Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 945/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.3/CM
Ședința publică din 03 Septembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. B.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă ȘCOALA P. DANUBIUS TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..61A, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2644/08.05.2013 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. D. N. reprezentată de S. L. DE ARTE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..N.S. Cartel Alfa, nr.27, județul Tulcea și intimata pârâtă ȘCOALA G. S. CERCHEZĂ, cu sediul în localitatea S. Cercheză, județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești conform Legii nr.221/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 153 și urm. cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că, în cererea declarativă depusă la dosar, pârâta Școala P. Danubius Tulcea a menționat că declară „Recurs” împotriva soluției pronunțate de Tribunalul Tulcea și cu toate că a fost înștiințată de instanță însă din data de 07.06.2013, nu și-a precizat calea de atac exercitată.
Curtea, având în vedere disp. art. 152 cod procedură civilă ce prevăd că: „cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită”, precum și dispozițiile art. 457 alin. 1 și 2 cod pr. civilă ce prevăd următoarele :alin.(1): ”Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei” și alin.(2) :”Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”, califică calea de atac formulată de către pârâta Școala P. Danubius Tulcea, ca fiind apel.
După calificarea căii de atac, grefierul de ședință arată că, apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar apelanta a solicitat judecata cauzei și în lipsă conform art. 223 cod pr.civilă.
Instanța socotindu-se lămurită asupra cauzei, declară dezbaterile încheiate conform art.394 cod pr.civilă, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cauzei de față.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._ din data de 1 martie 2013, reclamanta C. D. N., prin S. L. de Arte Tulcea, în contradictoriu cu Școala Profesionala Danubius Tulcea și Școala Gimnaziala S. Cercheză, jud.Tulcea, a solicitat obligarea Școlii Profesionale Danubius Tulcea la stabilirea drepturilor salariale potrivit coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea nr.221/2008 și Decizia nr.3/2011 a ICCJ și la calculul și plata diferențelor salariale dintre salariile acordate și cele cuvenite, pentru perioada 1 martie 2010- 31 august 2010, sume actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
Totodată, s-a solicitat obligarea Scolii Gimnaziale S. Cercheză la stabilirea drepturilor salariale potrivit coeficientului de multiplicare prevăzut de legea 221/2008 și Decizia nr.3/2011 a ICCJ și la calculul și plata diferențelor salariale dintre salariile acordate și cele cuvenite, pentru perioada 1 septembrie 2010-13 mai 2011, sume actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că începând cu data de 1 ianuarie 2008, salarizarea personalului didactic a fost reglementată de o succesiune de acte normative emise atât de Parlament, cât și de Guvern.
Astfel, in Monitorul Oficial al României nr. 82 din 1 februarie 2008 a fost publicata O.U.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant.
Prin Legea nr. 221/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 730 din 28 octombrie 2008, OG nr. 15/2008 a fost aprobata cu modificări. Principala modificare a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 lei pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 si care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Având in vedere aceasta reglementare legala, drepturile salariale ale reclamantei trebuiau calculate in raport de acest text de lege, începând cu data de 01.10.2008, prin utilizarea valorii de referința de 400.
Deși in cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221/2008 - act normativ votat de Parlamentul României, declarat constituțional de Curtea Constituționala (prin decizia nr. 1093/15.10.2008, publicata in Monitorul Oficial al României nr. 711/20.10.2008) parata nu a calculat si plătit drepturile salariale potrivit prevederilor acestei legi. Din contra, a aplicat dispozițiile O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1/2009 si următoarele calculând salariile in baza unui coeficient de multiplicare de numai 299,933 lei, începând cu 1 octombrie 2008.
De altfel modul corect de calcul al salariilor personalului didactic și didactic auxiliar în luna decembrie 2009, conform prevederilor Legii nr. 221/2008 este de notorietate, în acest sens fiind pronunțate mai multe decizii ale Curții Constituționale (D.CC nr. 842/2009, D.CC nr. 989/2009, D.CC nr. 106/2010, D.CC 124/2010, D.CC 877/2011), precum și Decizia nr. 3/201 la înaltei Curți de Casație și Justiție.
