Obligaţie de a face. Decizia nr. 540/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 540/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 9209/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 540/CM:
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier C. D.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți D. P., R. V., S. S., MORARESCU L., L. D.-F., A. M., P. V., F. M. împotriva sentinței civile nr.109/14.01.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. ,,C.,, SA SUCURSALA CENTRUL REGIONALA DE EXPLOATARE, INTRETINERE SI REPARATII CF CONSTANTA cu sediul în C., ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă pentru intimata pârâtă, consilier juridic N. G., în baza delegației depuse la dosar, lipsind recurenții reclamanți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-a evidențiat faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 88 și următoarele din Codul procedură civilă. Totodată s-a învederat faptul că la data de 21 iunie 2013 intimata pârâtă a depus întâmpinare la recursul formulat de recurenții reclamanți.
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei pârâte arată că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat, solicitând constatarea prezentei cauze în stare de judecată și acordarea cuvântului, pe fond, pentru dezbateri.
Instanța, în considerarea dispozițiilor art.150 din Codul de procedură civilă, având în vedere că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat, constată prezenta cauză în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită
Având cuvântul, reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, ca nefundat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantii D. P., R. V., S. S., Morarescu L., L. D.-F., A. M., P. V., F. M. au solicitat ca in contradictoriu cu piritul C. CRF SA-Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Intretienere si reparatii CF Constanta sa se dispuna obligarea piritelor la plata diferentelor rezultate dinntre salariul de baza brut negociat in cuantum de 700 lei prevazut de art 41 din CCM la nivel de rapura transporturi si sumele efectiv primite de catre ei pe perioada august 2009-decembrie 2010.
In motivarea actiunii arata reclamantii ca au desfasurat activitate in cadrul societatii pirite si au beneficiat de un salariu de incadrare calculat pentru o valoare a salariului de baza minim brut de 570 lei respectiv 600 lei pentru perioada 1._.12.2010. Sustin reclamantii ca potrivit contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 208-2010, art 41 alin 3 lit a, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil la data de 1.08.2008 etse de 700 lei. sustine reclamanta ca la litera b a aceluiasi art 41 se prevede obligatia partilor implicate in negocieri colective la nivel de grup de unitati sa ia ca baza de la care pornesc negoicerile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, adica 700 lei si nu 570 lei pentru perioada 1.07._10 respectiv 600 lei pentru perioada 1.04._10.
Mai precizeaza reclamantii ca pirite era obligata sa respecte dispozitiile CCM la nivel de ramura si sa aibă in vedere salariul minim brut de 700 lei la calcularea salariului.
In drept au fost invocate dispozitiile art 41 malin 5 din Constitutie, CCM nr. 722/2008, art 23, 40, 236 238, 241 c.muncii, Legea 130/199.
Piritul a formulat intimpinare solicitind respingerea actiunii ca neintemeiata.
Arata piritul ca in perioada_10 in care reclamantii solicita diferentele de drepturi salariale, diferenta dintre salariul de baza minim brut negociat de 700 lei prevazut de art 41 din CCM la nivel de ramura si cel efectiv primit de reclamanta si calculat in baza CCM la nivel de grup de unitati nu exista.
Mentioneaza piritul ca partile au inteles de comun acord ca pentru anii 2009 si 2010 sa stabileasca un alt salariu minim la nivel de societate precum si alti coeficienti de ierahizare decit cei prevazuti in CCM la nivel de ramura, astfel ca cerera trebuie analizata prin prisma prinicpiului fortei obligatorii a conventiilor. Mai mult, sustine pirita ca salariul a fost calculat avindu-se in vedere dispozitiile CCM la nivel de unitate care este singurul contract care are incidenta in cauza. Precizeaza pirita ca prin CCM la nivel de unitate sint prevazute clase si coeficienti de ierarhizare specifici activitatii feroviare, si mai mult, clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevazut de CCM la nivel de ramura deoarece in acest contract nu sint prevazute calse de salarizare ci numai coeficienti de ierahizare pentru diferite categorii profesionale.
