Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 7/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 3063/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.7/CM
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. A.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelurilor civile formulate de:
- apelantul reclamant și intimat BARTALOȘ V. – domiciliat în municipiul C., ..54, județul C. și,
- apelanta pârâtă și intimată SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – „C. Marfă” S.A. – cu sediul procesual ales în municipiul C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.2652 din data de 03 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant și intimat Bartaloș V. personal iar pentru apelanta pârâtă și intimată se prezintă consilier juridic P. A. – în baza delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.157 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelantul reclamant și intimat, având cuvântul cu privire la apelul formulat, solicită a se observa că apelanta pârâtă și intimată în pagina 5 a motivelor de apel, recunoaște data când este Ziua Feroviarului în anul 2010 și data de 25 aprilie 2010 când a fost sărbătoarea de Paști.
Curtea, îi învederează apelantului reclamant și intimat că pe data de 04 aprilie 2010 a fost Paștele și nu pe data de 25 aprilie 2010 cum greșit a afirmat.
Având din nou cuvântul, acesta precizează că cele două sărbători sunt stipulate în Contractul colectiv de muncă nr.198/30.07.2009 – 30.07.2010.
Însă angajatorul spune că valabilitatea contractului este stabilită până la data de 31.01.2011, contractul prelungindu-i valabilitatea și are conținutul modificat prin actul adițional nr.1073/28.04.2010 în care se specifică că aceste drepturi nu se mai plătesc.
De asemenea, precizează că la pagina 6-7 din motivele de apel formulate, pârâta face referire la art.273 Cod procedură civilă, solicitând desființarea titlului și repunerea părților în situația anterioară prin întoarcerea executării întrucât s-ar fi formulat de către intimatul reclamant cerere de executare, ar fi încasat sumele restante iar acum trebuie să le restituie.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului său așa cum a fost formulat.
Depune concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei pârâte și intimate având cuvântul cu privire la apelul formulat de reclamant, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că acțiunea promovată are ca temei Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, lămuriri pe care reclamantul le-a arătat atât în cuprinsul acțiunii principale cât și în fața primei instanțe.
Față de această situație, prima instanță în mod corect a interpretat prevederile Contractului colectiv de muncă la Nivel de R. Transporturi, în temeiul căruia, reclamantul a solicitat aceste drepturi bănești.
Față de prevederile acestui contract au fost respinse anumite capete de cerere.
Cu privire la apelul formulat de partea pe care o reprezintă, solicită admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței apelate.
Apelantul reclamant și intimat, având cuvântul cu privire la apelul formulat de pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate.
Consideră că au fost încălcate de către pârâtă dispozițiile art.2 din Contractul colectiv de muncă.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelurilor promovate în cauză.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantul Bartaloș V. a solicitat că în contradictoriu cu pârâta S. C. Marfa SA prin Sucursala Muntenia Dobrogea să se dispună obligarea piritei la plata drepturilor de hrana din luna februarie 2012 până in prezent si la plata salariilor suplimentare pe anii 2009, 2010.
In motivarea acțiunii reclamantul arată că pârâta nu i-a achitat drepturile de hrana deși a fost obligată să plătească aceste drepturi si prin alte hotărâri judecătorești si nici salariile compensatorii.
In drept au fost invocate dispozițiile codului muncii.
Reclamantul si-a completat acțiunea arătând că solicită obligarea pârâtei si la plata primelor de Paste, C. si Ziua Feroviarului pe anul 2010 si la plata contravalorii tichetelor de masa pentru perioada 1.04._11.
In drept reclamantul a invocat dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
La termenul din data de 27.05.2013 reclamantul si-a precizat acțiunea arătând că pârât in prezenta cauză este doar S. C. Marfa SA, astfel ca excepția lipsei capacității de folosință a Sucursalei Muntenia Dobrogea a rămas fără obiect.