Solicită reclamanta a se da curs în prezenta cauză autorității de lucru judecat pe care o au nu doar dispozitivul deciziilor Curții Constituționale, ci și considerentele acestor decizii. Astfel, se solicită a se avea in vedere considerentele Deciziei nr. 124 din 9 februarie 2010.
Mai mult decât atât, calcularea drepturilor salariale din luna decembrie 2009, prin utilizarea coeficientului 1.000 in valoare de 400,00 lei, a fost consfințită prin legi și Decizia nr. 3/2011 a Inaltei Curți de Casație si Justiție, dar pârâta, în mod nejustificat, nu le-a acordat nici până în prezent, acumulând restante la plata drepturilor salariale legale.
În continuare, începând cu 01.01.2010, calcul greșit al drepturilor salariale s-a datorat nerespectării prevederilor art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 care consacra, în mod expres menținerea în luna ianuarie 2010 a drepturilor salariale din luna decembrie 2009.
Referitor la modul corect de calcul al drepturilor salariale pentru personalul didactic si didactic auxiliar, prin coroborarea prevederilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 cu dispozițiile Legii nr. 221/2008 referitoare la valoarea coeficientului 1.000, opinia reclamantei, este susținută și de precizările exprese ale Curții Constituționale, care în Decizia nr. 877/2011, publicată în M.O. Partea I nr. 706 din_, preciza ca „însa aceasta situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului ca, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Inalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul in interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, stabilind ca acestea se aplica pe toata perioada cuprinsa intre 1 octombrie 2008 si 31 decembrie 2009, astfel incat reîncadrarea personalului didactic din invatamant la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții si salariul avut in plata la 31 decembrie 2009, stabilit in conformitate cu Legea nr. 221/2008, si nu cu Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerința in sfera de competenta a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corecta a deciziilor Curții Constituționale pronunțate in materia salarizării personalului din invatamant.
Modul greșit de calcul s-a perpetuat și în anul 2011, art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilind că salarizarea în anul 2011 pornește de Ia salariile de referință stabilite in luna octombrie 2010 conform prevederilor Legii 330/2009, și implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii 221/2008.
Precizează reclamanta că, pârâtele a ignorat nu doar dispozițiile legale invocate anterior, ci si existenta unei hotărâri judecătorești care stabilea în mod expres modul de calcul corect al drepturilor salariale pentru luna decembrie 2009, ce influenta direct modul de calcul pentru intervalul ianuarie 2010-decembrie 2010, respectiv pentru intervalul ianuarie 2011- 13 mai 2011 .
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62 Legea dialogului social, Legea 221/2008, Legea-Cadru nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, Decizia nr. 3/2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedire, la dosar au fost depuse adeverințele nr. 1246 din 08.02.2013 și nr. 358 din 07.02.2013 și Decizii ale ICCJ în materie.
In temeiul art. 242 alin. (2) din codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtele legal citate au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantei i s-au aplicat la calcularea salariului dispozițiile OUG 136/2008, UUG 151/2008 și respectiv OUG 1/2009, coeficientul de multiplicare fiind de 299,933 așa cum prevedeau în mod expres textele de lege indicate anterior. Deși acestea au fost declarate ulterior neconstituționale, dispozițiile OG 15/2008 și ale Legii 221/2008 constituind temeiul legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice și drepturile salariale efectiv încasate, aceste texte de lege se raportează strict la perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009 și nicidecum la perioada arătată în petitul acțiunii respectiv 1 septembrie 2010-13 mai 2011.
S-a arătat că, în cererea de chemare în judecată petenta face trimitere și la legea cadru 330/2009, apreciind că se referă strict la personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009. Ori așa cum rezultă chiar din adeverința anexată cererii de chemare în judecată, petenta a fost angajată la Școala G. S. Cercheză începând cu 1 septembrie 2010, dată de la care i s-a calculat salariul raportat la ultimul salariu avut precum și în funcție de încadrarea avută.
