Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 15584/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.4/CM
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – M. A.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți C. L. NĂVODARI și P. ORAȘULUI NĂVODARI – cu sediul în oraș Năvodari, ., județul C. împotriva sentinței civile nr.3177 din data de 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M. – domiciliată în municipiul C., ., ., ., intimata pârâtă ȘCOALA CU C. I-VIII „G. M.” NĂVODARI – cu sediul în municipiul Năvodari, ., județul C. și intimații chemați în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI – cu sediul în municipiul București, . nr.28-30 și M. FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția G. a Finanțelor Publice C. – cu sediul în municipiul C., . nr.18, județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează instanței că intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția G. a Finanțelor Publice C. a depus la data de 24 septembrie 2012 întâmpinare, comunicată și recurenților pârâți și faptul că recurenții pârâți și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția G. a Finanțelor Publice C., au solicitat judecata recursului în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
C. L. Năvodari și P. Orașului Năvodari, au declarat recurs la data de 27 august 2012, împotriva sentinței civile nr.3177 din data de 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt,
Prin cererea înregistrată cu nr._ pe rolul Tribunalului C. reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII „G. M.” Năvodari, C. L. Năvodari și P. Orașului Năvodari, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, pentru aprobarea OG.15/2008, pentru perioada 15.12.2008 – 31.12.2009.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin O.G. nr.15/2008 au fost reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.221/27.10.2008. Principala modificare a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008, și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși Legea nr.221/2008 prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, contrar dispozițiilor legii.
De asemenea, reclamanta a mai susținut că deși înainte de promulgare, la sesizarea Guvernului, legea de aprobare a OG.15/2008 a făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar instanța de contencios constituțional a constatat –prin Decizia 1093/15.10.2008, că legea nu intră în contradicție cu dispozițiile legii fundamentale, Guvernul, încălcând principiul separației puterilor în stat, a emis OUG nr.136/2008, care prin dispozițiile sale limitează efectele creșterilor salariale dispuse de Parlament, prin Legea nr.221/2008. Această ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/12.11.2008 a Curții Constituționale, prin care s-a reținut că adoptarea acestui act normativ s-a realizat cu încălcarea condițiilor stabilite de art. 115 alin.4 din Constituție, fiind determinată nu de necesitatea reglementării unei situații extraordinare, ci de necesitatea contracarării unei măsuri de politică legislativă adoptate de Parlament.
Cu toate acestea, prin OUG 151/2008, Guvernul României, încălcând dispozițiile constituționale, a făcut inaplicabile prevederile Legii 221/2008.Prin urmare, prin Decizia nr. 984/30.06.2009 Curtea Constituțională a declarat neconstituționale și dispozițiile acestei ordonanțe de urgență, pentru aceleași considerente legate de depășirea competenței conferite guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite prin art. 115 Constituție.
A concluzionat reclamanta că în urma constatării prin decizii succesive a
neconstituționalității modificărilor aduse O.G. 15/2008, aprobată prin Legea 221/2008, aceasta din urmă continuă să existe în forma inițială.
În apărare, pârâții C. L. Năvodari și P. Orașului Năvodari au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată ,iar pe cale de excepție au invocat lipsa propriei capacității procesuale de folosință, cât și lipsa calității procesuale pasive.
Pârâții au formulat cereri de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a Min. Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice C..
Chemații în garanție au formulat la rândul lor întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și fond care fac de prisos, în totul, sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâții C. L. Năvodari și P. Orașului Năvodari s-au reținut următoarele:
Potrivit O.U.G. nr. 32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza H.G. nr. 538/2001, dată în aplicarea O.U.G. nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către C. L., conform art. 16 din H.G. nr. 538/2001 și O.U.G. nr. 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ-teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din veniturile bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ-teritoriale sunt repartizate de consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții C. L. și Primar.
Prin urmare, având în vedere actele normative mai sus-menționate, instanța apreciază că pârâții au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceștia au rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamanților.
Faptul că nu au existat solicitări și documente justificative nu poate fi reținut ca argument pentru admiterea excepției, acest fapt nefiind culpa reclamanților care au solicitat în instanță drepturi salariale neacordate. În condițiile în care dreptul în sine nu era recunoscut reclamanților, nu se puteau întocmi documente justificative, aceștia fiind nevoiți să apeleze la justiție.
Pentru motivele expuse, va fi respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. L. Năvodari și P. Orașului Năvodari.