Piritul sustine ca, caluzele contractelor colective de munca incheiate la nivel inferior care contin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior sint lovite de nulitate, insa nulitatea va fi constata de instanta competenta la cererea persoanei interesate. Mai arata pirita ca reclamanta solicita practic inlocuirea unor clauze ale CCM la nivel de unitate si CCM la nivel de grup de unitati, a caror existenta s-a incheiat la 31.12.2010 cu clauze mai favorabile existente in CCM la nivel de ramura, expirat si acesta la data de 31.12.2010, inlocuire ce nu se poate face decit in urma sesizarii instantei cu o cerere de constatare a nulitatii clauzelor respective.
In cauza partile au administrat proba cu inscrisuri fiind depuse:extras CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, acte aditional, carnet de munca, extras contract colectiv de munca la nivel de unitate, extras contract colectiv de munca la nivel de grup de unitati.
Prin sentința civilă nr. 109/14.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantii au fost angajatii societatii pirite pina la data de 3.12.2010. In perioada 2008-2010 reclamantii a avut salariul de baza brut de 969, 1627, 1284, 1579, 1401 si respecti 895 lei.
Acest salariu s-a stabilit de catre pirita in baza Contractului colectiv de munca la nivel de unitate, contract ce contine dispozitii similare cu cele din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati.
Potrivit art 12 si 13 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate „Salariile de baza pentru muncitorii calificati se stabilesc pe categorii de incadrare sau functii….Fiecarei categorii de incadrare sau functii îi corespund clase de salarizare conform anexei 2”
Astfel, potrivit dispozitiilor din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariul de baza brut al reclamantilor s-a calculat prin incadrarea mai intîi a acestora in clasa 14, 36, 28, 35, si respectiv 31 de salarizare. Ulterior, avind in vedere coeficientul de ierarhizare stabilit pentru aceste clase de salarizare, anume cel de 1,570, 2,255, 2,770 si 2,855 ( conform anexei 1-fila 95) si cuantumul stabilit pentru o clasa de salarizare de 570 lei si, respectiv 600 lei, pirita, folosind algoritmul de calcul: salariul de baza brut ═ coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare X valoarea clasei de salarizare, a stabilit pentru reclamanti salariul de baza brut de 969, 1627, 1284, 1579, 1401 si respecti 895 lei ( 570 X 1,570, 2,255, 2,770 si 2,855) si ulterior de ( 600 X 1,570, 2,255, 2,770 si 2,855).
Reclamantii pretind ca salariul sau de baza brut trebuia calculat prin utilizarea salariului minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei, stabilit prin art 41 alin 3 contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Potrivit art 41 alin 1, 2 si 3 din ccm la nivel de ramura transporturi „ Se stabilesc urmatorii coeficienti minimi de ierarhizare pentru urmatoarele categorii de salariati: A. municitori 2. calificati – 1,5.B. personal administrativ: liceala 1. 1,4, 2. postliceala 1,45, C personal de specialitate 1. postliceala 1,5,2 scoala de maistri 1,6, D persoanl incadrat pe functii 1. studii superioare subingineri 1,8, studii superioare ing debutant 1,8, studii superioare ing 2,0. Coeficientii minimi de ierarhizare de la alin 1 se aplica la salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stabilit prin art 40 alin 3 lit a. Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de 1.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei…”.
Din dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de ramura citate mai sus instanta constata ca, algoritmul de calcul al salariului prevazut de acest contract consta in formula: salariul de baza brut ═ salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi X coeficient minim de ierarhizare.
In speta, salariul de baza brut al reclamantilor, care se incadreaza in categoria muncitorilor calificati/personal de specialitate/personal cu studii superiare ( art 41 alin 1 ), ar fi avut cuantumul de 855 lei/1120lei/1260 lei/ 1400 lei( 700 X 1,5/1,6/1,8/2,0 ) in masura in care pirita ar fi stabilit acest salariu in functie de dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Din cele expuse, instanta constata ca prin aplicarea dispozitiilor prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate referitoare la stabilirea salariilor de baza ale muncitorilor calificati, pirita a acordat reclamantei un salariu de baza brut mai mare decit cel care rezulta din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi (969, 1627, 1284, 1579, 1401 si respectiv 895 lei fata de 855 lei,1120lei,1260 lei, 1400 lei).