Prin sentința civilă nr.2644/08.05.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a admis acțiunea promovată de reclamantă; a fost obligată pârâta Școala P. „Danubius” Tulcea, la calculul și plata către reclamanta C. D. N. a diferențelor salariale dintre salariile cuvenite, prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare prev. de disp.Legii nr.221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate în perioada 1 martie 2010- 31 august 2010, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a fost obligată pârâta Scoala G. S. Cercheză, jud.Tulcea, la calculul și plata către reclamanta C. D. N. a diferențelor salariale dintre salariile cuvenite, prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare prev. de disp.Legii nr.221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate în perioada 1 septembrie 2010 - 13 mai 2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, conform adeverințelor nr.1246/8.02.2013 transmisă de Școala G. S. Cercheză jud.Tulcea și nr.358/7.02.2013 emisă de Școala P. „Danubius” Tulcea, în perioada vizată prin acțiune, reclamanta C. D. N. a fost angajata acestor instituții școlare în calitate de cadru didactic și nu a beneficiat de drepturile ce derivă din Legea 221/2008.
În drept, potrivit art. 1 din O.G. Nr. 15 din 30 ianuarie 2008 aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul de învățământ a fost stabilită la 400,00 lei, ,, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.”.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost apoi declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale.
Astfel, Guvernul României a adoptat O.U.G. Nr. 136/28 octombrie 2008, O.U.G. Nr. 151/ 10 noiembrie 2008 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 15/2008, O.U.G. Nr. 1/ 29 ianuarie 2009, OUG 31 din 1 aprilie 2009 precum și O.U.G. 41 din 28 aprilie 2009.
Curtea Constituțională a României, prin Deciziile Nr. 842 din 2 iunie 2009 și Nr. 984 din 30 iunie 2009 a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 sunt neconstituționale.
De asemenea, prin Decizia Nr. 989 din 30 iunie 2009, a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008, dar și ale art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 sunt neconstituționale.
Prin Decizia Nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile O.UG. nr.136/2008, sunt neconstituționale.
Separat de aceasta, prin Decizia Nr. 124 din 9 februarie 2010, Curtea Constituțională, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 1/2009 și a celor ale art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009, reținând că sunt afectate de același viciu de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional și care trebuie eliminat, nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. Aceasta, în contextul în care modificau dispoziții legale declarate deja neconstituționale prin Decizia nr. 842 și 989 din 2009.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia Nr. 3 din 4 aprilie 2011, în interesul legii, ca efect al deciziilor de neconstituționalitate a ordonanțelor nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, a statuat că dispozițiile O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Potrivit art. 30 alin. 5 din Legea Cadru Nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ,,În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”, iar conform alin. 6 al aceluiași articol, ,,Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
De asemenea, prin art. 5 alin. 1 din O.U.G. Nr. 1 din 25 ianuarie 2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ,,Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, [….], iar potrivit art. 6 alin. 1 din aceeași ordonanță, ,,În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
Conform art. 4 alin. 3 din Legea Nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice ,,Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.”, art. 1 (1), stabilind că ,,Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea Nr. 63 din 10 mai 2011, ,,Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.”
Având în vedere argumentele prezentate se concluzionează că salariul cadrelor didactice la nivelul lunii decembrie 2009 trebuie să fie calculat potrivit coeficientului de multiplicare stabilit prin Legea 221/2008.
D. urmare, se reține că încadrarea salarială începând cu data de 01.03.2010 în cazul reclamantei trebuie să se raporteze la salariul cuvenit în luna decembrie 2009, iar încadrarea începând cu data de 01.01.2011 se realizează în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010, majorarea cu 15% raportându-se la salariul cuvenit în luna octombrie 2010, deci avându-se în vedere și coeficientul de multiplicare stabilit prin Legea nr. 221/2008.
