Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1187/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 85/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1187/CM/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta U. S. REPARATORILOR DE VAGOANE cu sediul în C., ., județul C., în numele membrilor de sindicat B. G. și C. V., împotriva sentinței civile nr. 2989 din 28.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII VAGOANE - S.N.T.F.M. CFR MARFA S.A., cu sediul în București, ..38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă domnul G. N. în calitate de președinte al Uniunii S. Reparatorilor de Vagoane, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este declarat și motivat în termen legal, comunicat cu partea adversă, iar la data de 15 noiembrie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, comunicată cu recurenta.
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicirea de reprezentare, învederând instanței că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în baza prevederilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, pentru motivele evocate în cererea de recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantii prin U. S. Reparatorilor de Vagoane a solicitat ca in contradictoriu cu piritul SNTFC CFR Marfa SA se dispuna obligarea pârâtului la plata diferentelor rezultate din calcularea drepturilor salariale prevazute in Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 calculat la salariul de baza minim brut de 700 lei stabilit de art 41 alin 3 lit a si sumele efectiv incasate, pentru perioada 10.09._10.
In motivarea actiunii arata reclamantii ca au desfasurat activitate in cadrul societatii pirite si au beneficiat de un salariu de incadrare calculat pentru o valoare a salariului de baza minim brut de 570 lei respectiv 600 lei pentru perioada 1.04._10. Sustin reclamantii ca potrivit contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, art 41 alin 3 lit a, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil la data de 1.08.2008 este de 700 lei. Sustin reclamantii ca la litera b a aceluiasi art 41 se prevede obligatia partilor implicate in negocieri colective la nivel de grup de unitati sa ia ca baza de la care pornesc negoicerile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, adica 700 lei si nu 570 lei pentru perioada 1.09._10 respectiv 600 lei pentru perioada 1.04._10.
Mai precizeaza reclamantii ca pirita era obligata sa respecte dispozitiile CCM la nivel de ramura si sa aibă in vedere salariul minim brut de 700 lei la calcularea salariului.
In drept au fost invocate dispozitiile art 41 malin 5 din Constitutie, CCM nr. 722/2008, art 23, 40, 236 238, 241 c.muncii, Legea 130/199.
Pirita SNTFC CFR Marfa SA a formulat intâmpinare solicitind respingerea actiunii ca neintemeiata.
A invocat pirita exceptia exceptia prescrierii dreptului material la actiune .
Arata pirita ca rezulta fara echivoc faptul ca solicitarea reclamantului consta in obligarea la respectarea clauzelor CCM ului la nivel de unitate, fiind astfel aplicabil termenul de prescriptie de 6 luni.
Aceeasi exceptie a prescrierii dreptului material la actiune, dar invocata pe dispozitiile art 268 alin 1 lit d c.muncii a fost supusa atentiei, apreciindu-se ca drepturile banesti solicitate s-au nascut cu mult inaintea termenului de 3 ani.
Arata pirita ca in perioada 1.09._10 in care reclamantul solicita diferentele de drepturi salariale, diferenta dintre salariul de baza minim brut negociat de 700 lei prevazut de art 41 din CCM la nivel de ramura si cel efectiv primit de reclamanta si calculat in baza CCM la nivel de grup de unitati nu exista.
Mentioneaza pirita ca partile au inteles de comun acord ca pentru anii 2009 si 2010 sa stabileasca un alt salariu minim la nivel de societate precum si alti coeficienti de ierahizare decit cei prevazuti in CCM la nivel de ramura, astfel ca cerera trebuie analizata prin prisma prinicpiului fortei obligatorii a conventiilor. Mai mult, sustine pirita ca salariul a fost calculat avindu-se in vedere dispozitiile CCM la nivel de unitate care este singurul contract care are incidenta in cauza. Precizeaza pirita ca prin CCM la nivel de unitate sunt prevazute clase si coeficienti de ierarhizare specifici activitatii feroviare, si mai mult, clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevazut de CCM la nivel de ramura deoarece in acest contract nu sunt prevazute calse de salarizare ci numai coeficienti de ierahizare pentru diferite categorii profesionale.