Pârâta a formulat întimpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la acordarea premierii anuale acordate de Ziua Ceferistului precum si ajutorul pentru Paste si C.. Arată pârâta că solicitările reclamanților își au izvorul in CCM. Susține pârâta ca aceasta premiere, deși este un drept stabilit in bani, nu este un drept de natura salariala ci un drept stabilit prin clauzele contractului colectiv de munca cu un regim distinct. Se arata ca premierea se acorda in temeiul unor prevederi contractuale, anual si nu lunar, in raport de munca prestata așa cum se acordă drepturile salariale. Mai mult, Contractul colectiv de muncă folosește noțiunea de premiere, respectiv ajutor material echivalenta cu aceea de recompensa si nu aceea de adaus sau spor. Susține pârâta că obiectul acțiunii nu constă in plata unor drepturi salariale ci in obligarea la respectarea unei clauze din CCM astfel că suntem in prezența unui conflict de drepturi care se prescrie in raport de art. 283 alin 1 lit. c. muncii in termen de 6 luni.
A invocat pirita si excepția prescrierii dreptului material la acțiune privind acordarea tichetelor de masă.
Arata pârâta că rezultă fără echivoc faptul ca solicitarea reclamantei consta in obligarea la respectarea clauzelor CCM ului la nivel de unitate, fiind astfel aplicabil termenul de prescripție de 6 luni.
Aceeași excepție a prescrierii dreptului material la acțiune a fost invocată si in ceea ce privește acțiunea privind obligarea la plata salariului suplimentar aferent anilor 2009, 2010, 2011.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A susținut pârâta că reclamantul a fost angajatul . Boat SA, societate care avea propriul contract colectiv de munca, contract in care s-a prevăzut că salariul suplimentar nu se acorda pentru anul 2010.
Cu privire la alocația de hrana pârâta arată că prin excepție, HG 217/2005 prevede ca in situațiile în care navele nu au normat post de bucătar în situațiile in care temporar nu exista condiții de pregătit hrana caldă la bord, alocația de hrana sa fie achitata personalului îmbarcat. Susține pârâta că ambele ferry-boat -uri au avut normat postul de bucătar.
In ședința din data de 27.05.2013 instanța a pus in discuție excepția invocată de către pârâtă.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru acordarea drepturilor bănești solicitate aferente anilor 2009, 2010.
Potrivit art.268 lit.c si e c. muncii: „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.”
Din textul de lege citat mai sus rezultă că pentru drepturile salariale termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 3 ani, iar pentru neexecutarea clauzelor contractului colectiv de munca termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 6 luni.
Potrivit art.160 c. muncii: „ Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din cuprinsul contractului colectiv de muncă, rezultă că dreptul la salariul suplimentar este un drept salarial. Acest aspect rezulta fără echivoc din faptul că dreptul la plata unui salariu de baza de încadrare după expirarea unui an calendaristic este reglementat in capitolul II din CCM, capitol in care se reglementează sistemul de salarizare. Mai mult, părțile au înțeles să denumească expres sumele de bani ce se vor acorda ca fiind salariu suplimentar si nu prima, ajutor, premiu sau bonus.
Apreciind deci, că dreptul la salariul suplimentar este un drept salarial neacordat, instanța a constatat că termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani prevăzut de lit.”c” a art.268 alin.1 c. muncii.
In ceea ce privește ajutorul material ce urmă să se acorde cu ocazia sărbătorilor de Paste si C. pe anul 2010 si premiul anual ce urma sa se acorde cu ocazia Zilei Ceferistului pentru anul 2010 instanța a apreciat ca dreptul la acțiune nu s-a prescris .
Aceste drepturi au fost reglementate de către părți in art.64 si 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate care arată: „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului de următoarele: a) cu ocazia sărbătorilor de P. si de C. se vor acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare,…Aceste prevederi se aplica cu 1 ianuarie 2010 b) pentru Ziua ceferiștilor se va acorda o premiere stabilită de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare…aceste prevederi se aplica cu 1 ianuarie 2010 ……art.81 începând cu data de 1.01.2007 salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masa in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, in condițiile legislației in vigoare” .
