Recalculare pensie. Decizia nr. 336/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 5796/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 336/AS
Ședința publică din 28 mai 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant I. G., domiciliat în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2534/11.05.2012, pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., jud. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal în ședință publică au răspuns recurentul reclamant I. G. și intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C. prin d-na cons.jur. C. G., conform delegației nr. 7160/16.05.2013.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei, arătând următoarele: la data de 26.04.2013 C. Județeană de Pensii C. a depus, cu adresa nr. 6393/25.04.2013 relațiile solicitate de către instanță la termenele anterioare; la 29.04.2013 intimata pârâtă a depus la dosar cerere de reexaminare a amenzii judiciare aplicate directorului general prin încheierea din 23.04.2013.
După referatul grefierului de ședință:
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de reexaminare a amenzii judiciare.
Având cuvântul, reprezentantul Casei Județene de Pensii C. solicită admiterea cererii întrucât adresa instanței nu a ajuns la biroul juridic într-un termen rezonabil, acesta fiind motivul trimiterii răspunsului cu întârziere.
Față de precizările reprezentantului intimatei pârâte, în sensul că la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate și că întârzierea de două zile a răspunsului a intervenit ca urmare a înregistrării cu întârziere la biroul juridic a adresei instanței, având în vedere că în final relațiile solicitate au fost depuse la dosar, Curtea admite cererea de reexaminare formulată de C. județeană de Pensii C. și pe cale de consecință revine asupra amenzii judiciare în cuantum de 300 de lei, dispusă de această instanță prin încheierea din 23.04.2013.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul, recurentul reclamant susține că în baza celor 4 decizii de recalculare punctul de pensie i-a fost majorat per total cu 0,_ de sutimi față de cât a fost calculat în 2005 dar nu i s-au mai adăugat acele majorări. În acest act pe care l-a depus intimata ultima dată, s-a recunoscut existența OUG 100/2008 în baza căreia s-a realizat ultima majorare. În Legea nr. 3/1977 se prevede că la 30 de ani cotizați în grupa I de muncă se face calculul pe când legea spune că numai la 20 de ani calculați. Astfel din start în anul 1999 i s-au luat o treime din pensie și i s-a mai luat o treime în anul 2005, lună de lună fiind privat de aceste sume. Acestui punct de pensie de 2,_ trebuie să i se adauge drepturile legale obținute prin cele 4 decizii de recalculare și din prevederile OUG 100/2008. În concluzie, solicită restituirea sumei de 9997 lei, ca diferență pe ultimii 3 ani, prevăzută în anexa 3 a expertizei contabile, reactualizarea punctajului de la 2,_ cât era în anul 2005 la 2,_ cât apare în raportul de expertiză contabilă realizat în cauză, începând cu iunie 2009, pentru că sunt drepturi câștigate legal, restituirea diferenței de pensie începând cu martie 2011 la zi, precum și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Depune concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.
Având cuvântul, reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât reclamantul a beneficiat de o majorare a punctului de pensie în anul 2009 în baza OUG 100/2008 iar în anul 2010 când se pronunță Tribunalul C. pe un stagiu de cotizare de 20 de ani conform art. 169 al.4 din Legea nr. 263/2010 i se retrage OUG 100/2008 și i se aplică stagiul de cotizare de 20 de ani, rezultând acea diferență de 9997 lei.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamantul I. G. a solicitat instanței anularea deciziei nr._/21.02.2011 privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă, emisă de C. Județeană de Pensii C., ca fiind lipsită de temei legal, precum și obligarea instituției pârâte la emiterea unei noi decizii, de recunoaștere a dreptului său la pensie pentru limită de vârstă având in vedere toate drepturile salariale de care a beneficiat, plata diferenței dintre drepturile recalculate și cele efectiv plătite, plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin decizia contestată nu au fost stabilite în mod corect drepturile reclamantului, întrucât nu au fost luate în calcul toate perioadele de contribuție și sporurile salariale, atestate prin adeverințe și carnetul de muncă.