Pirita sustine ca, clauzele contractelor colective de munca incheiate la nivel inferior care contin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior sunt lovite de nulitate, insa nulitatea va fi constata de instanta competenta la cererea persoanei interesate. Mai arata pirita ca reclamanta solicita practic inlocuirea unor clauze ale CCM la nivel de unitate si CCM la nivel de grup de unitati, a caror existenta s-a incheiat la 31.12.2010 cu clauze mai favorabile existente in CCM la nivel de ramura, expirat si acesta la data de 31.12.2010, inlocuire ce nu se poate face decit in urma sesizarii instantei cu o cerere de constatare a nulitatii clauzelor respective.
In cauza partile au administrat proba cu inscrisuri fiind depuse:extras CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, acte aditionale, carnet de munca, extras contract colectiv de munca la nivel de unitate, extras contract colectiv de munca la nivel de grup de unitati.
Prin sentința civilă nr. 2989 din 28.06.2013 a Tribunalului C., s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune intemeiata pe dispozitiile art 268 alin 1 lit e c.muncii.
A fost admisă exceptia prescrierii dreptului material la actiune intemeiata pe dispozitiile art 268 alin 1 lit c c.muncii in ceea ce priveste obligarea piritului la plata diferentelor de drepturi salariale pe perioada 10.09.2009-9.01.2010.
S-a respins actiunea formulata de reclamanții B. G. și C. V. reprezentați de U. S. REPARATORILOR DE VAGOANE, prin G. N., în contradictoriu cu pârâtul S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII VAGOANE - S.N.T.F.M. CFR MARFA S.A., in ceea ce priveste obligarea piritei la plata diferentelor de drepturi salariale pe perioada 10.09.2009-9.01.2010 ca prescrisa.
S-au respins restul pretentiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului material la actiune instanta a retinut urmatoarele pentru acordarea drepturilor banesti solicitate pe perioada 28.09.2009-31 decembrie 2010.
Potrivit art 268 lit c si e c.muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.”
Din textul de lege citat mai sus rezulta ca pentru drepturile salariale termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 3 ani, iar pentru neexecutarea clauzelor contractului colectiv de munca termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 6 luni.
Potrivit art 160 c.muncii „ Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din cuprinsul contractului colectiv de munca, rezulta ca dreptul la calcularea unui salariu de baza brut este un drept salarial.
Apreciind deci, ca dreptul la salariul la salariu brut de baza negociat este un drept salarial neacordat, instanta constata ca termenul de prescriptie aplicabil este cel de 3 ani prevazut de lit c a art 268 alin 1 c.muncii. Avindu-se in vedere ca dreptul la plata salariului se naste la inceputul lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza, instanta constata ca dreptul la actiune al reclamantilor la plata salariului prin utilizarea unui salariu de baza brut negociat de 700 lei aferent anului 2009 nu este prescris.
Stabilindu-se, deci, ca aceste drepturi au natura salariala, instanta constata ca solicitarea de a se plati aceste drepturi face sa nu fie aplicabile in speta dispozitiile a art 268 lit e din c.muncii referitoare la termenul de prescriptie de 6 luni, ci doar cele ale art 268 lit c c.muncii.
Totodata, instanta a apreciat ca in cauza nu este aplicabila dispozitia art 268 lit d, in cauza neinvocuindu-se de catre reclamanti nulitatea vreunui contract de munca.
Prin urmare instanta a respins exceptia prescrierii dreptului la actiune intemeiata pe dispozitiile art 268 alin 1 lit e c.muncii.
Cum actiunea a fost introdusa la data de 9.01.2013, iar perioada pentru care se solicita drepturile banesti este 28.09.2009-31 decembrie 2010, instanta a apreciat ca termenul de 3 ani prevazut de art 268 alin 1 lit c era implinit la data sesizarii instantei in ceea ce priveste drepturile banesti pentru perioada 10.09.2009- 9.01.2010 astfel ca va admite exceptia prescriptiei si va respinge cererea de obligarea la plata diferentelor banesti pentru perioada 10.09.2009-9.01.2010 ca prescrisa.
Asupra fondului cauzei
Reclamantul a fost angajatul societatii pirite.
In aceasta calitate reclamantul a avut in perioada septembrie 2009-decembrie 2010 salariul de baza brut de 1054 lei si, incepind cu 1.04.2010 de 1109 lei.
Acest salariu s-a stabilit de catre pirita in baza Contractului colectiv de munca la nivel de unitate, contract ce contine dispozitii similare cu cele din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati.
