Obligaţie de a face. Decizia nr. 957/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 957/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 15765/118/2011
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 957/CM
Ședința publică din 28 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR - VANGHELITA T.
JUDECĂTOR - G. L.
Grefier - M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat recurenta pârâtă S.C. „E.” S.A., cu sediul în București, .. 9, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 5962 din 09 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. N., domiciliat în C., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Potrivit referatului întocmit în cauză de către grefierul de ședință se constată că la dosar s-au depus de intimatul reclamant S. N., precizări scrise și adeverința nr. 9900-6030 din 12 martie 2013 emisă de S.C. E. S.A., ce au fost comunicate recurentei pârâte.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150 C. pr. civ., constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, luând act că părțile au solicitat judecata în lipsă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 19.12.2011 reclamantul S. N. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. E. S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la acordarea grupei I de muncă pentru perioada 18.03._98, precum și la emiterea unei adeverințe din care se rezultă această încadrare.
În motivarea cererii lui, reclamantul a arătat că, în perioada menționată, a fost angajatul societății pârâte în funcția de electrician rețele electrice, având ca atribuții de serviciu efectuarea de lucrări de întreținere, revizie, reparații, lucrări de lichidare a avariilor și a incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune; munca desfășurată se încadrează în grupa I potrivit art. 3 alin.2 din Ordinul nr. 50/1990, întrucât era supus unui complex de factori de risc de îmbolnăvire și de accidentare, prin natura instalațiilor exploatate și a mediului în care își desfășura activitatea.
La 20.02.2012, pârâta S.C. E. S.A.a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive și a solicitat respingerea cererii
În susținerea acestei excepției, pârâta a precizat că reclamantul solicită recunoașterea grupei I de muncă pentru activitatea desfășurată într-o perioadă ce excede datei la care a fost înființată societatea, ca urmare a reorganizării Companiei Naționale de Electricitate Conel S.A., prin HG 627/2000.În condițiile în care activele și pasivele fostei IRE C. au fost preluate de către E. Dobrogea S.A., aceasta din urmă este continuatoarea personalității juridice a fostului angajator al reclamantului.
Pe fondul cauzei, pârâta a menționat că, prin Ordinul nr. 125/05.05.1990, de modificare a Ordinului nr. 50/1990, activitatea desfășurată de către unii salariați din sistemul energetic a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, astfel că prin acordarea grupei I de muncă reclamantului s-ar încălca dispozițiile legale; acțiunea prin care se solicită constatarea unei situații de fapt este inadmisibilă în condițiile art. 111 C. pr. civ. și, în plus, în cazul reclamantului, dreptul la acțiune s-a născut în perioada în care a fost în vigoare Ordinul nr. 50/1990 și s-a stins în termenul de prescripție de 3 ani sau cel mai târziu după 3 ani de la data la care a fost abrogat acest act normativ.
Procedând la soluționarea acțiunii, instanța a încuviințat pentru reclamant efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea protecția muncii, având ca obiectiv verificarea încadrării în grupa I de muncă a activității desfășurate de reclamant în perioada 18.03._98, prin raportare la condițiile concrete de muncă, expunerea la factorii de risc și timpul efectiv lucrat în aceste condiții.Lucrarea a fost efectuată de expert I. D., fiind depusă la dosar la data de 27.08.2012.
Prin încheierea din 28.03.2012, instanța unit cu fondul a excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta S.C. E. S.A.
Prin sentința civilă nr. 5962/09.11.2012, Tribunalul C. a respins excepția lipsei calității procesual pasive ca nefondată și a admis acțiunea obligând pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă în procent de 100%, pentru activitatea desfășurată în perioada 18.03._98, în funcția de electrician și să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte încadrarea în grupa I de muncă pentru aceeași perioadă.
Pentru a reține că S.C. E. S.A. are calitatea procesual pasivă, tribunalul a observat că reclamantul a fost angajatul fostei Întreprinderi de Rețele Electrice C., devenită apoi Filiala de Rețele Electrice C., în cadrul Regiei Autonome de Electricitate "Renel", care, la rândul ei s-a reorganizat în baza art.1 din HG nr. 365/1998, luând naștere Compania Națională de Electricitate - S.A., companie desființată prin HG nr. 627/2000, act prin care s-a dispus și înființarea Societatea Comerciala de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., reorganizată prin HG nr. 1342/2001.