Prin sentința civilă nr.3177 din data de 05 iunie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. L. Năvodari și P. Orașului Năvodari, ca nefondată.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a chemaților în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, și Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. C..
A admis acțiunea formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII G. M. Năvodari, C. L. al orașului Năvodari și P. orașului Năvodari.
A obligat pârâții la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii 221/2008 și la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 15.12._09, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. L. Năvodari și P. Orașului Năvodari în contradictoriu cu chemații în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice C., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin art.1 alin.(1) lit.”b” și „c” din OG.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat - cu modificări - prin Legea nr.221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin OUG 136/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege.
Prin Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.Of.nr.804/2 decembrie 2008, instanța de contencios constituțional a statuat asupra neconcordanței OUG 136/2008 cu dispozițiile legii fundamentale.
În considerentele deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea acestui act normativ s-a reținut că nu poate fi acceptată adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ.
Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență adoptată de executiv încalcă flagrant dispozițiile art.1 alin.(4), art.61 alin.(1), art. art.41, art.47 alin.(1), art.115 alin.(4) și(6) din Legea fundamentală.
Ulterior, Guvernul a emis o nouă ordonanță - OUG 151/2008, care are aceeași finalitate cu cea a ordonanței de urgență ce fusese declarată neconstituțională - OUG 136/2008, consacrând prin art. I pct.2 și 3, o reducere substanțială a majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ, în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a OG.15/2008.
Pentru identitate de rațiune și în considerarea argumentației cu soluția dispusă prin Decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.842/ 2 iunie 2009, publicată în M.Of.464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008.
Cum modificările aduse OG 15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, conform art.31 alin.3, teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare (OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, OUG 31/2009 și art.2 din OUG 41/2009), nu pot produce efecte.
Constatarea prin decizii succesive a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern la OG.15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, nu poate avea decât o singură finalitate - recunoașterea îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG.15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.
O asemenea abordare este în acord cu prevederile constituționale consacrate de art.1 alin.(5), potrivit cu care „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Potrivit disp.art.157 alin.(2) din Codul muncii, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, de natură a antrena răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
În temeiul normelor și principiilor civile contractuale, este consacrată obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul (art.169 ali.1 codul muncii).
Prin art.8 din codul muncii se dispune că „ relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fără acțiuni intempestive, potrivnice caracterului rațional al conduitelor subiectelor de drept.
Or, nesocotirea drepturilor salariale recunoscute de lege – chiar în contextul în care ea provine din partea puterii executive, este de natură a aduce prejudicii personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentat în cauză de reclamanți, cu consecința antrenării răspunderii civile contractuale.
Pentru considerentele expuse, pârâții C. L. Năvodari, in calitate de angajator, P. Orașului Năvodari si Școala cu clasele I-VIII „G. M.” Navodari - în calitate de finanțator și ordonator principal de credite, urmează a fi obligați la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate, potrivit OG.15/2008, cu modificările aduse prin Legea nr.221/2008, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu data de 15.12.2008 până la 31.12.2009 .
Asupra întinderii în timp a obligației de plată, urmează a se reține că drepturile salariale rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 sunt datorate de pârâți până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondurile publice, respectiv 31.12.2009 (art.47 din Legea nr.330/2009).
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâți în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Min. Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice C..
Ministerul Finanțelor Publice, instanța o va respinge ca nefondată pentru următoarele considerente:
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Temeiul unei astfel de cereri îl poate constitui și obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea bugetară urmând aceeași procedură, conform principiului simetriei actelor juridice.
De asemenea, art. 28 din același act normativ prevede că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legilor bugetare pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și rolul de administrator al bugetului statului prin repartizarea sumelor către ordonatorii principali de credite, neavând atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat.
De altfel, prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 sunt reglementate modalitățile prin care instituțiile publice vor proceda la punerea în executare a titlurilor executorii, iar dispozițiile art. 2 din acest act normativ prevăd expres că, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 alin. (1) C. proc. civ. și anume, lipsește obligația de garanție sau de restituire a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a Min. Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice C. față de pârâți, în eventualitatea admiterii pretențiilor reclamantei. Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidentă, prin care reclamantul sau pârâtul pot introduce în procesul civil o altă persoană, pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție.
