Obligaţie de a face. Decizia nr. 400/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 5517/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.400/AS
Ședința publică din data de 17 iunie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – M. A.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 7675/28.11.2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. H., domiciliată în localitatea Sarichioi nr.336, județul Tulcea, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2013 și data de 17 iunie 2013, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 septembrie 2012 la Tribunalul Tulcea și înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta G. H., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să recunoască și să calculeze stagiul de cotizare care rezulta din sentința civilă nr. 5035/7.12.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea si din adeverința de vechime nr. 560/14.06.2012 eliberată de S.C. Expert General I.P.U.R.L. Tulcea, aferent perioadei ianuarie 1984- februarie 1991 inclusiv.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin sentința civila nr. 5035/7.12.2011 Tribunalului Tulcea s-a dispus reconstituirea vechimii în muncă din perioada ianuarie_91 în care și-a desfășurat activitatea în funcția de muncitor agricol in regim de ziler, la fosta A.E.S.C. Zebil (actuala S.C. Horticola S.A.).
Astfel, la data de 26.04.2012, a solicitat pârâtei să procedeze la calculul stagiului total de cotizare realizat, aceasta refuzând să calculeze stagiul rezultat din sentința arătată motivat de faptul nu face dovada cu adeverința emisa de unitatea in cauza prin lichidator ..P.U.R.L Tulcea."
Deși a apreciat că un atare document nu este util, a făcut demersurile necesare și a depus o instituției pârâte Adeverința nr. 560/14.06.2012 lichidator ..P.U.R.L Tulcea.
Pârâta i-a răspuns însă în mod surprinzător în sensul că nu mai are competenta calculării „stagiului de cotizare anterior datei de 01.04.2001, decât după data depuneri cererii de înscriere la pensie."
Reclamanta a precizat că de la data emiterii deciziei Casei de Pensii Tulcea nr._/04.07.2012 privind acordarea pensiei de urmaș, a dobândit calitatea de asigurat, beneficiind astfel de prevederile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 de certificarea stagiului de cotizare din oficiu, dispoziții care nu prevăd că obligația de certificare a stagiului de cotizare se face doar pentru perioadele ulterioare datei de 01 aprilie 2001.
În atare situație, s-a apreciat asupra incidenței prevederilor art. 5 si 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, întrucât acele dispoziții legale au in vedere doar reglementarea situațiilor apărute după 01 aprilie 2001, cant s-a impus obligativitatea angajatorilor de a depune la casele teritoriale de pensii declarațiile nominale.
O restricționare a dreptului de a fi certificate stagiile de cotizare realizate anterior datei de 01 aprilie 2001 constituie o veritabilă discriminare între cele două categorii de asigurați, reclamanta arătând că reclamanta a arătat și faptul că pârâta nu i-a comunicat nici faptul dacă ar fi fost necesar să achite vreo taxă pentru operațiunea solicitată.
În dovedire, au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: cartea de identitate, sentința civila nr. 5035/7.12.2011, adresele nr._/11.05.2012 si nr._/29.05.2012, precum si buletinul de calcul nr._/26.04.2012, adeverința de vechime in munca nr. 560/14.06.2012 eliberata de S.C. Expert General I.P.U.R.L Tulcea, cererea din data de 15.06.2012, înregistrata la parata sub nr._/18.06.2012, adresa paratei nr._/22.07.2012 ,memoriul din data de 20.08.2012, precum si tichetul recomandat nr. 44/20.08.2012 care face dovada transmiterii lui prin posta la sediul paratei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 112 din codul de procedură civilă si ale art. 50 alin. (1) si art. 262 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
În apărare, instituția pârâtă C. Județeană de Pensii Tulcea, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a arătat că la cererea reclamantei din data de 26.04.2012, prin adresa nr._/11.05.2012 i s-a comunicat reclamantei că stagiu de cotizare realizat este de 15 ani 6 luni și 12 zile din care 2 ani și 28 zile în grupa li de muncă, conform buletinului de calcul care i-a fost comunicat. S-a precizat și faptul că în conformitate cu prevederile art.52 din Legea nr.263/2010 reclamanta poate beneficia de pensie de limită de vârstă în luna septembrie 2015.
