Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 93/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 18748/118/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/CM
Ședința publică din 05 februarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. A.
Judecător J. Z.
Grefier M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât S.N. „A. INTERNAȚIONAL M. K.-C.” S.A., cu sediul în localitatea M. K., .. 4, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4810 din 01 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimații reclamanți L. M., CIOMETTI C., R. N., B. Ș., B. D., A. C., R. M. M., S. F., C. C., SAFEZ M., M. M., T. M. G., B. G., ROȘUȚ R., G. M., SLĂVITESCU P., G. Ș., BERINȚEANU V., D. I., N. G., V. C., M. G., P. V., E. V., B. M., S. S. C., C. I., G. D., L. M., S. M., IFROSA F., V. T., S. L., OSTAșU V., T. M., C. A. F., B. V., N. T., M. M., toți prin S. L. A. INTERNAȚIONAL M. K. - C. PRIN REPREZENTANT LEGAL R. EMANUL, cu sediul în M. K., .. 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimații reclamanți, avocat L. V., în baza împuternicirii avocațiale nr. 4 din 01 februarie 2013 depuse la dosar, lipsind recurentul pârât S.N. „A. Internațional M. K.-C.” S.A.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apărătorul intimaților reclamanți arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația apărătorului intimaților reclamanți, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond pentru dezbateri.
Apărătorul intimaților reclamanți, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de la fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 45 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități aeroportuare.
Faptul că specificul activității desfășurate în cadrul societății pârâte ar presupune prestarea muncii timp de 24 ore, nu exonerează angajatorul de plata sporului de 10%, atâta timp cât prin contractul la nivel de grup de unități nu se prevede că de acest spor vor beneficia doar salariații din unitățile în care programul de lucru nu presupune o activitate de 24 ore.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea inregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamanții prin S. L. A. I. M. K. Constanta si S. L. A. Internațional M. Kogalniceanu Constanta in nume propriu au solicitat ca in contradictoriu cu pârâtul SN A. Internațional M. Kogalniceanu Constanta SA să se dispună obligarea la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei iunie 2007-noiembrie 2009 constând in sporuri salariale pentru ore suplimentare prestate, obligarea la compensarea orelor suplimentare efectuate pe perioada noiembrie 2009- iunie 2010 si in continuare prin ore libere plătite, obligarea la plata primelor de Paste in valoare de 500 lei pe anul 2010, obligarea acordării sporului de minim 10% potrivit art. 45 din CCM G. de unități aeroportuare, drepturi bănești actualizate cu rata inflației precum si obligarea pârâtei de a asigura condițiile normale de desfășurare a activității sindicale si utilarea spațiului pus la dispoziție conform CCM.
In motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt salariații pârâtei prestând muncă in folosul acesteia potrivit contractelor de muncă, iar când necesitățile pârâtei au impus-o au prestat ore suplimentare.
Susțin reclamanții că orele suplimentare nu au putut fi compensate cu ore libere astfel ca pârâta trebuie sa le platească. Arată reclamanții că deși au purtat numeroase discuții și negocieri cu pârâta, au fost refuzați motivat de lipsa fondurilor necesare.
Mai arată reclamanții că drepturile solicitate sunt prevăzute în Contractul Colectiv de munca la nivel de unitate și la nivel de grup de unități aeroportuare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 109,11,112,122,123,132,134,140 si urm. Codul muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, în principal, și admiterea ei in parte, în subsidiar.
Susține pârâta că în acord cu prevederile contractului colectiv de munca s-a acordat personalului salariat sporul prevăzut de art. 120 Codul muncii.
Mai arată pârâtul că nu exista restante salariale aferente anului 2007, drepturile bănești cuvenite pentru orele suplimentare aferente anului 2007 au fost achitate integral la începutul anului 2008, iar cele aferente anului 2008 la începutul anului 2009. Pârâta susține că sumele aferente anului 2009, compensarea orelor suplimentare cu ore libere plătite din perioada noiembrie 2009-2010 este in curs, iar prima de Paste va fi plătită în măsura în care bugetul va permite.
Pentru a se stabili cadrul procesual activ, instanța a solicitat depunerea listei cu numele reclamanților care au împuternicit sindicatul de a formula acțiunea în numele lor și de a-i reprezenta.