Reținând că între autoritățile chemate în garanție, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Min. Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice C. nu există un raport juridic obligațional, iar atribuțiile stabilite în sarcina Ministerului Finanțelor Publice prin art. 19 din Legea nr. 500/2002 nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport, instanța va respinge cererea de chemare în garanție, ca nefondată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
P. Orașului Năvodari și C. local Năvodari nu au calitate procesuală pasivă față de capătul de cerere ce vizează obligarea la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea legii nr. 221/2008 și în acest sens solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea capătului de cerere menționat, ca greșit introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Potrivit Legii nr.1/2011 – legea educației naționale – angajarea personalului didactic în unitățile de învățământ cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unității cu aprobarea consiliului de administrație, prin urmare în relația cu unitățile de învățământ, nici P., nici C. L. Năvodari nu îndeplinesc calitatea de angajator.
Apreciază că în sarcina bugetelor locale pot fi eventual prevăzute numai cheltuielile complementare, respectiv cele materiale și de servicii, categorie de cheltuieli care excede drepturilor la a căror plată solicită reclamanta obligarea lor.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, le va respinge având în vedere următoarele considerente:
Articolul 167 din Legea nr. 84/1995 (modificată prin Legea nr. 354/2004), astfel cum era în vigoare la data sesizării instanței, dispune:
(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
…
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
(a) cheltuieli de personal.
…
Articolul 13 din O.G. nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare dispune:
(1) Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea …
Articolul 20 din Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin H.G. nr. 538/2001 prevede:
(1) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale repartizează creditele bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
…
(b) Deschiderea și repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite la nivelul capitolului de cheltuieli 57.02 „Învățământ” cu desfășurarea pe titlurile clasificației bugetare economice și anume 02 „cheltuieli de personal”.
Repartizarea creditelor se efectuează pe bază de dispoziții bugetare.
(2) La primirea dispoziției bugetare unitatea teritorială de trezorerie și contabilitate publică înregistrează creditele bugetare, repartizate de ordonatorul principal de credite, în contul instituției de învățământ preuniversitar de stat.
Articolul 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 (astfel cum a fost republicată în baza Legii nr. 286 din 29 iunie 2006) dispune:
P. îndeplinește categorii principale de atribuții:
(4) lit. a – exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului local.
Articolul 5 din H.G. nr. 538/2001 dispune:
Fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu, aprobat în condițiile legii privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și cu respectarea dispozițiilor legale privind angajarea și utilizarea fundurilor publice.
Articolul 9 alin. 3 prevede că bugetul de întocmește în faza de elaborare a proiectului bugetului local, respectiv a bugetului de stat, se definitivează după . legii bugetului de stat și se aprobă odată cu aprobarea bugetelor locale. Pe parcursului execuției bugetare, în situația în care au loc rectificări bugetare, se urmează aceleași etape.
Articolul 282 Codul muncii dispune că pot fi părți în conflictele de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului de procedură civilă.
Din analiza succintă a dispozițiilor legale mai sus enunțate Curtea reține următoarele:
În cauză, în virtutea dispozițiilor art. 282 Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.
Astfel, calitatea procesual pasivă a școlii, respectiv a Inspectoratului Școlar, rezultă din calitatea de angajator al reclamanților iar C. L. și P. primesc această vocație în temeiul normelor legale privind finanțarea învățământului preuniversitar (ca reglementări speciale).
Încă din anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare, care se finanțează de la bugetul de stat prin M. Educației și Cercetării.
Aceste principii ale finanțării se regăsesc și în dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, republicată și modificată în temeiul Legii nr. 354/2004. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde, printre alte cheltuieli, și „cheltuielile de personal”.
Drepturile salariale obținute prin hotărâre judecătorească în urma aplicării dispozițiilor Legii nr.221/2008, vor putea fi solicitate parcurgând aceleași etape ca orice alte drepturi salariale, de către conducerea unității de învățământ, înaintate către primar (ca ordonator principal de credite și persoană datoare să întocmească bugetul) care va solicita Consiliului L. aprobarea sumelor respective.
Această metodologie de deschidere a finanțării și de execuție a bugetului local în ceea ce privește finanțarea învățământului preuniversitar, este prevăzută în Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, aprobate prin H.G. nr. 538/2001.
Din analiza textelor legale enunțate mai sus, mai desprindem următoarea concluzie: la elaborarea bugetului unei unități școlare sunt obligați să participe unitatea școlară și Inspectoratul Școlar, care au obligația de a-l înainta Consiliului L. și Primarului, când bugetul unității administrativ-teritoriale este în faza de proiect și, aceștia din urmă, după aprobare, au obligația de acordare a creditelor aprobate.