În drept au fost invocate disp.art.87 și art.89 din legea nr.19/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că la calcularea dreptului de pensie au fost avute în vedere toate înscrisurile depuse, punctajul mediu anuala a fost stabilit conform art.78 și art.164 din legea nr.19/2000.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri si cu expertiza contabilă, având ca obiective:
- stabilirea punctajului mediu anual pe baza veniturilor realizate în activitate, a sporurilor de care a beneficiat, a perioadei și a cuantumului contribuției la fondul de asigurări sociale la data de 20.07.2007, precum și actualizarea la zi;
- stabilirea drepturilor bănești cuvenite potrivit legii cu titlu de pensie;
- stabilirea diferențelor dintre drepturile cuvenite în mod legal și drepturile stabilite și acordate prin decizia contestată, de la data de 20.07.2007 la zi.
De asemenea, a fost depusă documentația aflată în dosarul administrativ.
Prin sentința civilă nr. 2534 pronunțată de Tribunalul C. la data de 11.05.2012 s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul I. G. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C.; a fost obligată pârâta, către reclamant, la plata sumei de 9851 lei (valoarea actualizată cu indicele de inflație), reprezentând diferențele de pensie cuvenite si neachitate aferente perioadei iulie 2007 – februarie 2011; au fost respinse celelalte pretenții, ca nefondate; în temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
C. Județeană de Pensii C. a emis decizia nr._/21.02.2011, prin care a recalculat drepturile de pensie ale reclamantului, stabilind un punctaj mediu anual de 2,_, începând cu data de 20.07.2007, având în vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani, în baza sentinței nr.863 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective:
- stabilirea punctajului mediu anual pe baza veniturilor realizate în activitate, a sporurilor de care a beneficiat, a perioadei și a cuantumului contribuției la fondul de asigurări sociale la data de 20.07.2007, precum și actualizarea la zi;
- stabilirea drepturilor bănești cuvenite potrivit legii cu titlu de pensie;
- stabilirea diferențelor dintre drepturile cuvenite în mod legal și drepturile stabilite și acordate prin decizia contestată, de la data de 20.07.2007 la zi.
Conform concluziilor raportului de expertiza punctajul mediu realizat de reclamant este de 2,_ – astfel cum s-a stabilit și prin decizia contestată, iar drepturile bănești cuvenite cu titlu de diferențe sunt în sumă de_ lei, pentru perioada 20.07.2007 – februarie 2011.
Expertul a stabilit că valoarea diferențelor de pensie ce trebuie achitate reclamantului, actualizate, este de 9851 lei, avându-se în vedere sumele de bani achitate de C. Județeană de Pensii C. către reclamant și recunoscute de acesta.
Analizând înscrisurile depuse in dosarul administrativ, prin raportare la disp.art.77 si art.78 alin 1 din Legea nr.19/2000, instanța a constatat că punctajul mediu anual a fost stabilit in mod corect prin decizia contestată.
Stagiul de cotizare așa cum este reglementat de legea nr. 19/2000 reprezintă vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la . prezentei legi și în cazul în care în carnetele de muncă sau de asigurări ale persoanelor nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare care să ateste aceste drepturi și în caz contrar, se utilizează salariul minim pe țară în vigoare în perioada respectivă.
În funcție de aceste perioade contributive, punctajul mediu anual a fost stabilit corect de către pârâtă, dar având în vedere obligația pârâtei de a achita diferențele de drepturi cuvenite reclamantului, rezultate din recalcularea pensiei în baza sentinței nr.863 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, instanța își va însuși punctul de vedere exprimat prin raportul de expertiză contabilă și răspunsul la obiecțiuni.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte contestația reclamantului și a obligat pârâta, către reclamant, la plata sumei de 9851 lei (valoarea actualizată cu indicele de inflație), reprezentând diferențele de pensie cuvenite si neachitate aferente perioadei iulie 2007 – februarie 2011, întrucât s-a produs un prejudiciu in patrimoniul acestuia, care se impune a fi reparat.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 2534/11.05.2012, pronunțată de Tribunalul C., a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele:
Prin decizia nr._/25.10.1999, emisă de pârâtă, i-a fost admisă cererea de pensionare și în baza Legii nr. 3/1977 i s-a acordat începând cu data de 01.11.1999 o pensie pentru limită de vârstă și munca depusă, calculată cu luarea în considerare a vechimii totale în muncă de 44 ani, 3 luni și 28 zile întregită la 44 ani, din care vechime efectivă în grupa I de muncă de 28 ani, 9șuni și 6 zile.