Astfel, la data de 30.05.2011 s-a depus lista cu numele reclamanților ( fila 335), instanța luând act de aceasta precizare a cadrului procesual activ prin incheierea de ședință. Totodată, prin aceeași încheiere din 30.05.2011 instanța a luat act de renunțarea reclamanților la capetele 1,2 si 3 de cerere, în baza dispozițiilor art. 246 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 4810 pronunțată de Tribunalul C. la data de 01.10.2012 a fost admisă formulată de reclamanții L. M., Ciometti C., R. N., B. S., B. D., A. C., R. M. M., S. F., C. C., Safez M., M. M., T. M. G., B. G., Roșuț R., G. M., Slăvitescu P., G. Ș., Berințeanu V., D. I., N. G., V. C., M. G., P. V., E. V., B. M., S. S. C., C. I., G. D., L. M., S. M., Ifrosa F., V. T., S. L., Ostasu V., T. M., C. A. F., B. V., N. T., M. M. prin S. L. A. Internațional M. K. C. si S. L. A. Internațional M. K. C. în contradictoriu cu pârâtul SN A. I. M. Kogalniceanu-Constanta SA, astfel cum a fost modificată.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților următoarele sume:
- L. M. - 934,22 lei
- Ciometti C.- 1117,51 lei
- R. N.- 231,21 lei
- B. S.-317,66 lei
- B. D. - 932,68 lei
- A. C.- 857,38 lei
- R. M. M.-78,34 lei
- S. F.- 1035,16 lei
- C. C.- 996,24 lei
- Safez M.- 825,79 lei
- M. M.-1020,51 lei
- T. M. G.-971,68 lei
- B. G.-1157,4 lei
- Roșuț R.- 1168 lei
- G. M.-1035,29 lei
- Slăvitescu P.-997,46 lei
- G. Ș.-963,5 lei
- Berințeanu V.-816,61 lei
- D. I.-380,33 lei
- N. G.- 1049,17 lei
- V. C.- 1172 lei
- M. G.- 956 lei
- P. V.- 900,76 lei
- E. V.-759,5 lei
- B. M.-280,17 lei
- S. S. C.-916,38 lei
- C. I.-1005,91 lei
- G. D.-1003,13 lei
- L. M.-1088,37 lei
- S. M.-1054,67 lei
- Ifrosa F.- 870,96 lei
- V. T.-1037,23 lei
- S. L.- 709,8 lei
- Ostasu V.- 358,59 lei
- T. M.- 980,79 lei
- C. A. F.-1018,11 lei
- B. V.-803,15 lei
- N. T.-970,08 lei
- M. M.- 982,16 lei
reprezentând sporul de 10% stabilit în baza art. 45 din CCM la nivel de grup de unități servicii aeroportuare.
A fost obligat pârâtul să asigure reclamantului S. L. A. Internațional M. K. C. condiții pentru desfășurarea activității sindicale și să utileze spațiul pus la dispoziție conform art. 121 din CCM la nivel de unitate pe anii 2010-2011.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanții sunt salariații pârâtei.
În perioada 2007-2010 aceștia au lucrat în zilele de sâmbăta si duminica, pârâta acordând acestora zile libere in vederea recuperării capacității de muncă.
În acest sens, instanța a reținut concluziile raportului de expertiză din care rezultă orele lucrate de către reclamanți în zilele de sâmbăta si duminica precum si contravaloarea sporului de 10%.
Instanța nu a reținut susținerile pârâtei potrivit cărora în absența determinării prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a locurilor de muncă cărora sa li se aplice prevederile art. 45 și nici a modalităților concrete de organizare si evidenta muncii prestate, obligarea la plata sporului nu este posibilă, aceste susțineri fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 45 din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități aeroportuare: „ In fiecare săptămână, salariații au dreptul la 2 zile consecutive de repaus, de regula sâmbăta și duminica. In cazul in care programul de lucru o impune, zilele de repaus săptămânal pot fi acordate si in alte zile ale săptămânii, conform graficului de lucru, cu respectarea prevederilor legale. In situația prevăzută la alin 2, salariații vor beneficia de un spor in conformitate cu prevederile legale, . de 10%”.