Așa cum rezultă din coroborarea art.159, 160 si 164 c. muncii drepturile salariale sunt acele sume de bani constând in salariu de baza, indemnizație, sporuri, alte adaosuri ce se cuvin salariatului ca o contraprestație a muncii depuse in baza contractului individual de munca si care se plătesc lunar.
Părțile, prin negocierea clauzelor contractului, au înțeles să includă aceste drepturi la capitolul VI care reglementează protecția salariatului.
Părțile, prin negocierea clauzelor contractului, au înțeles să includă aceste drepturi la capitolul VI care reglementează protecția salariatului.
Prin urmare aceste drepturi nu au fost incluse la drepturile ce țin de salarizarea angajatului in capitolul II al Contractului colectiv de muncă, ci au fost avute in vedere doar pentru ajutorarea salariatului.
Cu toate acestea, practica judecătoreasca si doctrina au apreciat că aceste drepturi au natura salariala, fiind considerate de către părți adaosuri la salariu, in sensul art.155 c. muncii si reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariați, nu numai un ajutor material oferit din motive sociale de către angajator.
Stabilindu-se, deci, ca aceste drepturi au natura salariala, instanța a constatat că solicitarea de a se plăti aceste drepturi face sa nu fie aplicabile in speță dispozițiile a art.283 lit.e din c. muncii ci cele ale art.268 lit.c c. muncii.
Prin urmare instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiata pe dispozițiile art.268 alin 1 lit.e c. muncii.
Cum acțiunea a fost introdusă la data de 19.03.2013, instanța a apreciat că termenul de 3 ani prevăzut de art.268 alin 1 lit.c nu era împlinit la data sesizării instanței decât in privința salariului suplimentar aferent anului 2009 ( pentru care dreptul la acțiunea sa năștea la data de 1.01.2010), astfel ca instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiata pe dispozițiile art.268 alin.1 lit.c salariul suplimentar aferent anului 2009 si a respins cererea cu privire la aceste drepturi ca prescrisa.
Prin sentința civilă nr.2652 din data de 03 iunie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art.268 alin.1 lit.e c. muncii ca nefondată.
A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiata pe dispozițiile art.268 alin lit.”c” Codul muncii in ceea ce privește salariul suplimentar aferent anului 2009.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Bartaloș V. în contradictoriu cu pârâtul SOCIETATEA N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,C. MARFA S.A.
A obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea alocației de hrana pentru perioada februarie 2012-la zi, salariul suplimentar aferent anului 2010 si contravaloarea tichetelor de masa pe perioada aprilie 2010 – 31.01.2011, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație din data plății.
A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata suplimentar aferent anului 2009 ca prescrisă.
A respins restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtei.
Potrivit HG nr.185/1994 astfel cum a fost modificata prin HG nr.217/2005 ”Personalul navigant și auxiliar îmbarcat pe navele aparținând instituțiilor publice și regiilor autonome beneficiază de alocație de hrană zilnică, în cuantumurile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre”.
Conform anexei nr.2 la HG nr.185/1994: „alocația de hrană servește numai pentru aprovizionarea cu alimente necesare pregătirii hranei in comun la bordul navei si nu se poate achita in numerar echipajului. Se exceptează personalul îmbarcat pe navele care nu au normat post de bucătar si cel de pe navele la care temporar nu exista condiții de pregătit hrana caldă la bord.”
Din textele de lege citate mai sus rezulta ca reclamantul s-a aflat in situația de excepție prevăzuta conform Anexei 2 din H.G.217/2005, potrivit căreia in situațiile in care navele nu au normat postul de bucătar ori nu exista condiții pentru prepararea hranei calde la bord, alocația de hrana se achita personalului îmbarcat.