Ulterior, ca urmare a promulgării OUG nr. 4/2004 și HG nr. 1550/2004 i-au fost recalculate drepturile prin decizia de recalculare nr._/30.11.2005, în care pârâta în mod eronat a luat în considerare la calculul stagiului de cotizare un stagiu de cotizare de 30 de ani.
Prin sentința civilă nr. 863 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ C. județeană de Pensii C. a fost obligată să emită o nouă decizie de recalculare, în care, la calculul punctului de pensie să se țină seama de stagiul complet de cotizare de 20 de ani.
În consecință, pârâta a emis decizia nr._/21.02.2011 în conținutul căreia a aplicat stagiul complet de cotizare de 20 de ani, însă la calcularea punctajului total și punctajului mediu anual nu a ținut seama de sporurile de care a beneficiat: sporul pentru munca prestată în timpul nopții în conformitate cu adeverința nr. 429/26.01.2006 și nr. 3819/20.07.2007; sporul de vechime de 25% conform adeverinței nr. 7227/15.06.2005; sporul pentru condiții grele de 10% conform adeverinței 7227/15.06.2005.
De asemenea, la calcularea diferenței de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada 20.07.2007 la zi pârâta a avut ca și bază de calcul un punctaj mediu anual calculat în conformitate cu sentința judecătorească, însă nemodificat și neajustat pe perioada respectivă.
Prin decizia contestată s-a stabilit un punctaj mediu anual la data emiterii primei decizii de recalculare în anul 2004 de 2,_.
Decizia contestată nu relevă nici un element, nicio informație concretă asupra modalității de calcul a punctajului mediu anual, a diferențelor de pensie etc. Este lacunară și menită să inducă în eroare pe beneficiarul ei, atât timp cât în luna martie 2011 a fost emis talonul de plată a drepturilor unde punctajul mediu era în cuantum de 2,_ iar punctul de pensie 732,80 lei.
A arătat instanței de fond că pârâta, la emiterea deciziei contestate, nu a mai luat în considerare adeverințele pe care le-a depus după anul 2005, astfel că punctajul mediu anual în plată la data recalculării prin decizia nr._/30.11.2005 era de 1,_ în conformitate cu buletinul de calcul_/01.10.2004. Acest punctaj era raportat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Prin prezenta decizie pârâta nu a făcut decât să raporteze numărul total de puncte la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani fără a mai introduce și alte date esențiale în conformitate cu adeverințele pe care le-a depus.
Deși i-a admis acțiunea instanța de fond nu a înțeles că decizia contestată relevă un punctaj mediu anual la nivel de an 2004, punctaj mediu pe care i l-a pus în plată la nivel de an 2011, anulându-i cele trei sporuri.
Punctajul mediu anual stabilit prin decizia contestată nefiind ajustat prin recalculare în urma depunerii celor trei adeverințe ulterior anului 2004 a rămas pur și simplu cel din anul 2004, adică 2,_ ( la un stagiu de 2o de ani) sau 1,_ ( la un stagiu de cotizare de 30 de ani).
De asemenea, instanța nu a ținut cont de actele normative care au ajustat punctajul mediu anual de-a lungul perioadei de referință; efectele acestor acte normative au fost oglindite în imaginea de plată, unde punctajul mediu anual are o tendință ascendentă astfel: în februarie 2008 – 1,_; în decembrie 2008 – 1,_; în iunie 2009 – 1,_; în februarie 2011 – 2,_.
În virtutea sentinței pronunțate de Tribunalul C. în urma acțiunii anterioare pârâta a emis o decizie de recalculare a drepturilor ce i se cuvin la nivel de an 2004, în loc de 2011, prin care se evidenția un punctaj mediu anual calculat la nivelul acelui an - 2004, astfel încât s-a ajuns la situația paradoxală în care, deși stagiul de cotizare a fost împărțit la 20 de ani în loc de 30 de ani, beneficiază în momentul de față de un punctaj mediu anual mai mic decât cel pe care îl avea în plată până la emiterea deciziei contestate.
Pârâta trebuia să emită o decizie care să cuprindă calculul la zi al punctajului mediu anual, adică cel din februarie 2011 de 2,_ puncte, iar pentru calcularea diferenței dintre pensia plătită și pensia legal datorată, într-adevăr trebuia să calculeze un punctaj mediu anual la nivel de an 2007 – adică cu 3 ani în urmă –, termen de prescripție pentru punctul de creanță al reclamantului.
