Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 120/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 15529/118/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.120/CM:
Ședința publică din 12 februarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier C. D.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât: I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. cu sediul în mun. C., .. 11, J. C., împotriva sentinței civile nr.3910/31.07.2012, pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr. ._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. E. domiciliată în mun. C., . nr. 118, ., . și intimatul pârât C. S. ȘCOLAR NR.1 C. cu sediul în mun. C., . nr. 32, J. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.87 și următoarele C.proc. civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care a evidențiat părțile aflate în cauză, obiectul și stadiul dosarului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare. Totodată a învederat faptul că la data de 06 februarie 2013 intimata reclamantă Buhaev E. a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâtul I. Școlar Județean C.. S-au comunicat două exemplare întâmpinare către intimați.
Curtea, având în vedere că recurentul pârât a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanta B. E. i-a chemat în judecată pe pârâții Club S. Școlar nr.1 C. și I. Școlar Județean C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, pentru aprobarea OG.15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 până la data de 31.12.2009, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin O.G. nr.15/2008 au fost reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.221/27.10.2008. Principala modificare a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008, și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși Legea nr.221/2008 prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, contrar dispozițiilor legii.
Pârâtul Club S. Școlar nr.1 C. a formulat note scrise prin care a învederat instanței că reclamanta a fost încadrată în funcția de profesor pe catedra de scrimă a Clubului S. Școlar nr. 1 C. în perioada 01.08.1982 – 31.08.2011. Se arată că, în perioada 11.05.2005 – 31.08.2011 reclamanta a fost detașată în interesul învățământului la I. Școlar Județean C., prin urmare, această instituție în calitate de angajator, i-a achitat drepturile salariale.
Pârâtul I. Școlar Județean C. a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat: prescripția parțială a dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2008 – 13.12.2008 și excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că această instituție nu are atribuții legate de întocmirea bugetului Clubului S. Școlar nr.1 C. și nici de punere a acestuia în executare
Pe fondul cauzei acest pârât a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.3910/31.07.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Școlar Județean C..
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean C..
A obligat pârâtul I. Școlar Județean C. la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 și plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 14.12._09, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.
A respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Club S. Școlar nr. 1 C., ca nefondată.
A admis excepția prescrierii parțiale a dreptului la acțiune.
A respins ca fiind prescrise pretențiile reclamantei pentru perioada 01.10._08.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, instanța reține:
Se va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și se vor respinge ca fiind prescrise pretențiilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite pentru perioada 01.10.2008 – 13.12.2008, în raport de art.3 din Decretul 167/1958 raportat la art. 6 alin.4 NCC.
Potrivit dispozițiilor legale citate,, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit.
Pornind de la reglementarea expresă a unei situații tranzitorii, în baza textului citat, instanța reține în fapt existența a trei situații juridice distincte astfel: 1.prescripțiile începute și împlinite până la data intrării în vigoare a legii noi- NCC (01.10.2011) care sunt supuse în întregime dispozițiilor legii vechi, care le-au instituit - Decretul 167/1958; 2.prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi - NCC ( 01.10.2011) și care sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 6 alin.4 din Noul Cod Civil; prescripțiile începute cu data de 01.10.2001 și împlinite sub imperiul legii noi (NCC), care sunt supuse în întregime acestei legi. Prin urmare, în speță, se regăsesc situațiile de la pct.1 și 2 iar prescripția dreptului la acțiune este reglementată de dispozițiile art. 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 – care instituie un termen general de prescripție de 3 ani în cazul acțiunilor personale.
Asupra excepției excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Școlar Județean C.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă pct. 115 – 118 coroborate cu adeverința nr. 853/28.05.2012 eliberată de Club S. Școlar nr.1 C., în perioada 16.07.2008 – 01.01.2010 reclamanta a activat în calitate de inspector școlar de specialitate/inspector școlar general, în cadrul Inspectoratului Școlar Județean C..
Se constată din examinarea mențiunilor carnetului de muncă, în perioada pentru care se solicită drepturi salariale, la rubrica angajator ( unitatea la care lucrează) figurează I. Școlar Județean C., prin urmare, în mod judicios a fost chemată în judecată această instituție, de către reclamantă, dat fiind faptul că scopul acțiunii deduse judecății este obligarea la calculul diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat și la plata acestor drepturi, pretinse de reclamantă cu începere de la data de 1 octombrie 2008.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu, va fi respinsă ca nefondată, în condițiile în care, prin probatoriul administrat aceasta a dovedit faptul că, în perioada de referință pentru care solicită drepturi bănești de natură salarială, a desfășurat activitate într-o funcție didactică.