S-a arătat că la stabilirea stagiului de cotizare nu s-a valorificat perioada 1984-1991 recunoscută de sentința civilă nr. 5035/07.12 2011 a Tribunalului Tulcea pentru perioada 1984-1991 pentru că reclamanta nu a prezentat o adeverință eliberată de către lichidator cu numărul de zile lucrate și veniturile realizate.
Ca atare, reclamanta a revenit cu nouă cerere înregistrată sub nr. 1684/18.06.2012 la care a anexat adeverința nr. 560/14.06.2012 emisă de S.C. Horticola Zebil, prin lichidator S.C. EXPERT GENERAL S.R.L. Tulcea din care rezultă numărul de zile lucrate in perioada ianuarie 1984 - iulie 1990
Prin adresa nr._/02.07.2012 însă i s-a comunicat reclamantei că certificatul de stagiu care se eliberează în condițiile art. 50 alin.(2) din Legea nr. 263/2010 cuprinde perioada de după 01.04.2001 iar adeverința anexată la cerere va fi valorificată o dată cu depunerea dosarului de pensionare. Nemulțumită de răspunsul dat, reclamanta s-a adresat cu o nouă la care s-a răspuns prin adresa nr.102/19.09.2012.
Relativ la stagiul de cotizare pe care C. Județeană de Pensi Tulcea are obligația să-l elibereze la cererea persoanei interesate, s-a solicitat a se constata că art. 50 din Legea nr. 263/2010 in ceea ce privește certificarea stagiului de cotizare prevede că (1) Stagiul de cotizare se certifică asiguraților, din oficiu, o dată la 2 ani, de CNPP și de casele de pensii sectoriale. 2) Stagiul de cotizare se certifică și la cererea asiguraților, contra cost. Tariful serviciului respectiv se stabilește anual de CNPP și casele de pensii sectoriale.
Or, noțiunea de stagiu de cotizare a fost introdusă de Legea nr. 19/2000. Legea nr. 263/2010 stabilește in art. 10 alin.(l) că "pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2) constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, cu excepția persoanelor prevăzute la ari. 6 alin. (l )pct. I lit. c)."
Constituie stagiu de cotizare si perioada în care o persoană s-a aflat în situațiile prevăzute de art.16 art.17 si art.19 din Legea nr. 263/2010.
Certificarea stagiului de cotizare in înțelesul art. 50 din Legea nr. 263/2010 se referă doar la perioadele de după 01.04.2001. Casele teritoriale de pensii nu au atribuții de a stabili, la cererea persoanei interesate, stagiul de cotizare realizat, care cuprinde atât stagiul de cotizare realizat anterior datei de 01.04.2001 cât si ulterior, decât in conformitate cu dispozițiile art. 106 din Legea nr. 263/2010.
Adresa nr._/11.05.2012 a C.J.P. Tulcea nu este un certificat de stagiu in înțelesul art. 50 din Legea nr.263/2010.
Cât privește perioada lucrată in regim de zilier așa cum rezultă din adeverința nr. 560/14 06 2012 emisă de S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L Tulcea și sentința civilă nr. 5035/07.12 2011 a Tribunalului Tulcea, s-a solicitat a se reține faptul că potrivit art. 126 din H.G. nr. 257/2011 „ 1) Adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.(2) Angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane. (3) Prin deținători legali de arhivă se înțelege creatorii și deținătorii de documente, în sensul art. 4 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare".
S-a arătat că din cuprinsul adeverinței nr. 560/14.06.2012 emisă de S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L TULCEA rezultă că această societate deține parțial arhiva fostei S.C. Horticola S.A Zebil si, pe cale de consecință, putea să elibereze adeverința cu zilele lucrate de reclamantă, doar pentru perioada pentru care deține documente verificabile.