Însă, pârâta a calculat punctajul la nivelul anului 2004 și l-a menținut în plată până în prezent, fără a mai opera indexările legale necesare.
Expertul a calculat punctajul mediu anual la nivel de 2004, 2007, precum și la zi, deși calculul pentru cel din 2004 a fost efectuat de către pârâtă.
Este logic ca odată cu stabilirea punctajului mediu anual să se ia în calcul și toate ajustările legislative precum și adeverințele pe care le-a depus, prin care s-ar fi ajuns la valoarea corectă a punctajului mediu la zi, ajustări de care deși expertul a ținut cont prin răspunsul la obiecțiuni instanța de fond nu și le-a asumat.
Valoarea punctajului mediu la nivelul anului 2004 și 2007 ar fi trebuit avut în vedere de către pârâtă numai pentru stabilirea diferenței pentru drepturile legale și cele efectiv plătite pentru a se stabili suma totală ce trebuie acordată pentru 3 ani în urmă. Nicidecum aceste valori nu ar trebui luate în calcul la emiterea unei decizii pentru anul 2011, cum în mod eronat a stabilit instanța de fond, care a validat modalitatea păguboasă de recalculare a pensiei uzitată de către pârâtă în decizia contestată.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului cu consecința modificării în parte a sentinței civile recurate, în sensul admiterii capătului de cerere referitor la obligarea intimatei pârâte la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în cuprinsul căreia valoarea punctajului mediu anual să fie actualizată la zi, cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea Curții, s-au depus înscrisuri privind calcularea punctajului mediu anual pentru recurent (decizii de recalculare a pensie, buletin de calcul).
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În esență, recurentul susține că pârâta, cu ocazia recalculării punctajului mediu anual prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în baza sentinței civile pronunțate în dosarul nr._, nu ar fi avut în vedere stagiul total de cotizare astfel cum a rezultat el din recalculări ulterioare determinate de prezentarea unor adeverințe și valorificarea unor venituri ce nu fuseseră inițial avute în vedere.
Dar, se constată că prin decizia de pensie emisă în baza OUG nr. 4/2005 – decizia nr. _/30.11.2005, s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,_ puncte prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, rezultând că punctajul total era de 38,466 puncte.
Urmare a recalculării punctajului determinată de prezentarea de către reclamant a adeverințelor din 2005, 2006 și 2007 la care face referire, prin decizia de pensie nr. _/18.01.2008 s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,_ puncte prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, rezultând că punctajul total era de 43,7073 puncte. Prin decizia nr. _/29.09.2008 s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,_ puncte prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, rezultând că punctajul total era de 44,0223 puncte.
În baza sentinței civile nr.863/02.11.2010 pronunțată de Tribunalul C., pârâta a emis decizia nr._/2011 în care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 2,_ puncte raporta la un punctaj total de 44,_ puncte prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Așadar, pârâta a folosit chiar punctajul total rezultat din recalcularea pensie prin valorificarea unor venituri atestate de adeverințele ulterioare invocate de recurent, rezultând un punctaj mediu anual mai mare urmare a folosirii unui stagiu complet de cotizare mai mic – de 20 de ani.
Recurentul susține însă că în realitate ultimul punctaj mediu anual stabilit în favoarea sa a fost de 2,_ puncte ceea ce ar conduce (prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani) la un punctaj total de 62,2845 puncte care la rândul său ar determina raporta la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani un punctaj mediu anual de 3,_ puncte.
Dar, punctajul mediu anual de 1,_ puncte nu a fost stabilit în favoarea reclamantului urmare a valorificării veniturilor atestate de adeverințele indicate de acesta.
Punctajul de 1,_ puncte a rezultat din acordarea unei majorări de 0,225 puncte în baza OUG nr.100/2008.
Punctajul mediu anual de 2,_ a fost stabilit în urma aplicării art. 169 din Legea nr. 263/2010; în cauză nu rezultă că acest punctaj mediu anual ar fi rezultat în urma adăugării unor stagii de cotizare nevalorificate și, de altfel nici recurentul nu a formulat astfel de susțineri.
Or, în concluziile scrise depuse în recurs recurentul solicită stabilirea unui punctaj mediu anual de 2,_ invocând chiar prevederile OUG nr. 100/2008.
