Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 10/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 15421/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.10/CM
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – M. A.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentele pârâte S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători C. – cu sediul în municipiul C., ., . și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1, împotriva sentinței civile nr.2486 din data de 09 mai 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. V. – domiciliată în municipiul Medgidia, ., ., ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentele pârâte – consilier juridic Patașani M. – în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că recurentele pârâte au depus la dosar la data de 19 noiembrie 2012, completare la cererea de recurs, comunicată și intimatei reclamante iar intimata reclamantă a depus concluzii scrise la data de 22 noiembrie 2012, comunicate și recurentelor pârâte.
Întrebat fiind reprezentantul recurentelor pârâte, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, luând concluziile reprezentantului recurentelor pârâte potrivit cu care nu mai are cereri prealabile în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentelor pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii.
Solicită de asemenea a se avea în vedere că la data de 03 august 2009 a încetat Contractul individual de muncă al intimatei pârâte ca urmare a pensionării motiv pentru care, nu există temei legal pentru plata salariului suplimentar pe anul 2009, acesta acordându-se doar pentru munca desfășurată în cursul unui an întreg calendaristic.
Instanța de fond prin sentința pronunțată a dispus obligarea părții pe care o reprezintă să plătească reclamantei salariul suplimentar pe anii 2008 și 2009, prima de Ziua Ceferistului pe anul 2009, prima de Paști pe anul 2009, contravaloarea tichetelor de masă cuvenite pentru perioada aprilie 2009 – mai 2010.
Solicită a se observa că instanța de fond a acordat mai mult decât a solicitat recurenta reclamantă prin acțiunea formulată ori ce nu a cerut cu privire la plata tichetelor de masă.
În opinia sa acesta reprezintă un caz de plus petita, motiv de modificare a sentinței recurate în temeiul art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului civil promovat în cauză.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față:
S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători C. și S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. au declarat recurs la data de 05 octombrie 2012, împotriva sentinței civile nr.2486 din data de 09 mai 2012, pronunțată de Tribunalul C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 12.12.2011 reclamanta D. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SNTFC CFR CĂLĂTORI SA, obligarea pârâtei la plata:
- salariului suplimentar aferent anilor 2008 și 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv actualizat cu rata inflației la data plății efective,
- obligarea pârâtei la plata primei de Paști aferentă anului 2009,
- obligarea la plata primei de Ziua Ceferiștilor aferentă anilor 2008 și 2009
- obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anilor 2008 și 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv actualizat cu rata inflației la data plății efective
- și contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie 2009 până în luna iulie 2009 prevăzut la art. 81 din CCM echivalent cu suma de 8,72 lei .
În motivare reclamanta relevă că a avut calitatea de salariat a pârâtei în perioada 01.04._09 îndeplinind funcția de revizor contabil pe baza contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată modificat prin actele adiționale nr. 1/127 /09.02.2009, nr. 01/885/31.03.2008, nr. 1/1489/02.11.2007 .
Plata drepturilor solicitate este întemeiată pe prevederile art. 32 din CCM, art. 69 lit. a și lit. b, art. 81, art. 40 alin. 2 lit. c din codul muncii.
Anexat acțiunii reclamanta depune înscrisuri –copia cărții de identitate, copia carnetului de muncă al reclamantei, actele adiționale la contractul individual de muncă, adresele nr._ și 437/30.01.2009, extras din CCM, decizia civilă nr. 308/CM/ 16.06.2011 a Curții de Apel C..
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru prima de Paști pentru anul 2009 și primei de Ziua Ceferistului pentru anii 2008 și 2009 conform art. 268 alin 1 lit . c codul muncii, pentru pretențiile reprezentând contravaloarea tichetelor de masă solicitate conform art. 268 alin 1 lit. e din codul muncii, pentru salariul suplimentar aferent anilor 2008 și 2009 potrivit art. 268 alin 1 lit. e codul muncii, pentru prima de Ziua Feroviarului pentru anul 2008 iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru acordarea salariului suplimentar reprezentând prima de pentru Ziua Ceferistului pentru anul 2009 și pentru salariul suplimentar aferent anilor 2008 și 2009, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 7 martie 2012, în sensul respingerii excepțiilor ca nefondate.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008:
Aceste drepturi au fost reglementate de către părți in art. 69 lit. a si b si art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ( „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: a) cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C. se vor acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare,… pentru Ziua ceferiștilor se va acorda o premiere stabilita de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare….Fiecare salariat va primi câte un tichet de masa pe zi, conform prevederilor legale” ).