Faptul că S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L Tulcea în calitate de lichidator, nu deține documente cu valoare practică pentru anii 1985, 1986, 1987, 1988, rezultă și din Sentința civilă nr. 5035/07.12.2011 a Tribunalului Tulcea, prin care s-a reconstituit perioada ianuarie 1984 - 01 martie 1991 lucrată ca muncitor zilier la Asociația Economică de Stat si Cooperativa Zebil, reorganizată ulterior ca S.C. Horticola S.A. Zebil.
Cu toate acestea lichidatorul menționează in adeverința nr. 560/14.06.2012 numărul de zile lucrate si pentru anii 1985, 1986, 1987 si 1988.
In ce privește anul 1990, deși in statele de plată ale muncitorilor zilieri, reclamanta a fost identificată cu 3 zile in luna martie așa cum rezultă din adv. nr. 21/15.03.2011 emisă de S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L TULCEA, acesta menționează numărul de zile lucrate ca zilier pentru perioada ianuarie - iulie 1990.
De asemenea se menționează că lichidatorul nu a identificat pe reclamantă in statele de plată ca muncitor zilier in anii 1991, 1992, 1993 si 1994 iar începând cu anul 1996 nu mai deține nici un ștat de plată.
S-a arătat și faptul că prin hotărârea judecătorească la care se face referire nu se precizează și numărul de zile lucrate in perioada ianuarie 1984-01 martie 1991, această informație urmând a fi comunicată de către angajator prin lichidator printr-o adeverință eliberată în baza documentelor pe care le deține.
În sprijinul apărărilor formulate s-au depus, în copie, următoarele înscrisuri: confirmare primire și adresa nr. 102/19. 09. 2012. cererea nr._/21.08.2012, adresa nr._/02.07.2012,cererea nr._/18.06.2912, adeverința nr. 560/14.06.2012, adresa nr._/29.05.2012, adresa nr._/11.05.2012, buletinul de calcul, adv. din data de 11.05.2012, cererea nr._/26._, carnetul de muncă, adv. nr. 230/13.01.2010, extras din Registrul de evidență a normelor realizate la CAP, adv.nr.8/l5.02.2012, adv. nr. 1785/09.10.1996, adv. nr. 9/15.02.2oi2, adv. nr. 21/l5.03.2011, adv. nr. 1101/04.05.2004, adv.nr35/04.07.2011,sentința civilă nr. 5035/07.12.2011 a Tribunalului Tulcea, declarația martorului Agafon M. .
Prin sentința civilă nr.7675 din data de 28 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a admis acțiunea formulată; a fost obligată pârâta să certifice stagiul de cotizare al reclamantei conform art. 50 din Legea 263/2010, luând în calcul vechimea în muncă recunoscută prin Sentința civilă nr. 5053/07.12.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin nerecurare la data de 07.04.2012, precum și informațiile ce derivă din Adeverința nr. 560/14.06.2012 emisă de S.C. Expert General I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. HORTICOLA S.A.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5035 pronunțată la data de 07.12.2011 în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin nerecurare, la data de 03.02.2012, așa cum a fost îndreptată potrivit Încheierii din data 07.03.2012, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta G. H., în contradictoriu cu pârâtul EXPERT GENERAL I.P.U.R.L. Tulcea, în calitate de lichidator judiciar al S.C. HORTICOLA S.A. ZEBIL și s-a constatat că în perioada ianuarie 1984–1 martie 1991, a desfășurat activitate ca muncitor agricol ziler la Asociația Economică de Stat și Cooperativa Zebil, reorganizată ulterior ca S.C. Horticola S.A. Zebil.
Urmare acestui fapt, reclamanta s-a adresat Casei Județene de Pensii Tulcea cu solicitarea de a i se certifica stagiul de cotizare, implicit cel ce rezultă din hotărârea menționată.