Ceea ce doresc reclamantii este o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate dar cu unul din elementele de calcul – salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura.
Se vrea astfel obtinerea unei formule de calcul care constanta in: salariul de baza brut ═ salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi ( 700 lei) X coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare ( 2,191 ), deci combinarea dispozitiilor care reglementeaza aceiasi institutie – cea a salarizarii, din doua acte diferite – ccm la nivel de unitate si ccm la nivel de ramura.
Potrivit art 229 alin 4 c.muncii „Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor”.
Conform art 30 din legea 130/1996 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forta obligatorie a contractului colectiv de munca pentru partile semnatare, contract care se impune intocmai ca si legea..
Executarea vizata de art 30 presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.
Totodata, art 41 alin 5 din Constitutie garanteaza caracterul obligatoriu al conventiilor colective intre parti.
In corelatia dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractele colective de munca de la nivel superior constituie izvor de drept pentru contractele colective de munca de la nivelurile inferioare. Sub aspectul drepturilor salariatilor, contractul colectiv de munca de la nivelul superior reprezinta pentru contractul colectiv de munca de la nivelul inferior o baza minimala. Prin urmare, in contractul colectiv de munca de la nivel inferior se pot stabili numai drepturi egale sau mai mari decit cele din contractul colectiv de la nivel superior.
In cauza, asa cum am aratat, contractul colectiv de munca la nivel superior – cel de la nivel de ramura transporturi, prevede drepturi salariale mai mici decit cel de la nivel inferior- la nivel de unitate astfel ca, in mod corect, pirita a respectat si aplicat dispozitiile contractului colectiv de munca de la nivel de unitate.
Interpretarea reclamantei in sensul obtinerii unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un contract colectiv de munca ( de ramura) si alte elemente din alt contract colectiv de munca (de unitate) in scopul obtinerii unui rezultat favorabil este profund eronata.
O regula de baza in interpretarea si aplicarea legii constituie interdictia crearii pe cale juridiciara a unei noi legi ( lex tertia) prin combinarea unor dispozitii mai favorabile din mai multe legi.
Ca si in cazul dispozitiilor legale, si dispozitiile contractuale (care constituie legea partilor) nu se pot interpreta de asa maniera incit sa duca la obtinerea unei legi tertiare ( lex tertia).
In masura in care in contractul colectiv de munca la nivel de unitate ar fi existat o lacuna in modul de stabilire a salariului de baza brut al salariatilor calificati, atunci aceasta lacuna ar fi putut fi acoperita cu dispozitii din contractul colectiv de munca de la nivel de ramura mai favorabile.
In speta insa, nu este vorba despre nici o lacuna in reglementarea modului de calul a salariului de baza brut, algoritmul de calcul stabilit fiind clar, chiar daca diferit de cel prevazut in contractul colectiv de munca de la nivel de ramura.
Or, atita timp cit in formula de calcul a salariului de baza brut prevazuta de contractul la nivel de unitate se utilizeaza alte notiuni decit in cea prevazuta de contractul la nivel de ramura ( clasa de salarizare si nu salariu minim de baza; coeficienti de ierarhizare corespunzatori clasei de salarizare si nu coeficienti minimi de ierarhizare pentru categorii de salariati) instanta apreciaza ca are aplicabilitate deplina contractul la nivel de unitate, acesta continind dispozitii mai favorabile reclamantei.
Instanta nu va retine sustinerile piritei potrivit carora trebuia mai intîi sa se obtina anularea clauzelor privind salarizarea din contractul colectiv de munca la nivel unitate, aceasta nefiind intemeiata.