Asupra fondului cauzei, instanța reține:
Reclamanta B. E. a fost încadrată în funcția de profesor titular, grad didactic I, pe catedra de scrimă a Clubului S. școlar nr.1 C., începând cu 01,08,1982.
În perioada 11.05._11 reclamanta a fost detașată în interesul învățământului la I. Școlar Județean C.. Pe perioada detașării catedra/postul de la Club S. Școlar nr.1 C. a fost rezervat iar drepturile bănești au fost acordate de către I. Școlar Județean C., aceasta fiind unica instituție angajatoare.
Se reține așadar că, în perioada pentru care se solicită drepturi salariale, reclamanta este titulara unui post de profesor, grad didactic I, la catedra de scrimă a Clubului S. școlar nr.1 C..
Potrivit art.51 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997, nivelul salariului de baza al personalului de conducere, îndrumare si control din inspectoratele judetene, se stabilește la nivelul maxim al salariului de baza al functiei didactice - educator, invatator, profesor gradul I cu vechime de peste 40 ani, la care se adauga o indemnizatie de conducere de pana la 10-30% pentru inspectorul scolar principal de specialitate si inspectorul școlar.
Atâta timp cat reclamanta este titulara funcției didactice de profesor, grad didactic I, nivelul salariului de baza al acesteia se stabilește la nivelul maxim al salariului de baza al funcției didactice la care se adaugă indemnizația de conducere, fiind îndreptățită sa beneficieze de un salariu de baza, stabilit cu aplicarea corectă a Legii 221/2008.
Prin art.1 alin.(1) lit.”b” și „c” din OG.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat - cu modificări - prin Legea nr.221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin OUG 136/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege.
Prin Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.Of.nr.804/2 decembrie 2008, instanța de contencios constituțional a statuat asupra neconcordanței OUG 136/2008 cu dispozițiile legii fundamentale.
În considerentele deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea acestui act normativ s-a reținut că nu poate fi acceptată adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ.
Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență adoptată de executiv încalcă flagrant dispozițiile art.1 alin.(4), art.61 alin.(1), art. art.41, art.47 alin.(1), art.115 alin.(4) și(6) din Legea fundamentală.
Ulterior, Guvernul a emis o nouă ordonanță - OUG 151/2008, care are aceeași finalitate cu cea a ordonanței de urgență ce fusese declarată neconstituțională - OUG 136/2008, consacrând prin art. I pct.2 și 3, o reducere substanțială a majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ, în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a OG.15/2008.
Pentru identitate de rațiune și în considerarea argumentației cu soluția dispusă prin Decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.842/ 2 iunie 2009, publicată în M.Of.464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008.
Cum modificările aduse OG 15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, conform art.31 alin.3, teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare (OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, OUG 31/2009 și art.2 din OUG 41/2009), nu pot produce efecte.
Constatarea prin decizii succesive a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern la OG.15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, nu poate avea decât o singură finalitate - recunoașterea îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG.15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.
O asemenea abordare este în acord cu prevederile constituționale consacrate de art.1 alin.(5), potrivit cu care „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Or, nesocotirea drepturilor salariale recunoscute de lege – chiar în contextul în care ea provine din partea puterii executive, este de natură a aduce prejudicii personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentat în cauză de reclamantă, cu consecința antrenării răspunderii civile contractuale.
În considerarea motivelor - de fapt și drept – expuse, instanța urmează să admită în parte cererea și să oblige pârâtul I. Școlar Județean C. să calculeze reclamantei drepturile salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si sa plătească in favoarea acesteia diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite pentru perioada 14.12._09, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Se va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Club S. Școlar nr.1 C. întrucât, din situația de fapt prezentată de instanță, rezultă cu evidență că această unitate de învățământ nu are calitate de angajator în raport cu reclamanta, iar lipsa raporturilor de muncă atrage lipsirea de fundament legal a cererii în pretenții bănești de natură salarială.