Pentru acoperirea deficienței invocate prin adresa nr._/11.05.2012, potrivit cu care, în absența unei adeverințe emise de către lichidator, perioada dintre 1984-1991 nu a fost avută în vedere la stabilirea stagiului de cotizare, reclamanta, urmare demersurilor efectuate, a depus instituției pârâte Adeverința de vechime nr. 560/14.06.2012 eliberată de S.C. Expert General I.P.U.R.L. Tulcea, prin care au fost confirmate numărul de zile lucrate, lichidatorul făcând referire la faptul că datele au fost preluate din considerentele sentinței, precum și din celelalte probe administrate în cauza respectivă.
Potrivit art. 50 din Legea Nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ,,(1)Stagiul de cotizare se certifică asiguraților, din oficiu, o dată la 2 ani, de C.N.P.P. și de casele de pensii sectoriale. (2) Stagiul de cotizare se certifică și la cererea asiguraților, contra cost. Tariful serviciului respectiv se stabilește anual de C.N.P.P. și casele de pensii sectoriale.”
Este adevărat că Legea 3/1977 nu prevedea noțiunea de stagiu de cotizare, aceasta fiind introdusă prin Legea 19/2000 și apoi preluată de art. 3 pct. 6 lit. r și art. 16 lit. a din Legea 263/2010.
Coroborând însă prevederile Legii 3/1977 cu cele ce derivă din Legea nr. 19/2000 și apoi cele ale Legii 263/2010, se poate concluziona că noțiunea de ,,stagiu de cotizare” corespunde noțiunii de ,,vechime în muncă din vechea reglementare.”
De altfel, în chiar cuprinsul art. 16 din H.G. Nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 se arată în mod expres: ,, Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;
Ca atare, se concluzionează în sensul că art. 50 din Legea Nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice trebuie interpretat în sensul existenței unei obligații legale de certificare și pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, în caz contrar.
În privința nevoii ca adeverința emisă să corespundă datelor ce derivă din art. 126 din HG Nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, instanța reține că acest text reglementează obligativitatea emiterii unor adeverințe potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, pentru atestarea grupelor de muncă, ceea ce în speță nu este cazul.
Este de arătat că potrivit art. 6 din aceeași hotărâre, ,,În situațiile în care, pentru anumite perioade de după data de 31 martie 2001, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv veniturile asigurate pe baza cărora se determină punctajul lunar, nu pot fi dovedite prin declarația nominală de asigurare, persoana în cauză poate prezenta casei teritoriale/sectoriale de pensii competente alte documente doveditoare, întocmite în condițiile legii. (2) Documentele doveditoare pot fi: [….] c) certificate/adeverințe eliberate în condițiile legii de Arhivele Naționale sau de către deținătorii legali ai arhivelor foștilor angajatori; d) hotărâri judecătorești prin care se reconstituie elementele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Conform art. 124 din aceleași norme, ,,(1) În situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele menționate la art. 16 lit. a) din lege, respectiv pentru perioada de până la data de 1 aprilie 2001, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; d) menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea; e) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; f) salariul tarifar de încadrare; g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată; h) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
Or, Adeverința de vechime nr. 560/14.06.2012 eliberată de S.C. Expert General I.P.U.R.L. Tulcea corespunde din punct de vedere al cerințelor minime necesare, informații care rezultă și se completează cu dispozitivul și considerentele hotărârii judecătorești menționate, dar și cu dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, în privința drepturilor salariale aferente perioadei ce rezultă atât din hotărârea judecătorească cât și din adeverința de vechime, sunt de menționat prevederile art. 162 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 invocate de altfel și de către reclamantă, potrivit cu care, ,,În situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.”
De altfel, potrivit art. 125 din nomele de aplicare la care se face referire prin prezenta, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu în adeverințele pe care le eliberează.