Deși a susținut ca ambele ferry boat-uri au beneficiat de bucătari, pârâta nu a făcut dovada ca la nivelul navei pe care s-a aflat îmbarcat intimatul, este configurat si normat postul de bucătar in cadrul echipajului de siguranța si nici că au existat condiții de pregătire a hranei la bord navei după data intrării acesteia in conservare pentru a înlătura situația de excepție pretinsă de salariat care îl îndreptățește la alocarea hranei in forma băneasca.
Totodată aceeași situație a fost reținută si pentru perioada 2009 – ianuarie 2012 pentru care s-a admis acțiunea reclamantului pentru acordarea alocației de hrana prin sentințele civile pronunțate de Tribunalul Constanta in dosarele civile nr._/118/2011 si_ .
Pentru cele expuse, instanța a apreciat că reclamantul are dreptul la contravaloarea alocației de hrana după februarie 2012 la zi astfel ca va obliga pirita sa plătească reclamantului aceasta alocație.
Potrivit dispozițiilor CCM la nivel de unitate reclamanta, in calitatea sa de salariat al piritei putea avea dreptul la plata unui salariu suplimentar pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic.
Acest drept este expres stabilit si in art.43 alin 2, din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramura pe perioada 2006-2008 si 2008-2010, care arata „ Alte venituri sunt: a) al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza brut al angajatului avut in luna decembrie a anului precedent si va fi acordat in primul semestru al anului următor, b) tichete de masa acordate in baza legii nr. 142/1998….”.
Din acest articol rezultă clar ca acest salariu suplimentar era obligatoriu a fi acordat neprevăzându-se doar posibilitatea acordării lui. In acest sens, in alin 3 din același articol se arat a ca pentru plata salariului suplimentar se va constitui un fond aparte din veniturile realizate.
Din anexa 6 la contractul colectiv de munca rezulta criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic.
Potrivit art.229 alin.4 c. muncii si art.148 din legea 62/2011 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forța obligatorie a contractului colectiv de muncă pentru părțile semnatare, contract care se impune întocmai ca si legea..
Executarea vizata de art.229 presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligațiilor asumate de părți.
Totodată, art.41 alin.5 din Constituție garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective intre părți.
In ceea ce privește acordarea contravalorii bonurilor de masa instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din legea 142/1998 „Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. „
In cauza, pârâta, deși susține ca in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat pe anul 2009 s-a prevăzut un capitol distinct pentru plata tichetelor de masa, arata ca din cauza dificultăților economice nu a mai acordat aceste tichete începând cu luna aprilie 2009.
Or, dificultățile economice întimpinate de către angajator nu sunt suficiente pentru ca acesta sa se exonereze de plata unor drepturi la care era obligat potrivit legii si la care se obligase el însuși prin aprobarea in buget a acestor cheltuieli.
Instanța nu a reținut nici susținerea pârâtei conform căreia in anul 2009 plata primei de Paste si de C. a fost suspendată.
In CCM la nivel de ramura C. pe anul 2008 prelungit succesiv până la 31 ianuarie 2011 nu sunt prevăzute ajutoarele pentru P., C. si Ziua Feroviarului. Aceste drepturi bănești sunt prevăzute in dispozițiile art.71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grupa de unități, însă acest contract nu este aplicabil societății la care in 2010 lucra reclamantul, anume . Boat SA.
Prin urmare, având in vedere caracterul relativității efectelor contractului si dispozițiile art.241 alin.1 c. muncii si art.11 alin.1 lit.”d” din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului colectiv de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Din cuprinsul anexei Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe perioada 2008-2011 instanța a constatat că .-Boat SA nu figurează ca semnatară a acestui contract.
Așa cum s-a stabilit atât prin jurisprudența cât și în doctrina, aplicabilitatea generala si absoluta o au contractul colectiv de munca la nivel de unitate-pentru salariații unității, si cel la nivel național pentru toți salariații încadrați la toate unitățile din țară, iar contractul colectiv de munca la nivel de ramura si cel la nivel de grup de unități au un caracter relativ deoarece contractul se aplica doar acelor unități din ramura sau grupul de unități precizate de către părți prin contractul colectiv încheiat.
