pentru luna decembrie 2011 în baza Legii nr. 164/2001, potrivit cuponului de pensie depus la dosar. Contestația administrativă împotriva acestei decizii a fost respinsă prin hotărârea nr._/17.07.2012 a Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului A. Naționale.
Întrucât motivele invocate de reclamant în sprijinul cererii de anulare a deciziei care face obiectul cererii de chemare în judecată, denumită mai sus decizia inițială, sunt aceleași și în cazul cererii completatoare prin care a solicitat emiterea hotărârii comisiei de contestații prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei, instanța a abordat apărările formulate de reclamant, cu mențiunea că se au în vedere și decizia și hotărârea contestate în cauză.
S-a precizat că decizia contestată nu a fost emisă, așa cum a susținut reclamantul, în baza HG nr. 735/2010, ci în baza OUG nr. 1/2011, potrivit mențiunii exprese din cuprinsul acesteia.
Conform art. 1 din OUG nr. 1/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari. Art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010 se referă la pensiile militare de stat, categorie în care se înscrie și pensia reclamantului.
S-a constatat astfel că revizuirea pensiei reclamantului s-a făcut în baza unui act normativ de drept intern, având temei legal sub acest aspect. Textul legal prevede expres revizuirea pensiilor aflate în plată, acestea constituind ipoteza normei juridice, astfel încât nu se poate reține susținerea reclamantului că OUG nr. 1/2011 nu ar fi aplicabilă drepturilor la pensie deschise înaintea intrării ei în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea cu Constituția României, OUG nr. 1/2011 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin decizia nr. 919/2011 Curtea Constituțională stabilind că aceasta respectă prevederile constituționale. Curtea Constituțională a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, cumulat cu pensia contributivă, formează pensia de serviciu stabilită în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Curtea Constituțională a statuat, de asemenea, că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii. În privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 din Constituție și ale art. 11 și art. 20 din Legea fundamentală raportate la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, stabilirea stagiilor de cotizare și a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competența exclusivă a legiuitorului, care, ținând cont de particularitățile activității desfășurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
Instanța a avut în vedere că limitele controlului de constituționalitate sunt date de prevederile constituționale, instanțele judecătorești fiind chemate să aplice direct și cu prioritate față de dreptul intern, chiar validat de Curtea Constituțională eventual prin raportare și la dreptul internațional, prevederile actelor internaționale referitoare la drepturile omului, în baza art. 20 din Constituție. Ca urmare, incidența CEDO și a jurisprudenței Curții Europene în materie va fi analizată distinct.
Reclamantul a criticat decizia de plată parțială, în urma revizuirii pensiei, a unui drept câștigat, ca urmare a intrării în vigoare a unei legi care nu poate retroactiva și care astfel nu poate avea ca efect lipsirea sa de dreptul dobândit. Prin urmare, în mod esențial, se aduce în discuție dreptul de proprietate, cu referire la principiul drepturilor câștigate, potrivit căruia drepturile deja dobândite sub imperiul legii vechi nu pot fi pierdute sub imperiul legii noi. Se vede astfel că principiul drepturilor câștigate apare ca o aplicație a principiului neretroactivității legii referitoare la dreptul de proprietate.
Prin decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza C. A. și alții împotriva României din 15.05.2012 s-a reținut că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat. Statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. În acest sens, Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a abrogat mai multe sisteme speciale de pensii, inclusiv pe cel al pensiilor militare, pentru a asigura echilibrul bugetar și pentru a corecta inegalitățile dintre diferitele sisteme de pensii. În această privință, pretinsa diminuare a pensiilor reclamantului a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 și astfel motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Curtea a reținut, de asemenea, și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamantul nu a pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamantul beneficiase anterior datorită naturii profesiei lor.
În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea a reamintit că o distincție este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenție dacă îi lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Având în vedere aceste elemente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că măsurile criticate de pensionarii militari nu au fost de natură să îi facă pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și reclamantul nu a fost în mod nejustificat discriminat în raport cu alți pensionari.