Având în vedere argumentele arătate, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să certifice stagiul de cotizare al reclamantei conform art. 50 din Legea 263/2010, luând în calcul vechimea în muncă recunoscută prin Sentința civilă nr. 5053/07.12.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin nerecurare la data de 07.04.2012, precum și informațiile ce derivă din Adeverința nr. 560/14.06.2012 emisă de S.C. Expert General I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. HORTICOLA S.A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii Tulcea. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele:
Chiar dacă în art.16, 17 și 19 din Legea nr.263/2010 se face trimitere la noțiunea de stagiu de cotizare, nu rezultă din cuprinsul legii, că stagiul de cotizare așa cum este definit de art.50, ar cuprinde și alte perioade decât cele cuprinse în declarațiile nominale.
Dacă stagiul de cotizare se certifică din doi în doi ani de către C.N.P.P. sau la cererea asiguraților, rezultă fără echivoc că art.50 din Legea nr.263/2010 se referă doar la perioadele lucrate după data de 01.04.2001.
Prin sentința civilă nr.5035/07.12.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea, definitivă și irevocabilă și îndreptată material conform încheierii din 07 martie 2912, s-a reconstituit perioada ianuarie 1984 – 01 martie 1991 lucrată ca muncitor ziler la Asociația Economică de Stat și Cooperativa Zebil, reorganizată ulterior ca S.C. „Horticola” S.A. Zebil.
În cuprinsul sentinței civile menționate, s-a reținut că S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L. Tulcea în calitate de lichidator, nu deține documente cu valoare practică pentru anii 1985, 1986, 1987, 1988, respectiv state de plată.
Cu toate acestea, lichidatorul S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L. Tulcea menționează în adeverința nr.560/14.06.2012 fără să dețină documente verificabile, așa cum precizează art.126 din Legea nr.263/2010 și Legea nr.16/1996, numărul de zile lucrate și pentru anii 1985, 1986, 1987, 1988.
În ceea ce privește anul 1990, deși în statele de plată ale muncitorilor zilieri, intimata a fost identificată cu 3 zile în luna martie așa cum rezultă din adeverința nr.21/15.03.2011 emisă de S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L. Tulcea, acesta menționează numărul de zile lucrate ca ziler în anii 1991, 1992, 1993 și 1994 iar începând cu anul 1996 nu mai deține nici un stat de plată.
Prin sentința civilă nr.5035/07.12. pronunțată de Tribunalul Tulcea, se reconstituie cât intimata a lucrat ca muncitor ziler, dar nu se precizează numărul de zile lucrate în perioada ianuarie 1984 – 01 martie 199.
Numărul de zile lucrate trebuia consemnat de lichidatorul S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L. Tulcea printr-o adeverință eliberată în baza documentelor pe care le deține.
Pentru aceste considerente, din adeverința nr.560/14.06.2012 emisă de S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L. Tulcea pot fi valorificați ca stagiu de cotizare anii 1984, 1989 și luna martie 1990 pentru care lichidatorul deține arhiva.
Prima instanță nu a avut în vedere unele dispoziții privind Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996, coroborate cu dispozițiile cuprinse în H.G.nr.257/2011 respectiv art. 126 al.2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr.257/2011 și art. 4 din Legea nr. 16/1996 care sunt citate.
Consideră că pot elibera adeverințele menționate anterior și creatorii și/sau deținătorii de documente, persoane juridice care și-au schimbat regimul de proprietate sau și-au modificat obiectul de activitate, precum și noii deținători care preiau patrimoniul, în situația în care depun la casele teritoriale de pensii actul prin care și-au schimbat regimul de proprietate sau prin care și-au modificat obiectul de activitate sau protocol în baza căruia s-a preluat patrimoniul, precum și avizul Arhivelor Naționale sau ale Direcțiilor Județene ale Arhivelor Naționale în acest sens.
Totodată, solicită a se observa că prin sentința civilă nr.5035/07.12.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, nu se dispune ca S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L. Tulcea să elibereze o adeverință cu perioada lucrată de intimată.
Din cuprinsul adeverinței nr.560/14.06.2012 emisă de S.C. EXPERT GENERAL I.P.U.R.L. Tulcea rezultă foarte clar că această societate deține parțial arhiva fostei S.C. „Horticola” S.A. Zebil și pe cale de consecință putea să elibereze adeverința cu zilele lucrate de intimată, doar pentru perioada pentru care deține documente verificabile.