Dar, acest punctaj suplimentar nu poate fi avut în vedere la calcularea punctajului mediu anual prin folosirea unui stagiu complet de cotizare special de 20 de ani stabilit prin hotărâre judecătorească.
Astfel, pentru stabilirea punctajului mediu anual cu folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani pârâta trebuia să aibă în vedere punctajul total stabilit anterior acordării beneficiului prevăzut de OUG nr.100/2008 și Legii nr. 263/2010 iar nu cel rezultat după majorarea punctajului în temeiul acestor acte normative, ceea ce s-a și întâmplat, întrucât, în caz contrar, ar fi însemnat să se acorde ambele beneficii legale ceea ce nu este posibil.
Stagiul realizat de reclamant în grupa I de muncă este valorificat prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în determinarea punctajului mediu anual, neputând fi valorificat și din perspectiva OUG nr. 100/2008.
Trebuie avut în vedere că prin OUG nr. 100/2008, Legea nr. 218/2008 și OUG nr.209/2008 aprobată prin Legea nr. 155/2009, s-a urmărit înlăturarea discrepanțelor existente între persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupele I și II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001.
Aceeași soluție a fost preluată în Legea nr. 263/2010 în art. 100 care prevede majorarea punctajului mediu cu 25% respectiv 50% pentru persoanele care au desfășurat activități în grupa I și II de muncă înainte de 01.04.2001 respectiv în condiții speciale și deosebite ulterior acestei date dar, pentru a elimina orice diferență de tratament între asigurații care obțin pensie sub imperiul noii legi și asigurații pensionați sub imperiul Legii nr. 3/1977 și Legii nr. 19/2000, prevede aceeași soluție în art.169 în favoarea acestor din urmă asigurați.
Prin aceste acte normative s-a urmărit asigurarea unui cadrul legal unitar pe baza căruia să se recalculeze pensiile persoanelor care au activat în grupa I sau II de muncă și astfel să se înlăture inechitatea rezultată de determinarea punctajului mediu anual prin raportare la stagiul de cotizare prevăzut în anexa III la Legea nr. 19/2000 în cazul persoanelor care potrivit Legii nr. 3/1977 se puteau pensiona după împlinirea unui stagiu de 20 ani – pentru grupa I, respectiv 25 ani – pentru grupa II sau prin raportare la stagiul complet de cotizare prevăzut de Anexa 5 la Legea nr. 263/2010.
Așa cum a arătat Curtea Constituțională în decizia 1126/16.10.2008 (publicată în Monitorul Oficial nr.778 din 20.11.2008), legiuitorul este liber să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, putând să instituie, în același timp, tratamente juridice diferențiate în cazul unor situații obiectiv diferite avute în vedere.
Așadar, prin actele normative indicate, legiuitorul a stabilit un beneficiu pentru persoanele care au activat în grupa I și II de muncă, pensionate anterior anului 2001, beneficiu echivalent matematic cu rezultatul determinării punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani respectiv 25 de ani.
Legiuitorul a urmărit însă și înlăturarea inechităților rezultate din determinarea punctajului mediu anual prin raportarea tot la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000 respectiv Legea nr. 263/2010 a punctajului realizat de către persoanele care au activat doar o perioadă în grupele I și II de muncă respectiv în condiții speciale sau deosebite.
Astfel, persoanele care nu îndeplineau condițiile legale pentru a beneficia de calcularea punctajului mediu anual prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani sau 25 ani în acord cu prevederile OUG nr.4/2005 puteau beneficia de prevederile OUG nr. 100/2008 de majorarea punctajului pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă respectiv grupa II de muncă în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010, această măsură fiind una cu caracter echivalent, de natură a înlătura inechitățile care rezultă din recalcularea pensiei tocmai pentru că majorarea punctajului mediu anula prin folosirea unui stagiu complet de cotizare mai mic nu poate opera decât în cazul pensionarilor care au realizat cel puțin 25 ani în grupa II sau 20 ani în grupa I în timp ce pensionarii care nu îndeplineau aceste condiții nu beneficiau de o majorare a punctajului.