Prin urmare, a considerat tribunalul, pârâtă are calitatea de succesor în drepturi și obligații a fostului angajator al reclamantului, această transmisiune a patrimoniului decurgând chiar din actele normative ce au reglementat în mod succesiv organizarea sistemului energetic național astfel că s-a constatat identitatea dintre persoana pârâtului și cea obligată în raportul de drept material dedus judecății.
Pentru a ajunge la concluzia temeiniciei acțiunii, tribunalul a amintit că, în perioada 18.03._98, reclamantul a fost angajatul societății pârâte în funcția de electrician, fiind promovat până la ultima categorie profesională, aceea de electrician specialist în exploatarea instalațiilor electrice, iar solicitarea de obligare a pârâtei la acordarea grupei I de muncă și la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte această încadrare nu se încadrează în ipoteza unei acțiuni în constatare, pentru a fi incidente dispozițiile art. 111 teza a II a C.pr.civ. și nici nu se poate vorbi despre prescrierea dreptului la acțiune, odată cu abrogarea Ordinului nr. 50/1990, câtă vreme reclamantul nu urmărește valorificarea retroactivă a eventualei recunoașteri a încadrării în grupa superioară de muncă, ci pentru viitor, în vederea recalculării drepturilor sale de pensie.
Tribunalul a reținut - din cuprinsul expertizei în specialitatea protecția muncii având ca obiectiv identificarea condițiilor de lucru ale reclamantului - că electricienii sunt supuși în principal la noxele provocate de curentul electric, respectiv câmpul magnetic și electromagnetic, suportând totodată un risc mărit de electrocutare, de explozie, incendiu și cădere de la înălțime, precum și riscuri determinate de microclimatul nefavorabil, în condițiile în care instalațiile primare sunt amplasate în aer liber.
Prima instanță a mai observat că expertul judiciar a stabilit că pentru activitățile desfășurate de reclamant există similitudini evidente cu cele ale altor categorii profesionale încadrate în grupa I de muncă și reglementate în mod expres de Ordinul 50/1990, anexa 1, pct. 123, fiind confirmată astfel obligația pârâtei de a recunoaște încadrarea în grupa I de muncă, în procent de 100% a activității desfășurate de reclamant în perioada 18.03._98
Tribunalul a avut în vedere și Decizia nr. 259/20.09.2004 pronunțată în I.C.C.J. în recurs în anulare prin care s-a statuat în sensul că acestui act normativ nu i se poate restrânge aplicarea numai la situațiile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeincie fără a indica vreuna dintre prevederile art. 304 C. pr. civ., solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că greșit s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. „E.” S.A. deoarece, în conformitate cu art. 45 din H.G. nr. 1342/2001, „societățile comerciale înființate, au preluat toate drepturile și sunt ținute de toate obligațiile S.C. ”E.” S.A. și se substituie în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile în curs” coroborate cu dispozițiile art. 46 alin.1) și 2) din aceeași hotărâre enunțată mai sus „(1) Personalul existent în cadrul „E. M.” - S.A., „E. Dobrogea” - S.A., „E. Muntenia Nord” - S.A., „E. Oltenia” - S.A., „E. Banat” - S.A., „E. Transilvania Nord” S.A., „E. Transilvania Sud” - S.A. și „E. Muntenia Sud” - S.A. ale „E.” - S.A., la data încheierii protocoalelor de predare-primire, se preia de către societățile comerciale înființate potrivit art. 1 și se consideră transferat în interesul serviciului la acestea”; „(2) Contractul colectiv de muncă încheiat anterior de „E.” - S.A. se aplică personalului transferat la „E. M.” - S.A., „E. Dobrogea” - S.A., „E. Muntenia Nord” - S.A., „E. Oltenia” S.A., „E. Banat” - S.A., „E. Transilvania Nord” - S.A., „E. Transilvania Sud” - S.A., „Muntenia Sud” - S.A., până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă în condițiile legii”.
În argumentarea căii de atac, s-a mai precizat că S.C. „E.” S.A., a dat dovadă de bună credință și a transmis adresa către CEZ. Distribuție S.A., ultima fiind înregistrată sub nr. 9900/_/17.11.2009 astfel că se impune respingerea susținerii reclamanților, deoarece noile societăți comerciale cu personalitate juridică, înființate în baza H.G. nr. 1342/2001, s-au substituit în drepturile și obligațiile S.C. „E.” S.A.