Din textul articolului citat mai sus instanța retine faptul ca pârâta, ca unitate căreia i se aplică CCM la nivel de grup de unități aeroportuare, s-a obligat față de angajații săi ca atunci când aceștia muncesc în zilele de sâmbăta si duminica, pe lângă acordarea de zile libere in cursul săptămânii să platească si un spor de 10%.
Atâta timp cât in art. 45 din CCM la nivel de grup de unități nu se face referire la o anumita categorie de salariați, deci nu se limitează in niciun fel aplicarea acestuia, instanța a apreciat că dispoziția referitoare la sporul de 10% se aplică tuturor salariaților unității.
Potrivit art. 133 din legea 62/2011 „ Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: a) pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; b) pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă; c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului.”
In corelația dintre diferitele tipuri de contracte colective de muncă, contractele colective de munca de la nivel superior constituie, potrivit legii, izvor de drept pentru contractele colective de muncă de la nivelurile inferioare. Sub aspectul drepturilor salariaților, contractul colectiv de muncă de la nivelul superior reprezintă pentru contractul colectiv de muncă de la nivelul inferior o baza minimală. Prin urmare, in contractul colectiv de muncă de la nivel inferior se pot stabili numai drepturi egale sau mai mari decât cele din contractul colectiv de la nivel superior.( art. 238 codul muncii in forma in vigoare la data nașterii drepturilor reclamantului „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior” )
Din cele expuse, rezultă că, contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități este aplicabil pentru acele unități care fac parte din asociațiile patronale si sindicale din ramura respectivă si care au fost nominalizate in anexa la fiecare contract.
Prin urmare, fiind o dispoziție mai favoarabilă pentru salariați, instanța a apreciat că aceasta ( art. 45 CCM la nivel de grup de unități) să aplica cu prioritate față de dispozițiile din CCM la nivel de unitate.
Pentru cele expuse, având in vedere dispozițiile art. 45 din CCM la nivel de grup de unități mai sus citate și dispozițiile art. 148 din legea 62/2011 precum si concluziile raportului de expertiză, instanța a obligat pârâta să platească reclamanților următoarele sume de bani: L. M. - 934,22 lei, Ciometti C.- 1117,51 lei, R. N.- 231,21 lei, B. S.-317,66 lei, B. D. - 932,68 lei, A. C.- 857,38 lei, R. M. M.-78,34 lei, S. F.- 1035,16 lei, C. C.- 996,24 lei,Safez M.- 825,79 lei, M. M.-1020,51 lei, T. M. G.-971,68 lei, B. G.-1157,4 lei, Roșuț R.- 1168 lei, G. M.-1035,29 lei, Slăvitescu P.-997,46 lei, G. Ș.-963,5 lei, Berințeanu V.-816,61 lei, D. I.-380,33 lei, N. G.- 1049,17 lei,V. C.- 1172 lei, M. G.- 956 lei, P. V.- 900,76 lei, E. V.-759,5 lei, B. M.-280,17 lei, S. S. C.-916,38 lei, C. I.-1005,91 lei, G. D.-1003,13 lei, L. M.-1088,37 lei, S. M.-1054,67 lei, Ifrosa F.- 870,96 lei,V. T.-1037,23 lei, S. L.- 709,8 lei, Ostasu V.- 358,59 lei, T. M.- 980,79 lei, C. A. F.-1018,11 lei, B. V.-803,15 lei, N. T.-970,08 lei,M. M.- 982,16 lei.
In ceea ce privește cererea reclamantului S. L. A. Internațional M. K. Constanta formulata in nume propriu, instanța a apreciat ca aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 121 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate „Patronul asigura sindicatului, in incinta unitatii spatiul si mobilierul necesar pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii acestora. Patronul asigura sindicatului fara plata urmatoarele: rechizite in cantitati rezonabile, accesul la copiator, fax, telefon, imprimanta, echipamente birotica, internet si adresa de e-mail propire precum si spre utilizare un computer ( laptop). Patronul va sigura organizatiei sindicale, in baza semnaruu unui contract de comodat, un mijloc de transport respectiv auto nr._ cu o cota lunara de benzina de 100 litri. Patronul va pune la dispozitia sindicatului un spatiu de afisaj. Patronul va pune la dispozitia sindicatului, in limita posibilitatilor, spatiu de afisaj pentru publicitate in scopul colectarii de fonduri destinate acordarii de cadouri pentru salariati si/sau copii acestora. Baza materiala cu destinatie cultural sportiva, proprietatea unitatii sau a sindicatului, va putea fi folosita gratuit pentru activitati organizate de sindicat sau patronat.”
