Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 79/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 1893/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.79/AS
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. A.
Judecător – M. B.
Judecător – R. A.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – cu sediul în municipiul București, ..3, Sector 4, împotriva sentinței civile nr.4390 din data de 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A. – domiciliat în municipiul Medgidia, ., județul C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură din partea intimatului reclamant – întâmpinare la data de 29 ianuarie 2013, comunicată recurentei pârâte și faptul că ambele părți din proces au solicitat judecata recursului în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor București a declarat recurs la data de 11 octombrie 2012 (conform datei de pe plic), împotriva sentinței civile nr.4390 din data de 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt,
Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2012, pe rolul Tribunalului C., reclamantul B. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de P. Sectorială de P. a Ministerului Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._ din 12.12.2011 emisă de pârâtă și menținerea deciziei de pensionare din data de 04.05.2005.
În motivarea acțiunii, partea reclamantă a arătat că a fost pensionat în anul 2005, având gradul de comisar șef și o vechime efectivă în Ministerul Administrației și Internelor, 28 ani, 10 luni și 12 zile.
La data de 21.12.2011 i-a fost comunicată decizia nr._ privind revizuirea pensiei în baza OUG 1/2011 emisă de C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.
A arătat reclamantul că prin această decizie i-a fost diminuat cuantumul pensiei de la suma de 3.912 lei la suma de 3.085 lei.
A susținut că a fost pensionar la data de 01.04.2005, la vârsta de 50 de ani, având vechime în serviciu de 42 de ani, 4 luni și 18 zile din care 24 de ani, 3 luni și 4 zile în condiții speciale, iar până la ieșirea din cadrele permanente, a lucrat ca efectiv militar și polițist 24 de ani, 5 luni și 6 zile. Pensia a fost emisă conform Legii 179/2004 privind pensiile de stat ale polițiștilor.
A mai susținut că, cuantumul pensiei la data emiterii deciziei a fost de 23.885.000 lei, iar ulterior, ca urmare a modificării legislației în domeniu a crescut la 3.912 lei, sumă din care i se reținea CASS și impozit.
A apreciat reclamantul că revizuirea deciziei de recalculare îi încalcă dreptul de proprietate asupra pensiei deținute în mod legal în baza legii anterioare apariției Legii nr. 119/2010, astfel cum este protejat de jurisprudența CEDO.
A relevat că măsura privind revizuirea pensiei recalculate emisă în mod nelegal, are loc prin încălcarea principiului neretroactivității legii prevăzut la art. 15 alin.2 din constituția României. Susține că încălcarea acestui principiu rezultă din faptul că decizia de revizuire emisă la data de 12.12.2011 își produce efectele retroactiv, de la data de 01.01.2011 în condițiile în care la data de 31.12.2010, dreptul său la pensie era născut pe baza legii anterioare apariției Legii nr. 119/2010, astfel că, în această situație, pe data de 01.01.2011 nu pot opera, concomitent, două dispoziții contrare: una care să prevadă recalcularea pensiei, iar cealaltă care să prevadă revizuirea recalculării.
A mai susținut că prin această decizie se încalcă principiul neretroactivității legii prevăzut de Decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale.
A considerat reclamantul că noile reglementări nu pot fi aplicabile cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.
A susținut că drepturile sale legal câștigate sunt cele prevăzute de legea anterioară Legii nr. 119/2010 și nu de cele cuprinse în decizia nelegală de recalculare a pensiei sale și emisă de o instituție publică fără competență în acest domeniu, ori revizuirea, în opinia legiuitorului, urmărește corectarea unor presupuse erori intervenite în procesul legal de recalculare al unor drepturi de pensie.
A mai susținut că decizia de revizuire este nelegală deoarece încalcă principiul drepturilor câștigate. Arată că drepturile sale legal câștigate sunt drepturi consacrate prin acte legale emise de statul român, prin casa de pensii, după pensionarea sa și aflate în plată la data de 31.12.2010, iar după data de 01.01.2011, drepturile sale au fost, în mod abuziv diminuate, cu încălcarea legalității, prin emiterea de decizii de recalculare a pensiei sale.