Aceasta a fost legislația corespunzătoare la momentul în care erau cuvenite drepturile, dar și în prezent, din prisma Legii nr.1/2011 atribuțiile specifice în constituirea bugetului aparținând tot autorităților locale și avem aici în vedere disp. art. 104(2) care prevăd că finanțarea de bază se asigură de la bugetul de stat însă aceasta se repartizează pe comune, orașe, municipii cu asistența tehnică a Inspectoratelor Școlare, iar art. 106 din Legea nr.1/2011 dispune că :”Finanțarea de bază și finanțarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul învățământ preuniversitar și primarul localității respective și președintele consiliului județean în cazul școlilor speciale”.
Iată deci, că art.104 din legea nr.1/2011, constituie temei al chemării în judecată a consiliului local, iar art. 106 constituie temei al chemării în judecată a Primarului în cadrul litigiilor având ca obiect drepturi salariale.
De asemenea, prin art. 1(1) din Hotărârea nr. 1274/21.12.2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar au și financiare unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar se stipulează în mod clar că: „Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unități de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată”.
În prezentul litigiu nu interesează sursele din care se construiește bugetul, ci interesează că finanțarea de bază (deci și cu salariile) a unităților din învățământul preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar/an de învățământ.
Potrivit art. 4(1) din H.G. nr. 1274/2011 unitățile de învățământ cu personalitate juridică transmit în termen de 15 zile de la începutul anului bugetar, ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale de care aparțin, iar potrivit art. 6 – pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la art. (1) autoritățile administrației publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată și sume din bugetele proprii ale acestora.
Pe fondul cauzei intimata reclamantă este îndreptățită la primirea drepturilor pretinse având în vedere următoarele:
La data de 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82/01.02._. potrivit art.1 alin.1 lit.b din O.G. nr.15/2008: „coeficienții de multiplii care prevăd pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007, iar conform lit.c a aceluiași articol:”pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2,2și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: - 1 ianuarie – 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei – 1 aprilie – 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
-1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 poate deveni pentru această perioadă 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii”.
Ordonanța Guvernului nr.15/_ a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial – Partea I, nr.730/28.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare, 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Legea de aprobare a Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, a făcut obiectul controlului de constituționalitate, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar prin Decizia nr.1093 din 15.10.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.711/20.10.2008, Curtea Constituțională a constatat că această lege este neconstituțională, reținând în esență următoarele:
”Aceste creșteri salariale suplimentare față de cele aprobate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art.61 alin.1 din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului și unica autoritate legiuitoare a țării….” cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzute de art.138 alin.5 din Constituție, Curtea constată că aceasta constituie un aspect distinct față de cel al lipsei fondurilor pentru susținerea finanțărilor din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr.47/1993 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 28 septembrie 1993, Curtea Constituțională a reținut că stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa, astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legal de imperativele art.138 alin.5 din Constituție, iar al doilea nu are caracter constituțional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate publică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern.
Ulterior Guvernul a adoptat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.136/2008 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.151/2008 prin care a fost amânată aplicarea acestor creșteri salariale, acte normative care au fost declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/02.06.2009 a fost declarat neconstituțional Art. I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 prin care s-a modificat O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.82, din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008 cu modificările ulterioare.
Curtea Constituțională a ajuns la aceeași concluzie și prin Deciziile nr.989/2009 și 984/2009.
Prin această ultimă decizie, Curtea reține că, în pofida faptului că unele dispoziții cuprinse în art. I pct.2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.151/2008 și-au încetat efectele, fiind norme cu aplicare limitată în timp, neconstituționalitatea constatată lovește dispozițiile legale în ansamblul lor, astfel că efectele prezentei decizii se întind și cu privire la textele legale care nu mai sunt în vigoare. O asemenea concluzie se impune având în vedere chiar considerentele de principiu ale Deciziei nr.1.221 din 12 noiembrie 2008, prin care Curtea a stabilit că neconstituționalitatea reținută lovește întreaga ordonanță de urgență,chiar dacă unele prevederi ale sale au fost abrogate anterior pronunțării respectivei decizii.
Mai mult, Curtea constată că ar fi discriminatoare ca numai unele prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să își producă efectele pentru perioada de până la 30 aprilie 2009 și celelalte care vizează perioada de după 1 mai 2009 să fie neconstituționale și să își înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condițiile în care art. I pct.2 și 3 este lovit de același viciu de neconstituționalitate extrinsec, întrucât creșterile salariale preconizate prin Legea nr.221/2008 nu au fost acordate nici pentru anul 2008 și nici pentru anul 2009, contrar voinței Parlamentului.