Potrivit art 12 si 13 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate „Salariile de baza pentru muncitorii calificati se stabilesc pe categorii de incadrare sau functii….Fiecarei categorii de incadrare sau functii îi corespund clase de salarizare conform anexei 2”
Astfel, potrivit dispozitiilor din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariul de baza brut al reclamantului s-a calculat prin incadrarea mai intîi a acestuia in clasa 20 de salarizare. Ulterior, avind in vedere coeficientul de ierarhizare stabilit pentru clasele de salarizare, conform anexei 1, si cuantumul stabilit pentru o clasa de salarizare de 570 lei si, respectiv 600 lei, pirita, folosind algoritmul de calcul: salariul de baza brut ═ coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare X valoarea clasei de salarizare, a stabilit pentru reclamant salariul de baza brut de 1054lei ( 570 X clasa de salarizare) si ulterior de 1109lei ( 600 X clasa de salarizare ).
Reclamantul pretinde ca salariul sau de baza brut trebuia calculat prin utilizarea salariului minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei, stabilit prin art 41 alin 3 contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Potrivit art 41 alin 1, 2 si 3 din ccm la nivel de ramura transporturi „ Se stabilesc urmatorii coeficienti minimi de ierarhizare pentru urmatoarele categorii de salariati: A. municitori 2. calificati - 1,5. Coeficientii minimi de ierarhizare de la alin 1 se aplica la salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stabilit prin art 40 alin 3 lit a. Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de 1.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei…”.
Din dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de ramura citate mai sus instanta constata ca, algoritmul de calcul al salariului prevazut de acest contract consta in formula: salariul de baza brut ═ salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi X coeficient minim de ierarhizare.
In speta, salariul de baza brut al reclamantilor, care se incadreaza in categoria muncitorilor calificati ( art 41 alin 1 lit A pct 2), ar fi avut cuantumul de 1050lei ( 700 X 1,5) in masura in care pirita ar fi stabilit acest salariu in functie de dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Din cele expuse, instanta constata ca prin aplicarea dispozitiilor prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate referitoare la stabilirea salariilor de baza ale muncitorilor calificati, pirita a acordat reclamantului un salariu de baza brut mai mare decit cel care rezulta din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi (1054 lei sau 1109 lei fata de 1050 lei).
Ceea ce doreste reclamantul este o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate dar cu unul din elementele de calcul - salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura.
Se vrea astfel obtinerea unei formule de calcul care constanta in: salariul de baza brut ═ salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi ( 700 lei) X coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare, deci combinarea dispozitiilor care reglementeaza aceiasi institutie – cea a salarizarii, din doua acte diferite - ccm la nivel de unitate si ccm la nivel de ramura.
Potrivit art 229 alin 4 c.muncii „Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor”.
Conform art 30 din legea 130/1996 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forta obligatorie a contractului colectiv de munca pentru partile semnatare, contract care se impune intocmai ca si legea..
Executarea vizata de art 30 presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.
Totodata, art 41 alin 5 din Constitutie garanteaza caracterul obligatoriu al conventiilor colective intre parti.
In corelatia dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractele colective de munca de la nivel superior constituie izvor de drept pentru contractele colective de munca de la nivelurile inferioare. Sub aspectul drepturilor salariatilor, contractul colectiv de munca de la nivelul superior reprezinta pentru contractul colectiv de munca de la nivelul inferior o baza minimala. Prin urmare, in contractul colectiv de munca de la nivel inferior se pot stabili numai drepturi egale sau mai mari decit cele din contractul colectiv de la nivel superior.
In cauza, asa cum am aratat, contractul colectiv de munca la nivel superior - cel de la nivel de ramura transporturi, prevede drepturi salariale mai mici decit cel de la nivel inferior- la nivel de unitate astfel ca, in mod corect, pirita a respectat si aplicat dispozitiile contractului colectiv de munca de la nivel de unitate.
Interpretarea reclamantului in sensul obtinerii unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un contract colectiv de munca ( de ramura) si alte elemente din alt contract colectiv de munca (de unitate) in scopul obtinerii unui rezultat favorabil este profund eronata.
O regula de baza in interpretarea si aplicarea legii constituie interdictia crearii pe cale juridiciara a unei noi legi ( lex tertia) prin combinarea unor dispozitii mai favorabile din mai multe legi.