Față de concluziile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza mai sus menționată, care sunt pe deplin aplicabile și reclamantului întrucât s-a avut în vedere revizuirea pensiilor militare, categorie din care face parte și pensia reclamantului (OUG nr. 1/2011 privește pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, precum și pensiile militare de stat), iar revizuirea s-a făcut numai pentru viitor și nu a vizat decât pierderea suplimentului de pensie plătit de la bugetul de stat, nu și dreptul la pensie în sine, instanța constată că decizia de revizuire și hotărârea comisiei de contestații criticate de reclamant nu contravin nici principiilor neretroactivității legii, nediscriminării și drepturilor câștigate și nici protecției dreptului de proprietate instituită de convenție, așa cum nu contravin nici dreptului intern.
Art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privește protecția generică a dreptului de proprietate și nu instituie un nivel superior de protecție față de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, mai sus menționat, prin urmare nu poate conduce la concluzia încălcării acestui drept prin deciziile de revizuire contestate.
Efectuând un control propriu asupra conformității OUG nr. 1/2011 cu instrumentele juridice internaționale privind drepturile omului, instanța aderă pe deplin la concluziile Curții Constituționale și ale Curții Europene a Drepturilor Omului mai sus expuse, neidentificând argumente care să le contrazică.
În acest sens, măsura revizuirii nu afectează dreptul la pensie în sine, iar legea nouă se aplică numai pentru viitor unor situații juridice începute și nefinalizate sub imperiul legii vechi, deci nu retroactivează. Principiul drepturilor câștigate, potrivit căruia drepturile deja dobândite sub imperiul legii vechi nu pot fi pierdute sub imperiul legii noi (principiul fiind o aplicație a principiului neretroactivității legii referitoare la dreptul de proprietate) nu presupune și imposibilitatea pentru legiuitor de a modifica nivelul pensiilor pentru viitor, nici în sens pozitiv, nici în sens negativ, întrucât prin aceasta nu încalcă nici un drept fundamental, ci doar își exercită o anumită opțiune de politică socială. Potrivit legii noi, pensia valorifică principiul contributivității, asigurând în realitate o protecție sporită a dreptului la pensie, în raport cu reglementarea anterioară.
Art. 10 din Tratatul Uniunii Europene și art. 6 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care fac trimitere la Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, nu sunt aplicabile speței. Astfel, potrivit art. 51 alin. 1 din Carta amintită, dispozițiile prezentei carte se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑434/11 – Corpul Național al Polițiștilor, prin ordonanța din 14.12.2011: „în ceea ce privește cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale, potrivit unei jurisprudențe constante, acestea sunt obligatorii pentru statele membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii”. Or, astfel cum rezultă din preambulul său, precum și din conținut, prin OUG nr. 1/2011 nu a fost pus în aplicare dreptul Uniunii.
Susținerile reclamantului în sensul că există numeroase persoane care beneficiază în continuare de Legea nr. 164/2001 nu pot fi luate în considerare, fiind nedovedite. Dacă ar fi fost dovedite, soluția legală ar fi fost de aplicare în toate cazurile a legii noi, iar nu a legii vechi, potrivit principiului supremației legii care funcționează în mod evident în favoarea legii aflate în vigoare.
Art. 6 din Codul civil nu conduce la o concluzie diferită, alin. 6 prevăzând că dispozițiile legii noi sunt aplicabile efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi. Reținând că reclamantul a invocat dreptul de proprietate în legătură cu pensia sa, rezultă că această prevedere legală este aplicabilă, cu mențiunea că art. 6 C. civ. nu are o forță juridică superioară în raport cu OUG nr. 1/2011 și astfel nu o poate invalida, fapt valabil în cazul tuturor prevederilor Codului civil pretins încălcate (art.4, 5, 6 și 11). Art. 3 din legea nr. 71/2011 invocat de reclamant este inaplicabil, întrucât privește punerea în aplicare a Codului civil, nu a OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește comunicările Comisiei Europene, art. 12 din Carta socială europeană și directivele 86 și 97/1996 invocate de reclamantă, acestea conțin prevederi generice care nu pot susține nevalabilitatea OUG nr. 1/2011, act prin care s-a prevăzut corelarea pensiilor militare cu contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale.