În considerarea motivelor arătate, instanța va admite acțiunea promovată de reclamanta C. D. N., prin S. L. de Arte Tulcea, în contradictoriu cu pârâtele Școala G. S. Cercheză și Scoala P. Danubius Tulcea.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: acțiunea este inadmisibilă întrucât, în conformitate cu prevederile art. 5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr. 300/2009; în aceste condiții, unitățile de învățământ au procedat la reîncadrarea personalului cu data de 01.01.2010; conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătura cu stabilirea salariilor de bază individuale este de competența ordonatorilor de credite, iar persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ sau instanței judecătorești, după caz, potrivit legii în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației; angajații unității nu au contestat modul de reîncadrare astfel încât acțiunea este inadmisibilă deoarece este condiționată de parcurgerea unei proceduri prealabile; cu privire la fondul cauzei, arată că personalul didactic a fost reîncadrat la data de 01.01.2010 cu respectarea art. 30 din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 al.6 din OUG nr. 1/2010, luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009 stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr.300/2009 și cu respectarea principiilor prevăzute de art. 3 din aceeași lege, în sensul luării în considerare „a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare"; în conformitate cu prevederile art. 48 (16) din Legea nr. 330/2009, a fost abrogată O.G. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008; reîncadrarea personalului didactic s-a realizat cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare; la data emiterii deciziilor de reîncadrare nu exista o sentință civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariale; toți angajații au primit salariile conform deciziilor de reîncadrare începând cu 01.01.2010, au primit lunar fluturașul de salariu în acest sens și nu a existat niciun fel de contestație in tot acest timp; unitatea a procedat corect la reîncadrarea personalului cu 01.01.2010.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește incidența art.34 din Legea nr. 330/2009, se constată că excepția inadmisibilității invocată de apelantă nu este întemeiată. Astfel, în cauză, reclamanta nu contestă încadrarea în sensul stabilirii tranșelor de vechime în munca sau a funcției corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009 la care se referă procedura de reîncadrare reglementată de OUG nr. 1/2010.
Reclamanta contestă în realitate modul de aplicare a prevederilor art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009 referitor la păstrarea în plată în anul 2010 a salariului din decembrie 2009 și valoarea coeficientului 1 avută în vedere de pârâtă în stabilirea salariului din această lună.
Ca urmare, nu sunt incidente prevederile art.34 din Legea nr. 330/2009 iar reclamanta nu trebuia să conteste anterior sesizării instanței decizia de reîncadrare pentru perioada începând cu 01.01.2010.
În ceea ce privește criticile vizând fondul cauzei, de asemenea se constată că acestea sunt neîntemeiate.
Trebuie avut în vedere că prin Decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 01 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale pentru perioada 01.01.2011 – 13.05.2011 se constată că sunt valabile aceleași considerente ca și în cazul stabilirii drepturilor salariale pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010.
Astfel, Legea 285/2011 prevede în art.1 că „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”.
Așadar, ca și în anul 2010, salariul pentru anul 2011 s-a stabilit prin raportare la salariul din anul anterior, în acest caz cel stabilit în luna octombrie 2010.
Această cerere vizează drepturile salariale cuvenite reclamantei și care nu au fost calculate și plătite în acord cu aceste prevederi legale, întrucât în cazul acesteia, pentru stabilirea salariului la data de 01.01.2011, angajatorul a avut în vedere salariul stabilit și încasat în anul 2010 pe care l-a raportat la salariul de la 31.12.2009 și care nu includea majorarea stabilită de Legea nr. 221/2008. Or, raportarea la salariul avut la 31.12.2009 pentru stabilirea salariului la 01.01.2010 respectiv 01.01.2011 trebuia să se facă la salariul cuvenit reclamantei, incluzând creșterea stabilită de Legea nr. 221/2008, iar nu salariul plătit efectiv și care era calculat greșit, prin neincluderea majorării stabilite de Legea nr. 221/2008.
Față de această soluție, se constată că Tribunalul a admis în mod corect pretențiile reclamantei pentru perioada 01.03.2010 – 13.05.2011 în sensul stabilirii drepturilor salariale la nivelul celor cuvenite în luna decembrie 2008 prin aplicarea Legii nr. 221/2008.
Ca urmare, motivele de apel formulate în această privință de apelantă nu pot fi primite fiind contrare soluțiilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și considerentelor expuse în motivarea lor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă ȘCOALA P. DANUBIUS TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..61A, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2644/08.05.2013 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. D. N. reprezentată de S. L. DE ARTE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..N.S. Cartel Alfa, nr.27, județul Tulcea și intimata pârâtă ȘCOALA G. S. CERCHEZĂ, cu sediul în localitatea S. Cercheză, județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 septembrie 2013.
Președinte, Judecător,
R. A. M. B.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: Șt.R.
Red.dec.Jud.A. R./01.10.2013
6 ex./Emis 4 comunicări/07.10.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 540/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