În cauză, pârâta nu a administrat probe din care să rezulte îndeplinirea obligației asumate față de organizația sindicală in ceea ce privește acordarea celor necesare desfășurării activității acesteia.
Pentru cele expuse, instanța a obligat pârâta să asigure reclamantului S. L. A. Internațional M. K. C. condiții pentru desfășurarea activității sindicale și să utileze spațiul pus la dispoziție conform art. 121 din CCM la nivel de unitate pe anii 2010-2011.
Având in vedere că prin atitudinea sa procesuală pârâta a căzut in pretenții față de reclamanți, fiind in culpă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat si onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta S.N. A. Internațional M. K. – C. S.A., invocând următoarele motive:
În mod eronat judecătorul fondului a analizat solicitarea de acordare a sporului de 10% pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminici, prevăzut de art. 45 din CCM la nivel de grup de unități prin prisma dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 62/2011. Este adevărat că potrivit acestei dispoziții legale „clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: b) – pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă”, însă aceste dispoziții nu retroactivează și, deci nu pot fi aplicate contractelor colective de muncă încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011.
Cererea reclamanților necesită a fi apreciată în raport de dispozițiile art. 238 alin.1 din Codul muncii și ale art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996.
Potrivit acestor reglementări, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă la nivel superior. Or, nu sunt în această situație deoarece prin contractele colective de muncă la nivel de unitate au fost prevăzute dispoziții mult mai favorabile decât cele la nivel superior, sporurile reglementate la nivel de unitate fiind adaptate la specificul aeroportului C., aeroport care operează în regim de h24. Este și motivul pentru care la negocierea contractelor de muncă la nivel de unitate, reprezentanții Sindicatului nu au formulat nici un fel de obiecțiuni cu privire la acordarea acestui spor.
Aprecierea instanței cu privire la acest aspect ar fi părut justificată în condițiile în care ar fi negociat un spor, al cărui cuantum să fie sub limita de 10%.
Prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate, pentru anii 2007 – 2010 reprezintă acordul de voință al părților, care, deși sunt semnatare ale contractelor colective de muncă la nivel de grup de unități, pot conveni acordarea unor sporuri în funcție de specificul activității prestate de salariați. Nu toate aeroporturile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel degrup de unități operează în regim de h 24. Cu excepția aeroporturilor Otopeni, Băneasa, Timișoara și C. aflate în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii care operează în regim de h24, celelalte aeroporturi aflate în subordinea autorităților locale au un regim de operare stabilit în funcție de frecvența curselor, conform AIP România. N aceste condiții, sporul în discuție a fost negociat diferit în fiecare contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
Simplul fapt că pentru perioada 2007-2010 neacordarea acestui spor nu a făcut obiectul unui conflict de muncă, denotă faptul că reprezentații sindicatului au împărtășit acest punct de vedere.
Instanța a dispus eronat obligarea pârâtei la plata sporului de 10% pentru toate sâmbetele și duminicile lucrate în timpul programului normal de lucru. Prin specificul activității serviciul trebuie asigurat permanent, în toate zilele anului. Prin urmare, devin operabile dispozițiile art. 132 alin.2 din Codul muncii fiind imposibil a se asigura pentru tot personalul de la program de tură repausul săptămânal în zilele de sâmbătă și duminică, acesta intrând în programul normal de lucru, cu acordarea repausului săptămânal în alte zile ale săptămânii. De altfel, înseși părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități au preluat această prevedere în cuprinsul alin.2 al art. 46 aceasta fiind o dovadă în plus că se recunoaște existența unor sisteme diferite de operare între aeroporturile semnatare ale acestui contract colectiv de muncă.
În consecință, programul normal de lucru al reclamanților, de 170 de ore pe lună este executat conform planificărilor, fiecare beneficiind de repausul săptămânal impus de lege, dar în alte zile ale săptămânii decât sâmbăta și duminica, cum este regula, potrivit art. 132 alin.1 din Codul muncii.