Asa cum am aratat mai sus, atita timp cit un contract colectiv de munca contine dispozitii mai favorabile atunci acesta se aplica cu prioritate fata de cel care are dispozitii mai putin favorabile, fara a fi insa necesar sa se constate nulitatea dispozitiilor mai putin favorabile.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamanții. În motivarea recursului lor, aceștia au arătat următoarele:
Hotărârea pronunțata de instanța de fond este netemeinica si nelegala, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 8 si 9 si art. 304 indice 1 Cod procedura civila deoarece instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații si a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și hotărârea este data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.
Precizează ca intre recurenți si parata au existat încheiate contracte individuale de munca si in temeiul acestora au formulat cererea de chemare in judecata. Aceste contracte cuprindeau printre altele la capitolul „Drepturi și obligații generale ale părților” si clauze potrivit cărora, printre altele, „salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă” iar „angajatorul obligația să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege iar la capitolul « Salariul » sunt prevăzute elementele ce îl compun si anume salariul de bază lunar brut si alte elemente constitutive cum ar fi: spor de vechime în muncă ; spor pentru condiții grele de muncă; spor pentru condiții nocive; spor pentru condiții periculoase; alte sporuri indemnizați; si alte adaosuri.
Parata nu le-a acordat toate drepturile, inclusiv diferențele salariale determinate de baza greșita de calcul a salariului de baza de încadrare, diferențe ce constau in:
- diferența dintre suma reprezentând salariul de bază brut înscris în carnetul de muncă (clasa 1 de salarizare egală cu 570 lei in perioada 01.01._09 si 600 lei in perioada 01.04._10, conform CCMUNTR si salariul de bază brut de încadrare pe care recurenții ar fi trebuit sa-1 aibă in condițiile in care pârâta ar fi folosit ca bază de stabilire a acestuia clasa 1 de salarizare egală cu 700 lei conform CCMUNRT 2008-2010;
- diferența de spor vechime, spor munci grele, spor munci feroviare, spor munci periculoase etc., dintre suma primita cu acest titlu si cea pe care ar fi trebuit sa o primească in condițiile in care acestea s-ar fi aplicat la un salariu brut de încadrare stabilit plecând de la clasa 1 salarizare egala cu 700 lei.
Arată că pentru perioada înscrisă în petitul cererii pârâta a folosit ca bază de stabilire a salariului brut de încadrare clasa 1 salarizare egală cu: 570 lei/ron pentru perioada 01.01.2009 – 31.03.2010; 600 lei/ron pentru perioada 01.04.2010 – 31.12.2010, iar dovada o fac cu grilele de salarizare aferente perioadei.
Fiind investita cu judecarea cauzei, instanța era obligata sa procedeze la interpretarea înscrisurilor invocate in dovedirea acțiunii si anume CCM la nivel de ramura transporturi, grup unități feroviare si unitate având in vedere principiile specifice de interpretare aplicabile dreptului muncii si anume:
- natura juridica de izvor de drept al contractului colectiv de munca de la nivel superior pentru contractele de la nivel inferior ;
- clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si in condițiile prevăzute de prezenta lege.;
- contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior;
- contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
- la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Totodată, in conformitate cu prevederile art. 295 din Codul muncii instanța de fond trebuia sa tina cont la interpretare si de regulile de interpretare cuprinse la art. 977-985 din Codul civil, în vigoare la data încheierii contractelor invocate în cerere însa cu precizarea expresa ca pentru drepturile rezultate din contractul de munca legiuitorul a înțeles sa facă o excepție de la principiul înscris la art .983.
Instanța de fond nu a ținut cont de regulile de interpretare aplicabile spetei si a făcut o interpretare trunchiata numai a articolului referitor la salariul minim brut din CCMUNRT, deși avea obligația de a interpreta clauzele convenției unele prin altele dându-i fiecăruia înțelesul ce rezulta din actul întreg, conform art. 982 cod civil si astfel a ajuns sa pronunțe o hotărâre viciata, așa cum înțeleg sa dovedească in cele ce urmează.
Astfel, prin CCM pe Ramura Tansporturi valabil pe anii 2008-2010 prin clauza înscrisă la art.41 alin. (3) lit. a) s-a stabilit ca salariul de baza minim brut pe unitate, la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, sa fie de 700 lei/ron, adică 4,12 lei/ora, fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse in acesta iar prin art. 41 alin.1 si 2 s-au stabilit coeficienții minimi de ierarhizare, si modul de aplicare pentru diferite categorii de salariați.