Cu privire la modalitatea și datele de calcul avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei revizuite, arată reclamantul că din analiza datelor înscrise în actele anexate la decizia de pensie, nu rezultă documentele care au stat la baza calculului pensiei militare, în conformitate cu art. 5 din OG nr. 33/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 223/2002 care reglementează eliberarea certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale. Arată că invocarea acestor documente este impetuos necesară având în vedere că în activitate, cadrul militar nu a beneficiat de o carte de muncă pentru a-și putea verifica acum realitatea datelor înscrise în decizia de pensie și în actele anexate.
Reclamantul a contestat exactitatea datelor din buletinul de calcul, deoarece nu a avut posibilitatea de a le verifica, în comparație cu persoanele civile, unde veniturile sunt consemnate în cărțile de muncă sau alte înscrisuri.
În susținerea acțiunii s-a administrat proba cu înscrisuri.
Acțiunea este întemeiată pe dispozițiile OG 1/2000, Constituția României, jurisprudența CEDO.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.4390 din data de 12 septembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.
A anulat decizia nr._/12.12.2011 de recalculare a pensiei, cu consecința menținerii în plată a deciziei din data de 04.05.2005 pentru stabilirea pensiei de serviciu emise de C. de P. a Ministerului Administrației și Internelor în temeiul dispozițiilor Legii nr.164/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.1 al Legii nr.119/2010 pensiile speciale ale militarilor, polițiștilor si altor categorii de persoane au devenit pensii in înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul unitar de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, de la data intrării in vigoare a legii. Integrarea in sistemul public de pensii a atras după sine si recalcularea pensiilor speciale, art.3 al Legii nr.119/2010 stipulând că pensiile stabilite conform prevederilor legilor cu caracter special se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000.
Chiar daca, prin sentința civilă nr.338/2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr._, instanța a dispus suspendarea H.G. nr.735/21.07.2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010, privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pana la pronunțarea instanței de fond, tribunalul retine ca aceasta suspendare a operat exclusiv in dosarul susmenționat fata de părțile acestuia, in conformitate cu principiul relativității efectelor unei hotărâri judecătorești pronunțate in materie civila. Chiar daca aspectul nu este lipsit de controverse, este de observat ca nu exista in legislație un text de lege care sa stipuleze suspendarea erga omnes a efectelor unui act juridic administrativ suspendat . de către o instanță de judecata. In consecință, recalcularea pensiilor militare aparținând membrilor sindicatului reclamant nu a fost lipsita de temei legal.
In privința pensiilor provenite din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța naționala, prin O.U.G. nr.1/2011 Guvernul României a instituit o procedura de revizuire, din oficiu, a pensiilor stabilite in conformitate cu Legea nr.119/2010, pana la data de 31.12.2011. In expunerea de motive a actului normativ se arata ca in termenul de recalculare a pensiilor prevăzut de Legea nr.119/2010 nu au putut fi identificate documentele necesare dovedirii in totalitate a veniturilor beneficiarilor acestor drepturi, aspect ce s-a repercutat negativ asupra unui număr de aproximativ 140.000 persoane. Se mai arata ca, in scopul respectării principiului contributivității, este imperios necesara o procedura de revizuire a pensiilor in cadrul căreia utilizarea salariului mediu pe economie sa fie înlocuită cu adeverințele ce atesta nivelul real al veniturilor beneficiarilor drepturilor la pensie.