Ca si in cazul dispozitiilor legale, si dispozitiile contractuale (care constituie legea partilor) nu se pot interpreta de asa maniera incit sa duca la obtinerea unei legi tertiare ( lex tertia).
In masura in care in contractul colectiv de munca la nivel de unitate ar fi existat o lacuna in modul de stabilire a salariului de baza brut al salariatilor calificati, atunci aceasta lacuna ar fi putut fi acoperita cu dispozitii din contractul colectiv de munca de la nivel de ramura mai favorabile.
In speta insa, nu este vorba despre nici o lacuna in reglementarea modului de calul a salariului de baza brut, algoritmul de calcul stabilit fiind clar, chiar daca diferit de cel prevazut in contractul colectiv de munca de la nivel de ramura.
Or, atita timp cit in formula de calcul a salariului de baza brut prevazuta de contractul la nivel de unitate se utilizeaza alte notiuni decit in cea prevazuta de contractul la nivel de ramura ( clasa de salarizare si nu salariu minim de baza; coeficienti de ierarhizare corespunzatori clasei de salarizare si nu coeficienti minimi de ierarhizare pentru categorii de salariati) instanta apreciaza ca are aplicabilitate deplina contractul la nivel de unitate, acesta continind dispozitii mai favorabile reclamantei.
Instanta nu va retine sustinerile piritei potrivit carora trebuia mai intîi sa se obtina anularea clauzelor privind salarizarea din contractul colectiv de munca la nivel unitate, aceasta nefiind intemeiata.
Asa cum am aratat mai sus, atita timp cit un contract colectiv de munca contine dispozitii mai favorabile atunci acesta se aplica cu prioritate fata de cel care are dispozitii mai putin favorabile, fara a fi insa necesar sa se constate nulitatea dispozitiilor mai putin favorabile.
Împotriva sentinței civile nr. 2989/2013 a Tribunalului C. a declarat recurs reclamanta U. S. Reparatorilor de Vagoane, care a formulat următoarele critici:
Invederează instanței faptul că, drepturile salariale pe care salariații le reclamă, pentru perioada dedusă au fost stabilite în baza CCM încheiat la nivel de unitate, respectiv CFR IRV S.A. pe anii 2008-2009, contract prelungit până la data de 31.01.2011 urmare a actelor adiționale încheiate în 11.06.2009 si în 26.04.2010 si înregistrat la Direcția de Muncă si Protecție Socială Constanta sub nr. 100 din_ .
Or, la data de 19.12.2007 a fost încheiat CCM Unic la Nivel de R. Transporturi înregistrat la Ministerul Muncii, Egalității de Șanse sub nr. 722/03/24.01.2008 și publicat în Monitorul Oficial 3 cc din 11.02.2008.
Conform art 4 din CCM Unic ta Nivel de R. Transporturi: „(1) Prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic. (2) Dacă niciuna din părți nu denunță cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.", s-a prevăzut perioada aplicabilitate a acestuia, respectiv 01.01._11 inclusiv. Prin art. 41 alin. 1 părțile au convenit coeficienții minimi de ierarhizare aplicabili salariaților din ramura transporturi, pentru ca la art. 41 alin. 2 și 3 să se stabilească aplicarea coeficienților minimali se face la un salariu brut la nivel de ramură transporturi de 700 lei, salariul fiind stabilit fară adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
La încheierea CCM încheiat Ia nivel de unitate pe anii 2008-2009, contract prelungit până la data de 31.01.2011 urmare a actelor adiționale încheiate în 11.06.2009 si în 26.04.2010 si înregistrat ia M.M.F.E.S.- Direcția de Protectie Socială Constanta sub nr. 100 din_, angajatorul nu a acceptat ca negocierea pentru stabilirea salariului minim brut pe unitate să înceapă de Ia valoarea de 700 lei si a stabilit valori cu mult mai mici ale acestuia și anume:
570 lei pentru perioada 01.07._10;
600 lei pentru perioada 01.04._10
Potrivit art. 3 alin. 1 din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010. valabil până la 31.12.2011 clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații din unitățile de transporturi si activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora." Prevederile CCM le ramură transporturi pe anii 2008-2010 simt obligatorii pentru toate societățile din transporturi indicate în Anexa 5-„Unitățile la care se aplică contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri", pârâtele fiind prevăzute la poz. 2 - SNTFM CFR MARFĂ SA - BUCUREȘTI, respectiv poz.15 . - CONSTANTA din anexă.