Așa cum rezultă din coroborarea art. 154, 155 si 161 c. muncii drepturile salariale sunt acele sume de bani constând in salariu de baza, indemnizație, sporuri, alte adaosuri ce se cuvin salariatului ca o contraprestație a muncii depuse in baza contractului individual de munca
si care se plătesc lunar.
Părțile, prin negocierea clauzelor contractului, au înțeles să includă aceste drepturi la capitolul VI care reglementează protecția salariatului.
Prin urmare aceste drepturi nu au fost incluse la drepturile ce țin de salarizarea angajatului in capitolul II al Contractului Colectiv de Muncă, ci au fost avute in vedere doar pentru ajutorarea salariatului.
Cu toate acestea, practica judecătoreasca si doctrina au apreciat ca aceste drepturi au natura salariala, fiind considerate de către părți adaosuri la salariu, in sensul art.155 c. muncii si reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariați, nu numai un ajutor material oferit din motive sociale de către angajator.
Stabilindu-se, deci, ca aceste drepturi au natura salariala, instanța a constatat că solicitarea de a se plăti aceste drepturi face sa nu fie aplicabile in speța dispozițiile art.283 lit. e din c. muncii ci cele ale art. 268 lit. c Codul muncii.
Prin urmare instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiata pe dispozițiile art. 268 alin 1 lit. e Codul muncii.
Cum acțiunea a fost introdusă la data de 09.12.2011, instanța a apreciat că termenul de 3 luni prevăzut de art. 268 alin 1 lit. c era împlinit la data sesizării instanței numai in ceea ce privește ajutorul de Ziua Ceferiștilor aferent anului 2008 ( acordat pe data de 23.04.2008) astfel ca instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune in ceea ce privește acordarea premiului anual acordat de Ziua Ceferiștilor pentru anul 2008 .
Pe cale de consecința, instanța a respins cererea de acordare a premiului de Ziua Ceferiștilor pe anul 2008 ca prescrisa.
Prin sentința civilă nr.2486 din data de 09 mai 2012, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C.a respins ca prescrise pretențiile ce reprezintă prima de Ziua Ceferistului pentru anul 2008 .
A admis acțiunea formulată de reclamantă de reclamanta D. V. în contradictoriu cu pârât S. Națională de Transport Feroviar De Călători "CFR Călători" SA București și S. Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA C..
A obligat pârâții să plătească reclamantei salariul suplimentar pe anii 2008 si 2009, prima de Ziua Ceferistului pe anul 2009, prima de Paste pe anul 2009, contravaloarea tichetelor de masă cuvenite pentru perioada aprilie 2009 - mai 2010,drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație din data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtei.
Potrivit dispozițiilor CCM la nivel de unitate reclamanta, in calitatea sa de salariat al piritei avea dreptul la plata unui salariu suplimentar pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic.
Acest drept este expres stabilit in art.30, respectiv 32 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate pe perioada 2007-2010, articol mai sus citat.
Din acest articol rezulta clar ca acest salariu suplimentar se acorda in anul următor celui pentru care este datorat, iar posibilitatea plății sale in rate trimestriale face dreptul de a fi plătit sa subziste pe tot parcursul anului.
Din anexa 6 la contractul colectiv de munca rezulta criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar pentru munca desfășurată in cursul unui an calendaristic.
In aceasta anexa se arata la punctul 1 ca „ salariul suplimentar se acorda pentru munca ireproșabila prestata in cursul anului calendaristic”, iar la punctul 2 se arata „ de salariul suplimentar nu beneficiază salariații cărora, in perioada aferenta acordării acestuia li s-a aplicat una dintre următoarele sancțiuni: … salariaților cărora in cursul anului calendaristic respectiv li s-au aplicat repetat sau cumulat sancțiunile: B9 reducerea salariului de baza si/sau, după caz a indemnizației de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%.”
Potrivit art.229 alin 4 Codul muncii si art.148 din legea 62/2011 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forța obligatorie a contractului colectiv de munca pentru părțile semnatare, contract care se impune întocmai ca si legea..