Prin urmare, ca urmare a adoptării O.U.G. nr.1/2011 se recunosc anumite erori in procedura de recalculare a drepturilor la pensie cuvenite beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare naționala, ordine publica si siguranța națională, erori ce au avut ca efect prejudicierea drepturilor acestei categorii de persoane. Cum însuși emitentul actului normativ s-a angajat la remedierea situației create pana la data de 31.12.2011, instanța a reținut că existența în circuitul civil a deciziei de recalculare a pensiei cuvenite membrilor sindicatului reclamant emisa in conformitate cu Legea nr.119/2010 este de natura a se repercuta negativ asupra drepturilor cuvenite acestora, astfel încât această decizie urmează a fi anulata in conformitate cu prevederile art.5 din Codul Civil. Potrivit acestui articol, nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare (doctrina este unanima a recunoaște aici referința textului la actele juridice unilaterale, printre care pot fi incluse si actele normative emise de diverse instituții) de la legile care interesează ordinea publică si bunele moravuri. Nu se poate susține ca ordinea publica nu ar fi atinsa atunci când un număr de 140.000 de persoane, potrivit expunerii de motive a O.U.G. nr.1/2011, sunt prejudiciate prin modalitatea de recalculare a pensiei edictata de Legea nr.119/2010.
Concluzionând, instanța a dispus anularea deciziei de recalculare, cu consecința menținerii in plată a deciziei inițiale de acordare a pensiei de serviciu stabilite in baza Legii nr.164/2001, privind pensiile militare de stat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în următoarele:
Hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană juridică fără calitate procesuală pasivă, respectiv cu Ministerul Administrației și Internelor și în acest contest, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Precizează că raportat la situația de față, capacitatea de a sta în nume propriu în instanță, în calitate de pârât a unei instituții publice nu este condiționată de faptul că aceasta se află sau nu într-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autorități, această calitate putând fi apreciată doar în raport de capacitatea administrativă a instituției, respectiv cu atributul acesteia de a efectua operațiuni administrative în regim de putere publică.
Un alt motiv de recurs se referă la fondul cauzei:
Odată cu . legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a HG nr.735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilit potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, C. de P. Sectorială a M.A.I. a procedat la recalcularea pensiei conform reglementărilor din cuprinsul actelor normative incidente.
Art.1 alin.1 din OUG nr.1/2011 reglementează faptul că „Pensiile prevăzute la art.1 lit.a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari”.
Recursul este fondat.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, curtea a admis recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul a contestat decizia de recalculare a pensiei emisă în baza Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Legea nr.119/2020 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevede la art.7 alin.(1) că :” procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate – potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în referire la jurisdicția aplicabilă, prevedea la art. 156 :”cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Acțiunea a fost promovată conform precizărilor reclamantului în contradictoriu cu C. Sectorială de P. a Ministerului Administrației și Internelor..
Potrivit art.132 alin.1 din Legea nr.263/2010: „Casele de pensii sectoriale se înființează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică și au sediul în Municipiul București”.
- alin.(2) :”Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. 1 sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiilor din instituțiile menționate la alin. 1”.
La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare noua lege privind sistemul unitar al pensiilor publice nr. 263/2010 care prevede la art. 154 alin. 1 – faptul că :”cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”.
Prin art. 196 lit.”a” din Legea nr.263/2010, s-a prevăzut că :”la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale”.
Prin urmare, la data promovării acțiunii de față, se aplicau prevederile art. 154 alin.1 din Legea nr. 263/2010, astfel că, în mod corect acțiunea a fost introdusă la instanța în a cărui rază teritorială își au domiciliul reclamanții, respectiv la Tribunalul C. și în contradictoriu atât cu C. de P. Sectorială cât și cu Ministerul Administrației și Internelor în considerarea art.132 din Legea nr.263/2010 în subordonarea căruia se află C. de P. Sectorială.
Împrejurarea că decizia contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr.263/2010 nu are consecințe asupra stabilirii cadrului procesual într-un litigiu pornit sub imperiul Legii nr.263/2010 care statuează în mod clar subordonarea Casei de P. Sectoriale în favoarea Administrației și Internelor.