Nu s-a putut reține neconstituționalitatea sau greșita aplicare a OUG nr. 1/2011 și pensiilor aflate în plată la data intrării ei în vigoare în baza deciziilor Curții Constituționale nr. 20/2000 și 120/2007, câtă vreme Curtea Constituțională a constatat direct constituționalitatea OUG nr. 1/2011 și instanța a ajuns la rândul ei la concluzia că aceasta nu este retroactivă și nu încalcă principiul drepturilor câștigate.
În ceea ce privește criticile reclamantului cu privire la calculul pensiei în funcție de grupele de muncă, prime și al treisprezecelea salariu, instanța a constatat că acesta nu a dovedit că acest calcul s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale aplicabile, în condițiile în care sarcina probei îi aparține, în calitate de reclamant.
În acest sens, instanța a încuviințat în cursul procesului o expertiză contabilă pentru verificarea corectitudinii calculării pensiei prin deciziile contestate, iar față de neplata onorariului de expert a constatat la termenul următor, la cererea expresă a reclamantului, decăderea din dreptul de a administra această probă, potrivit art. 170 alin. 3 C. proc. civ.
În ceea ce privește HG nr. 1019/2011, aceasta privește modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 492/2004 privind organizarea și funcționarea institutelor culturale românești din străinătate prin reorganizarea centrelor culturale din străinătate, precum și înființarea unor institute noi, deci nu are nici o legătură cu reclamantul și cu speța.
Din notele depuse de pârâta C. Sectorială de P. a Ministerului A. Naționale a rezultat că HG nr. 1019/2010 are caracter secret, însă privește încadrarea anumitor activități în condiții deosebite, speciale și alte condiții, cu efecte numai pentru viitor, pentru cadrele militare în activitate la data adoptării sale.
HG nr. 1019/2010 nu este publicată în Monitorul Oficial, rezultând că are într-adevăr caracter secret.
Reclamantul nu a contestat susținerile Casei Sectoriale de P. cu privire la conținutul generic exprimat al acestui act normativ. În plus, el nu este aplicabil în speță întrucât a vizat numai cadrele militare în activitate, deci nu și cazul reclamantului. Pe de altă parte, indiferent de această hotărâre a guvernului, reclamantul a decăzut din dreptul de a administra proba cu expertiză contabilă, nedovedind că s-ar fi făcut vreo greșeală cu privire la luarea în considerare a condițiilor de muncă și a veniturilor obținute.
Art. 1 alin. 2-4 din OUG nr. 1/2011 a prevăzut modalitatea de culegere a datelor necesare calculării pensiilor în funcție de contribuțiile fiecărui beneficiar, stabilind că obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. 1, revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Instituțiile prevăzute la alin. 2 transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011. În cazul pensiilor prevăzute la alin. 1, pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
Se înțelege astfel că nu se poate accepta critica în sine a aplicării principiului contributivității și în cazul pensionarilor vizați de prevederile OUG nr. 1/2011, legea prevăzând criterii obiective în funcție de care să se realizeze calculul pensiilor, având la bază contribuțiile asiguraților plătite ca procent din veniturile obținute. Prin urmare nu se poate considera că inaplicabilitatea în cazul militarilor a prevederilor generale privind carnetul de muncă îi scutește de aplicarea principiului contributivității, ajungându-se la aplicarea implicită a legii anterioare care îi privea.
Pe de altă parte, beneficiarii pensiei pot face dovada obținerii unor venituri diferite de cele reținute potrivit regulilor de la art. 1 din OUG nr. 1/2011, însă nu se poate reține în prezenta cauză nulitatea deciziilor de revizuire. În lipsa identificării unor erori de calcul concrete cu privire la aceste venituri, deciziile de revizuire, precum și hotărârile comisiei de contestații, care sunt conforme și cu dreptul intern, și cu cel internațional, după cum a fost arătat, se bucură de prezumția de valabilitate.
S-a impus și precizarea că decizia cuprinde grupele și condițiile de muncă, deci acestea au fost luate în considerare la stabilirea pensiei.