Executarea vizata de art.229 presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligațiilor asumate de părți.
Totodată, art. 41 alin 5 din Constituție garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective intre părți.
Instanța a înlăturat susținerile pârâtei potrivit cărora constituirea fondului necesar plății salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, fiind deci condiționata acordarea acestui drept, aceasta susținere nefiind întemeiata.
Astfel, din întregul cuprins al art.32 nu rezultă că plata salariului este condiționata de vreun factor.
Din contra, textul alineatului 1 este imperativ, in sensul ca se arata „..personalul companiei va primi…”
De asemenea, alineatul 3 al aceluiași articol arata modul in care sa constituie fondul necesar pentru acordarea acestui salariu fără a se face mențiuni de genul condiționalului optativ, arătându-se „… fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar..”, deci nu se menționează că se poate constitui sau se constituie in funcție de un anumit nivel al veniturilor sau daca se obțin venituri.
Prin urmare, chiar daca situația economica a societății pârâte este una grea, nu se poate retine, din înscrisurile depuse, ca aceasta nu a realizat venituri, ci doar ca acestea nu a fost suficiente astfel ca societatea nu a avut profit si a înregistrat pierderi.
Instanța nu a reținut apărările pârâtei conform cărora nu a avut aprobat bugetul de venituri si cheltuieli si ca nu a realizat suficiente venituri pentru a putea plăți salariile suplimentare, acestea nefiind întemeiate.
Existenta sau inexistenta resurselor bugetare nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute in contractul colectiv de munca. Pirita este obligata sa-si îndeplinească obligația asumată odată cu semnarea acestui contract colectiv de munca la nivel de unitate.
In ceea ce privește criteriile de acordare a salariului suplimentar, instanța constata ca acestea sunt îndeplinite pentru reclamanta si pentru cei doi ani.
Pentru cele expuse instanța a admis acțiunea si a obligat pârâta să plătească reclamantei salariul suplimentar pentru anii 2008 si 2009.
Prima aferentă Zilei Ceferistului 2009 și prima de Paști2009
Potrivit art. 69 alin. 1 lit. a și b din CCM la nivel de unitate, salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. și pentru Ziua Ceferiștilor de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Potrivit art.236 alin.4 din codul muncii „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Din prevederile contractului colectiv de muncă rezultă că acordarea primelor este obligatorie și nu este la latitudinea angajatorului acordarea acestora nefiind condiționată de profitul realizat.
Art.969 din Codul Civil dispune, „Convențiile legale făcute au putere de lege între părți”.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus redate rezultă că izvorul pretenției reclamantei este în convenția dintre părți, respectiv contractul colectiv de muncă.
Norma cuprinsă în art. 69 alin.(1) din C.C.M. are un caracter imperativ și nu condiționează acordarea dreptului pretins de vreun acord sau de existența posibilităților financiare.
Apărările pârâtei referitoare la incidența H.G.nr.142/2005 și H.G.nr.50/2006, prin care s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați, plafonarea fondului de salarii și numărului mediu de personal, fapt ce îi împiedică să efectueze alte plăți în afara celor aprobate, sunt lipsite de substanță întrucât la data adoptării contractelor colective de muncă incidente în cauză, aceste acte normative erau în vigoare și totuși contractele s-au negociat în sensul acordării primelor pentru Ziua Feroviarului.
De asemenea, nici situația financiară precară nu poate constitui un argument real în refuzul executării dreptului contractual, câtă vreme și prin contractele colective pentru anii 2009-2010, s-a negociat în continuare acordarea acestui drept salarial în aceeași formă.
Oricum din analiza succesivă a contractelor colective de muncă pentru perioada 2008-2009 se poate observa că textul care a configurat posibilitatea acordării dreptului a rămas neschimbat. Relevanța acestei observații este hotărâtoare pentru dezlegarea judicioasă a pricinii întrucât contractul colectiv de muncă nu prevede posibilitatea acordării opționale a acestor prime, obiectul negocierii nereprezentându-l însuși dreptul la premiul de „Ziua Ceferistului”, ci modalitatea concretă de acordare a acestui beneficiu. Din modalitatea de redactare a textului rezultă că și în lipsa unei negocieri acest premiu nu poate avea un cuantum mai mic decât nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2009 – 2010 s-a prevăzut că primele de Paști, C. și pentru Ziua Ceferiștilor se acordă cu 1.01.2010, însă acest contract produce efecte potrivit art. 25 din Legea nr. 130/1996 de la data înregistrării lor la Direcția de Muncă și Protecție Socială.
