Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 26/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 15419/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/CM
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Președinte – M. B.
Judecător – J. Z.
Judecător – M. A.
Grefier – D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă D. N., domiciliată în Năvodari, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3173/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. R. L. S.R.L., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă dl.avocat D. I., care depune la dosar împuternicirea avocațială ./_ – nr.3/15.01.2013, precum și chitanța nr.. nr. 008/14.12.2012 și factura . nr.0076 nr.26/14.12.2012 reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, iar pentru intimata pârâtă se prezintă d-na avocat F. A. M. în substituire pentru dl. avocat N. C., care depune la dosar delegația de substituire nr.396/14.01.2013 și împuternicirea avocațială ._/12.01.2013.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar întâmpinare, din care 1 exemplar îl comunică și apărătorului recurentei reclamante.
Ambele părți având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, motiv pentru care instanța, luând act de susținerile părților, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 8496 lei cu titlu de diferență de ajutor social ce trebuia plătit conform CCM, această sumă urmând a fi actualizată cu rata inflației de la data la care trebuia făcută plata până la data plății efective a creanței, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data nașterii dreptului de creanță până la data plății efective a creanței.
Susține apărătorul că la fila 40 dosar fond se află depusă anexa 3 la CCM din care rezultă care este salariul minim aplicabil, iar la fila 93 dosar fond se află răspunsul la interogatoriu al pârâtei, prin care se arată că ar avea vechime de 31,6 ani, iar din actele depuse rezultă că ar avea o vechime de 24 de ani.
În ce privește sumele achitate recurentei reclamantei, acestea rezultă din actele aflate la dosar.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului formulat de recurenta reclamantă, întrucât solicitările din recurs cu privire la aplicarea coeficientului de ierarhizare nu a făcut obiectul analizei hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Incidența coeficientului de ierarhizare se realizează numai în urma unor negocieri între părți, ce nu au avut loc în speță, iar instanța nu se poate substitui convenției părților. Mai arată că acești coeficienți de ierarhizare se aplicau în cadrul grupului R., având în vedere funcția deținută de fiecare salariat.
În replică apărătorul recurentei reclamante susține că în cauză nu este vorba de o negociere cu privire la coeficienții de ierarhizare, acest aspect legat de coeficienții de ierarhizare este negociat, astfel cum rezultă din anexa ce face parte integrantă din CCM.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA :
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin cerereaînregistrată la Tribunalului C. sub nr._, reclamanta D. N., a chemat în judecata S.C. R. L. S.R.L solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 8496 lei reprezentând diferența de ajutor social ce trebuia plătit conform art. 139 din CCM la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2009 – 2012 ;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 700 lei, cu titlu de dobândă legală ;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A precizat că a fost angajată în cadrul societății pârâte, până la data de 17.12.2010, când raporturile de muncă au încetat prin pensionare însă, disp. art. 139 din CCM la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2009 – 2012,au fost greșit aplicate în sensul că, ajutorul social acordat la data pensionării trebuia să fie calculat prin raportare la salariul minim brut aferent funcției de casier pe care o ocupa la acea dată, respectiv 1804 lei și nu prin raportare la salariul minim brut de bază pe societate care era de 1100 lei.
Prin sentința civilă nr. 3173/05.06.2012, Tribunalul C. a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamanta D. N. a fost angajată în cadrul societății pârâte S.C. R. L. S.R.L., ultima funcție ocupată fiind cea de casier.
Raporturile de muncă, născute în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, au încetat la data de 17.12.2010 prin înscriere la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă.
Instanța a constatat că prin art. 139 din CCM, părțile au stabilit ca ajutorul social la pensionare să se calculeze prin raportare la salariul minim brut,în condițiile în care, pe de o parte, prin art. 90 alin.1 este stabilit salariul de bază minim pe societate în valoare brută de 1100 leiiar pe de altă parte, prin art.90 alin. 2 raportat la anexa 3 din CCM, sunt stabilitesalariile minime pe categorii de personal sau funcții..
Se disting astfel două accepțiuni ale salariului minim brut și anume salariul de bază minim brut pe societate – 1100 lei, este și cel acordat de angajator reclamantei la concediere și salariul minim pe categorii de personal sau funcții – 1804 lei, cel solicitat prin prezenta cerere.
Tribunalul a interpretat clauza prevăzută de art. 139 din CCM ce face referire simplă doar la salariul minim brut, ca fiind salariul de bază minim brut pe societate – 1100 lei astfel cum este prevăzut de art. 90 alin.1 din CCM, având în vedere ca în lipsa consensului dintre părți, în interpretarea clauzei privitoare la ajutorul social acordat angajaților la pensionare, instanța nu poate aplica decât regulile dreptului comun și anume dispozițiile art. 983 cod civil în vigoare la data nașterii dreptului reclamantei.