F. de cele expuse, instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități invocate de către reclamant, astfel ca acesta nu poate beneficia de drepturile bănești stabilite in acest contract.
Potrivit art.133 din legea 62/2011 „ Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: a) pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; b) pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă; c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului.”
In corelația dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractele colective de munca de la nivel superior constituie, potrivit legii, izvor de drept pentru contractele colective de munca de la nivelurile inferioare. Sub aspectul drepturilor salariaților, contractul colectiv de munca de la nivelul superior reprezintă pentru contractul colectiv de munca de la nivelul inferior o baza minimala. Prin urmare, in contractul colectiv de munca de la nivel inferior se pot stabili numai drepturi egale sau mai mari decât cele din contractul colectiv de la nivel superior.( art.238 c. muncii in forma in vigoare la data nașterii drepturilor reclamantului „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior” )
Din cele expuse, rezulta ca, contractul colectiv de munca la nivel de ramura este aplicabil pentru acele unități care fac parte din asociațiile patronale si sindicale din ramura respectiva si care au fost nominalizate in anexa la fiecare contract.
Prin urmare, fiind o dispoziție mai favorabilă pentru salariați, instanța a apreciat că aceasta ( art.43 CCM la nivel de ramura) se aplică cu prioritate față de dispozițiile Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Pentru cele expuse, având in vedere dispozițiile mai sus citate si dispozițiile art.229 si 148 din legea 62/2011 si instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pe anul 2010 precum si contravaloarea tichetelor de masa pe perioada aprilie_11, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație din data plății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul Bartaloș V. cât și pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă – „C. Marfă” S.A., pe care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Critica sentinței prin motivele de apel formulate de reclamant au vizat în esență următoarele:
Precizează că s-a adresat instanței de judecată solicitând obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea dreptului de hrană din luna februarie 2012 până în prezent, salarii suplimentare pe anii 2009/2010, tichete de masă pe perioada 01.04.2010 – 31.01.2011, ajutoarele materiale de Paști, C. și Ziua Feroviarului pe anul 2010, cu indexarea tuturor sumelor la rata inflației până la primirea efectivă a banilor.
Prin sentința pronunțată i-a fost admisă în parte acțiunea investitoare de către instanță și anume: contravaloarea alocației de hrană, a tichetelor de masă și salariul suplimentar aferent anului 2010, fiindu-i respinse restul pretențiilor, respectiv acordarea ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului pe anul 2010 ca fiind nefondate.
Consideră netemeinică această soluție deoarece chiar instanța în dispozitivul sentinței apelate motivează că „la negocierea clauzelor Contractului colectiv de muncă, părțile au înțeles să includă aceste drepturi la Capitolul VI și art.71 din Contractul colectiv de muncă care reglementează protecția salariatului. Prin urmare, aceste drepturi nu au fost incluse în drepturile ce țin de salarizarea angajatului în Capitolul II al Contractului colectiv de muncă ci au fost avute în vedere doar pentru ajutorarea salariatului, aceasta reprezentând o contraprestație a muncii depuse de salariat, nu numai un ajutor material oferit din motive sociale acordate de angajator”.
Ținând cont de Contractul individual de muncă I.B.173/01.02.2008 (anexat în xerocopie la dosar) părțile contractului sunt: S.N.T.F.M. – C. Marfă S.A. ca angajator și Bartaloș V. ca angajat. La punctul „D” locul de muncă se specifică clar la alineatul 1 „Activitatea se desfășoară la S.N.T.F.M. – C. Marfă S.A. – S.C.T.M.C. C. Ferry Boat”; și de Statutul S.C.T.M.C. C. Ferry Boat/25.07.2007 anexat la dosar din care reiese că C. Marfă S.A. este acționar unic.