Cum înregistrarea contractului colectiv de muncă s-a efectuat abia la data de 04.06.2009, instanța constată temeinicia acestor pretenții prin raportare la clauzele contractuale ale Contractul Colectiv de muncă la nivel de G. de Unități de Transport Feroviar pe anii 2006 – 2008 înregistrat la M.M.F.P.S sub nr. 2836/20/28.12.2006 și prelungit prin Actul Adițional înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr.370/20.06.2008
Pe perioada 01.03.2009 – 04.06.2009 a produs efecte CCM la nivel de grup de unități din Transportul Feroviar, potrivit art. 241 pct. b din Codul muncii, care prevedea în mod similar acordarea acestor drepturi.
Astfel, prin art. 71 din acest contract se prevede că :”în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C., se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare…”
„Pentru Ziua Ceferistului se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivel clasei 1 de salarizare”.
Toate apărările pârâtei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge voința comună a părților reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilită a fondului de salariu.
Oricum inițiativa negocierii nu aparține sindicatului care are doar rol consultativ, obligația fiind constituită în mod imperativ în sarcina Consiliului de Administrație, concluzie ce se desprinde din folosirea verbului cu caracter imperativ „se va acorda”, o premiere stabilită de Consiliul de Administrație cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor.
În aceste condiții pârâta datorează sumele reprezentând primă pentru „Ziua Ceferistului” pentru anul 2009 și primă de P. pentru anul 2009, nealocarea fondurilor prin raportare la OUG 79/2001 nefiind un motiv legal de neplată a sumelor stabilite prin CCM.
In ceea ce privește acordarea contravalorii bonurilor de masa instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din legea 142/1998 „Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. „
In cauza, pirita, deși susține ca in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat pe anul 2009 s-a prevăzut un capitol distinct pentru plata tichetelor de masa, arata ca din cauza dificultăților economice nu a mai acordat aceste tichete începând cu luna aprilie 2009.
Or, așa cum am arătat mai sus, dificultățile economice întimpinate de către angajator nu sunt suficiente pentru ca acesta sa se exonereze de plata unor drepturi la care era obligat potrivit legii si la care se obligase el însuși prin aprobarea in buget a acestor cheltuieli.
Deși a susținut ca bugetul pe anul 2010 s-a aprobat, insa nu s-a mai inclus si plata tichetelor de masa, pirita nu a făcut dovada celor susținute prin prezentarea bugetului astfel cum a fost acesta aprobat.
Potrivit art.1169 c.civ „ Cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească”, textul de lege reglementând principiul conform căruia sarcina probei revine celui care afirma nu celui care neaga ( onus probandi incumbit ei qui dicit non ei qui negat).
Pentru cele expuse, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei contravaloarea bonurilor de masa neeliberate pe perioada aprilie 2009-septembrie 2009.
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța a admis cererea și a obligat pârâta S.N.T.F.C ,,CFR CĂLĂTORI S.A. - Centrul Comercial de Călători C. către reclamantă la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând: salariu suplimentar pentru anii 2008 și 2009 echivalent cu un salariu de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective; Prima de Ziua Ceferiștilor pentru anii 2008 și 2009 reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul minim al clasei I de salarizare, actualizată cu rata inflației la data plății efective; Prima de Paști pe anul 2009, la nivelul clasei I de salarizare, actualizată cu rata inflației la data plății efective; contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2009 – iulie 2010, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență nelegalitatea acesteia din următoarea perspectivă:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește plata primei de Paști pe anul 2009 și a Primei de Ziua Feroviarului pe anii 2008 și 2009, potrivit art.268 alin.(1) lit.”e” din Codul muncii.
Precizează faptul că această premiere, respectiv ajutorul material, deși sunt drepturi patrimoniale, nu sunt drepturi de natură salarială, ci drepturi stabilite prin clauzele Contractului individual de muncă, cu un regim juridic distinct.