Conform art.983 Cod civil, privitor la interpretarea convențiilor: ,,Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă”.
Aplicând această normă la situația de fapt expusă, s-a constatat că art. 139 trebuie interpretat în favoarea angajatorului ce se obligă la plata ajutorului social, cuantumul acestuia fiind cel prevăzut în art.90 alin.1 și anume 1100 lei pentru fiecare an lucrat în societate, obligație corect executată de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamanta D. N. care a criticato pentru nelegalitate și netemeinicie.
Hotărârea instanței de fond nu putea să nu țină cont de modalitatea de interpretare a convențiilor, modalitate prevăzută de art. 977 și următoarele cod civil și nu avea dreptul să dea o hotărâre bazată doar pe interpretarea a unei jumătăți de frază din alin. 1, art.90 CCM.
Clauzele contractuale trebuiau coroborate, respectiv art.90, art.139 și Anexa 3 (aceasta face parte integrantă din CCM), ținându-se cont și de postul ocupat de către reclamantă (casier) și interpretate în consecință.
În conformitate cu art. 978 cod civil :”Când clauza este primitoare de două înțelesuri ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul”.
Instanța de fond chiar dacă ar fi considerat că acea clauză are două înțelesuri, deși rezultă clar din enunțul textului că valorii brute de 1100 RON i se aplică acei coeficienți de ierarhizare la nivel de ramură, ajungându-se astfel la valoarea din Anexa 3, trebuia să i interpreteze în sensul de a avea efect, iar nu în sensul de a nu produce nici un efect, anulând practic o parte din art. 90 și Anexa 3. În acest sens, art. 982 cod civil reglementează clar modul de interpretare al contractului în tot, iar nu pe părți din articole, după cum urmează :”Toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg”.
Motivarea instanței de fond bazată pe art. 983 cod civil nu subzistă, întrucât nu este nici o îndoială, în ceea ce privește suma la care trebuia să se raporteze angajatorul atunci când a calculat cuantumul ajutorului social, din coroborarea articolelor din contract, articole ce fac vorbire despre acest drept.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 8496 lei cu titlu de diferență de ajutor social de trebuia plătit conform CCM.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 139 din CCM la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2009 – 2012 ,, Salariații care se pensionează pentru limită de vârstă, la inițiativa societății sau la cererea lor, sau ca urmare a pierderii capacității de muncă prin invaliditate de gradul I sau II, vor primi la ieșirea la pensie un ajutor social egal cu un salariu minim brut pentru fiecare an lucrat în societate sau într-una din societățile grupului”.
Singurul text din Contractual colectiv de muncă ce face referire la “salariul brut” este art. 90 alin.1, unde se arată ca ,, Salariul de bază minim pentru salariații din societatea comercială se stabilește la valoarea brută de 1100 lei”.
Art.90 alin.2 face trimitere la anexa nr.3 unde sunt stabilite salariile minime pe categorii de personal sau funcții.
Recurenta nu a justificat în niciun fel cererea sa de acordarea a cestui ajutor de pensionare prin raportare la art. 90 alin.2 din CCM și atâta vreme cât art. 139 din CCM se refera în mod clar doar la salariu minim brut, fără vreo referire la funcția ocupata de beneficiar, nici instanța de fond nu putea să calculeze acest ajutor cu luarea în calcul a salariului minim brut pe categorii de funcții din Anexa 3 la contract deoarece textul nu face referire la acest aspect.
Interpretarea clauzei contractuale privitoare la acordarea ajutorului social la pensionare, s-a făcut în mod corect, prin aplicarea art.5 alin. 2 din CCM la nivel de unitate S.C. R. L. S.R.L, valabil pentru perioada 2009 – 2012 unde părțile semnatare au înțeles să înlăture orice neînțelegeri privind interpretarea clauzelor contractului făcând trimitere la dreptul comun atunci când nu există consens.
Dreptul comun în materie - la data 17.12.2010, era art. 983 Cod civil care prevede la alin.1: ,,Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă”.
Așadar, interpretarea dată de instanță dispozițiilor incidente în cauza de față, este una corectă, respectându-se și dispozițiile art.977, 978, 982 din codul civil care au fost invocate în recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3173/2012 pronunțată de Tribunalul C. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă D. N., domiciliată în Năvodari, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3173/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. R. L. S.R.L., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. J. Z. M. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: V.T.
Red.dec.Jud.M.B.
2 ex. – 31.01.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 10/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