Este de remarcat faptul că prin aceste decizii Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale unele prevederi legale care vizau salarizarea personalului din învățământ și anume creșterea etapizată pe perioade a salariilor.
Aceste norme erau, deci, norme cu aplicare temporară care nu mai erau în vigoare la momentul pronunțării deciziei Curții. Însă, Curtea a statuat că: „ar fi discriminatoriu ca numai unele prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să își producă efectele pentru perioada de până la 30 aprilie 2009 și celelalte care vizează perioada de după 1 mai 2009 să fie neconstituționale și să își înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condițiile în care (întregul text) este lovit de același viciu de neconstituționalitate extrinsec,întrucât creșterile salariale preconizate prin Legea nr.221/2008 nu au fost acordate nici pentru anul 2008 și nici pentru anul 2009, contrar voinței Parlamentului”.
O atare decizie a Curții nu are caracter retroactiv, produce efecte pentru viitor, în sensul că de la data publicării deciziei Curții se recunoaște dreptul existent al personalului din învățământ la obținerea creșterilor salariale preconizate începând cu anul 2008. Se poate reproșa unei asemenea decizii faptul că privește o perioadă trecută și prin urmare este retroactivă, însă se pleacă de la o ipoteză falsă având în vedere faptul că nu orice reglementare care vizează trecutul este automat retroactivă.
Pentru a fi retroactivă o reglementare trebuie să modifice sa să desființeze raporturi/situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, or, Curtea, prin deciziile pronunțate nu modifică sau desființează astfel de relații, ci doar constată neconstituționalitatea respectivei soluții legislative,ceea ce repune în vigoare legea care fusese abrogată prin ordonanțele de urgență neconstituționale. Viciul de neconstituționalitate fiind puternic, cu evidente consecințe asupra anulării unui drept legal, prezumția de constituționalitate a ordonanței juridice este înlăturată și pentru perioada de dinainte de decizia pronunțată de către Curte.
Prin urmare, actele normative declarate neconstituționale sunt lipsite de efecte și consecințe juridice, interpretarea dată de recurentă dispozițiilor Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale fiind contrară celor de mai sus.
Aplicarea obligatorie a considerentelor cuprinse în Decizia Curții Constituționale mai sus redată a fost statuată de-a lungul timpului de instanțele de contencios constituțional. Cu titlu de exemplu – redăm Decizia Curții Constituționale nr.1/17.01.1995 publicată în M.Of.nr.16/26.01.1995, prin care Curtea Constituțională a reținut explicit că „…este unanim recunoscut, în practică și doctrină, că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile curții, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care aceasta se sprijină”.
Desele modificări legislative inițiate de Guvern, care prin ordonanțe succesive, a urmărit să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ se constituie în ingerințe în dreptul reclamanților, care nu au survenit în considerarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la Convenție.
În practica CEDO, noțiunea de „bunuri” vizează atât „bunurile actuale”, cat și valorile patrimoniale, inclusiv în situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează ca acestea au o baza suficientă în dreptul intern, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă” în exercitarea efectivă a dreptului său.
Potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun poate interveni doar dacă aceasta este prevăzută de lege, de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie „legitimă” aceasta trebuie să fie prevăzută de lege și să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza V. c.României).
Fără doar și poate nu ne aflăm în situația în care aceste două cerințe să fie întrunite în speță, concluzie desprinsă și de instanța de contencios constituțional care, prin mai multe decizii constată neconcordanța dintre dispozițiile cuprinse în ordonanțele Guvernului - menite să anihileze dreptul la un salariu mărit, recunoscut de puterea legislativă, prin lege și dispozițiile legii fundamentale.
Pentru motivele mai sus expuse, Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții pârâți C. L. NĂVODARI și P. ORAȘULUI NĂVODARI – cu sediul în oraș Năvodari, ., județul C. împotriva sentinței civile nr.3177 din data de 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M. – domiciliată în municipiul C., ., ., ., intimata pârâtă ȘCOALA CU C. I-VIII „G. M.” NĂVODARI – cu sediul în municipiul Năvodari, ., județul C. și intimații chemați în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI – cu sediul în municipiul București, . nr.28-30 și M. FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția G. a Finanțelor Publice C. – cu sediul în municipiul C., . nr.18, județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. A. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – V.T.
Red.dec.Jud.M.A./14.01.2013
Rehnored.Gref.G.I./2 ex.
Data: 14.01.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 369/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3/2013.... → |
|---|