Față de actele prezentate prin adresa nr._/11.05.2012 i s-a comunicat intimatei, că stagiul de cotizare realizat este de 15 ani, 6 luni și 12 zile din care 2 ani și 28 zile în grupa a-II-a de muncă, conform buletinului de calcul care i-a fost comunicat.
În conformitate cu prevederile art.52 din Legea nr.263/2010 intimata poate beneficia de pensie de limită de vârstă în luna septembrie 2015.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului sens în acre a arătat că recurenta refuză să recunoască o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă precum și o adeverință legal întocmită interpretând greșit legislația aplicabilă.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
De vreme ce art.10 al.1 din Legea nr. 263/2010 prevede că „pentru perioadele de după 31.03.2001, declarația nominală prevăzută de art. 7 al.1 și 2 constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare”, rezultă per a contrario că pentru perioadele anterioare acestei date stagiul de cotizare se stabilește pe baza altor documente decât respectiva declarație, pentru motivul că, pe de o parte, anterior acestei date nu se folosea o astfel de declarație și, pe de altă parte, pentru că la verificarea îndeplinirii condițiilor de pensionare și la stabilirea punctajului mediu anual se au în vedere și perioadele de activitate anterioare datei de 01.04.2001 care constituiau potrivit Legii nr. 3/1077 vechime în muncă și care sunt considerate sub imperiul Legii nr. 19/2000 și, apoi, a Legii nr. 263/2010, stagiu de cotizare.
A considera că stagiul de cotizare este constituit doar de activitatea ulterioară datei de 01.04.2001 este contrar legii, care impune valorificarea acestor perioade în calculul pensiei, în acest sens Legea nr. 263/2010 cuprinzând și norme cu caracter special cuprinse în art. 158 și următoarele.
De altfel, în art. 160 din Legea nr. 263/2010 se prevede în mod expres că „certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute de art. 159 alin.(1)”.
Prevederile art. 159 al.1 din Legea nr. 263/2010 se referă la carnetul de muncă, carnetul de asigurări sau alte acte prevăzute de lege, în acord cu prevederile art. art.10 al.1 din Legea nr. 263/2010.
Ca urmare, susținerile recurentei în sensul că nu ar trebui să certifice stagiul de cotizare decât după data de 01.04.2001 sunt contrare legii.
În cauză trebuie avut în vedere că procedura reconstituirii vechimii în muncă acumulată până la 31.12.2010 este una legală, prevăzută de art.296 al.2 din Codul Muncii tocmai pentru situația în care o persoană nu poate dovedi cu carnetul de muncă activitatea desfășurată, textul legal permițând reconstituirea vechimii în muncă nu doar pe baza înscrisurilor ci și a altor probe care să dovedească raporturile de muncă, în acord cu prevederile art. 16 al.2 din Codul Muncii în forma anterioară republicării care reglementa mijloacele de probă ale raporturilor de muncă.
Or, reconstituirea vechimii în muncă prezintă interes în special pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Ar fi lipsit de sens ca o persoană să aibă posibilitatea legală de a își reconstitui vechimea în muncă pe calea unei acțiuni în justiție dar să nu poată valorifica stagiul de cotizare realizat și constatat prin hotărâre judecătorească pentru stabilirea drepturilor de pensie; într-o astfel de interpretare a legii, hotărârea judecătorească nu ar produce în realitate nici un efect ceea ce ar face iluzoriu însuși accesul la o instanță, ceea ce nu este permis de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ce garantează drepturi efective.
Ca urmare, recurenta nu poate ignora hotărârea judecătorească ce atestă vechimea în muncă a reclamantei în perioada ianuarie 1984 – 01.03.1991.