Împotriva sentinței civile nr.3910/31.07.2012, pronunțate de Tribunalul C. a declarat recurs pârâtul I. Școlar Județean C..
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Pentru a respinge excepția Tribunalul C. a reținut „ calitatea procesual pasivă a ISJ C. rezultată din calitatea de angajator al reclamantei având în vedere mențiunile din carnetul de muncă si adeverința nr.853/28.05.2012 eliberată de CSS 1 C.. Menționează că reclamanta detașată la IȘJ C. în perioada 16.07_10 pe funcția de inspector, nu s-a aflat în raporturi contractuale de muncă cu instituția noastră, contractul de muncă al acesteia fiind încheiat cu CCS 1 C., aceasta fiind detașată, a prestat doar munca în favoarea inspectoratului.
Prin O.U.G. nr. 136/2008., O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009, au fost modificate prevederile O.G. 15/2008. aprobată cu Legea nr. 221/2008, ordonanțe care au fost în vigoare și au produs efecte până la data pronunțării deciziei de neconstituționalitate, pronunțată de Curtea Constituțională.
Așa fiind, I. Școlar Județean C. a procedat în mod corect, punând în aplicare ordonanțele în cauză, ordonatorii de credite și angajatorii fiind obligați să respecte legile în vigoare.
În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României și ale art.1 din Codul Civil, legea dispune numai pentru viitor și nu are putere retroactivă, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
In aceste condiții, consideră că în mod greșit Instanța a dispus obligarea recurentei la plata drepturilor salariale corespunzătoare Legii nr. 221/2008, în condițiile în care prin ordonanțele în cauză nu s-a făcut doar modificarea formei inițiale a O.G. 15/2008 ci modificarea O.G. 15/2008, așa cum a fost completată și aprobată de Legea nr. 221/2008.
Prin O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009, se stabilesc condițiile de salarizare pentru perioada aprilie 2009 - decembrie 2009, ordonanțe care în mod corect au fost aplicate de către instituția recurentă.
Menționează că aceste ordonanțe nu au fost declarate neconstituționale și, drept urmare, și-au produs efectele
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că începând cu 01.01.2010 s-au pus în aplicare prevederile Legii nr. 330/2009, dată de la care nu se mai poate pune problema aplicării actelor normative referitoare la salarizare, anterioare Legii nr. 330/2009.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a recurentei:
În mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean C..
Din mențiunile din carnetul de muncă pct.115 – 118 și din adeverința nr.853/28.05.2012 eliberată de Club S. Școlar nr.1 C. rezultă că în perioada 16.07.2008 – 01.01.2010 reclamanta a activat în calitate de inspector școlar de specialitate, inspector școlar general, în cadrul Inspectoratului Școlar Județean C..
Prin urmare, în mod corect a fost chemată în judecată această instituție de către reclamantă.
Cu privire la fondul cauzei:
La 30.01.2008, Guvernul României a probat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit art. 1 alin. 1 lit. „b” din O.G. nr. 15/2008: „coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu 1.01.2008 față de nivelul din 31.12.2007”; iar conform lit. „c” a aceluiași articol: „pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 va fi:
- 1 ianuarie – 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,593 de lei.
- 1 aprilie – 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 de lei, respectiv o creștere de 6%.
- 1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii”.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/27.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Legea nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 a făcut obiectul controlului de constituționalitate înainte de promulgarea acesteia la sesizarea Guvernului, iar prin Decizia nr. 1093/15.10.2008, Curtea Constituțională a constatat că această lege este constituțională.
În motivarea acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că majorarea valorii coeficientului de multiplicare utilizat la stabilirea salariilor de bază pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământ reprezintă o măsură politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare a acestora, deoarece, potrivit art. 61 alin. 1 din Constituție: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”.
Cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de art. 138 alin. 5 din Constituție, Curtea Constituțională a constatat că acesta constituie un aspect distinct față de cel al lipsei fondurilor pentru susținerea finanțării din punct de vedere bugetar.
Curtea Constituțională a făcut trimitere la Decizia nr. 47/1993 prin care s-a reținut că stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. 5 din Constituție, iar al doilea nu are caracter constituțional fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern.
Deși Legea nr. 221/2008 a fost declarată constituțională, ulterior promulgării Guvernul a emis O.U.G. nr. 136/2008 care prin art. 2 prevede că: „valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ, stabilită prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009…”.