Având în vedere că dreptul de a cere acordarea premierii pentru Ziua Ceferistului pentru anul 2008 s-a născut la 23 aprilie 2008, dreptul de a cerere acordarea premierii pentru Ziua Ceferistului pentru anul 2009 s-a născut la 23 aprilie 2009, dreptul de a solicita ajutorul material de Paști pentru anul 2009 s-a născut la data de 19 aprilie 2009, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 12.12.2011 și la prevederile art.268 alin.(1) lit.”e” din Codul muncii, rezultă că dreptul material la acțiune privind acordarea premierii anuale pentru „Ziua Ceferistului” pentru anii 2008, 2009, respectiv pentru ajutorul material de Paști pentru anul 2009 este prescris.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune privind acordarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009 – 01.08.2009, potrivit art.268 alin.(1) lit.”e” din Codul muncii (republicat).
În perioada solicitată, acordarea tichetelor de masă, a fost reglementată de prevederile art.81 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru perioada 2009 – 2010, potrivit căruia: „fiecare salariat va primi câte un tichet de masă pe zi, conform prevederilor legale”.
Or, conform prevederilor art.268 alin.(1) lit.”e” din Codul muncii (republicat în Monitorul Oficial nr.345/18.05.2011): „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
e) în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”.
Excepția prescripției dreptului la acțiunea în ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pe anii 2008 și 2009, potrivit art.268 alin.(1) lit.”e” din Codul muncii (republicat).
De salariul suplimentar prevăzut de anexa nr.6 din Contractul colectiv de muncă care stipulează în art.1 că: „salariul suplimentar se acordă pentru munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic”.
Art.2 al aceluiași act normativ prevede că: „de salariul suplimentar nu beneficiază salariații cărora, în perioada aferentă acordării acestuia, li s-au aplicat diverse sancțiuni”.
În ceea ce privește acordarea salariului suplimentar, solicită a se observa că societatea recurentă este o societate cu capital integral de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, fiind înființată prin H.G. nr.584/1998 și pentru susținerea obiectului de activitate și anume transport public feroviar de călători primește în mod constant subvenții de la bugetul statului.
Potrivit art.3 din O.U.G.nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiară, în societățile în care statul este acționar unic, indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau după caz, în unități valorice în condiții comparabile în funcție de specificul activității.
Art.21 din Contractul colectiv de muncă statuează că fondul de cointeresare prin sistemul premial se constituie doar dacă societatea înregistrează profit. Această prevedere este în concordanță cu condițiile impuse de O.G.nr.79/2001, în sensul că salariații nu pot beneficia de primele prevăzute în Contractul colectiv de muncă dacă societatea înregistrează pierderi salariale.
Din analiza bugetului de venituri și cheltuieli pe anii 2008 și 2009 și a execuției bugetare pe acești ani rezultă că s-a depășit fondul de salariu cu suma de 4,04 mii lei, ceea ce a condus la neconstituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar iar pentru anul 2009 rezultând un profit de 107,73 mii lei, care repartizată la 17.080 de salariații ar fi rezultat un salariu suplimentar/salariat de 6,3 lei.
Alăturat motivelor expuse mai sus, în ceea ce privește pe reclamanta D. V., întrucât aceasta a încetat Contractul individual de muncă ca urmare a pensionării, la data de 03.08.2009 (potrivit dispoziției nr.801/6/605/03.08.2009, anexată în xerocopie), nu există temei legal pentru plata salariului suplimentar pe anul 2009, aceasta acordându-se doar pentru munca desfășurată în cursul unui întreg an calendaristic.
În ceea ce privește solicitarea privind acordarea primei ocazionate de „Ziua Ceferistului” pe anul 2009, precum și acordarea ajutorului material pentru Paste aferent anului 2009, arată următoarele:
În perioada 01.03.2009 – 04.06.2009 la nivelul societății, nu a existat contract colectiv de muncă iar raportat la prevederile art.247 din Codul muncii se aplica Contractul colectiv de muncă la nivel superior și anume Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
De asemenea, prin semnarea la data de 04.06.2009 a actului adițional nr._ la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ajutorul material de Paști și C. pentru anul 2009 precum și premierea de „Ziua Ceferistului”, au fost suspendate.