Înscrisurile care atestă programul de operare al aeroporturilor, conform AIP România – document de informare, adresat tuturor operatorilor aerieni care operează regulat sau ocazional pe aeroporturile din România. Se poate observa din acest document că fiecare aeroport are condiții proprii de operare.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 45 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități servicii aeroportuare: „ în fiecare săptămână, salariații au dreptul la 2 zile consecutive de repaus de regulă sâmbăta și duminica”.
- alin.(2): „În cazul în care programul de lucru o impune, zilele de repaus săptămânal pot fi acordate și în alte zile ale săptămânii, conform graficului de lucru, cu respectarea prevederilor legale”.
- alin.(3): „În situația prevăzută la alin. (2), salariații vor beneficia de un spor, în conformitate cu prevederile legale, într-un cuantum de minim 10%”.
Din dispozițiile contractuale menționate mai sus, rezultă fără echivoc faptul că în situația în care cele 2 zile consecutive de repaus săptămânal nu se pot acorda sâmbătă și duminică, acestea se pot acorda și în alte zile ale săptămânii, iar salariații vor beneficia în această situație și de un spor de salariu de minim 10%.
Prin contractul colectiv la nivel de unitate nu s-a negociat acordarea acestui spor, prin urmare, susținerea pârâtei că prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-au prevăzut dispoziții mai favorabile decât cele la nivel superior, nu poate fi reținută.
Potrivit art. 241 alin.1 lit.b) din vechiul Cod al muncii, în vigoare pe perioada pentru care se solicită plata sportului de 10%, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Pârâta este trecută în Anexa nr. 1 la contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități servicii aeroporturare, unde sunt enumerate unitățile cărora li se aplică prevederile acestui contract.
De asemenea, prin art. 11 alin.1 lit.b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, în vigoare pe perioada în discuție, se prevedea în mod similar faptul că prevederile contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Împrejurarea că pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică salariaților li s-au acordat 2 zile libere în alte zile ale săptămânii, nu o exonerează pe pârâtă de obligația de a plăti acestor salariați sporul minim de 10%.
Faptul că prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-au prevăzut și alte sporuri decât cele prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, nu are relevanță juridică, întrucât aceste sporuri se plătesc pentru alte situații decât cea în speță.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert contabil Aragea I. a rezultat faptul că reclamanții au lucrat în perioada 2007-2010 în zilele de sâmbătă și duminică, conform datelor din foile colective de prezență întocmite de S.N. A. M. K..
Faptul că specificul activității desfășurate în cadrul recurentei ar presupune prestarea activității timp de 24 de ore, nu o exonerează pe pârâtă de plata sporului de minim 10%, atât timp cât prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități nu se face distincție între salariați și nu se prevede că de acest spor vor beneficia doar salariații din unitățile în care programul de lucru nu presupune o activitate de 24 de ore.
Prin urmare, câtă vreme recurenta pârâtă se regăsește în anexa la contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, printre societățile cărora li se aplică prevederile acestui contract, în mod corect instanța de fond a reținut că, angajatorul este obligat să plătească sporul de 10% astfel cum a fost cuantificat pentru fiecare reclamant în parte prin raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă Curtea a obligat recurenta pârâtă la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul pârât S.N. „A. INTERNAȚIONAL M. K.-C.” S.A., cu sediul în localitatea M. K., .. 4, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4810 din 01 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți L. M., CIOMETTI C., R. N., B. Ș., B. D., A. C., R. M. M., S. F., C. C., SAFEZ M., M. M., T. M. G., B. G., ROȘUȚ R., G. M., SLĂVITESCU P., G. Ș., BERINȚEANU V., D. I., N. G., V. C., M. G., P. V., E. V., B. M., S. S. C., C. I., G. D., L. M., S. M., IFROSA F., V. T., S. L., OSTAșU V., T. M., C. A. F., B. V., N. T., M. M., toți prin S. L. A. INTERNAȚIONAL M. K. - C. PRIN REPREZENTANT LEGAL R. EMANUL, cu sediul în M. K., .. 4, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 februarie 2013.
Președinte Judecători
R. A. M. A.
J. Z.
Grefier
M. D.
Jud.fond F.M.
Red.dec.jud. J.Z. 28.02.2013
Tehnored.gref.M.C. 28.02.2013/2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 60/2013.... → |
|---|