Această ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/12.11.2008.
În motivarea acestei decizii Curtea Constituțională a reținut că în condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, condițiile și criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, Guvernul prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. 1 din Constituție, potrivit cărora: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.”
În continuare, Curtea a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 136/2008 înfrâng și prevederile art. 115 alin. 6 din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum și dreptul la muncă și la protecție socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. 1.
La data de 11.11.2008, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 care prin art. I pct. 2 și 3 stabilește salariile de bază ale personalului didactic din învățământ modificând din nou valoarea coeficientului de multiplicare prevăzut prin O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sesizată în legătură cu neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 842/2.06.2009 dar și prin Decizia nr. 984/30.06.2009 declară aceste texte de lege ca fiind neconstituționale.
În motivarea Deciziei nr. 842/2.06.2009, Curtea Constituțională a reținut că prevederile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 reduc în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
În continuare, Curtea a făcut trimitere la Decizia nr. 1221/12.11.2008 prin care a declarat neconstituțională o reglementare similară adoptată de Guvern tot printr-o ordonanță de urgență (O.U.G. nr. 136/2008).
Ca urmare, Curtea a constatat că O.U.G. nr. 151/2008 încalcă prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 41, art. 47 alin. 1, art. 61 alin. 1 și art. 15 alin. 4 și 6 din Constituție.
Prin art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar sunt din nou reduse majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/208 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
Prin Decizia nr. 989/30.06.2009, Curtea Constituțională a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri din domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile O.U.G. nr. 31/2009 cât și prin dispozițiile O.U.G. nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008 prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 nu-și mai produc efectele fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, teza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate cu privire la O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009 ca inadmisibile nu pentru că aceste ordonanțe erau constituționale, ci pentru că ulterior sesizării Curții, O.G. nr. 15/2008 a fost abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al Capitolului VI din Legea nr. 330/2009.
Cu toate acestea, în Decizia nr. 124/9.02.2010, Curtea Constituțională constată că art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate prin Decizia nr. 842/2.06.2009 și respectiv Decizia nr. 989 din 30.06.2009.
Curtea a reamintit considerentele de principiu din Decizia nr. 983/30.06.2009 unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională. O astfel de soluție se impune și pentru că viciul de constituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare.
În consecință, ca urmare a constatării neconstituționalității modificărilor aduse O.G. nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008, prin ordonanțe succesive emise de Guvern, în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Instanța de fond nu putea să dea eficiență unor acte a căror prezumție de constituționalitate a fost răsturnată prin decizii ale Curții Constituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre . și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată.
Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată după declararea neconstituționalității ordonanțelor de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul deciziei Curții Constituționale cu efectul “ex nunc” al acesteia.
În mod corect prima instanță a obligat pârâții la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamanților începând cu 1 ianuarie 2010 cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea legii nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 877/28 iunie 2011 a Curții Constituționale deși s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 al (6) din OUG 1/2010 ca urmare a abrogării textului legal criticat prin art. 39 lit. x) din Legea 284/2010, s-a reținut că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și nu cu OUG 41/2009.
De asemenea, s-a reținut că o atare interpretare nu constituie o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, ci reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ.
Prin decizia nr.11/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii stabilind că: „…în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 al.6 din O.U.G.nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri, în domeniul bugetar și ale art.30 din Legea nr.330/2009privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31.12.2009, are dreptul începând cu 01 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G.nr.15/2008 privind criteriile salariale ce se vor acorda în anul 2008, personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008”.
În consecință, ca urmare a constatării neconstituționalității modificărilor aduse OG nr.15/2008 aprobată prin legea nr.221/2008 prin ordonanțe succesive emise de Guvern, în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea legii nr. 221/2008.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre . declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de neconstituționalitate a fost răsturnată.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul pârât: I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. cu sediul în mun. C., .. 11, J. C., împotriva sentinței civile nr.3910/31.07.2012, pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr. ._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. E. domiciliată în mun. C., . nr. 118, ., . și intimatul pârât C. S. ȘCOLAR NR.1 C. cu sediul în mun. C., . nr. 32, J. C.,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, M. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: V.T.
Redactat decizie jud.J.Z./08.03.2013
Tehnored.decizie gref.C.D./13.03.2013/2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 888/2013.... → |
|---|