În consecință, nu există temei pentru anularea deciziei de revizuire a pensiei, nici a hotărârii comisiei de contestații prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva deciziei de revizuire, nici pentru menținerea deciziei emise în baza Legii nr. 164/2001 și nici pentru emiterea unei decizii în baza Legii nr. 164/2001, care în prezent este abrogată, ori în baza altor acte normative abrogate care au guvernat pensiile militare de-a lungul timpului. De asemenea, nu există nici un motiv pentru obligarea pârâților la plata diferențelor dintre pensia cuvenită în baza Legii nr. 164/2001 și pensia stabilită în baza OUG nr. 1/2011, precum și nici a dobânzii legale aferente, câtă vreme asemenea diferențe nu există.
Pentru toate aceste considerente, cererea, astfel cum a fost completată, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, la data de 18 februarie 2013, reclamantul Bițoană V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere București, formulând următoarele critici:
Prin sentința civilă nr. 283 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._, în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Prin decizia nr. 956/13.11.2012 Curtea Constituțională a României a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 151 alin.2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de SCMD în dosarul nr._ și altele, prin care a decis că aceste dispoziții „ sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție”.
Din interpretarea per a contrario a celor reținute de CCR rezultă că dispozițiile art. 151 alin.2 din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituționale atunci când împiedică accesul la justiție.
Privind nelegalitatea revizuirii din prisma normelor de drept intern:
Deciziile de revizuire a căror nelegalitate o reclamă reclamantul, atât în privința inaplicării în persoana reclamantului a actelor normative specifice, legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011, cât și sub aspectul încălcării normelor de drept intern edictate la momentul emiterii acestor decizii, au fost emise sub imperiului noului Cod civil, în vigoare în luna decembrie 2011, data emiterii acestora.
Constatarea anterioară a constituționalității Legii nr. 119/2010 nu împiedica instanța națională să verifice aplicarea legii, în concret, produce încălcări ale dreptului intern sau chiar Convenției, cu atât mai mult cu cât, între momentul pronunțării deciziei Curții Constituționale asupra legalității Legii 119/2010 și data emiterii deciziei de revizuire contestată au intervenit acte normative noi, de imediată aplicare, respectiv Noul Cod Civil.
Este cu atât mai justă aplicarea noului cod civil în contextul în care, prin emiterea deciziilor de revizuire, are loc și o novație obiectivă – schimbarea pensiei de serviciu în pensie de drept comun, ceea ce presupune încetarea unor raporturi (născute din pensia de serviciu) și nașterea altora (născute din pensia de drept comun). Situația novației este evidentă în contextul în care deciziile de recalculare emise pentru reclamanți în decembrie 2010 în temeiul Legii nr. 119/2010, și prin care s-a încercat realizarea novației, au fost la rândul lor supuse revizuirii prin prevederile O.U.G. nr. 1/2011 iar pensiile de serviciu au continuat să subziste până la emiterea acestor decizii de revizuire.
Aceste acte normative prin care încetează pensiile de serviciu și se nasc pensiile de drept comun, cu consecința aplicării metodologiei din Legea 19/2000 și a calculației speciale prevăzute în O.U.G. 1/2011, nu se mai putea aplica raporturilor juridice născute anterior emiterii O.U.G. 1/2011.
Or, în cazul de față, prin supunerea pensiei de serviciu născută anterior lunii iunie 2010 și menținută în plată chiar de către emitentul actului data intrării emiterii deciziei de revizuire, la o procedură de revizuire aplicabilă situațiilor juridice născute după 31.01.2011, printr-un act (decizie de revizuire) s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 20 din Constituție și principiul neretroactivității.
Unul din cele mai importante motive pentru care solicită menținerea în plată a vechii decizii emise potrivit Legii 164/2001 îl constituie împrejurarea că, prin această decizie se menține calitatea de militar în rezervă, fiind pensie militară de stat. Pensiile militare de stat – așa cum este cea a cărei menținere o solicită la pct. 2 al acțiunii – beneficiază de dispoziții speciale în ceea ce privește procedura lor de actualizare.