În aceste condiții, recurenta a pretins că s-a transmis la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, o adresă prin care a solicitat luarea unei decizii privind recunoașterea de către Oficiile de Pensii și Asigurări Teritoriale a adeverințelor S.C. „E.” S.A., prin care a acordat grupa 1 de muncă, în conformitate cu Decizia nr. 4190/2008, pronunțată de Tribunalul D., iar Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, a răspuns societății prin adresa nr. 3628 DDP/2475/ 24.11.2009.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis cu consecința modificării în parte a acesteia, în sensul că respingerii acțiunii ca neîntemeiată, fiind menținute dispozițiile referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive.
Conform art. 40 alin. 1 C. muncii angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității, să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii, să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor și să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; potrivit alin. 1 al aceluiași articol, angajatorul are obligația să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă, să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii și să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
După cum în mod judicios a constata prima instanță, în perioada de referință a acțiunii, reclamantul a fost angajatul Întreprinderii de Rețele Electrice C., întreprindere care a suferit reorganizări succesive în Regiei Autonome de Electricitate "Renel" în cadrul căreia funcționa Filiala de Rețele Electrice C.; la rândul ei, regia s-a reorganizat Compania Națională de Electricitate - S.A., transformată în Societatea Comerciala de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., reorganizată prin HG nr. 1342/2001 de divizare parțială prin înființarea unor noi societăți fără ca S.C. „E.” S.A. să se desființat.
De aceea, chiar dacă divizarea parțială a însemnat preluarea prin transfer în interesul serviciului a personalului pârâtei angajat la data punerii în aplicare a HG nr. 1342/2001 (iar nu al o dată anterioară, precum reclamantul) de către cele 7 societăți pe acțiuni nou create, S.C. E. S.A. are calitate procesual pasivă pentru că preluarea drepturilor și obligațiilor invocată de pârâtă conform art. 45 din acest act normativ se referea la raporturi juridice existente, valabile iar nu unele pe care angajatorul ar fi trebuit să le creeze dar, din diferite considerente, nu a făcut-o.
Cu privire la fondul recursului, trebuie arătat că, în cuprinsul Ordinului nr. 50/1990 cu completările ulterioare aduse prin Ordinul 125/1990, meseriile și funcțiile: de electricieni și alt personal din formațiile de revizii și reparații ale LEA de 110 kv și mai mari care lucrează sub tensiune sau la potențial; cele ale personalului de tură din instalațiile de 750 kv care desfășoară activitate la pupitrul de comanda și în restul instalației și cele referitoare la montarea, exploatarea, întreținerea și repararea stâlpilor și a liniilor electrice de înalta tensiune, la înălțimi peste 15 m. sunt prevăzute pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă în anexa 2 la pct. 113, 114. 115.
Activitatea desfășurată de reclamant, cea de electrician rețele electrice, nufigurează în Ordinul 50/1990 anexa 1 și anexa 2, privind încadrată în grupa I de munca sau grupa a II-a de muncă.
Este adevărat că, prin pct. 3 din Ordinul comun al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990, se stabilea că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă și alte categorii de personalcare lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De aceea, în principiu, este posibilă încadrarea unei activități desfășurate în grupa I de muncă având în vedere desfășurarea efectivă a acesteia în condițiile prevăzute de Ordinul nr. 50/1990, chiar dacă locul de muncă ocupat nu era în mod expres nominalizat în cuprinsul acestui act normativ, esențiale fiind condițiile de muncă.
Totuși, în cazul în care, un loc de muncă este în mod expres indicat între locurile de muncă a căror activitate se încadrează într-o anumită grupă de muncă (sau nu este indicate deloc), nu poate fi nesocotită această normă juridică pentru a încadra activitatea respectivă în altă grupă de muncă.
Reclamantul susține însă că, deși ocupa o funcție care nu putea fi încadrată nici în grupa I și nici în grupa a II-a de muncă, în realitate ar fi desfășurat activități dintre cele indicate în Ordinul nr. 50/1990 în grupa I de muncă.
Dar, potrivit punctului 7 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupa I de muncă se putea face numai pentru timpul efectiv lucrat în aceste condiții și numai dacă se lucra cel puțin 50% din timp în aceste condiții.
Or, în cazul reclamantul, problema în discuție nu este doar încadrarea activității pe care susține că a desfășurat-o în grupa I de muncă, ci în principal dacă și apoi timpul cât a lucrat în aceste condiții.