Recurentul pârât susține faptul că interesul reclamantului nu mai este actual ca urmare a intrării în vigoare la data de 31.01.2011 a OUG nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Prin această ordonanță s-a prevăzut în esență faptul că pensiile recalculate în baza Legii nr. 119/2010 se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31.12.2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011, până la data emiterii deciziei de revizuire.
Diferențele aferente lunii ianuarie 2011, se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Interesul reclamantului nu mai subzistă și în condițiile intrării în vigoare a O.U.G. nr.1/2011, întrucât prin această ordonanță s-a prevăzut posibilitatea revizuirii pensiilor prevăzute la art.1 potrivit metodologiei de calcul prevăzută în Anexa nr.3.
În expunerea de motive a OUG nr.1/2011 se arată că în termenul de recalculare a pensiilor prevăzut de legea nr. 119/2010 nu au putut fi identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor beneficiarilor acestor drepturi, aspect ce s-a repercutat negativ asupra unui număr de aproximativ 140.000 persoane.
Se mai arată că în scopul respectării principiului contributivității este imperios necesară o procedură de revizuire a pensiilor în cadrul căreia utilizarea salariului mediu pe economie să fie înlocuită cu adeverințele ce atestă nivelul real al veniturilor beneficiarilor drepturilor de pensie.
Prin urmare, prin adoptarea OUG nr. 1/2011, se recunosc anumite erori în procedura de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, erori ce au avut ca efect prejudicierea drepturilor acestor categorii de persoane.
Cum însuși emitentul actului a recunoscut erorile strecurate în recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010 și s-a angajat în remedierea acestor erori, reclamantul nu mai justifică nici un interes în promovarea acțiunii întrucât prin O.U.G.1/2011 în conformitate cu art.2 lit.”a” s-a stabilit că drepturile revizuite se cuvin de la data de 01.01.2011, dacă cererea de revizuire și toate actele doveditoare au fost depuse la casa sectorială până la data de 01.01.2014.
Mai mult, în cazul intimatului reclamant s-a făcut dovada aplicării acestei dispoziții legale, prin aceea că drepturile revizuite i s-au acordat cu începere din data de 01.01.2011, nepunându-se deci problema vreunei discriminări.
În cauza de față pensia reclamantului a fost recunoscută și calculată în temeiul Legii nr.164/2001, având deci, o bază suficientă în dreptul intern, de natură să-i confere acestuia o așteptare legitimă cu privire la dobândirea și exercitarea dreptului la pensie.
În consecință, modificarea dispozițiilor legale privind modalitatea de calcul a drepturilor sale de pensie, prin . Legii nr.119/2010, reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului.
Pentru că această ingerință să nu constituie o încălcare a Protocolului nr.1 Adițional, trebuie să respecte anumite limite ce au fost trasate prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Sporrong și Lonnroth contra Suediei (1982) s-a statuat că o măsură care reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să fie justificată de o cauză de utilitate publică sau de un scop legitim general și să asigure un just echilibru între cerințele de interes general al comunității și imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului. În special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat și mijloacele folosite.
În cauza de față, ingerința este prevăzută de un act normativ (Legea nr.119/2010) și este justificată de un scop legitim de interes general, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, pe baza principiului contributivității, pe fondul situației de criză economică și financiară, care impune reducerea cheltuielilor bugetare (așa cum se arată în expunerea de motive a Legii nr.119/2010).
Reclamantul a formulat contestație împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emisă în baza Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Prin art.7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 s-a prevăzut că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate – potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Prin art.154 din Legea nr.19/2000 și ulterior, prin art.152 din Legea nr.263/2010, se prevede faptul că jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.
Pe cale de consecință, în baza art. 312 cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a modificat în tot a sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – cu sediul în municipiul București, ..3, Sector 4, împotriva sentinței civile nr.4390 din data de 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A. – domiciliat în municipiul Medgidia, ., județul C..
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. B. R. A.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – M.S.Teșa
Red.dec.Jud.M.A./25.02.2013
Tehnored.Gref.G.I./ 3 ex.
Data: 25.02.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 603/2013. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 608/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