Astfel, potrivit art. 48 din legea 164/2001 „Cuantumul pensiilor militare se actualizează după cum urmează:
a) ori de câte ori se majorează solda de grad și/sau solda funcției maxime ale cadrelor militare în activitate, potrivit gradului militar avut la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în condițiile prevăzute la art. 22-24;
b) în cursul execuției bugetului de stat, în funcție de posibilitățile financiare, la o creștere a ratei inflației de cel puțin 10% față de ultima lună când s-a efectuat o corecție a pensiilor, cuantumul pensiilor se majorează cu rata inflației, prin hotărâre a Guvernului”.
Consideră că dreptul reclamantei asupra acestui „bun” – pensia de serviciu cu toate privilegiile ce decurg din ea, s-a născut la momentul la care s-a stabilit inițial pensia de serviciu potrivit Legii nr. 164/2001 și orice imixtiune a puterii statului, fără o justă și prealabilă despăgubire, reprezintă o încălcare a Convenției și deschide calea unei acțiuni în anulare.
Un alt aspect de nelegalitate a deciziei de revizuire, bineînțeles atât ca încălcare a principiului neretroactivității cât și edictat ca normă de drept în art. 6 din Codul civil, o reprezintă includerea în cuprinsul deciziilor de revizuire a faptului că „prezenta decizie de revizuire intră în vigoare începând cu data de 01.01.2011”.
Aspectul de nelegalitate rezidă în acest caz din interpretarea sistematică a art. 1 și 2 din O.U.G. 1/2011 care prevede două cazuri de revizuire – art. 1 reglementează revizuirile din oficiu, cum este cazul de față, iar art. 2 reglementează revizuirile la cerere, făcute de petiționarii care ar avea de încasat drepturi suplimentare ce li se „cuvin”. Numai în acest caz din urmă, prevăzut de art. 2 alin.2 lit.a din O.U.G. 1/2001, se prevede împrejurarea că drepturile revizuite se cuvin „de la data de 01. ianuarie 2011”.
Este firesc ca aceste revizuiri să retroactiveze numai la cerere, și nu atunci când revizuirile au loc din oficiu, și în contextul în care se crește cuantumul pensiei.
Pe cale de consecință, trecerea în așa-zisul sistem public de pensii, ca și cum ar fi contribuit la fondul de pensii reprezintă un abuz al Guvernului prin M. A. Naționale și C. de pensii sectorială a acestui minister, o tulburare gravă a dreptului său de proprietate, un atentat la siguranța sa financiară și o nedreptate față de persoanele care au contribuit la acest fond de-a lungul timpului.
De asemenea, comparația cu pensiile speciale care nu au nicio legătură cu pensiile militare de stat, deosebire făcută inclusiv de Legea 119/2010.
Prin aceasta dorește să sublinieze că nu încearcă să obțină bani în plus, ci dorește să i se păstreze drepturile câștigate prin legea în vigoare la data pensionării.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.
In conformitate cu dispozitiile art.1 al Legii nr.119/2010 pensiile speciale ale militarilor, politistilor si altor categorii de persoane, au devenit pensii in intelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul unitar de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, de la data intrarii in vigoare a legii.
Integrarea in sistemul public de pensii a atras dupa sine si recalcularea pensiilor speciale, art. 3 al Legii nr.119/2010 stipuland ca pensile stabilite conform prevederilor legilor cu caracter special se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr.19/2000.
Prin O.U.G. nr.1/2011 Guvernul Romaniei a instituit o procedura de revizuire, din oficiu a pensiilor stabilite in conformitate cu Legea nr.119/2010, pana la data de 31.12.2011 recunoscand erorile in procedura de recalculare a drepturilor la pensie cuvenite beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, erori ce au avut ca efect prejudicierea drepturilor acestei categorii de persoane.
În baza OUG nr. 1/2011 s-au revizuit deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și aceste decizii isi produc efectele de la data de 01.01.2011 iar eventualele diferente de pensie care au aparut în luna decembrie 2010 în baza deciziei contestate, au fost achitate deja, în luna februarie 2011.
Din expunerea de motive a O.U.G.nr.1/2011 rezultă că măsura revizuirii pensiilor s-a datorat imposibilității identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie, al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr.119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
În raport de aceste aspecte, Curtea constată că cerințele interesului general în adoptarea O.U.G.nr.1/2011 a fost dovedit.