Astfel, expertul desemnat în cauză a arătat că activitatea respectivă ar putea fi încadrată în sine în grupa I de muncă, însă nu face referire la programele de lucru din perioada relevantă și nici nu există probe în acest sens pentru a putea realiza un calcul exact al timpului efectiv lucrat ceea ce nici nu s-a întâmplat. Expertul prezintă numai presupuneri, deoarece reclamantul nu mai desfășura activități în cadrul pârâtei și nu a putut verifica nemijlocit munca desfășurată de acesta, iar concluziile sale se bazează pe alte expertize (iar în lucrare vorbește despre „petenți”, deși acțiunea este formulată de un singur reclamant) și, cu toate că, în cuprinsul lucrării specialistul arată că nu poate stabili procentul din timpul efectiv lucrat în condițiile pretinse (fila 73 dosar tribunal), în concluziile raportului afirmă categoric că „se justifică încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100 %”.
Dar, încadrarea în grupe de muncă se făcea raportat la timpul efectiv lucrat în anumite condiții, chestiune de fapt care trebuie dovedită, iar nu raportat numai la încadrarea într-o anumită funcție.
În situația în care reclamantul ocupa un loc de muncă neîncadrat în mod expres de Ordinul nr. 50/1990 în grupa I sau a II - a de muncă și pretindea că, în fapt, desfășura activități în anumite condiții care ar fi determinat încadrarea în grupa I de muncă, trebuia stabilit cât timp a desfășurat reclamantul activitățile indicate de acesta.
Oricum, reclamantul nu doar că nu a probat că desfășura cel puțin 50% din activitate în condițiile respective pentru a putea fi încadrată activitatea sa în grupa I de muncă - dar nu a dovedit deloc că desfășura o meserie legată de un loc de muncă în condiții deosebite care s-ar încadra în grupa I de muncă.
Aceasta este opțiunea emitentului actului normativ, în sensul de a nu recunoaște grupa I de muncă decât în cazul în care această activitate constituie cel puțin 50% din activitatea angajatului, considerându-se că numai în această situație activitatea respectivă este de natură a-i afecta capacitatea de muncă și se justifică acordarea unor drepturi suplimentare pentru munca desfășurată.
Pe de altă parte, câtă vreme prin Ordinul nr. 50/1990 doar o anumită activitate a fost încadrată în mod expres în grupa II de muncă, solicitarea de a stabili o anumită încadrare tinde la modificarea actului normativ ceea ce nu este în competența instanței judecătorești, în condițiile în care actul administrativ normativ nu este contestat în procedura specială a contenciosului administrativ pentru nelegalitate.
În aceste condiții, este fără relevanță situația altor persoane a căror activitate a fost încadrată în grupa I de muncă, în cauză fiind vorba de o problemă de probațiune strict în referire la situația reclamantului.
Desigur, în materia conflictelor de muncă există unele reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun în ceea ce privește sarcina probei.
Astfel, dacă în regulă generală celui ce face o afirmație în fața instanței îi incumbă sarcina probei în conformitate, în materia conflictelor de muncă regula este că proba incumbă angajatorului.
În conformitate cu art. 272 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Totuși, chiar dacă art. 272 din Codul Muncii instituie această regulă, sarcina probei are în vedere proba posibilă . Pe de altă parte, reclamantul trebuie să dovedească totuși situația premisă cum ar fi existența raporturilor de muncă și efectuarea anumitor activități, rămânând în sarcina angajatorului să dovedească faptul că a remunerat corespunzător angajatul pentru munca prestată sau a încadrat în mod corect munca acestuia. Angajatorul nu poate fi obligată să probeze un fapt negativ, și anume că angajatul nu a desfășurat anumite activități în condițiile în care din înscrisurile existente rezultă care erau atribuțiile acestuia. Revenea, deci, reclamantului sarcina de a proba situația premisă, respectiv desfășurarea unor activități care să îl îndreptățească la anumite beneficii iar apoi angajatorului îi revine sarcina de a proba că a recunoscut aceste drepturi sau de a proba netemeinicia susținerilor reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă S.C. „E.” S.A., cu sediul în București, .. 9, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 5962 din 09 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. N., domiciliat în C., ., ., ..
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. VANGHELIȚA T. G. L.
Grefier
M. D.
red. jud. L.G. 21.02.2014/ 2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