Potrivit art.229 alin.4 Codul muncii și art.148 și Legea 61/2011 „Executarea Contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, acest text de lege instituie forța obligatorie a Contractului colectiv de muncă pentru părțile semnatare, contract care se dispune întocmai ca și legea”. Având în vedere și prevederile articolului 41, alin.5 din Constituție care garantează caracterul obligatoriu al Convențiilor colective între părți, respingerea de către instanța de fond a pretențiilor sale referitoare la ajutoarele bănești de P., C. și Ziua Feroviarului pe anul 2010 apare ca total nelegală. Pentru cele expuse mai sus coroborate cu actele existente la dosarul cauzei, solicită admiterea apelului și pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței civile nr.2652/03.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în sensul de a-i fi admisă pretenția bănească menționată anterior cu indexarea sumelor la rata inflației până la primirea efectivă a banilor.
Critica sentinței prin motivele de apel formulate de pârâtă au vizat în esență următoarele:
Apelanta pârâtă consideră că hotărârea pronunțată în prima instanță este nelegală întrucât au fost interpretate greșit dovezile administrate, fiind nesocotite prevederile Contractelor Colective de Muncă încheiate la nivel de unitate, probe ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Cum prima instanță a nesocotit dovezile administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, apreciază că s-a încălcat flagrant dreptul pârâtei la un proces echitabil, reglementat de art.6 din CEDO, drept ce implică, printre altele, obligația pentru instanțe de a proceda la examinarea efectivă a cererilor deduse judecății, a mijloacelor de apărare a dovezilor administrate, pentru a putea pronunța o hotărâre care să asigure o rezolvare completă și pertinentă a acestora.
Interpretând și aplicând greșit prevederile legale și cele contractuale invocate de reclamant, Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi 2008-2010, instanța de fond a încălcat și principiul disponibilității, specific cauzelor civile, motivând apreciat că a schimbat în mod nelegal înțelesul lămurit și al acțiunii, dând o interpretare diferită.
Prin urmare, orice Contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci în considerare clauzelor contractuale colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză.
Astfel, în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, cum de altfel legiuitorul a stipulat în art.247 Codul muncii, prevedere abrogată prin art.1 pct.90 din Legea nr.40/2011.
În acest context, în temeiul art.40 alin.2 Codul muncii, raportat la art.243 Codul muncii, art.155 Codul muncii și art.51 alin.5 din Constituție, ce statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de muncă aplicabil și contractele individuale de muncă, apreciază că în mod eronat, vădit nelegal pârâta a fost obligată să achite intimatului reclamant drepturi bănești ce nu sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, norma specială aplicabilă în raporturile de muncă către angajatorul C. Ferry-Boat S.A. și salariatul reclamant.
Apreciază apelanta pârâtă că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și în soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune pe dispozițiile art.268 alin.1 lit.”e” Codul muncii.
Potrivit art.268 alin.1 lit.”e” din Codul muncii, cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia, pot fi cumulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, drepturile bănești solicitate prin acțiune, nu reprezintă un adaos la salariu, pentru a fi aplicabile dispozițiile art.160 din Codul muncii, iar simpla cuantificare a ajutoarelor materiale stipulate în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, conform Capitolului VI, prin raportare cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, nu le conferă natura juridică a unui drept salarial.
Critică hotărârea apelată prin prisma interpretării și aplicării greșite a prevederilor contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate S.C. „TMC C. Ferry-Boat” S.A. astfel încât se impune modificarea hotărârii și respingerea capetelor de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar 2010 și contravaloarea tichetelor de masă neacordate.
Potrivit art.28 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al S.C. „TMC C. Ferry-Boat” S.A. încheiat la data de 26.03.2008, părțile au prevăzut că „Pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Art.71 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al .C. „TMC C. Ferry-Boat” S.A. încheiat la data de 26.03.2008 reglementează acordarea unui tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, în condițiile legislației în vigoare.
