Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 60/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 1254/36/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.60/CM:
Ședința publică de la 22 ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Complet constituit din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier C. D.
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . SIBIU, cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu, împotriva deciziei civile nr. 654/CM/24.09.2012 pronunțate de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. I. C., domiciliată în Tulcea, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este declarată în termen, motivată și scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată a învederat faptul că s-a solicitat de către contestatoare judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 al.2 C.pr.civ.
După referatul grefierului de ședință:
Curtea constată că s-a formulat de către contestatoare și o cerere de suspendare a executării deciziei civile pronunțate în recurs, până la soluționarea prezentei contestații în anulare.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat de către contestatoare judecata cauzei în lipsă, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare. Urmează totodată a lua act că cererea de suspendare a executării deciziei civile pronunțate în recurs, până la soluționarea prezentei contestații în anulare a rămas fără obiect, având în vedere împrejurarea că la acest termen, instanța a rămas în pronunțare asupra contestației în anulare.
CURTEA
Cu privire la contestatia în anulare de față, constată:
Reclamanta M. I. C., a investit Tribunalul Tulcea cu o acțiune în pretenții impotriva pârâtei .. Sibiu, solicitând obligarea acesteia la plata diferenței de diurnă, în cuantum de 4496 euro pentru perioada în care a fost detasata în Italia.
Prin sentința civilă nr.589/03.02.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ , s-a respins excepția inadmisibilității, ca nefondată; S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins capătul de cerere privind plata diferenței de diurnă pentru perioada august - octombrie 2008, ca fiind prescris. A fost respinsa acțiunea în ceea ce privește plata diferenței de diurnă pentru restul perioadelor de timp, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a formulat următoarele critici:
Recurenta a precizat că în perioada august, septembrie și octombrie 2008, a fost detașată în regiunea Pescara din Italia, pe o perioadă de 69 de zile și a primit diurna conform fluturașilor emiși de firmă, diurnă în cuantum de 1352 euro din care i s-au oprit 124 euro ca garanție iar practic a încasat 1228 euro, însă conform legislației în vigoare, trebuia să fie remunerată cu suma de 2415 euro, conform H.G.nr.518/1995; de asemenea, în perioada iulie, august și septembrie 2009, a fost detașată în regiunea Padova din Italia, pe o perioadă de 65 de zile și a primit diurna conform fluturașilor emiși de firmă, în cuantum de 1334 euro din care i s-au oprit 53 euro ca garanție iar practic a încasat 1281 euro, deși trebuia să fie remunerată cu suma de 2275 euro, conform H.G.nr.518/1995; în perioada august, septembrie și octombrie 2010, a fost detașată în regiunea Padova din Italia, pe o perioadă de 64 de zile și a primit diurna conform fluturașilor emiși de firmă, în cuantum de 1070 euro din care i s-au oprit 107 euro ca garanție practic, a încasat 963 euro deși trebuia să fie remunerată cu suma de 2240 euro, conform H.G.nr.518/1995; pentru perioada august – octombrie 2008, a aratat că poate fi de acord cu punctul de vedere al instanței de fond în sensul prescrierii sumelor solicitate, dar în ceea ce privește capătul de cerere principal al acțiunii și anume plata diferenței de diurnă, consideră că acesta a fost pe deplin dovedit și în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv H.G.nr.518/1995; consideră soluția instanței de fond nefondată întrucât, în foarte multe instanțe din România, cereri similare și în care se invocă exact același text de lege ca și acela invocat de recurentă, au fost admise; prin nerespectarea prevederilor H.G.nr.518/1995, a fost prejudiciată cu suma de 3309 euro, scăzându-se perioada prescrisă, respectiv august, septembrie și octombrie 2008.
În conformitate cu aceste precizări a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Prin decizia civilă nr. 654/24.09.2012 Curtea de Apel C. a admis recursul; a modificat în parte sentința recurată în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata diferenței dintre diurna încasată și cea stabilită la nivelul H.G.nr.518/1995, aferentă perioadei iulie, august, septembrie 2009, august, septembrie, octombrie 2010, decembrie 2010 – ianuarie 2011; au fost mentinute restul dispozițiilor.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Dreptul reclamantei la diurnă nu rezultă din aplicarea HG nr. 518/1995 ci din prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi și din prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național.