În ceea ce privește raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate, instanța apreciază că s-a păstrat un just echilibru între cele două cerințe.
În determinarea proporționalității, a justului echilibru, Curtea va verifica în ce măsură a fost afectată substanța dreptului.
În cauza de față nu a fost sistată plata pensiei, ci pensia a fost doar revizuită în raport cu sumele cu care s-a contribuit la fondul de pensii, potrivit principiului contributivității.
Prin aplicarea acestei modalități de calcul, reclamantul a pierdut doar partea necontributivă respectiv suplimentul adăugat de la bugetul de stat însă, dreptul de pensie nu a fost afectat în aspectele sale fundamentale.
Prin decizia nr. 29/12.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși s-a respins recursul în interesul legii, Curtea a statuat că este esențial a se constata în privința fiecărui reclamant în parte dacă s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
Făcând o analiză comparativă a nivelului pensiei revizuite cu pensia medie lunară la nivel național, pe anul 2010 și 2011, se observă un nivel superior al pensiei revizuite, astfel încât s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
În ceea ce privește discriminarea invocată, prin raportare la alte categorii de pensionari, aceasta nu poate fi reținută, în speță nefiind vorba de persoane aflate în situații similare, fiecare categorie de persoane având drepturi și obligații din prisma statutului profesional.
Reclamanții nu au fost supuși unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situații identice sau comparabile deoarece O.U.G.nr.1/2011 s-a aplicat tuturor beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În ce privește respectarea principiului egalității în fața legii și a nediscriminării, chiar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
S-a solicitat menținerea în plata a pensiei de serviciu stabilita anterior în temeiul Legii nr. 164/2001 – care este abrogata, și s-a invocat încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului însă, chiar în jurisprudența CEDO se reafirma dreptul statului de a reglementa politica sociala deoarece “Statele sunt mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru intre cheltuieli și venituri.”
Astfel chiar și în cauza C. Abaluta s.a contra României, - la care recurentul nu face referire - Curtea Europeana a considerat ca “reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestatii sociale dobandite în temeiul contributiilor la bugetul asigurarilor sociale achitate în timpul anilor de serviciu si numai acelei părți din pensie care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezinta un avantaj de care reclamantii beneficiasera multumita profesiei lor”.
Prin urmare, chiar Curtea Europeana a stabilit ca în ceea ce privește recalcularea pensiilor speciale nu se aduce nicio atingere dreptului fundamental de proprietate deoarece nu a fost afectat in substanța sa, partea cu care i s-a micșorat pensia fiind suplimentul adăugat matematic la pensia contributiva.
De asemenea, Curtea constată ca nu este incalcat nici principiul neretroactivitatii legii civile deoarece OUG 1/2011 s-a aplicat numai după ., revizuind pensiile pe viitor, fără a se aduce atingere prestațiilor anterioare deja încasate, iar prin aplicarea acestui act normativ nu se poate reține că s-ar fi adus atingere în vreun fel ordinii publice și bunelor moravuri.
Nu poate fi reținută nici susținerea că prin revizuirea pensiilor ar fi intervenit o novație reglementată prin noul cod civil.
Novație este definită ca acea convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, însă în cauza de față nu suntem în prezenta unui contract, prin urmare, nu exista un raport de natură convențională.
Cererea subsidiara prin care se solicita obligarea paratelor la emiterea unei decizii de pensie în temeiul legii nr. 164/2001 a fost de asemenea în mod corect respinsă deoarece aceasta lege a fost abrogata și începând cu 01.01.2011 temeiul legal al emiterii unei decizii de pensie il reprezinta legea nr. 263/2010.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate toate criticile formulate de reclamant cu privire la legalitatea deciziei contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant BIȚOANĂ V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD), cu sediul în București, ., sector 1 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. S. I., în C., ., împotriva sentinței civile nr. 283 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, sector 6, Drumul Taberei, nr. 7-9 și M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, sector 5, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. BĂDULESCUJELENA Z.
M. A.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond M. S.-S.
Red.dec.jud.rec.BM/22.05.2013
Tehnored.gr.AB/2 ex./31.05.2013
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 42/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 438/2013. Curtea... → |
|---|
