Recalculare pensie. Decizia nr. 42/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 15725/118/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.42/AS
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător - R. A.
Judecător - M. B.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.4456 din data de 14 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă B. V. – domiciliată în municipiul C., ., ., ., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează instanței că recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii C. a solicitat judecata recursului în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată Tribunalului C., astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta B. V., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, prin valorificarea adeverinței nr.1E2/135/208/22.03.2011 emisa de SNTFM „CFR MARFĂ”SA referitoare la sporul pentru munca prestată în timpul nopții, aferent perioadei 31.08.1998 – 30.09.1998, precum și obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi de pensie rezultate din actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor acordate conform Sentinței nr.884/03.11.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta învederează instanței că sporurile care nu sunt înscrise în carnetul de muncă, dar sunt dovedite cu adeverințe emise de angajator, din care rezultă că acesta a achitat contribuția de asigurări sociale, se iau în calculul pensiei. Permanența unui spor, a susținut reclamanta, deși nu este definită expres de lege, echivalează cu acordarea sa în fiecare lună, corespunzător fiecărui salariu lunar încasat de angajat.
Reclamanta învederează că Legea 19/2000, precum și legea nr.263/2010, instituie principiul potrivit cu care orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
C. Județeană de Pensii C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Se arată că din buletinul de calcul al deciziei de pensionare nr._/16.11.2007 reiese faptul că sporul pentru munca prestată în timpul nopții, atestat prin adeverința nr.441/2007 – depusă la dosarul administrativ – a fost valorificat sub formă de procente (7,88%).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4456/14.09.2012 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis acțiunea astfel cum a fost precizată; a fost obligată pârâta sa emită o noua decizie de recalculare a pensiei reclamantei, având în vedere și sporul pentru munca prestată în timpul nopții, aferent perioadei 31.08.1998 – 30.09.1998, atestat prin Adeverința nr.1E2/135/208/22.03.2011 emisa de SNTFM „CFR MARFĂ”SA, începând cu data de 01.01.2012; a fost obligată parata sa plătească reclamantei diferența de drepturi de pensie rezultate în urma recalculării, în valoare actualizată cu rata inflației, la data plații efective; a fost obligată C. Județeană de Pensii C. să plătească reclamantei diferența de drepturi de pensie rezultate din actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor acordate conform Sentinței nr.884/03.11.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, începând cu data de 01.04.2010; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este beneficiara unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită prin decizia nr._/16.11.2007.
Reclamanta a solicitat recalcularea pensiei, prin valorificarea adeverinței menționate, iar pârâta nu a soluționat această cerere printr-o decizie.
Din examinarea Adeverinței nr.1E2/135/208/22.03.2011 emisa de SNTFM „CFR MARFĂ”SA, rezultă că aceasta atestă sumele încasate de reclamantă în perioada 01.04.1992 – 30.09.1998 cu titlu de spor pentru munca prestată în timpul nopții.
De asemenea, instanța constată că mențiunile din adeverința nr.441/2007, invocată prin întâmpinare, se referă la sporul pentru munca prestată în timpul nopții încasat de reclamantă în perioada 01.01.1977 – 31.08.1998.
Din examinarea buletinului de calcul anexat deciziei de pensionare și depus la dosar de pârâtă (filele 30-34 din dosar), rezultă că pârâta nu a reținut în mod exact procentele corespunzătoare sporului pentru munca prestată în timpul nopții, astfel cum rezultă din adeverința menționată, existând diferențe importante referitoare la perioada 31.08.1998 – 30.09.1998, în care sporul nu a fost luat în calcul.
Potrivit art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Ca urmare, este un drept al contribuabilului să i se ia în calcul la determinarea punctajului pe baza căruia se stabilesc drepturile de pensie, sporurile cu caracter permanent.
Din cuprinsul adeverinței, de care se prevalează reclamata, rezultă că pentru sumele aferente celor trei categorii de sporuri, angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale.
Nu poate fi ignorat astfel principiul contributivității reglementat de art.2 lit.c din Legea nr. 263/2010, în aplicarea căruia la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități. Neluarea în considerare a acestui principiu, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii și plății CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporționale cu contribuția achitată, ar fi inechitabil.
Instanța mai reține că reclamanta nu a făcut dovada datei la care a formulat cerere de recalculare și a depus adeverința menționată la sediul pârâtei, aspecte recunoscute și de către pârâtă, astfel că data de la care se va recunoaște dreptul la recalculare se va raporta la data introducerii prezentei acțiuni.