Prin urmare, unitatea avea obligația să se conformeze prevederilor CCM încheiat ta nivel superior, respectiv Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 (valabil până la 31.12.2011, conform art. 4 alin. 2), si să stabilească salariile angajaților în raport cu salariul de bâză minim brut la nivel de ramură transporturi, de 700 Iei, coeficienții de ierarhizare corespunzători fiecărei clase de salarizare înscrisă în carnetele de muncă ale salariaților și în contractele individuale de muncă, coeficienți de ierarhizare prevăzuți atat in Anexa nr. 1 din CCM la nivel de unitate, respectiv CFR IRV S.A., pe anii 2008-2009(contract prelungit până la data de 31.01.2011, (prin acte adiționale), cât si în Anexa nr. 1 din contractul superior la nivel de unitate, respectiv CCM încheiat la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006- 2008 (valabil până la data de 28.12.2010, conform act adițional).
Întrucât neplata acestor drepturi a fost cauzată din culpa pârâtei, sunt aplicabile dispozițiile art. 166 alin. 4 din Codul Muncii conform cărora,. întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea la plata de daune-interese pentru recuperarea prejudiciului produs salariatului".
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariate cuvenite reclamanții au suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale dar si în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, se solicită obligarea pârâtei si la actualizarea sumei cu indicele de inflație la data nașterii dreptului până la data plătii efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, fiind îndreptățită a fi acordată si dobânda legală (daune interese moratorii), constând în beneficiul nerealizat, în cuantumul prevăzut de O.G. nr. 13/2011.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Drepturile salariale ale reclamanților au fost calculate conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate 2009/2010.
Salariul de bază brut aferent clasei 1 de salarizare a fost de 570 lei și, ulterior modificat prin actul adițional nr.1708/21.04.2010 la 600 lei.
Potrivit art.41 al.3 lit.”a” din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi 2008-2010: „salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta”.
Prin art.41 al.3 lit.”b” se prevedea faptul că: „părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile, valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură stipulat la art.40 pct.3 lit.”a”, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv…”.
În conformitate cu dispozițiile art.241 al.1 lit.”c” din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat Contractul colectiv de muncă.
Drepturile salariale stabilite prin Contractul colectiv de muncă superior reprezintă o bază minimală pentru Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.
Astfel, prin art.238 al.1 din Codul muncii se prevede: „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”.
Chiar și în jurisprudența Curții Constituționale (decizia nr.380/2004; 294/2007) s-a statuat că: „contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național sau nivel de ramură, constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea Contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale”.
Drepturile salariale rezultate din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură puteau fi acordate fără o prealabilă anulare a clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă la nivel de unitate, negociate cu încălcarea drepturilor minimale stabilite în favoarea salariaților prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea a apreciat că cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea salariului de bază brut negociat de 700 lei prevăzut de art.41 al.3 din Contractul colectiv de muncă ramură Transporturi 2008 – 2010 este întemeiată.
Curtea, a obligat pârâta la plata diferențelor salariale actualizate cu indicele de inflație la data scadenței până la plata efectivă pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin erodarea creanței din cauza inflației și la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii (09.01.2013) până la data plății efective pentru acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a lipsei de folosință a acestei creanțe.
Pentru motivele expuse, potrivit art.312 al.3 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată conform celor dispuse prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanta U. S. REPARATORILOR DE VAGOANE cu sediul în C., ., județul C., în numele membrilor de sindicat B. G. și C. V., împotriva sentinței civile nr. 2989 din 28.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII VAGOANE - S.N.T.F.M. CFR MARFA S.A., cu sediul în București, ..38, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta către reclamant la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din calcularea acestora prin folosirea salariului de bază brut de 700 lei prevăzut de art. 41 al.3 din Contractul Colectiv de Muncă R. Transporturi pentru anii 2008-2010, corespunzător perioadei 09.01._10 actualizate cu rata inflației de la data scadenței și la plata dobânzii legale începând cu 09.01.2013, până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, J. Z. | Judecător, R. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, A. B. |
Jud.fond F.M.
Red.jud.J.Z./23.12.2013
Tehnored.A.B./30.12.2013/3ex
| ← Anulare act. Decizia nr. 1252/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