În ceea ce privește solicitarea intimatei reclamante privind acordarea tichetelor de masă pentru perioada solicitată precizează că potrivit prevederilor art.81 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru perioada 2009-2010: „fiecare salariat va primi câte un tichet de masă pe zi, conform prevederilor legale”.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o speță similară, Decizia nr.14/18.02.2008, care deși nu se referă în mod concret la personalul angajat în instituțiile din transportul feroviar, a statuat un principiu aplicabil tuturor angajaților, respectiv acela potrivit căruia acordarea tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație materializată numai în măsura în care angajatorul are prevăzute în buget sume pentru plata acestora.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din prisma criticilor formulate va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a avut în vedere următoarele:
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantei în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adausuri.
Cererea reclamantei, deși fondată pe prevederi cuprinse în capitolul ,,Protecția salariatului” din CCM la nivel de unitate, vizează ,,suplimentări ale drepturilor salariale”
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu este întemeiată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.268 lit.”e” din Codul muncii.
În consecință, pretențiile ce au ca obiect plata unor sume de bani, care au ca izvor drepturi născute anterior termenului de trei ani, calculați în funcție de data introducerii cererii de chemare în judecată, iar împrejurarea că aceste pretenții își au izvorul în contracte colective de muncă și nu în contracte individuale de muncă nu aduce atingere naturii juridice a drepturilor pretinse.
Prin urmare, excepția dreptului la acțiune, invocată în temeiul disp.art.268 lit.c din Codul muncii de pârâtă va fi respinsă.
În privința excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei și lipsei capacității procesuale, instanța reține că unitatea pârâtă este angajator în sensul codului muncii, iar drepturile solicitate sunt rezultate din raporturile de muncă dintre părți, ceea ce înseamnă identitate între persoana chemată în judecată cu persoana debitor al obligației care se cere a fi executată.
Calitatea de angajator rezidă din însemnările din carnetul de muncă al reclamantei și actele adiționale la contractul individual de muncă.
În referire la Prima pentru Ziua Feroviarului aceasta este datorată integral pentru anul 2009, având în vedere următoarea argumentație:
Art.69 din contractul colectiv de muncă 2007 – 2008, dispune: „Pentru Ziua Ceferistului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Art.969 din Codul civil, dispune: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părți.”
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus redate rezultă că izvorul pretenției reclamanților recurenți este în convenția dintre părți, respectiv contractul colectiv de muncă.
Norma cuprinsă în art.69 (1) din C.C.M. are un caracter imperativ și nu condiționează acordarea dreptului pretins de vreun acord sau de existența posibilităților financiare.
Apărările intimatei referitoare la incidența H.G.nr.142/2005 și H.G.nr.50/2006 prin care s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați, plafonarea fondului de salarii și numărului mediu de personal, fapt ce îi împiedică să efectueze alte plăți în afara celor aprobate, sunt lipsite de substanță întrucât la data adoptării contractelor colective de muncă incidente în cauză, aceste acte normative erau în vigoare și totuși contractele s-au negociat în sensul acordării primelor pentru Ziua Feroviarului.
Cât privește anul 2008, 2009 acest drept nu a fost acordat, intimata mergând pe aceeași argumentație referitoare la lipsa posibilităților financiare.
Oricum din analiza succesivă a contractelor colective de muncă pentru perioada 2007-2009 (pentru anul 2009 se va avea în vedere art.71 din CCM la nivel de grup de unități din Transportul Feroviar) se poate observa că textul care a configurat posibilitatea acordării dreptului a rămas neschimbat.
Relevanța acestei observații este hotărâtoare pentru dezlegarea judicioasă a pricinii întrucât contractul colectiv de muncă nu prevede posibilitatea acordării opționale a acestor prime, obiectul negocierii nereprezentându-l însuși dreptul la premiul de „Ziua Ceferistului” ci modalitatea concretă de acordare a acestui beneficiu.
Oricum din modalitatea de redactare a textului rezultă că și în lipsa unei negocieri acest premiu nu poate avea un cuantum mai mic decât nivelul clasei 1 de salarizare.
Toate alegațiile intimatei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge voința comună a părților reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilită a fondului de salariu.
Oricum inițiativa negocierii nu aparține sindicatului care are doar rol consultativ, obligația fiind constituită în mod imperativ în sarcina Consiliului de Administrație, concluzie ce se desprinde din folosirea verbului cu caracter imperativ „se va acorda”, o premiere stabilită de Consiliul de Administrație cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor.