Raportat la considerentele expuse, această cerere a reclamantei va fi admisă, cu consecința obligării pârâtei să emită o noua decizie de recalculare a pensiei reclamantei, având în vedere și sporul pentru munca prestată în timpul nopții, aferent perioadei 31.08.1998 – 30.09.1998, atestat prin Adeverința nr.1E2/135/208/22.03.2011 emisa de SNTFM „CFR MARFĂ”SA, începând cu data de 01.01.2012, potrivit cu dispozițiile art.106 alin 5 din Legea nr. 263/2010.
În ceea ce privește cererea ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani rezultate din recalcularea pensiei, se reține că un creditor poate pretinde si daune ce au caracter compensatoriu si care sunt menite sa acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorata inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominala a creanței si valoarea sa reala la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentata pe scopul acestei instituții, respectiv păstrarea valorii reale a obligației bănești. În consecință, parata va fi obligată sa plătească reclamantei diferența de drepturi de pensie rezultate în urma recalculării, în valoare actualizată cu rata inflației, la data plații efective.
Referitor la celălalt capăt din cererea reclamantei, se reține că prin Sentința nr.884/03.11.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, instituția pârâtă a fost obligată să recalculeze pensia reclamantei, cu luarea în considerare a adeverințelor nr.330/02.02.2010, nr.331/02.02.2010 și nr.332/02.02.2010 emise de Sucursala CFR Marfă C., cu începere din data de 01.04.2010.
În acest nou litigiu, care face obiectul cererii de chemare în judecată de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata indicelui de inflație pentru suma câștigată irevocabil în litigiul anterior, având în vedere că actualizarea sumei reprezintă un drept accesoriu, pe care a înțeles să-l valorifice pe cale separată.
Actualizarea drepturilor in funcție de coeficientul de devalorizare a monedei naționale este justificată deoarece are ca scop repararea pierderii suferite ca urmare a faptului ca moneda națională s-a devalorizat de la data scadentei sumelor, iar pentru o acoperire reala a prejudiciului suferit este necesar să se aducă sumele datorate la actuala putere de cumpărare.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea reclamantei.
Conform dispozițiilor art.274 C.p.c. pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele: la determinarea punctajului pentru reclamant au fost respectate dispozițiile legale; din buletinul de calcul al deciziei nr._/16.11.2007 reiese că în perioada 01.04.1992 – 30.09.1998 sporul acordat pentru munca prestată în timpul nopții, care reiese din adeverința nr.1E2/208/22.03.2001 este valorificat sub formă de procent, respectiv 7,88%; adeverința nr. 441/2007 cuprinde sporul pentru munca prestată în timpul nopții fructificat în perioada 01.01.1977 – 31.08.1998, spor existent și în adeverința nr. 1E2/208/22.03.2001 acordat pentru perioada 01.04.1992 – 30.09.1998; sporul pentru munca prestată în timpul nopții a fost fructificat pentru toată perioada existentă în cuprinsul celor două adeverințe; solicită a se avea în vedere situația financiară dificilă a instituției și măsurile adoptate de „forurile superioare” pentru reducerea drastică a cheltuielilor din bugetul de stat.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată mai întâi că prima instanță nu a obligat pârâta să valorifice sporul pentru munca prestată în timpul nopții decât pentru perioada 31._ – 31.09.1998.
Ca urmare, criticile recurentei privind valorificarea acestui spor în alte perioade sunt lipsite de obiect.
În ceea ce privește valorificarea sporului pentru munca prestată în timpul nopții în perioada 31._ – 31.09.1998, se constată că în buletinul de calcul depus chiar de către pârâtă nu apare evidențiat acest spor în perioada respectivă. Astfel, contrar susținerilor acesteia, în perioada indicată nu apare înscris un spor de 7,88% astfel cum pretinde recurenta.
Se mai are în vedere că recurenta nu contestă conținutul adeverinței care atestă acest spor inclusiv pentru perioada 31._ – 31.09.1998 și nici îndreptățirea reclamantei la valorificarea acestui spor.
Susținerile privitoare la limitarea cheltuielilor bugetare sunt nerelevante, pârâta fiind în culpă prin calcularea greșită a pensiei reclamantei ale căror drepturi de pensie nu pot fi negate cu motivarea insuficienței fondurilor bugetare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.4456 din data de 14 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă B. V. – domiciliată în municipiul C., ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – R.I.S.
Red.dec.Jud. A. R. /2 ex.
Data: 28.02.2013
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 445/2013. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 284/2013. Curtea... → |
|---|