Pe de altă parte, chiar dacă în dispozitivul sentinței nr.5035/07.12.2011 pronunțate de Tribunalul Tulcea nu se indică decât perioada de activitate în ani iar nu pe zile, din considerentele acestei sentințe rezultă că instanța a reținut din probele administrate că reclamanta lucra 8-10 ore pe zi „în toate sezoanele”.
Ca urmare, . Tulcea a eliberat adeverința nr. 560/14.06.2012 pe baza sentinței, astfel cum se și arată în cuprinsul acesteia, atestând numărul de zile lucrătoare din fiecare lună din intervalul indicat de instanță.
Desigur, . Tulcea nu a eliberat adeverința respectivă pe baza unor documente de evidență primară a activității; lipsa acestor înscrisuri a constituit tocmai motivul pentru care reclamanta a apelat la reconstituirea vechimii în muncă pe cale judecătorească.
De aceea, în condițiile în care persoana care a eliberat adeverința s-a bazat pe cuprinsul hotărârii judecătorești pronunțate în temeiul art. art.296 al.2 din Codul Muncii, iar adeverința nu este valorificată întrucât nu se bazează pe documente contabile, hotărârea judecătorească ar fi și în acest caz negată și lipsită de efecte ceea ce nu este admisibil, astfel cum s-a arătat.
Adeverința eliberată de . Tulcea îndeplinește chiar condiția de a fi eliberată în baza unui document verificabil, ea fiind eliberată pe baza unei hotărâri judecătorești prin care se constată vechimea în muncă în urma probelor administrate, astfel cum ștatele de plată pretinse de recurentă atestă tot activitatea și vechimea în muncă a unui angajat.
Ca urmare, este lipsit de sens să se refuze recunoașterea vechimii în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie ale unei persoane pentru motivul că nu prezintă o adeverință privind activitatea sa eliberată pe baza unor documente contabile de evidență primară, în condițiile în care tocmai pentru situația în care aceste înscrisuri nu există legiuitorul a prevăzut posibilitatea persoanei interesate să dovedească prin alte probe vechimea în muncă iar instanței de judecată să constate această vechime în muncă.
În ceea ce privește posibilitatea deținătorului arhivei de a elibera adeverințe care să ateste activitatea și veniturile unui angajat, din prevederile art.4 din Legea nr. 16/1996 nu rezultă că aceasta ar fi condiționată de depunerea la casele teritoriale de pensii a dovezilor privind transmiterea proprietății, a preluării arhivei sau a modificării obiectului de activitate.
De altfel, recurenta nu susține că . Tulcea nu ar fi preluat arhiva . calitate de lichidator al acesteia sau respectiva societate nu ar fi succesoare a Asociației Economice de Stat și Cooperativa Zebil ci, dimpotrivă, recunoaște posibilitatea valorificării datelor atestate de lichidator pentru unii dintre ani. Pe de altă parte, calitatea de deținător al arhivei și situația succesiunii persoanelor juridice indicate a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.5035/07.12.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea. Ceea ce se contestă este doar deținerea integrală a fondului documentar.
De asemenea, este irelevantă împrejurarea că prin sentința civilă nr.5035/07.12.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea pârâta . Tulcea nu a fost obligată să elibereze o adeverință privind activitatea reclamantei. În cauză este în discuție obligația recurentei de a valorifica această adeverință care putea fi eliberată în conformitate cu art. 161 din Legea nr. 263/2010 și în lipsa unui litigiu.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 7675/28.11.2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. H., domiciliată în localitatea Sarichioi nr.336, județul Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2013.
Președinte, Pt.Judecător M. A.
R. A. aflat în C.O. semnează
conf.art.261 alin.2 C.p.civ.
Vicepreședinte instanță,
N. S.
Pt.Judecător J. Z.
aflat în C.O. semnează
conf.art.261 alin.2 C.p.civ.
Vicepreședinte instanță,
N. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – L.N.
Red.dec. jud. A. R./ 17.07.2013
Tehnored.Gref.G.I./2 ex.
Data: 19.07.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 121/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Recalculare pensie. Decizia nr. 336/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