În aceste condiții recurenta datorează sumele reprezentând primă pentru „Ziua Ceferistului” integral pentru anul 2009.
În referire la prima de Paști:
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2009 – 2010 s-a prevăzut că primele de Paști, C. și pentru Ziua Ceferiștilor se acordă cu 1 .01.2010, însă acest contract produce efecte potrivit art. 25 din Legea nr. 130/1996 de la data înregistrării lor la Direcția de Muncă și Protecție Socială.
Cum înregistrarea contractului colectiv de muncă s-a efectuat abia la data de 04.06.2009, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata primelor de Paști, Ziua Ceferistului în baza art.69 lit.”a” și „b” din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a salariului suplimentar și pe anul 2009 în baza art.32 din același contract.
Pe perioada 01.03.2009 – 04.06.2009 a produs efecte CCM la nivel de grup de unități din Transportul Feroviar, potrivit art. 241 pct. b din Codul muncii, care prevedea în mod similar acordarea acestor drepturi.
Astfel, prin art. 71 din acest contract se prevede că :”în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C., se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare…”
Art. 32 (1) din CCM unitate dispune: „Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
(2) Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al unui salariu suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.
Art.33 (1) Criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6.
Art.243(1) Codul muncii dispune: „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
(2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.”
Art. 969 cod civil dispune:
„Convențiile legal făcute au putere de lege între părți.”
Din interpretarea dispozițiilor contractuale și legale mai sus redate Curtea apreciază că argumentația Tribunalului referitoare la obligativitatea acordării sumelor pretinse este conformă cu voința părților.
Art. 32 din CCM la nivel de unitate conferă dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului.
Sintagma „va primi” folosită în alin.1 al art. 32 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplata în mod unilateral ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
În speță sindicatul nu a participat la asemenea negocieri ci dimpotrivă a solicitat obligarea angajatorului la respectarea obligației asumate. În atare condiții nu se poate primi interpretarea recurentei referitoare la inserarea acestui drept facultativ, angajatorul nefiind deținătorul acestei facultăți de a acorda sau nu un drept salarial.
Este neîndoielnic faptul că uzitarea sintagmei „va primi” are în vedere constituirea acestui drept în favoarea salariaților, căci dacă s-ar fi dorit să se facă referire la crearea vreunei posibilități de opțiune în favoarea angajatorului de a se acorda sau nu acest drept salarial ar fi fost folosită sintagma „poate acorda” sau „poate plăti”.
Sintagma „va primi” inserată în art.32 (1) din CCM trebuie pusă în strânsă legătură cu art.33 (1) care configurează ipoteza în care se poate acorda acest salariu prin inserarea criteriilor care condiționează acordarea dreptului.
În aceste condiții, angajatorul poate exprima în mod valabil opțiunea de a nu acorda acest drept salarial numai pentru acei salariați care nu respectă criteriile prevăzute în anexa 6 și cum asemenea dovezi nu s-au făcut rezultă că dreptul salarial se cuvine tuturor celor care l-au pretins, prezumția operând în favoarea lor.
Clauzele contractului colectiv de muncă încheiat sunt obligatorii pentru părțile semnatare, acestea nu creează posibilitatea pentru ca una din părți să hotărască unilateral încetarea executării obligației asumate, o atare conduită putând să fie sancționată în mod corespunzător printr-o cerere adresată instanței de judecată. Critica axată pe lipsa prevederii bugetare a sumelor nu poate fi primită atâta timp cât obligația de plată este preexistentă, a fost prevăzută în CCM – urile anterioare iar obligația constituirii bugetului de o asemenea manieră cu scopul acoperirii obligațiilor contractuale asumate aparține angajatorului.
În aceste condiții recurenta datorează sumele reprezentând al 13-lea salariu integral, nealocarea fondurilor prin raportare la OUG 79/2001 nefiind un motiv legal de neplată a sumelor stabilite prin CCM.
Potrivit art.81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din ramura transporturi „începând cu 01.01.2007 salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare”, iar potrivit art. 81 din CCM la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2009-2010, fiecare salariat va primi câte un tichet de masă pe zi, conform prevederilor legale.