În anul 2010 a fost încheiat actul adițional la Contractul colectiv de muncă al S.C. „TMC C. Ferry-Boat” S.A. 2009, înregistrat sub nr.1073/28.04.2010 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția de Muncă și Protecție Socială C., prin care părțile au modificat valabilitate și conținutul Contractului colectiv de muncă încheiat în anul 2009.
În temeiul contractului colectiv de muncă 2009 modificat prin act adițional din 28.04.2010, părțile au stabilit modificarea clauzelor negociate în anul 2009, după cum urmează:
Art.62 prevede că: „Pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”, însă la alin.3 din același articol părțile au stabilit că „Premierea pentru Ziua Feroviarului nu se acordă pentru anul 2010”.
Art.62 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al S.C. „TMC C. Ferry-Boat” S.A. încheiat la data de 30.07.2009 stabilește următoarele: „Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. se va acorda salariaților, un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații S.C. „TMC C. Ferry-Boat” S.A. care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. se află în concediu fără plată cu durata de un an”, însă la alineatul următor părțile au stipulat că: „Ajutoarele materiale menționate nu se acordă pentru anul 2010”.
Potrivit art.28 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al S.C. „TMC C. Ferry-Boat” S.A. încheiat la data de 30.07.2009, părțile au prevăzut că: „pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”, însă la alin.2 al aceluiași articol s-a stabilit că: „Salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
Cum în contractul colectiv la nivel de ramură nu s-a stabilit obligativitatea acordării salariului suplimentar și a tichetelor de masă, ci s-a reglementat posibilitatea și condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare funcție de posibilitățile fiecărei unități, a drepturilor bănești reglementate în art.43 din Contractul colectiv de muncă „Adaosurile la salariul de bază brut negociat al salariatului”. Se va observa că art.43 definește noțiunea de adaos la salariu și enumără la alin.1 drepturile bănești care reprezintă adaosuri la salariul de bază, la alin.2 alte venituri printre care salariul suplimentar și tichetele de masă, la alin.3 menționându-se în mod expres că la nivel de unitate vor fi stabilite drepturile bănești, condițiile de acordare sau anulare, diferențiere, funcție de posibilitățile concrete. Din modul de redactare al textului art.43 nu rezultă obligația angajatorilor din ramura transporturi de a acorda drepturile bănești enumerate.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate de reclamant Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte pentru următoarele considerente:
Cu privire la Prima de P. pe anul 2010
Potrivit art.62 din Contractul colectiv de muncă la nivel unitate S.C. „TMC C. Ferry-Boat” S.A. astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1073/28.04.2010: „cu ocazia sărbătorilor de Paști se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare…”.
Din prevederile Contractului colectiv de muncă rezultă că acordarea acestor drepturi este imperativă și nu este la latitudinea angajatorului acordarea lor în funcție de profitul realizat.
În conformitate cu prevederile art.236 al.4 din Codul muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Este adevărat că la alin.4 din același articol s-a prevăzut că acest ajutor nu se acordă pe anul 2010, însă potrivit art.31 al.2 din Legea nr.130/1996 în vigoare la acel moment, modificările aduse Contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării lor, astfel că reclamantului i se cuvenea prima de Paști pe anul 2010.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe Curtea a apreciat că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la Prima „Ziua Feroviarului” pe anul 2010
Reclamantul a fost salariat al S.N.T.F.M. – „C. Marfă” S.A. până la data de 31.01.2008.
Ca urmare a reorganizării societății pârâte S.N.T.F.M. – „C. Marfă” S.A. București prin divizare, s-a înființat S.C. „Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat” S.A. iar începând cu data de 01.01.2008 reclamantul a încheiat Contract individual de muncă cu această societate.
Întrucât începând cu 01.01.2008 reclamantul s-a angajat la S.C. „Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat” S.A. acesta putea să solicite premierea pentru „Ziua Navigatorului” și nu premierea pentru „Ziua Feroviarului”.