În cuprinsul acestor contracte, partenerii sociali ai stabilit în mod expres și fără echivoc un nivel minim al diurnei de deplasare acordată angajaților prin raportare la cuantumul diurnei stabilite în instituțiile publice, fără nici o altă condiționare.
Ca urmare, prin voința partenerilor sociali, în concret, normele din HG nr. 518/1995 devin norme de trimitere.
Normele din contractele colective de muncă permiteau recorelarea nivelului minim al diurnei odată cu modificarea cuantumului diurnei stabilite în instituțiile publice.
În aceste condiții este fără relevanță faptul că reclamanta nu se încadrează în categoriile de personal vizate de HG nr. 518/1995, drepturile sale neavând ca temei acest act normativ.
Reclamanta a fost trimisă în deplasare în interes de serviciu în străinătate și avea dreptul la diurnă. Pârâta recunoaște această împrejurare, plătind de altfel diurna dar în cuantumul stabilit de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, cuantum inferior celui minim stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și la nivel național, al cărui cuantum este stabilit la nivelul celui acordat personalului din instituțiile publice. Din această perspectivă nu este necesară raportarea la condițiile prevăzute de HG nr. 518/1995 ci doar la cuantumul stabilit de acest act normativ.
În ceea ce o privește pe reclamantă nu sunt incidente prevederile art.2 din Legea nr. 118/2010 întrucât acesta stabilea în mod expres că „se reduc cu 25% următoarele drepturi de natura salariala de care beneficiază personalul din cadrul autoritatilor si instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora”.Așadar, această reducere nu se aplica cuantumului unor drepturi prevăzute în diferite acte normative ci numai drepturilor cuvenite unei anumite categorii de personal în care reclamanta nu se încadrează.
Împotriva acestei decizii, . a formulat contestație în anulare întemeiată pe disp. art. 318 cod procedură civilă, solicitatnd și suspendarea executarii în temeiul art. 319 1 cod procedură civilă.
În motivarea contestatiei se arată ca societatea traverseaza cu greu criza financiara din Europa, cu referire speciala la Italia și G. unde se efectueaza majoritatea transporturilor și veniturile nu acopera cheltuielile efectuate de societate cu aceste transporturi.
În plus, se afla în executare și alte dosare, urmare a faptului ca și alti salariati au obtinut hotarari judecatoresti prin care societatea a fost obligata la plata unor astfel de drepturi salariale, astfel ca societatea nu este pregatita financiar sa suporte alte cheltuieli iar o eventuala poprire ar paraliza bunul mers al societății.
Pentru motivele expuse s-a solicitat și suspendarea executarii deciziei atacate până la soluționarea contestatiei în anulare, însă contestatoarea a solicitat judecata în lipsa, nu s-a prezentat în instanța pentru a discuta cuantumul cautiunii și nici nu a completat motivele care stau la baza cererii.
Având în vedere ca nu se impunea amanarea cauzei pentru administrarea de noi probatorii și față de pozitia procesuală a contestatoarei, Curtea a constatat ca cererea de suspendare a executarii este ramasa fara obiect.
Analizând contestatia în anulare formulată, în raport de criticile formulate, Curtea constată ca aceasta cerere este nefondată.
Potrivit art. 318 cod procedură civilă:
“Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În motivarea contestatiei în anulare, nu s-au formulat niciun fel de critici din care sa rezulte ca textul mai sus indicat este incident în cauza de fata, astfel ca nu se poate deduce care este “greseala materiala” sau “ omisiunea instantei de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Contestatoarea face referire numai la greutatile pe care le intampina în desfasurarea obiectului sau de activitate și situatia grea în care se afla din punct de vedere financiar ca urmare a procedurii de executare initiata de ceilalti salariati care au obtinut hotarari împotriva angajatorului, însă acest aspect nu tine de judecata cererii de față, nu are legătură cu problema de drept dedusa judecatii și nici cu probele administrate de părți.
Pentru aceste considerente, Curtea constată ca în cauza nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 318 cod procedură civilă astfel ca va respinge contestatia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea . SIBIU, cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu, împotriva deciziei civile nr. 654/CM/24.09.2012 pronunțate de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. I. C., domiciliată în Tulcea, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.
Președinte, M. A. | Judecător, M. B. | Judecător, R. A. |
Grefier, C. D. |
Tehnoredactare decizie jud. M.Badulescu/05.02.2013
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 93/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 893/2013.... → |
|---|