Este adevărat că prevederile art. 782(2) din Legea nr. 19/2000 (introdus prin Legea nr. 218/2008, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 209/2008), erau mai clare în acest sens întrucât stabileau în mod expres că beneficiul acordat de aceste legi nu se aplică în cazul în care punctajul mediu anual nu a fost stabilit prin raportare la stagiul complet de cotizare indicat în Anexa III la Legea nr. 19/2000 în timp ce actuala reglementare, în art.169 din Legea nr. 263/2010 se referă la situația în care punctajul mediu anual a fost determinat prin raportare la vechimea în muncă necesară deschiderii drepturilor de pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dar, în interpretarea sintagmei „acte normative cu caracter special” trebuie avut în vedere și scopul legii.
O interpretare contrară nu numai că nu este de natură a înlătura inechitățile rezultate din modul diferit de calcul al punctajului mediu anual prevăzut de acte normative diferite în cazul unor persoane ce se regăsesc în situații similare sau identice din punct de vedere al activității în grupa I sau de II de muncă respectiv în condiții speciale sau deosebite, dar au obținut pensie în perioade diferite, dar este chiar de natură a crea o situație discriminatorie între acestea.
Astfel, interpretarea contrară a art. 169 din Legea nr. 263/2010 ar genera un dublu beneficiu determinat de aceeași cauză – activitatea desfășurată în grupa I de muncă; reclamanta a beneficiat de creșterea punctajului mediu anual prin recalcularea acestuia în conformitate cu OUG nr. 4/2005 raportat la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani ceea ce atrage o majorare a rezultatului prin reducerea numitorului raportului; reclamanta ar beneficia și de o majorare cu 50% a punctajului mediu anual.
Pe de altă parte, în cazul persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 263/2010, chiar în condiții identice de vechime în grupa I sau II respectiv în condiții speciale sau deosebite în care se asimilează activitățile în grupa I sau II de muncă, ar fi aplicabil doar beneficiul prevăzut de art.100 din Legea nr. 263/2010 adică majorarea punctajului cu 50% respectiv 25% după caz, fără a beneficia însă și de reducerea stagiului complet de cotizare față de cel stabilit în Anexa 5 din Legea nr. 263/2010 și deci de creșterea punctajului mediu anual din acest motiv.
Ceea ce a urmărit legiuitorul prin prevederile legale menționate, în contextul modificărilor aduse modului de stabilire a pensiilor prin Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010, a fost să valorifice în favoarea asiguraților cât mai echitabil activitatea desfășurată în grupele I și II de muncă respectiv în condiții speciale sau deosebite, inclusiv în cazul celor care nu au realizat stagii minime de 20 respectiv 25 de ani ci perioade mai mici, asigurând un tratament egal al activităților desfășurate.
Ca urmare, interpretarea art.169 din Legea nr. 263/2010 trebuie făcută în acord cu scopul legii și nu într-o modalitate contrară acesteia ce ar crea situații discriminatorii între asigurați aflați în situații similare sau identice, situații pentru care nu există nici o justificare. Trimiterea la legi speciale din art. 169 din Legea nr. 263/2010 trebuie înțeleasă în sens larg, ca o trimitere la norme cu caracter special.
Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977 avea un caracter special derogatoriu de la norma cuprinsă în art.12 care stabilea ca regulă generală vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie la 30 ani pentru bărbați respectiv 25 ani pentru femei.
De altfel, între norma specială din art.14 al Legii nr. 3/1977 și normele din HG nr.267/1990, 610/1990, 407/1990 nici nu există diferențe, stabilirea stagiilor reduse în anumite condiții ca fiind un stagiu suficient pentru pensionare fiind o aplicare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 în domeniul activităților miniere respectiv al activităților de cercetare, explorare, exploatare si prelucrare a materiilor prime nuclear, activități încadrate în grupele I sau II de muncă, respectiv a prevederilor cu caracter special din art.89 al Legii nr. 3/1977 privitor la nevăzători.
Ca urmare, fiind beneficiară al unui mod de calcul la rândul său stabilit printr-o lege specială – art.4 din OUG nr. 4/2005 cu aplicarea HG nr.1550/2004, care a implicat folosirea unui stagiu complet de cotizare redus ce a determinat creșterea punctajului mediu anual, reclamantul nu poate beneficia și de majorarea punctajului mediu anual corespunzător aceluiași stagiu de cotizare realizat în grupe speciale de muncă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant I. G., domiciliat în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2534/11.05.2012, pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., jud. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
C. M.
Jud.fond R.I. S.
Red.dec.jud. A. R. 26.06.2013
2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 400/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