Din dispozițiile contractuale invocate rezultă următoarele:
- drepturile recunoscute si acordate prin negocieri colective anterioare constituie „legea pârtilor” si sunt „drepturi minime câștigate”, negocierea unui nou contract colectiv de munca se va face având ca baza clauzele contractului aplicabil;
- drepturile prevăzute in prezentul contract colectiv de munca (salariu minim de baza si coeficienții ierarhizare) sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de munca la celelalte niveluri, cu excepția celor care sunt stabilite in cuantum fix sau maxim;
- fiind un contract de ramura, părțile erau in imposibilitate de a stabili concret coeficienții de ierarhizare pentru toate unitățile care erau supuse prevederilor sale si ca atare au fost stabiliți doar pentru 4 categorii profesionale, urmând ca unitățile precizate in anexa 5 cu ocazia negocierii contractului la nivel de unitate sa stabilească acești coeficienți funcție de funcțiile si meseriile ce activează in unitatea respectiva dar cu condiția ca aceștia sa nu fie mai mici decât cei stabilit la art.41.
Parata atât ca semnatara a contractului la nivel de grup de unități feroviare cat si la nivel de unitate de baza nu si-a îndeplinit decât parțial obligațiile ce-i reveneau din contractul de ramura si anume cea referitoare la coeficienții de ierarhizare si aceasta deoarece erau stabiliți ca valoare cu mult înainte de intrare in vigoare a CCMUNRT 2008-2010 si acestea se încadrau in categoria – drepturilor recunoscute si acordate prin negocieri colective anterioare constituind „legea pârtilor” si fiind „drepturi minime câștigate”, la negocierea noului contract colectiv de munca nu puteau fi micșorate de angajator, insa in ce privește valoarea salariului minim de baza pe unitate stipulata in contractul superior nu a fost respectata.
Astfel parata la negocierea actului adițional la contractul de grup unități din luna iulie 2008 nu a respectat valoarea salariului minim brut pe unitate si care sa stea la determinarea salariului de baza de încadrare ci a folosit o valoare mult mai mica si anume 570 lei/luna dovada in acest sens o constituie conținutul art. 9(4) lit.c) modificat prin actul adițional nr.370/20.06.2008 iar in ce privește coeficienții de ierarhizare acestea au ramași aceeași valabili si in anul 2007 si „înscriși in grilele de salarizare pentru anii 2007-2011 aferente contractelor la nivel unitate, grile pe care înțelegem sa le anexam.
In ce privește contractele la nivel unitate valabile 2007-2010 situația este si mai confuza si aceasta deoarece deși prin contractul de ramura se stabilise ca salariul minim de baza este de 700 lei începând cu 01.01.2008 iar prin contractul de grup de unități de 570 lei începând cu 01.07.2008 in contactul pe unitate acesta a fost de 540 lei/ron pentru perioada 01.07.2008 -3 1.12.2008, parata nerespectând nici măcar prevederea din contractul de grup unități 570 lei/ron. La aceasta valoare s-a ajuns in perioada 01.01._10 si de 600 lei/luna in perioada 01.04.2010 – 31.12.2010, insa ele sunt sub nivelul stabilit de contractul de ramura.
In ce privește coeficienții de ierarhizare, au avut aceeași valoare cu mult înainte de încheierea contratului de ramura valabil 2008-2010. Ca dovada recurenții dau exemplu clasa salarizare 2 care in perioada 2007-2010 deși au avut valori diferite în ce privește alocarea clasei, coeficientul de ierarhizare a fot tot timpul de 1,161 confirmând astfel susținerea recurenților că face parte din categoria «drepturilor câștigate» si drept consecința nu constituia un element după care instanța sa aprecieze ca de fapt recurenții au uzat de o clauza favorabila doar trunchiat si doar pentru a obține un interes material injust.