Cu privire la prima de C. pe anul 2010
Prin actul adițional nr.1073/28.04.2010 s-a modificat art.62 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate S.C. „Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat” S.A. menționându-se faptul că ajutorul material de C. nu se acordă pe anul 2010.
Având în vedere faptul că actul adițional nr.1073 a fost înregistrat la data de 28.04.2010, iar potrivit art.31 al.2 din Legea nr.130/1996 în vigoare la acel moment, modificările aduse Contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării lor, Curtea a apreciat că reclamantului nu i se cuvine ajutorul material de C. pe anul 2010.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate de pârâtă Curtea a apreciat că acest sunt fondate în parte pentru următoarele considerente:
Cu privire la salariul suplimentar pe anul 2010
Prin actul adițional nr.1073/28.04.2010 s-a modificat art.28 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de S.C. „Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat” S.A. menționându-se faptul că salariul suplimentar pe anul 2010 nu se acordă.
Având în vedere faptul că actul adițional a fost înregistrat la data de 28.04.2010, iar potrivit art.31 al.2 din Legea nr.130/1996 (în vigoare la acel moment), modificările aduse Contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării lor, Curtea a apreciat că reclamantului nu i se cuvine salariul suplimentar pe anul 2010.
Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă după 28.04.2010
Prin actul adițional nr.1073/28.04.2010 s-a modificat art.71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate „Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat” S.A. în sensul că acordarea tichetelor de masă se suspendă pe anul 2010.
Având în vedere prevederile art.31 al.2 din Legea nr.130/1996 menționate mai sus, Curtea a apreciat că reclamantului nu i se mai cuvin tichetele de masă după 28.04.2010.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primai instanțe Curtea a apreciat că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2010 – 28 aprilie 2010
Prin art.71 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate „Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat” S.A. s-a prevăzut faptul că: „începând cu data de 01.07.2009 se va acorda salariaților S.C. „Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat” S.A. câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, în condițiile legislației în vigoare”.
Din modalitatea de redactare a dispozițiilor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate rezultă fără echivoc că acordarea tichetelor de masă nu este condiționată de realizările economice ale societății ci este o obligativitate.
Este adevărat că prin dispozițiile legii nr.142/1998 s-a prevăzut că acordarea tichetelor de masă nu este obligatorie ci doar o facultate, însă în cauză angajatorul și-a manifestat acordul pentru acordarea acestora, iar potrivit art.236 al.4 din Codul muncii: „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Referirea din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. La acordarea tichetelor de masă „în condițiile legii” este una cu caracter general, iar nu la anumite condiții speciale prevăzute de aceasta, a căror îndeplinire să fie necesară pentru ca salariatul să beneficieze de tichete de masă.
Pentru considerentele arătate mai sus potrivit art.480 al.2 Cod procedură civilă Curtea a admis apelurile formulate și a schimbat în parte sentința apelată conform celor dispuse în dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul reclamant și intimat BARTALOȘ V. – domiciliat în municipiul C., ..54, județul C. împotriva sentinței civile nr.2652 din data de 03 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._,
în contradictoriu cu intimată pârâtă și apelantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – „C. Marfă” S.A. – cu sediul procesual ales în municipiul C., . nr.2, județul C..
Admite apelul civil formulat de apelanta pârâtă și intimată SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – „C. Marfă” S.A. – cu sediul procesual ales în municipiul C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.2652 din data de 03 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant și apelant BARTALOȘ V. – domiciliat în municipiul C., ..54, județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamant a primei de Paști pentru anul 2010 actualizată cu indicele de inflație la momentul plății.
Respinge ca nefondate pretențiile privind salariul suplimentar pentru anul 2010 și contravaloarea tichetelor de masă după 22.04.2010.
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2013.
Președinte, Judecător,
M. A. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – F.M.
Red.dec.Jud.J.Z./02.10.2013
Tehnored.Gref.G.I./5 ex.
Data: 02.10.2013
Emis 2 comunicări/
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 609/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 342/2013. Curtea... → |
|---|