Din modul de redactare a art.1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, se poate observa că aceasta nu stabilește o obligație în sarcina angajatorului ci doar o facultate, o posibilitate de acordare a tichetelor, posibilitate a cărei obiectivare este funcție de mai mulți factori, în principal posibilitățile financiare ale angajatorului derivând din situația economică și din nivelul productivității muncii, elemente ale căror nivel fiind scăzute nu au permis, în speță, acordarea acestor tichete.
În același sens și Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr. 14/18.02.2008, într-o speță similară, faptul că :” aceste beneficii mu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație…”.
Deoarece recurenta este o societate cu capital de stat, aflată în autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, bugetul de venituri și cheltuieli al societății se aprobă prin hotărâre de guvern, inițiată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu avizul Ministerul Finanțelor Publice, Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art. 5 lit.a) din O.U.G. nr. 79/2008 coroborate cu art. 15 alin.1 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
S-a arătat că, drept urmare, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților tichete de masă în perioada aprilie – septembrie 2009.
În conformitate cu art.1 ali.1 din Legea 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome, din sectorul bugetar, din unitățile cooperatiste și a celorlalte persoane fizice si juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă, pot primi o alocație de masă care insă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau bugetelor locale de venituri și cheltuieli aprobate conform legii.
În același sens și Înalta Curte de Casație si Justiție a statuat prin Decizia nr.14/18.02.2008 că: “Aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget și sume cu această destinație”.
În speță în perioada februarie 2006 – septembrie 2009 erau aplicabile mai multe contracte colective de muncă.
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a fost înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr. 2836/2006 și prelungit prin Actul adițional înregistrat sub nr. 370/2008 la M.M.F.P.S.
La Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 – 2008 s-au adus modificări prin actul adițional nr.1753/26.05.2008 care însă nu a vizat aceste drepturi, iar pentru perioada 01.01.2009 – 28.02.2009 s-a aplicat actul adițional nr.437/30.01.2009 la Contractul colectiv de muncă pe anul 2007-2008.
Pentru anul 2009-2010 a fost înregistrat la M.M.F.P.S. contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sub nr. 2572/2009, însă în perioada respectivă era aplicabil si contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități transport feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin Actul adițional nr.370/20.06.2008( care modifica art.4) până în anul 2010.
In art. 77(1) din CCM la nivel de unitate 2007-2008 si 2009-2010 precum și prin art. 81 din CCM la nivel de grup de unități se prevede în mod similar că angajații au dreptul la un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației in vigoare.
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților, tot astfel art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii prevede următoarele: „contractele colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.”
Din modalitatea de redactare a dispozițiilor contractuale rezultă cu claritate că beneficiul dreptului nu este condiționat, nefiind impuse negocieri ulterioare, dimpotrivă, se stabilește prin acestea nu numai numărul de tichete ci și modalitățile concrete de acordare atât pentru personalul turant cât și pentru cel cu program de muncă obișnuit.
Această modalitate de reglementare a dreptului salarial constituie un argument decisiv în concluzionarea că angajatorul și-a asumat obligația de plată a tichetelor de masă prin contractul colectiv de muncă.
Angajatorul are obligația de a acorda tichetele de masă lunar și anticipat, iar eventualele neacordări ale acestora nu-l exonerează de la îndeplinirea obligației.
În aceste condiții în sarcina angajatorului care nu își respectă obligația stabilită în contractul colectiv de muncă prin acordarea anticipată a tichetelor de masă, se naște datoria dezdăunării salariaților respectiv dreptul la compensație.
Ca urmare, reclamanta are dreptul la contravaloarea tichetelor de masă care nu au fost acordate în perioada aprilie-mai 2010 proporțional cu timpul respectiv lucrat de fiecare reclamant cât privește criticile formulate prin motivele completatoare din 19 noiembrie 2012, Curtea nu le va avea în vedere întrucât au fost depășite cu depășirea termenului prevăzut de art.303 Cod procedură civilă.
Prin urmare, Curtea, în baza art.312 din codul de procedură civilă a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentele pârâte S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători C. – cu sediul în municipiul C., ., . și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..38, Sector 1, împotriva sentinței civile nr.2486 din data de 09 mai 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. V. – domiciliată în municipiul Medgidia, ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. A. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – M.S.Teșa
Red.dec.Jud.M.A./18.01.2013
Tehnored.Gref.G.I./2 ex.
Data: 19.01.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 764/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 26/2013.... → |
|---|