F. de cele arătate si dovedite mai sus solicită se contate ca aprecierea instanței de fond, în sensul ca au primit cu titlu de salariu mai mult decât in situația in care salariul minim de baza pe unitate ar fi fost e 700 lei/luna conform CCMUNRT, este nelegala si prin aceasta a făcut o interpretare eronata, trunchiata, a clauzelor contractelor colective aferente perioadei înscrise în petit și s-au încălcat principiile de interpretare specifice dreptului muncii.
Salariul brut de baza corespunzător clasei 1 de salarizare este salariul minim brut de baza stabilit de art. 41 din CCMUNRT, dar care nu a fost respectat de parata ci a uzat de salariul de 570 lei/luna.
Considera ca in mod legal instanța trebuia sa solicite recurenților un punct de vedere asupra calculului făcut de parata si sa le solicite depunerea
unui calcul mult mai amănunțit in legătura cu drepturile salariale ce au făcut
obiectul judecații sau pentru a da dovada de imparțialitate sa fi dispus
efectuarea unei expertize, proba cu care ar fi fost de acord .
Se invoca si practica judiciara in materie
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. În acest sens a arătat că raportat la prevederile art.8 și 24 din Legea nr. 130/1996 reclamanții nu au dovedit că prevederile din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ar fi fost înlocuit în condițiile legale cu clauzele din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură astfel încât acestea rămân valabile și obligatorii, nefiind anulate în termenul prevăzut de art.268 al.1 lit.d) din Codul Muncii (înainte de republicare).
În recurs nu s-au administrat probe noi. S-a depus practică judiciară.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 241(1) lit.c) din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) clauzele din contractele colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă .
Pe de altă parte, art. 238 alin.1 și alin.3 din Codul muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) și art.8 al.2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare și aplicabilă în perioada relevantă), contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar la încheierea contractelor colective de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
Așadar, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior, părțile pot cuprinde drepturi noi sau la un nivel superior celor stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național care au un caracter minimal.
Aceste prevederi legale cu caracter expres fixează limitele în care părțile unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior pot negocia și pot încheia acest contract.
Opțiunea suverană a legiuitorului a fost aceea ca negocierile între patronat și salariați la nivel de unitate să fie limitate, în sensul de a nu se da posibilitatea stabilirii unor drepturi la un nivel inferior celor stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Curtea Constituțională a examinat constituționalitatea art. art.8 al.2 din Legea nr. 130/1996, statuând prin Decizia nr.380 din 30 septembrie 2004 și 511/2006 că textele de lege criticate sunt constituționale, în motivare reținând, între altele, că „reprezentativitatea de care se bucură organizațiile sindicale și patronale, datorită numărului de membri stabilit prin lege, le îndreptățește pe acestea să negocieze și să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părțile acestora s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu, la organizațiile de la nivelul superior”. În sfârșit, Curtea a reținut că „dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare”.
În materia raporturilor de muncă, legiuitorul a înțeles să asigure o anumită protecție salariaților prin limitarea posibilităților patronatului de a impune clauze cuprinzând drepturi la un nivel inferior celor stabilite în contractul colectiv de muncă la nivel superior, tocmai pentru a restabili echilibrul dintre părți, având în vedere că angajatul se află într-o poziție de dependență și inferioritate față de angajator, astfel încât poate fi protejat prin limitele impuse de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, negociat de organizații sindicale reprezentative la nivel național sau de ramură, cu o mai mare forță.
În condițiile în care prevederile legale incidente interzic în mod expres stabilirea, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, a unor drepturi la nivel inferior celor stabilite la nivel superior, în cazul în care se încalcă această interdicție, angajații beneficiază de drepturile stabilite la nivel minimal în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, nefiind necesar a se anula prevederile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel inferior ceea ce, de altfel, ar putea fi chiar imposibil în măsura în care anumite drepturi sunt omise din reglementarea acestor contracte, lipsind chiar o clauză a cărei anulare să se poată solicita.
Nici împrejurarea că contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a fost încheiat ulterior nu are relevanță.
Astfel, tocmai din împrejurarea încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate ulterior celui încheiat la nivel de ramură, rezultă obligația legală a părților de a respecta obligația impusă de art. 238 alin.1 și alin.3 din Codul muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) și art.8 al.2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare și aplicabilă în perioada relevantă).
Ca urmare, faptul că la nivel de unitate contractul colectiv de muncă s-a încheiat ulterior sau a fost modificat ulterior contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, nu justifica inaplicabilitatea prevederilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în cazul. Părțile nu pot ignora prevederile cu caracter minimal cuprinse în contractul colectiv de muncă.
În cauză, trebuie avută în vedere întreaga procedură de stabilire a salariilor stabilită de art.41 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul ramurii transporturi în perioada relevantă.
Astfel, în alin.(2) se stabilea că toți coeficienții minimi de ierarhizare de la alin. (1) se aplică la salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stabilit prin art. 41, alin. (3), lit. a) adică 700 lei; o altă regulă era cuprinsă în alineatul 3 lit.b) în care se stabilea că „părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din acest contract colectiv de muncă.
Ca urmare, în art.41 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul ramurii transporturi în perioada relevantă salariul de bază pentru fiecare categorie de salariați nu era privit în sine ca un element de negociere care să aibă un anumit cuantum minim; contractul colectiv de muncă stabilea la nivel minimal elementele de calcul constând în salariul de bază minim pe ramură respectiv coeficienții de ierarhizare în mod separat, părțile purtând negocieri distinct asupra ambelor elemente pe baza cărora era ulterior salariul de bază pentru fiecare categorie de salariați la nivelul unității.
Astfel, unitățile din cadrul ramurii transporturi aveau obligația de a porni negocierea salariului de bază minim de la nivelul de 700 lei iar la acest salariu de bază să aplice cel puțin coeficienții minimi de ierarhizare care, la rândul lor puteau fi negociați la un nivel superior.
Or, pârâta nu a respectat nivel minim al salariului de bază de 700 lei stabilit la nivel de ramură contrar prevederilor legale evocate care stabilesc obligația respectării nivelului minim al drepturilor stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat l nivel superior.
Aceste considerente sunt suficiente pentru a stabili caracterul fondat al acțiunii.
În consecință, reclamanții au dreptul la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea salariului de bază brut în cuantum de 700 lei prevăzut de art.41 din CCM la nivel de ramură transporturi, aceste diferențe rezultând din calculul tuturor elementelor prevăzute de art.155 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) respectiv salariul de bază, sporuri și alte adaosuri, la care se referă reclamanții în mod separat în acțiune, astfel încât nu este necesar a fi individualizate în prezenta hotărâre.
Față de aceste motive, în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va admite recursul, se va modifica sentința recurată în parte și se va admite acțiunea, urmând a se menține numai dispoziția privind excepția lipsei calității procesual pasive care nu a făcut obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenții reclamanți D. P., R. V., S. S., MORARESCU L., L. D.-F., A. M., P. V., F. M. împotriva sentinței civile nr.109/14.01.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. ,,C.,, SA SUCURSALA CENTRUL REGIONALA DE EXPLOATARE, INTRETINERE SI REPARATII CF CONSTANTA cu sediul în C., ..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta către reclamanți la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din calcularea acestora raportat la un salariu de bază brut de 700 lei conform art. 41 din CCM ramură transporturi pentru perioada august 2009 – decembrie 2010 corespunzător timpului lucrat, actualizat cu rata inflației.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 iunie 2013.
Pt.Președinte, J. Z., aflată în CO,cf.art.261 alin.2 C.p.c. semnează Vicepreședinte Instanță N. S. | Judecător, R. A. | Pt. Judecător, M. B., aflată în CO,cf.art.261 alin.2 C.p.c. semnează Vicepreședinte Instanță N. S. |
Pt.Grefier, C. D., aflată în CO,cf.art.261 alin. 2 C.p.c. semnează Grefier Șef M. D. |
Red.hot.jud.fond F.M.
Tehnored.dec.jud.recurs R.A./25.07.2013/3 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 392/2013.... → |
|---|
